sâmbătă, 8 mai 2010

Ziua 5

Ziua 5 de diversificare

Azi Alex a papat piure de mar! Partea buna e ca nu ii mai aluneca din gura asa usor ca sucul :)). Cu strambaturi, cu scuturaturi, dar totusi cu mers cu gura dupa lingurita, a papat cred tot cam cat o lingurita de adulti!

A fost si Relu de fata si era tare incantat cand l-a vazut pe pui ca vrea sa pape. El probabil ramasese cu imaginea din filmarea din prima zi. Chiar i-a si dat la sfarsit si el putin. Nu mi-am dat seama de la inceput, ca ar fi trebuit sa-l las pe el azi. Mai este ziua de maine!

Ce a mai fost nou azi? Am studiat mai bine autodiversificarea. Am gasit multe informatii foarte faine. DAR ce ma nedumereste pe mine intre teoria care explica numai cat e de ok, nedand exemple concrete, si practica citita la multe mamici care practica BLW, este de ce se dau atatea alimente noi deodata? Se incearca de mai multe ori pe zi, se ofera muuullltttee sortimente de legume fierte, cereale facute bilute, fructe, paste, etc. Si se dau multe deodata, din prima zi, si de mai multe ori pe zi, si in fiecare zi altceva. Mie chiar mi se pare de bun simt regula de a incerca 4 zile consecutive acelasi aliment, pentru ca doar atunci corpul reactioneaza pentru a-ti da seama daca bebelusul este alergic. Deci daca as alege BLW, mi s-ar parea logic ca in loc de sucul si piureul de mere, eu cateva zile sa-i dau bucati de mar in mana. Nici bebelusii autodiversificati despre care am citit nu mananca mult, poate tot cam o lingurita pe zi din multitudinea oferita, dar nu inteleg inca de ce trebuie atata varietate de la inceput... poate ma lamuresc eu pe parcurs.

Inca o noutate: iar nu mai facuse kk de joi. Azi cred ca a fost primul kk diversificat (poate din cauza fibrelor din piure) si deja mi-e dor de mustariul aproape lichid si aproape inodor... Oare cum se sterge si se spala asta? :D Ca toata apa din lighean a murdarit-o rau :">.

Asa... abia asteptam sa termin cu chestiunile importante sa ma descarc de altele :D. Am fost azi in vizita la niste prieteni care au un copil de un an si 8 luni. Problema e ca prietena asta a noastra a diversificat copilul intr-un mod in care probabil nici mamele noastre nu faceau. El de la 7 luni deja manca felii imense de tort din comert, mezeluri, etc. Nu mi-am exprimat niciodata dezaprobarea, desi m-am intrebat de multe ori daca gresesc. Poate ca daca va fi bolnav cand va fi mare si medicul ii va spune ca motivul ar fi diversificarea proasta, imi va reprosa de ce nu i-am spus. Ma rog, am ales sa nu ma bag. La fel as fi dorit sa nu se bage nici altii in diversificarea noastra :D logic, nu?

Stiu ca ea este o exceptie, nu mai sunt multe asa. Stiu ca si eu fac parte dintr-un grup restrans care nu ar vrea sa dea dulciuri procesate copiilor cat de mult timp posibil. Adica mi se pare aproape criminal sa ii bag eu in gura acum copilului, cand el ar gusta orice, cand el incepe sa simta minunatele gusturi ale lumii asteia, cand trebuie pe langa laptic sa primeasca multe vitamine si minerale, cand nu are cum sa-i fie pofta de ceva, sa-i ofer eu acum dulciuri. Nu mai zic de mezeluri. Eu asa ceva nu as da nici unui om mare, nici eu nu consum. Dar cum zic, stiu ca cei ca mine sunt putini, care vor sa prelungeasca restrictiile astea pana cand copilul va manca de exemplu la gradinita, tort de ziua cuiva. Acasa ii voi gati deserturi sanatoase. Mezeluri sper ca nu va primi nicaieri. Poate gandesc asa dupa ce m-am luptat atata timp cu problemele cauzate de rezistenta la insulina (inclusiv infertilitatea), ca sa nu mai zic acum si de problemele mele cu tiroida. Dar dupa cat am cercetat mi se pare o prostie sa-mi aduc copilul cu un pas mai aproape de diabet. Mai ales ca el va avea predispozitie, luata de la mine, asa cum eu am luat-o de la tatal meu, si el de la mama lui,... Si diabetul e doar o problema, la cate chimicale sunt in dulciurile din comert, diabetul ar fi doar una din consecinte. Sa ajung sa-mi otravesc singura copilul? De ce? Lamuriti-ma careva si pe mine, ca nu inteleg?

