Ziua a 4-a a diversificarii:
Azi suculetul a fost mai cu pulpa stoarsa asa prin tifon, a iesit nectar, mai mult decat suc. Masa a fost la fel ca ieri, adica si-a intins capul, a deschis gura, mi-a impins mana cu lingurita in gurita lui, s-a strambat, s-a scuturat :D, si a papat in total tot cam cat o lingurita de adulti. Apoi a inceput sa maraie, asa ca am incheiat masa. Maine va fi si Relu de fata! Sper sa nu aiba asteptari prea mari :D.
Am fost fericita ca nu a fost o intamplare mancatul lui de ieri. Si sper sa nu gresesc ceva ce sa-i creeze aversiune fata de mancare. Nu stiu cu ce fruct sa continui. Cand credeam ca vom incepe la 7 luni, eram sigura ca vor aparea fructele de sezon dupa ce ii voi da marucul. As vrea ceva cat mai putin chimic...
Ziua 2 de MAMA:
Da, toata ziua a zis MAMA :x :x :x, dar la fel ca ieri, marait cumva, amestecat cu "papa" ala soptit, nu ii iese tot timpul scumpicul mic, cat chin pe el sa incerce sa-mi spuna MAMA, sa ma faca fericita! Inca nu-mi vine sa cred!
Dar acum trebuie sa-l invat sa spuna "tata", pentru ca la oricine sta in brate incepe sa maraie "ma-ma", se uita la mine :D si deci trebuie eu sa-l iau in brate :)).
Ziua 2 de incercare ratata de relaxare a spatelui:
Ieri am zis sa profit ca ii place sa stea in fundulet si sa-l pun langa niste jucarii in fata mea, si eu sa ma bucur de cadoul de ziua mea, scaunul minunat de masaj, pe care n-am mai avut ocazia sa-l folosesc de pe la inceputul lui martie. M-am pus in el si, optimista, l-am setat pe 15 minute la programul relaxation :D. Dupa doua minute a trebuit sa-l opresc, ca Alex ajunsese pe jos chiar la picioarele mele, si scaunul isi tot misca picioarele in sus si-n jos si exista un mare risc sa se loveasca. Nu venise la mine, ci la ceva jucarie din zona. Oricum si pana atunci, cele 2 minute nu au fost savurate, ca tot cu ochii pe el eram.
Azi am simtit ca ma doare iar ingrozitor spatele (cred ca e ploaia ingrozitoare care nu mai pleaca de cateva zile :P, nu Alex e de vina). Si m-am gandit ca asa cum se distreaza daca ma maimutaresc la el, poate va sta cuminte sa fac eu putina yoga. Nu ceva sport care sa-mi ia din puteri, ca apoi cine mai rezista la alaptat plimbat in brate o ora seara, un sport care sa-mi relaxeze spatele. Eu am mai facut yoga doar in ultimul trimestru de sarcina, de pe youtube, si a fost super super!
Am intrat pe yogatoday si am pornit programul gratis de saptamana asta. Am sperat sa considere yoga mea o distractie si sa ajunga asta un obicei. Chiar ma gandeam ca asa va invata de la mine, prin exemplul personal, cat e de sanatos sa facem sport.
Am inceput... nu prea auzeam programul de cum sarea el si lovea acolo toate jucariile :D. Apoi a si ras putin, daca in timp ce faceam exercitiile ma uitam la el. Apoi, in timp ce zicea tipa sa stau in pozitia aia fixa si sa ma relaxez si sa meditez, eu zambeam continuu si ma uitam la comoara mea care incepuse sa spuna "ma-ma-ma-ma-ma-ma" :)). Apoi a inceput sa maraie urat si sa tipe si asa s-a incheiat si tentativa asta de relaxare :).
Dar culmea e ca acum sunt mult mai zambitoare, mai fericita, mai plina de iubire decat inainte cand reuseam sa fac ore intregi de sport nestingherita!
