Broadway Hotel - Budapesta

Inainte de a merge in Budapesta, Relu cauta prin booking.com oferte speciale. Si la Cluj gasise o oferta speciala tot prin booking.com. Si la fel a fost si la Budapesta. Un pret bun pentru cateva zile. La un hotel central. Broadway Hotel.

Am facut un screenshot la locatia prin google maps:

 

Balonul rosu e strada hotelului. Dar hotelul e mai in dreapta, deci tot pe O Utca (O St), mai inspre bulevardul galben. Bulevardul galben duce inspre gara, inspre Dunare, inspre podul catre Buda si catre Insula Margareta. Pe jos se poate ajunge printre stradute la Dunare si pe scurtatura (Dunarea se vede in stanga hartii), direct la podul cu lanturi. Acolo in dreapta, pe bulevardul galben se vede Oktogon, care e o intersectie mare, si o mare statie de tramvaie, autobuze, metrouri,... Noi ajungeam la Oktogon in vreo 2 minute de la iesirea din hotel, si luam orice mijloc de transport ne doream. Dar ne-am plimbat si pe jos mult. Pana la gara centrala si la cele mai apropiate mall-uri erau aproape 10 minute de mers pe jos si la fel pana la Dunare. Si inspre Gradina Zoologica si inapoi la hotel am mers tot pe jos si am facut mai putin de o jumatate de ora. Deci chiar e o pozitie minunata. 

Camerele sunt foarte frumoase. Noi am prins o oferta la apartament, deci aveam si living unde planuiam sa stam la internet dupa ce se culca Alex. Planurile nu au fost bune, pentru ca Alex adormea pe la 2-3 noaptea :)). Am facut poze camerei imediat ce am intrat, era asa frumoasa, cu mult albastru... Mi-ar fi placut sa am in continuare acele poze. Dar un eveniment nefericit mi le-a facut pierdute impreuna cu multe alte poze si filme ce nu le downloadasem de cateva luni de pe iphone :((((... Si multe numere de telefon... Asa ca profit sa va spun, daca am numarul vostru de telefon doar de vreun an, de cand aveam iphone-ul 4, sa mi-l mai dati o data va rog... Cand am intrat in tara nu a mai vrut sa treaca inapoi pe orange de pe reteaua Ungariei. Am schimbat SIM-ul si tot nu recunostea retelele. Si nici dupa formatarea care mi-a sters tot de pe el :((((( nu s-a rezolvat... Iertati aliniatul trist, dar tocmai mi-am amintit cate poze faine facusem cu telefonul si in camera...

De aici de pe site-ul lor, unde vedeti albastrul ala frumos, poza cu livingul, cu dormitorul albastru si bucataria alba dintre cele doua poze, acela e apartamentul in care am stat (acuma vazand pozele mi-am amintit ca totusi patul era parca prea inalt :D). Si daca o bucatarie in concediu mi se pare ca nu e necesara, totusi ne-am folosit de ea pentru ca am curatat fructe, am luat cine tarzii care sa ne mentina energia apropiata de cea a lui Alex, etc. Avea si filtru de cafea, si cana fierbator de ceai, si aragaz cu cuptor (si oale, tigai), chiuveta, farfurii, tacamuri, frigider, congelator,... 

Dar Relu s-a gandit la mine cand a ales hotelul si a cautat sa aiba piscina :D. Uite-o. Era superba. Apa isi schimba culorile si te relaxai imediat. Aveau un jacuzzi cu apa fierbinte, in care in prima seara au stat Relu cu Alex de m-am mirat ca au rezistat. In piscina apa este aproape rece, asa ca nu l-am bagat pe Alex. Era o sauna uscata mare mare si una umeda. E prima data cand fac sauna umeda, pe pietre, cu aburul iesind de sub o piatra centrala. Foarte frumos. 

Micul dejun e ok. Cafeaua este absolut UAU! Ceva incredibil... Oamenii serviabili, saritori, peste tot. La micul dejun familii cu foarte multi copii (minim 3), toate familiile vesele si pline de viata. 

Parcarea e subterana, cam stramta. Asa ca ne-am bucurat ca am deprins mersul tramvaielor, sa nu mai scoatem masina prin oras. Desi in mod evident in Budapesta se circula mult mai lejer si mai civilizat decat in toata Romania.  