Asa cum eu sunt exceptia dintr-o extrema, asa si prietena noastra este in cealalta extrema. In rest, eu vad lumea ca niste mamici care asculta de medicul pediatru si nu dau zahar pana la 1-3 ani, sare la fel, mezeluri, la fel, cacao abia mult mai tarziu, nu dau dulciuri intre mese sa nu isi piarda pofta de mancare (asta era si pe vremea cand eram noi copii si mamele cica nu stiau tare multe). Am intalnit surprinsa multe mamici pe care le-as fi crezut neinformate, care au alaptat exclusiv pana la 6 luni, si apoi au inceput treptat cu legume, fructe, cereale, in orice combinatie. Mamicile astea sunt, zic eu, majoritare.

Deci, dupa cate vad eu lucrurile, eu inca nu ar trebui sa par bizara :D, nu? Ca inca fac la fel ca marea majoritate, atata doar ca am in cap cum voi face mai incolo, ceea ce ma face, sa zic asa, mai speciala :).

Si atunci de ce azi mi s-au intamplat urmatoarele:

O femeie fara copii prezenta la barbeque a oferit napolitane in ciocolata copiilor. Normal ca cel de 1 an si 8 luni care mananca dulciuri din comert de peste 1 an, a papat. Dar i s-a oferit si lui Alex! Am raspuns rapid ca nu, multumim frumos, dar nu mananca asa ceva inca (a se observa cuvantul "inca", acest cuvant ma plaseaza in marea majoritate, ca nu am afirmat "n-o sa-i dau niciodata eu cu mana mea :D"). Am spus ca e inca doar alaptat si a inceput si el de marti sa bea suc de mar. A sarit si tipa respectiva, si alta femeie, sa-i dau, ca uite ca-i e pofta! Adica Alex se uita si el acolo la lume, nici macar nu la napolitane, si au ajuns la concluzia ca ii e pofta. Cred ca daca mesteca Alex cum face el atunci cand il vede pe Relu scobindu-se intre dinti (de pofta :)) ), sigur ii tot indesau in gura napolitana :D. Noroc ca el chiar nu observase incidentul. Am spus rapid ca nu are cum sa-i fie pofta ca inca nu stie ce-i aia si m-am indepartat. Nu m-am apucat sa explic cum e cu poftele bebelusilor...

Apoi vine prietena noastra (mama copilasului) cu un platou de prajituri cumparate. Il serveste pe Relu, pe mine nu, ca stie ca nu mananc :)), si rupe dintr-o prajitura, si vrea cu propriul ei deget sa-i bage in gura la Alex bucata de prajitura!!! Am crezut ca lesin! Am dat rapid copilul intr-o parte din calea degetului si am zis "nu mananca asa ceva". Ea "hai, da-i un pic", eu "pai s-ar si ineca, nu stie inca sa inghita, si doar stii ca nici eu nu mananc, de ce sa-i dau lui de pe-acum?". Sunt sigura ca am fost privita de ea, al carei copil manca la 7 luni toate prostiile in cantitati mari, drept ultima ciudatenie de pe pamant. Stiu ca as fi avut multime de argumente, de gluten, de zahar, de coloranti, de E-uri, de cacao!, de diabet, de ORICE! Dar nu am avut chef, ii consideram prietenii nostri, nu voiam sa fac pe desteapta. Dar tot mi s-a parut de neinteles:

- cum sa oferi prajitura unui copil care stii ca papa doar lapte si suc de mar??? (eu banuiesc ca voia sa ma faca sa par ciudata, pentru ca stia ce ii dau sa pape; nu gasesc alte explicatii, sunt sigura ca nici o alta mama de copil de 7 luni nu-i da copilului prajitura)
- de ce toti oamenii care incearca sa-i bage pe gat copilului tau mancare, o fac cu chestii nesanatoase? De ce nu a venit cu un mar, ca eu sa trebuiasca sa ii par si mai ciudata, sa-l refuz spunand ca ii dam treptat, si pe ziua asta i-am dat deja. Sa fi venit cu o banana "hai incearca si asta, sa vedem daca ii place", o piersica, un morcov, ceva... Ceva ce sa zicem chiar s-ar fi asteptat sa o las sa-i dea copilului. De ce nimeni nu zice "hai da-i o caisa, nu vezi ca-i e pofta?", de ce toata lumea presupune ca un copil, chiar si mai mare, ar dori neaparat niste napolitane invelite in ciocolata? Mie mi se pare ca astia sunt niste oameni slabi, care vor sa se simta mai putin slabi facand si pe altii din jur sa manance prostii. De ce numai cu porcarii ii indeamna pe copiii altora sa manance? "Hai sa vedem cum se stramba la o gura de bere! Acuma ce i-a fi o gura?" (asta ca exemplu). Asta e singura explicatie plauzibila pe care am gasit-o eu, faptul ca ei nu se pot lasa de un obicei nesanatos, ii face sa se simta prost, si parca le mai revine moralul daca vad ca au reusit sa-i dea si unui copil porcaria lor. Dar astept explicatii, pentru ca nu o zic retoric, cu superioritate, dar chiar imi este greu de inteles, si poate asta se datoreaza faptului ca nu mananc dulciuri. Nu ma mai bag in alte chestii ca mie nu-mi place cand merg in vizite sa mi se ofere de mancare. Am venit in vizita sa povestesc, nu sa mananc. Mananc de 3 ori pe zi, ce imi place mie, si nu pot intre mese sa ma umflu de alte chestii. Si atata se insista "hai ia, nu-ti fie rusine". Pfuai, de asta nu-mi place sa merg in vizite de sarbatori. Oricum, asta numai la romani cred ca se intampla, sa se considere vizitele, sarbatorile, zilele libere, prilej de a ne destrabala cu mancatul. No, am deviat.
- cum sa fac de acum incolo? Copilul va creste, dar eu chiar as vrea sa evit sa manance prostii, fara sa-l fac sa para "cel ciudat" in acel grup, cand de fapt el ar fi cel sanatos. Nu ma stresez in alte parti, cum am mai zis, in orice alt grup ar fi ceva normal sa nu manance acum decat chestii "bebelusesti", sa nu pape zahar si cacao decat mult mai tarziu. Dar acolo, de cate ori voi merge vara asta va trebui sa explic ca nu mananca copilul? Si sa mai si primesc priviri ciudate, dezaprobatoare? Si va trebui sa pazesc copilul de chestii bagate in gura lui fara sa fiu eu intrebata?

Nu mai zic ca tot acolo o doamna a vrut sa-l tina pe Alex in brate si il tinea cu dreapta, tusea in mana stanga, iar apoi se juca cu manutele lui Alex cu mana stanga...

Am venit acasa si la urmatoarele doua alaptari de acuma seara, ca sa nu-i transmit starea de stres, am incercat sa ma linistesc imaginandu-mi ca sunt singura doar cu el la san, ba pe o plaja la mare, ba pe o campie larga, cu dealuri in departare. Si culmea e ca am reusit extraordinar de bine, m-am relaxat instantaneu, si puiul a adormit repede. M-am speriat si eu cat de real mi-am imaginat tot, auzeam si sunetele din natura. Si pulsul mi s-a reglat imediat. Iar acum folosesc scrisul sa ma descarc si gata, sunt ca noua! Vom lua fiecare zi de "lupta" cu lumea cand va fi cazul. Si in nici un caz nu voi ajunge sa-i dau ceva nesanatos doar pentru ca mi-ar fi rusine sa refuz, de gura lumii. Nu! M-as simti ca ultimul om ca eu, cea care sunt responsabila acuma in primii ani de sanatatea lui viitoare, eu sa fiu cea care il otraveste cand el nu poate nici sa gandeasca, nici sa obiecteze.

10 comentarii:

  1. Raluka, te sarut!
    Intr-adevar, greu de luptat cu gura lumii.
    Insa trebuie sa o facem, pentru puiutii nostri. Le suntem datori.
    Cand ai povestit de doamna aceea care tusea intr-o mana si il tinea cu cealalta pe Alex mi s-a facut rau! Imi aduc aminte de o chelnerita, de la terasa unde ne ducem in fiecare seara, care m-a intrebat acum ceva vreme daca poate sa o tina pe Ana in brate! I-am zis politicos "I'd rather prefer you don't!". S-au uitat un pic lung, dar cred ca a inteles. E mai usor cu straini, sa le zicem ce si cum, bineinteles, decat cu cei apropiati.
    Dar in ceea ce o priveste pe prietena ta, ar trebui sa te inteleaga si sa iti respecte deciziile! Ca ii serveste copilasului tort si alte cele, e una, insa sa roage SI copilasul tau cu aceleasi chestii, e complet deplasat! Mai ales intre prieteni!
    Sunt sigura ca gasesti tu o modalitate sa le explici frumos, fara sa te justifici, cum ca deciziile in ceea ce priveste alimentatia lui Alex iti sunt numai si numai ale tale!