Draga-draga:
(pfff, aici nu pot schimba si scrie cu niste caractere mici mici pana imi adun gandurile? Tocmai am venit sfarsita dupa o ora de incercari de alaptat si adormit. Ii era somn si foame. Super, ca daca nu ii e somn, oricat de foame ii e, nu poate papa. Incep masa, normal, la plimbare, maraie de numa daca ma asez pe un colt de pat. Sare la mine in brate dand din fund (mai sa-l scap, asa da cu o putere), semn ca vrea sa-l scutur mai tare. Il scutur, il leagan, il rasucesc, nu se linisteste nici cat sa puna capul pe umarul meu. Ma impinge, tipa, apoi cauta sanul, ia o gura, iar se impinge ca vrea sus. Iar maraie, se agita, etc. Toate astea plimbandu-l prin camera. La un moment dat ramane la san. Exact intr-o pozitie super dureroasa pentru bicepsul meu stang. Nu comentez nimic, sper sa adoarma. Incepe sa ma manance sub nas. De cand il alaptez la plimbare (de prin luna a doua, a treia, nici nu mai stiu) am ajuns un fel de Chuck Norris al controlarii reflexelor. Chiar daca un om normal ar sari ca ars sa se scarpine, eu lupt psihic cu mancarimea, ca nu am ce face, trebuie sa plimb in continuare copilu' la san. Culmea ca nu ma apuca niciodata cand e el la verticala pe umarul meu, ca atunci as mai putea improviza ceva... No si acuma seara tot ritualul asta s-a prelungit muuuullltt pentru ca al meu copil, in luna a saptea are din nou colici! Si ii are din weekendul trecut, deci nu sunt vinovate merele! Tot de atunci e constipat! Si eu n-am schimbat nimic la alimentatia mea, mananc la fel ca data trecuta cand a fost constipat (pana pe la 5 luni parca) si la fel ca si in perioada de pana sambata, cand facea de 2-3 ori pe zi. Na, daca pot sa-mi dau seama ce o fi? Si de la colicii astia e tare marait saracul, mai ales cand mananca si trebuie sa adoarma. Dupa o ora de incercari n-am mai putut si l-am rugat pe Relu sa incerce si el, ca se vedea ca foame nu-i mai este, dar nu reuseam sa-l adorm. Si acuma am deschis paranteza asta cica sa-mi adun gandurile. Nu am vrut sa ma plang, Doamne fereste, pentru ca in saptamana cand a fost racit si nu putea respira pe nas si deci nu putea manca si dormi, si era super speriat de ce i se intampla, in saptamana aceea am zis ca ma plimb cu el in brate sa adoarma pana va fi mare, numai sanatos sa fie. Am vrut poate doar, cu paranteza asta, sa explic aiureala exprimarii din continuare :D.)
Deci cu draga-draga. In decursul timpului, tati meu l-a invatat pe pui despre Lucky si a avut si un aport in invatarea cuvantului "mama" si cine e mama. Mami meu, de asemenea l-a invatat de "mama", si in plus, l-a "dresat" la sfarsitul lui februarie, de a reusit el de 1 martie sa ne incante pe toti cu brrrrr. Cum il intreba cum face motorul lui tata, el incepea "brrrr" sa ne scuipe pe toti :D. Nu zic ca mami meu a facut doar atatea, povesteste cu el continuu si-i explica tot tot tot. Dar astea sunt "roadele" culese pana acum. Acum, de azi, se mai adauga ceva: l-a invatat sa faca "Draga-draga". Vine cu el pana aproape de mine/de bunicu'/de Relu, si incepe "faci draga-draga la mama/bunicu'/tati? Aiiiii draga-draga", si Alex intinde mana si ne mangaie pe obraz, pe nas, pe toata fata :x :x :x. MINUNAT SENTIMENT!
Azi suculetul a fost mai cu pulpa stoarsa asa prin tifon, a iesit nectar, mai mult decat suc. Masa a fost la fel ca ieri, adica si-a intins capul, a deschis gura, mi-a impins mana cu lingurita in gurita lui, s-a strambat, s-a scuturat :D, si a papat in total tot cam cat o lingurita de adulti. Apoi a inceput sa maraie, asa ca am incheiat masa. Maine va fi si Relu de fata! Sper sa nu aiba asteptari prea mari :D.
Am fost fericita ca nu a fost o intamplare mancatul lui de ieri. Si sper sa nu gresesc ceva ce sa-i creeze aversiune fata de mancare. Nu stiu cu ce fruct sa continui. Cand credeam ca vom incepe la 7 luni, eram sigura ca vor aparea fructele de sezon dupa ce ii voi da marucul. As vrea ceva cat mai putin chimic...
Ziua 2 de MAMA:
Da, toata ziua a zis MAMA :x :x :x, dar la fel ca ieri, marait cumva, amestecat cu "papa" ala soptit, nu ii iese tot timpul scumpicul mic, cat chin pe el sa incerce sa-mi spuna MAMA, sa ma faca fericita! Inca nu-mi vine sa cred!