Piscina ziua, la plecare:

Locul de luat micul dejun:

Ultima poza, din masina, intrarea la hotel:

Trenuletul copiilor - Budapesta

Fac ordine in poze si mi-am dat seama ca inca nu am terminat cu Budapesta. 

Dupa prima zi foarte plina, cu Gradina Zoologica si Funicular, a trebuit sa il ademenim pe pitic cu ceva ca sa nu ne mai spuna toata ziua ca el vrea la animale. Asa ca i-am promis ca vom ajunge la trenulet. Noi credeam ca trenuletul va fi cat de cat micut. Dar nu, se numeste Trenuletul Copiilor pentru ca e condus de copii, controlorii sunt copii, vanzatorii la casele de bilete ale tuturor statiilor sunt copii, pe toti cei 15 kilometri, sefii de gara sunt copii, etc. Si era o zi normala din saptamana, ceea ce mi se pare super cool, sa poti alege sa inveti despre calea ferata lucrand acolo.

Am luat un tramvai de la noi din centru, ca sa trecem Dunarea sa ajungem la unul din cele mai mare noduri de autobuze/tramvaie. Acolo, mizerie asa ca la romani, si am urcat pe niste scari, gasind cu ajutorul iphone-ului cu aplicatia Maps chiar daca un metru am luat-o in directia gresita dinspre autobuzul ce trebuia luat. Alex a tinut minte si ne-a povestit multa vreme cum a luat autobuzul dupa ce a urcat niste scari multe :D. Cu acest autobuz am mers pana la capatul liniei si Alex a adormit la mine in Boba intre timp. De la capatul liniei, intr-un cartier de vile budapestene, intr-o zi de primavara frumoasa, am luat-o la pas cam un kilometru pana la gara trenuletului copiilor. Ne-a prins bine somnul lui asa pe drum si am sperat sa se trezeasca la timp sa savureze excursia cu trenul. Daca am fi stat la hotel pana cand si-ar fi dormit el acolo somnul de amiaza, am fi ajuns sa terminam aceasta excursie noaptea si sa nu mai facem nimic in aceasta zi.

Ne-am plimbat frumos cu trenuletul, la mijlocul traseului s-a trezit si Alex, a studiat locomotiva, s-a distrat de tunel, dar tot a fost un pic dezamagit si ne-a zis toata ziua ca el vrea la trenulet mic, nu mare :D.

Mai multe informatii despre trenulet puteti citi aici (in dreapta e meniul din care puteti selecta sa cititi povestea lor sau sa vedeti ce puteti vedea in zona, pe dealurile de la capatul Budei). Daca aveti un copil mai mare de 10 ani, am inteles ca il primesc si in locomotiva, sa-i arate cum functioneaza, poate chiar s-o conduca.

De la capatul liniei eu as fi vrut sa ne intoarcem tot cu el. Dar Relu, acompaniat de iphone maps, era sigur ca decat sa facem iarasi 15 km cu trenul si un autobuz si un tramvai, sigur este o cale mai scurta. Ajunsesem intr-un capat de oras, dar noi ocolisem de fapt cu trenul pe dealuri, prin paduri. Asa ca a avut dreptate, am luat un singur tramvai si am ajuns inapoi in marele nod de autobuze/tramvaie de langa Dunare. De acolo am mers rapid pe insula Margareta ca sa ne mancam pranzul la pachet :D. As fi uploadat si poze de pe insula Margareta, dar nu are rost, suntem doar noi si Dunarea frumoasa, nu am vizitat acolo nici un obiectiv :D. Era sa uit sa va dau linkul cu poze de la trenulet! 

babywearing.ro

Ati vazut? Am lansat site-ul de distributie al produselor Boba, www.babywearing.ro.

Nu am timp acum sa scriu cum a fost drumul pana aici, dar e ceva important pentru mine, pentru noi. Asa ca daca doriti sa aflati mai multe, cititi pe blog la Kiddy, unde avem si un concurs mare.