    Te pup, m-am intins. :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo dragilor pentru piureutul de mar!

    Ralu, fara suparare, dar eu cu greu as putea sa o numesc prietena pe femeia aceea..sunteti cunostiinte, va leaga un eveniment anume, va vizitati din cand in cand, va sunati...si atat!
    Adica, ea nu-ti ofera tie prajituri pentru ca poate, dupa ani de zile, a inteles ca tu chiar (oare nu pot sa bolduiesc cuvintele aici?!?) nu vrei sa consumi asa ceva, in schimb ii ofera copilului tau?!!!
    sunt convinsa ca, in sinea ea, isi inchipuie ca ai de gand sa-l cresti pe Alex cat mai sanatos, dar nu-mi dau seama de ce a procedat asa..cu siguranta nu din prietenie! poate cum zici tu, a vrut sa te faca sa pari mai diferita, poate a vrut ca ceilalti din anturaj sa sara "in ajutorul" ei si sa te "invete" cum se hraneste de fapt un copil...da! si eu ii consider pe acesti oameni slabi!!! poate ca-si dau seama ca modul in care procedeaza ei nu este chiar cel mai bun, dar daca te conving si pe tine sa faci ca ei, parca nu mai este chiar asa de rau...

    Cand ne-am anuntat prietenii ca sunt insarcinata, toata lumea s-a sesizat...nimeni nu mai fuma in prezenta mea, casa lor era aerisita si parfumata inainte de a veni eu si chiar daca stateam ore intregi la ei, nimeni nu zicea "ioi, ce-as mai trage un fum!" (eu, fiind fumatoare ocazionala inainte de a Ana, iar ei, prietenii, fumatori dedicati, cum se zice :D...mai ca nu-si lipeau plasturi Nicorette daca stateam mai mult in preajma lor...ulterior, s-au lasat de fumat..a mai ramas Grig). Vai ce-i iubeam in momentul acela!! Apoi, imi cumparau tot felul de sucuri naturale si scumpe..de Pfanner imi aduc aminte..iar eu nu mai vroiam sa beau deloc sucuri din comert ci decat din acelea facute de mine...initial, s-au bosumflat putin si au zis "no, asta nu-i suficient de natural! las' ca data viitoare luam ceva mai bun", dar dupa vreo 2 intalniri ma astepta langa fotoliu o sticla de 2 l cu apa plata Borsec...cu siguranta ii iubesc!
    Cealalalta pereche de prieteni tineau la un momenta dat o cura de slabire in cuplu:)..si mancau mai multa salata, fructe, samburi, seminte..chestii din acestea; se fereau sa ne viziteze pentru ca s-ar fi simtit prost sa refuze friptura lui Grig la cuptor..ne-au zis o data, si data urmatoare ne-am vazut la o salata cu frunze, ceapa verde si ridichi noi (yumiii!!)...conteaza si mancarea, dar parca mai mult farmec are povestea din jurul mancarii..cum spuneai si tu;

    nu am vrut sa ma dau exemplu pe mine...cred ca deja imi este dor de prietenii nostri si de aceea am relatat intamplarile de mai sus...

    Daca cineva ar incerca sa o hraneasca pe Ana cu ceva cu care nu sunt de acord as spune "multumim frumos, dar Ana nu mananca decat asta si asta!"
    -"dar, hai putin..poate-i palce!"
    -"nu, nu, am decis ca pana la varsta X sa nu-i dau asta"

    daca insista i-as spune ca Ana inca nu are putere de discernamant, ca ea vrea sa bage in gura tot ce i se ofera, ca asa exploreaza etc etc...asa ca, deocamdata, eu decid pentru ea! Punct!
    Eventual as baga si un "va rog frumos sa nu insistati! chiar NU!"

    vai! nici nu vreau sa-mi inchipui ca cineva i-ar baga copilului meu ceva in gura in momentul cand eu sunt intoarsa cu spatele? Dumnezeule, exista oameni care fac asa ceva?!!
    sau faza cu alcoolul, ca "sa ne distram de el cum se stramba"...mama, mama!

    va imbratisez si te citesc cu mult drag, Ralucule!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nela, tu ziceai ca te-ai intins?! ce zici mami de mine? :)
    Ralu scrie mult si ma stimuleaza..