Dar acum trebuie sa-l invat sa spuna "tata", pentru ca la oricine sta in brate incepe sa maraie "ma-ma", se uita la mine :D si deci trebuie eu sa-l iau in brate :)).
Ziua 2 de incercare ratata de relaxare a spatelui:
Ieri am zis sa profit ca ii place sa stea in fundulet si sa-l pun langa niste jucarii in fata mea, si eu sa ma bucur de cadoul de ziua mea, scaunul minunat de masaj, pe care n-am mai avut ocazia sa-l folosesc de pe la inceputul lui martie. M-am pus in el si, optimista, l-am setat pe 15 minute la programul relaxation :D. Dupa doua minute a trebuit sa-l opresc, ca Alex ajunsese pe jos chiar la picioarele mele, si scaunul isi tot misca picioarele in sus si-n jos si exista un mare risc sa se loveasca. Nu venise la mine, ci la ceva jucarie din zona. Oricum si pana atunci, cele 2 minute nu au fost savurate, ca tot cu ochii pe el eram.
Azi am simtit ca ma doare iar ingrozitor spatele (cred ca e ploaia ingrozitoare care nu mai pleaca de cateva zile :P, nu Alex e de vina). Si m-am gandit ca asa cum se distreaza daca ma maimutaresc la el, poate va sta cuminte sa fac eu putina yoga. Nu ceva sport care sa-mi ia din puteri, ca apoi cine mai rezista la alaptat plimbat in brate o ora seara, un sport care sa-mi relaxeze spatele. Eu am mai facut yoga doar in ultimul trimestru de sarcina, de pe youtube, si a fost super super!
Am intrat pe yogatoday si am pornit programul gratis de saptamana asta. Am sperat sa considere yoga mea o distractie si sa ajunga asta un obicei. Chiar ma gandeam ca asa va invata de la mine, prin exemplul personal, cat e de sanatos sa facem sport.
Am inceput... nu prea auzeam programul de cum sarea el si lovea acolo toate jucariile :D. Apoi a si ras putin, daca in timp ce faceam exercitiile ma uitam la el. Apoi, in timp ce zicea tipa sa stau in pozitia aia fixa si sa ma relaxez si sa meditez, eu zambeam continuu si ma uitam la comoara mea care incepuse sa spuna "ma-ma-ma-ma-ma-ma" :)). Apoi a inceput sa maraie urat si sa tipe si asa s-a incheiat si tentativa asta de relaxare :).
Dar culmea e ca acum sunt mult mai zambitoare, mai fericita, mai plina de iubire decat inainte cand reuseam sa fac ore intregi de sport nestingherita!
Draga-draga:
(pfff, aici nu pot schimba si scrie cu niste caractere mici mici pana imi adun gandurile? Tocmai am venit sfarsita dupa o ora de incercari de alaptat si adormit. Ii era somn si foame. Super, ca daca nu ii e somn, oricat de foame ii e, nu poate papa. Incep masa, normal, la plimbare, maraie de numa daca ma asez pe un colt de pat. Sare la mine in brate dand din fund (mai sa-l scap, asa da cu o putere), semn ca vrea sa-l scutur mai tare. Il scutur, il leagan, il rasucesc, nu se linisteste nici cat sa puna capul pe umarul meu. Ma impinge, tipa, apoi cauta sanul, ia o gura, iar se impinge ca vrea sus. Iar maraie, se agita, etc. Toate astea plimbandu-l prin camera. La un moment dat ramane la san. Exact intr-o pozitie super dureroasa pentru bicepsul meu stang. Nu comentez nimic, sper sa adoarma. Incepe sa ma manance sub nas. De cand il alaptez la plimbare (de prin luna a doua, a treia, nici nu mai stiu) am ajuns un fel de Chuck Norris al controlarii reflexelor. Chiar daca un om normal ar sari ca ars sa se scarpine, eu lupt psihic cu mancarimea, ca nu am ce face, trebuie sa plimb in continuare copilu' la san. Culmea ca nu ma apuca niciodata cand e el la verticala pe umarul meu, ca atunci as mai putea improviza ceva... No si acuma seara tot ritualul asta s-a prelungit muuuullltt pentru ca al meu copil, in luna a saptea are din nou colici! Si ii are din weekendul trecut, deci nu sunt vinovate merele! Tot de atunci e constipat! Si eu n-am schimbat nimic la alimentatia mea, mananc la fel ca data trecuta cand a fost constipat (pana pe la 5 luni parca) si la fel ca si in perioada de pana sambata, cand facea de 2-3 ori pe zi. Na, daca pot sa-mi dau seama ce o fi? Si de la colicii astia e tare marait saracul, mai ales cand mananca si trebuie sa adoarma. Dupa o ora de incercari n-am mai putut si l-am rugat pe Relu sa incerce si el, ca se vedea ca foame nu-i mai este, dar nu reuseam sa-l adorm. Si acuma am deschis paranteza asta cica sa-mi adun gandurile. Nu am vrut sa ma plang, Doamne fereste, pentru ca in saptamana cand a fost racit si nu putea respira pe nas si deci nu putea manca si dormi, si era super speriat de ce i se intampla, in saptamana aceea am zis ca ma plimb cu el in brate sa adoarma pana va fi mare, numai sanatos sa fie. Am vrut poate doar, cu paranteza asta, sa explic aiureala exprimarii din continuare :D.)