Greva suptului - postarea lunii pe blogul atasatlasanulmamei.blogspot.com

Am vrut si noi, cu Kiddy Shop, sa sponsorizam postarea lunii pe blogul "Mami, alapteaza-ma!". Blogul este intretinut de Rox, consiliera La Leche League cea mai renumita din tara pe probleme de alaptare. Rox m-a intrebat ce tema as prefera in aceasta luna. Dintre mai multe care ne-au trecut prin gand am ales foarte hotarata "Greva suptului". De ce?

• pentru ca si noi am trecut prin ceva asemanator, doar ca la noi a fost ceva prea lung ca sa fie greva, a mers din primele saptamani si pana la 10 luni. Mai multe despre experienta noastra aici, aici si aici. 
• pentru ca stiu multe mamici care se chinuie mult incercand sa gestioneze greva suptului la bebelusi, si poate citind cum au facut alte mamici le-ar veni niste idei.
• pentru ca stiu multe mamici care au trecut prin greva suptului si nu au avut in jur oameni care sa le indrume corect, asa ca in final nu au mai alaptat copilul, dar au ramas cu multe pareri de rau.
• pentru ca stiu multe mamici care nici nu stiu ce e greva suptului si au crezut ca bebelusul s-a intarcat singur (chiar daca avea poate intre 6 luni si 1 an), si au renuntat rapid la alaptat.
• pentru ca e o notiune foarte putin cunoscuta. Toate mamicile invata despre ragade, despre mastita, despre furia laptelui, despre mijloace de crestere a secretiei, dar mult prea putine mamici stiu ca exista acest refuz al bebelusului de a suge si asta nu inseamna ca nu mai vrea sa fie alaptat. 

Sunt multe motive pentru care un bebelus trece printr-o greva de supt. La Alex, daca pe langa reflux a mai avut cumva si asta, pot sa spun ca era din cauza ca il agita fluxul prea mare de lapte (over-active let-down reflex). Adica nu putea tine pasul, il stropeam rau de tot. Asa am ajuns sa-l pot alapta doar plimbat si numai dupa ce il adormeam intai. Deci o metoda buna mi s-ar parea sa incercati sa va dati seama de la ce s-ar putea sa fie in greva. Daca e de la laptele prea mult, atunci sunt metode de a va mulge un pic inainte de fiecare masa, de a-i da sa suga invers gravitatiei (adica sa stati mai pe spate intr-un fotoliu, si bebelusul deasupra).

Sunt multi bebelusi care intra in greva daca asociaza suptul cu ceva neplacut, daca i-ati speriat cumva la un supt, daca v-a muscat si ati strigat, etc. Sau daca sunt usor distrasi de ceva din mediul inconjurator.

Din cate am citit, greva suptului se trateaza cu multa rabdare. Nu fortati bebelusul sa manance. Profitati si hraniti-l cand e somnoros, inainte de somn, sau cand se trezeste. Alaptati-l plimbat prin camera.  Stati mult piele pe piele (adica la pieptul gol), sa aiba sanul aproape daca il vrea. Incercati sa nu-i transmiteti stresul dumneavoastra. Purtati-va copilul, piele pe piele, toata ziua. Dormiti cu el aproape.

De citit pe kellymom tot, inclusiv linkurile de la sfarsit despre Nursing Strike.

Va invit, daca aveti experienta in domeniul grevelor de supt, sa le impartasiti cu Rox si cititorii blogului ei. Trimiteti postarile la laptematern@yahoo.com. Mai multe detalii aici. 

Editez pentru ca am mai gasit o postare foarte buna pe drmomma.org.

Ecografiile in sarcina sunt nocive

Stiati asta? Eu cand eram insarcinata cu Alex nu banuiam asa ceva. Apoi incet incet am inceput sa citesc pe aceasta tema, dar credeam ca se refera doar la faptul ca sunt nocive pentru ca te ingrijorezi in zadar de ceva ce nu poti schimba. De fapt de cate ori vedeam un astfel de titlu, il ocoleam, pentru ca nu era ceva ce as fi putut schimba in trecut si nu voiam sa ma incarc cu regrete.

Dar indiferent de faptul ca am gresit la Alex, trebuie sa fiu informata pentru a doua sarcina. Oare voi repeta experienta de a face cate o ecografie in fiecare luna? Ca sa nu mai spun ca atunci cand eram insarcinata activam pe DC si acolo mamicile din Bucuresti faceau mult mai multe ecografii si investigatii.