    Bineinteles ca eu eram mai sus..Grig inca doarme..

    Mai vroiam sa zic de caca diversificat: noi stergem mai intai cu un servetel si apoi sarin cu fundicul in chiuveta:)

    pupici dragi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ralu, hai ca mi-a placut postul asta la nebunie!

    In primul rand, felicitari pentru avansarea in difersificare. Apoi, eu o spal la chiuveta cu ceva sapun pt atopici.

    Cu poftitul copilului...dc mai tii tu minte a mai fost un pui de discutie pe DC. Natalie ne fixa cu privirea cand mancam, mesteca si ea, isi intindea mainile de pe la 5 luni si eu am diversificat-o la 7:D
    Eee, astea 2 luni au fost de vis. Cand mergeam pe undeva, mai ales la mesele in familie eram tinta tuturor discutiilor...cum, nu mananca, pai ii e pofta, uite cum se uita, nici nu pot manca bine ca se uita asta lung..plus cartof prajit dus la gura, bucati de paine etc
    Si eram intr-o siuatie tare urata, nu puteam sa zic fuck off si sa-mi iau copilul sa plec si incercam sa explic na, ca n-are cum sa-i fie pofta..etc Nu rezonau in niciun fel...pur si simplu imi raceam gura de pomana.
    Ma rog, eu nu sunt un exemplu bun in ceea ce priveste alimentatia, sunt junk addict de 2-3 ani, pana atunci am avut un regim super ok la care imi doresc sa revin, chiar vreau sa fiu un exemplu bun pt copilul meu.
    Hai ca in timp ce scriam asta am mai facut si alte treburi si mi-am pierdut ideile.
    Ce as vrea sa punctez:
    -o atitudine moderata gen inca nu-i dau sau inca nu mananca nu atrage asa multe insistente din partea celorlalti...
    -criticarea foarte vehementa a alimentatiei celorlalti declanseaza rezistenta si atunci nici macar nu mai asculta ce zici..stii si tu, nimanui nu-i place sa i se spuna ca greseste
    -asta e strict parerea mea, e posibil sa fie o tampenie dar na..mamicile care aleg sa dea de toate copilului, din varii motive, ca ii e pofta, ca asa a dat si nush cine si n-a patit nimic,ca oricum va manca.. pur si simplu nu-si asuma decizile, nu sunt impacate cu ele si de aici si reactiile lor: incearca sa dea si altuia ca dc sunt mai multi parca nu-i asa rau, nu prea asculta si alte pareri..etc
    Dear, nu stiu cat de coerenta am fost, copila mea e tot bolnavioara si tot verific cum mai e febra..
    Dar revin, ca asta e subiect fierbinte rau.

    RăspundețiȘtergere
  5. Raluk, sa stii ca "Fragutza" are dreptate. E suficient un refuz laconic, pentru ca cei care au de priceput, pricep si din atat si respecta dorinta ta, iar 'restul' nu numai ca nu vor intelege nici cu tone de argumente, dar mai tare se ambitioneaza sa-ti arate ca nimic nu stii despre cresterea copiilor. E o lupta nu prea mare, ci mult prea inutila.
    Te pup tare. si pe Alex mancatorul-de-piure-de-mar :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Nela, ai dreptate, trebuie sa luptam pentru ei petru ca le suntem datori! Exact asa am vrut sa zic si eu! Te pup cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  7. Dana, esti foarte perspicace, imi place ca te-ai prins despre cine e vorba. Si eu am gandit exact la fel, dar mi-a fost nu stiu cum sa scriu aici ca prin asta mi-a demonstrat de fapt ca nu ne sunt prieteni! Mi-a placut mult cum ai descris tu relatiile de prietenie! Mult mult mult! Asta este si adevarul! Asa as face si eu pentru o prietena de-a mea! Si culmea e ca am astfel de prietene, care stiu ca ar fi atente si ar respecta deciziile mele, chiar daca nu au copii! Pfuai, nu stii ce mult mi-a placut cum ai scris! Deja mi-e dor de tine, chiar daca as putea presupune ca esti la fel de aproape ca pana acum, prin intermediul internetului. Dar parca simt abia acum ca la o adica n-as putea fugi pana la Cluj sa imi astampar setea de a vorbi cu tine :D. Te pup cu drag si dor :-*