Deci cu draga-draga. In decursul timpului, tati meu l-a invatat pe pui despre Lucky si a avut si un aport in invatarea cuvantului "mama" si cine e mama. Mami meu, de asemenea l-a invatat de "mama", si in plus, l-a "dresat" la sfarsitul lui februarie, de a reusit el de 1 martie sa ne incante pe toti cu brrrrr. Cum il intreba cum face motorul lui tata, el incepea "brrrr" sa ne scuipe pe toti :D. Nu zic ca mami meu a facut doar atatea, povesteste cu el continuu si-i explica tot tot tot. Dar astea sunt "roadele" culese pana acum. Acum, de azi, se mai adauga ceva: l-a invatat sa faca "Draga-draga". Vine cu el pana aproape de mine/de bunicu'/de Relu, si incepe "faci draga-draga la mama/bunicu'/tati? Aiiiii draga-draga", si Alex intinde mana si ne mangaie pe obraz, pe nas, pe toata fata :x :x :x. MINUNAT SENTIMENT!
Postări
Ce frumos, Ralucule! cu draga - draga!:X:X:X trebuie sa fie tare dulce puiul mic!
RăspundețiȘtergereDar cum l-a invatat mamicul tau pe Alex despre "mami"? venea cu el la tine si-i zicea "uite-o pe mami" ?
De cateva zile, cand sunt singura cu Ana, ii zic "ma-ma" "ma-mi"..se uita la mine si zambeste larg...l-am instruit si pe Grig ca atunci cand sta langa ea sa-i povesteasca despre "ta-ta"..el, dragul de el, tot despre "mama" ii spune :D ; sau, cand sunt eu in alta camera, ma striga "mama! unde esti mama? mama!" si isi indreapta capul in directia respectiva...cand vin la ei, Ana este cu ochii mari, curiosi :X
cu exercitiile fizice/yoga...am incercat si eu de doua zile ca atunci cand stau intinsa langa Ana, pe paturica, sa mai fac niste ridicari de picioare, niste abdomene...vai!! ce distractie pe prichinduta cand imi vede piciorul pe sus :)
Ooo, cu "mama" e asa:
RăspundețiȘtergere- in primul rand ii ziceau lui Alex referitor la mine numai "mama", nu mami, maica-ta, etc. (ca e mai simplu mama decat mami)
- apoi de cate ori se uita Alex la mine, ba de la mine din brate, ba de la ei, incepeau intrebari, cu "mama" spus foarte accentuat: "ce face mama?", "papa mama?", "unde e mama?" "acolo e mama, bravo!"
- in acelasi timp cand il luam eu, tot timpul ziceam "hai la mama"
- apoi au inceput sa-l testeze, Alex se uita in alte parti si ei intrebau "unde e mama?", si Alex se intorcea cu privirea la mine, apoi il laudau.
Deci asa l-au invatat sa stie ce inseamna cuvantul "mama". Cred ca mai departe, cu rostitul cuvantului, depinde cat e de necajit :)), azi a zis doar de doua ori, cand nu i-a convenit ceva, si ma striga in ajutor :D.
Ce scumpica trebuie sa fie Ana cu ochii mari si cu zambetul larg, mi-o si imaginez! Oricum, pregateste-te de o tura de lacrimi cand va spune! :)
A, si cu gimnastica, asa voi incerca si eu! E clar ca era nervos ca nu ma uit la el. Asa ca exercitiile care trebuie urmarite pe tv, calculatoare, etc. vor avea de asteptat pana le vom face impreuna :)), daca nu va fi atunci alt "Alex" care sa doreasca atentie :D.
RăspundețiȘtergere