Hai sa fac o paranteza si sa explic de ce nu am facut eu Dublu Test sau Triplu Test. Chiar saptamana asta am scris aceste randuri unei prietene:

• Daca fac DT sau TT, nu stiu ceva real, pentru ca sunt teste de statistica de fapt, nu sunt ca o analiza de sange, sunt probabilitati estimate de ei, in functie de varsta si altele. Deci pot fi adevarate sau false, si daca ai un rezultat bun, si daca ai un rezultat prost. 
•  rezultatul de 1/1000 de exemplu este considerat un rezultat foarte prost, si esti trimis la investigatii mai detaliate, aka amniocenteza 
• daca nu fac amniocenteza, raman toata sarcina cu dubii si griji, si chiar cunosc mamici care au plans zilnic pentru un astfel de rezultat prost la DT, TT. Ca apoi copiii sa fie perfecti. Bine, cat de perfecti pot fi de la o mama ce plange zilnic toata sarcina.... 
•  daca fac amniocenteza, riscul de avort este de cel putin 2%, in urma ei. Care risc 2% e mai mare decat acel 1/1000 probabilitate statistica. 2% mi s-ar parea mult, adica nu as mai putea trai cu mine stiind ca din cauza mea, a amniocentezei alese de mine, am pierdut copilul sanatos. Mai exista risc de infectie. In plus, se dau o gramada de medicamente, care in mod normal nu le-as lua in sarcina, sa nu-i daunez fatului, nu? Adica o raceala o ducem pe picioare cum putem cu naturiste, iar la o amniocenteza luam cu pumnul antibiotice si medicamente de sustinere a sarcinii, pentru ca noi ne aflam in treaba sa umblam cu ace in lichidul lor, sa impungem sacul lor embrionar perfect, sa lasam loc sa intre orice germeni acolo... Pentru ca pe langa cei 2% risc de avort, mai exista si alte procente pentru afectiuni ale copilului. Si nu ma refer la cele date de consumul de medicamente... 
•  daca fac amniocenteza si imi spune ca exista posibilitatea totusi sa fie o problema cu copilul meu, eu recunosc ca nu as fi facut avort. Amniocenteza se face oricum in trimestrul 2. Deci avort nu se mai poate. Se poate doar provoca nasterea, sa mergi ca orice viitoare mama la maternitate si sa nasti. Si apoi doctorii sa omoare fatul cumva. 
•  Asa ca eu nu am vazut rostul amniocentezei, pentru ca stiam ca orice ar fi nu as fi trecut la fapte. Si atunci de ce? La fel, nu am vazut rostul DT, TT.

Ei, dar ecografia? Credeam ca e o necesitate a sarcinii, si ca sigur nu e nociva, altfel nu ar face-o pe toate mamele (yeah, right, cam ca si mamografia, nu? :| ). Si recunosc ca asteptam cu nerabdare data viitoare cand imi voi vedea copilul. De parca daca Dumnezeu voia sa-l vedem nu ne facea burta cu geam...

Apoi am citit multe, prea multe... care indicau in mod evident ca pentru un mic procent de mame carora chiar le e necesara urmarirea sarcinii prin ecografie, s-a introdus aceasta rutina tuturor mamelor. Si de cele mai multe ori fara rost. Ecografiile provoaca distrugeri celulare, mai ales din cauza incalzirii locale, dar si multe alte stricaciuni.

“A number of studies have suggested that these effects are of real concern in living tissues. The first study suggesting problems was a study on cells grown in the lab. Cell abnormalities caused by exposure to ultrasound were seen to persist for several generations. Another study showed that, in newborn rats, (who are at a similar stage of brain development to humans at four to five months in utero), ultrasound can damage the myelin that covers nerves, indicating that the nervous system may be particularly susceptible to damage from this technology.

Brennan and colleagues, reported that exposing mice to dosages typical of obstetric ultrasound caused a 22 percent reduction in the rate of cell division, and a doubling of the rate of aptosis, or programmed cell death, in the cells of the small intestine.