    RăspundețiȘtergere
  8. Ralu, m-am distrat teribil, era de asteptat la o postare de-a ta :)). Deja imi imaginam cum le statea in gat mancarea ca Natalix ii fixa cu privirea. Daca mai ieseau si bale, tabloul complet! :)) Eu am avut noroc ca in perioada asta el m-a vazut doar pe mine mancand. O singura data am fost la tara, de Paste, si manca lumea cartofi piure. Bunica mea ii facuse special piure ca sa poata manca si Alex :D. Simpatica, nu? Ca s-a gandit la noi :D. Am fost acuma weekendul trecut iar la tara si iar m-a intrebat. Am zis ca numa lapte papa Alex si s-a oferit sa aduca de la vacuta :D. Bunica mea draga, care va implini 90 de ani in ziua cand voi implini si eu 30, in 16 februarie 2011.

    Mai, partea faina e ca la noi a fost doar faza asta cu bunica simpatica, in rest lumea ma stie pe mine ce bizara sunt, si nu indraznesc nici pe mine sa ma serveasca cu ceva :)). Vorba Danei, astia sunt oamenii care ma cunosc. Si lumea care ma iubeste imi respecta deciziile. Ma mai intreaba daca am inceput, se mai mira de unde am lapte :)), si gata. Chiar la unii m-as fi asteptat sa strambe din nas, neamuri mai indepartate, dar m-au surprins placut.

    Mi-a placut aia cu "nu rezonau in nici un fel" :))) ce tare!

    Si chiar si cuvantul junk ma face sa ma gandesc de ce mamele alea de care vorbim ar vrea sa dea copiilor de mancare "gunoi"? Ahhh, cred ca acum vorbesc si sub influenta faptului ca azi am vazut si eu pentru prima data Super Size Me :D.

    Oh, da, la liniuta a doua stiuuuuu! Sa nu uitam ca au fost necesari ani de zile sa mananc vegetarian undeva. Pfuai, cand te legi de mancarea omului e mai ceva ca de tara sau de religie! Cu carnea e cel mai rau! Nimeni nu observa daca lasi la o parte branza sau legumele, dar toata lumea iti sare in cap daca lasi in farfurie carnea! Asa ca m-am invatat, nu zic nimic de mancarea altora si sper sa trec neobservata. Oricum, se intampla cand scap neobservata cu carnea pentru ca lumea se leaga de mine cu alcoolul :)). Mie imi placea doar vinul de casa si chiar si ala rar. Sa vezi ce greu e in tara asta la o nunta sa explici ca n-ai chef sa bei tarie! Singurul motiv acceptat e ca iei antibiotice! Noroc cu motivul asta, ca in rest nimeni nu te crede ca nu-ti place sau ca n-ai chef! Relu se scoate ca el conduce de obicei :D. Si tot apropo de alcool, sa fac raspunsul asta si mai incalcit, aceiasi prieteni de ieri stiau inainte de a ramane gravida ca beau rar vin de la tara si in rest nimic. Ce sa vezi? Cand eram gravida eram in centrul atentiei petrecerilor unde ne intalneam, sareau sa ma lamureasca sa beau putina tuica, "hai ca nu se intampla nimic!". Uau, uau, uau, sa ajungi in tara asta sa te ascunzi ca vrei sa fii sanatos si ca vrei sa ai un copil sanatos? Bun, trecem peste asta, dar mie chiar nu-mi place tuica si nu am baut niciodata! De ce as incepe in sarcina? Normal ca am invocat greturile :D.

    Concluzia ca aliniatul lung de mai sus :D era ca intr-adevar, Ralu, sunt obisnuita sa trebuiasca sa raspund pe placul audientei, doar ca sa scap repede de atac. Acum insa va fi mai greu, pe masura ce Alex va creste, pentru ca va trebui sa-i explic si lui, nu va fi suficient sa ma lupt cu ei.

    Iti multumesc mult pentru ca mi-ai scris asa fain, avand in vedere ca scumpa Natalix e bolnavioara :-* :-* :-*. Insanatosire grabnica!

    RăspundețiȘtergere
  9. Moni, multumesc mult! Ai dreptate! Si tonul, cred ca va conta mult tonul hotarat pe care il voi folosi! Un ton care sa spuna "gata cu subiectul asta". Pupici multi tie si dintosului :-* :-*

    RăspundețiȘtergere
  10. Multumesc, fetelor, si de sfaturile pentru kk! :D

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...