If exposure to ultrasound… causes death of cells, then the practice of ultrasonic imaging at 16 to 18 weeks will cause loss of neurones [brain cells] with little prospect of replacement of lost cells…The vulnerability is not for malformation but for maldevelopment leading to mental impairment caused by overall reduction in the number of functionning neurones in the future cerebral hemispheres.

Studies on humans exposed to ultrasound have shown that possible adverse effects include premature ovulation,24 preterm labour or miscarriage,15 25 low birth weight,26 27 poorer condition at birth,28 29 perinatal death,28-30 dyslexia,31 delayed speech development,32 and less right-handedness.33-36 Non right-handedness is, in other circumstances, seen as a marker of damage to the developing brain.35 37 One Australian study showed that babies exposed to 5 or more doppler ultrasounds were 30% more likely to develop intrauterine growth retardation (IUGR)- a condition that ultrasound is often used to detect.26”

(citat de aici http://www.sarahbuckley.com/ultrasound-scans-cause-for-concern/ )

Multe, multe informatii utile:

http://chriskresser.com/natural-childbirth-iia-is-ultrasound-necessary-effective-in-pregnancy

http://chriskresser.com/natural-childbirth-iib-ultrasound-not-as-safe-as-commonly-thought

(domnul asta Chris rullz in multe privinte, cititi-l cu atentie)

http://www.midwiferytoday.com/articles/ultrasoundwagner.asp

http://www.midwiferytoday.com/articles/ultrasoundrodgers.asp

http://www.midwiferytoday.com/articles/ultrasoundrodgers.asp

http://www.midwiferytoday.com/articles/ultrasound.asp

http://www.drmomma.org/2009/08/ultrasound-more-harm-than-good.html

http://www.drmomma.org/2010/05/who-says-ultrasound-is-safe.html

http://www.drmomma.org/2010/06/ultrasound-doppler-fetoscope-pinard.html  (aici multe multe linkuri si varianta stetoscopului moaselor, din lemn, pe care mi-l voi cumpara atunci cand va fi cazul, in locul aparatului de ascultat bataile inimii fatului, care nici nu mai stiu in care din aceste linkuri am citit ca e aproape la fel de nociv ca o ecografie Doppler, care Doppler e foarte nociva; si la Alex l-am folosit de cate ori eram ingrijorata de el, ceea ce poate sa se gandeasca orice mama ca la prima sarcina asta insemna foarte des ...)

http://www.glorialemay.com/blog/?p=225

http://www.greenhealthwatch.com/newsstories/newslatest/latest0701/ultrasound-hurt.html

http://www.naturalnews.com/028853_ultrasound_fetus.html

Stiu ca ar fi fost frumos sa scriu postarea asta sistematic, frumos, cu concluziile pe care le-am tras din toate linkurile, cu liniuta afectiunile provocate de ecografie, dar nu am asa mult timp :D si informatia e foarte multa. Deci, daca sunteti o femeie insarcinata sau planificati o sarcina, va rog sa cititi cu rabdare postarile la care am facut trimitere mai sus. Daca nu stiti limba engleza, spuneti-mi (sa va spun ceva hilar? Prima data am scris “daca nu stiti limba engleza, let me know” :)))))))))) ), ma voi stradui sa traduc macar ce e important.

Acum dilema mea este daca doctorul care mi-a urmarit sarcina cu Alex nu imi va purta pica pentru decizia ca la a doua sarcina sa nu fac atatea ecografii. Pentru ca e o diferenta intre 2, cel mult 3 ecografii pe sarcina, fata de 8-9-10... Oare daca ii propun sa-i platesc la o ecografie pretul pe 3-4 astfel de proceduri va fi ok? :D

Edit 3 ianuarie:

Romanii anti-iubire

Nu stiu de unde si de cand ni se trage, pentru ca eu am crescut in alta tara de fapt. Ok, au facut si parintii mei greseli, ca oricine, dar daca eu la 5-6 ani spuneam ca nu pot merge pe jos, ma luau in brate, daca spuneam ca nu vreau sa dorm singura, dormeam cu ei, sau venea mami la mine. Nu-i vedeam niciodata dandu-si ochii peste cap ca iarasi ii deranjez cu ceva in existenta lor. Asta cu datul ochilor peste cap si strambatul din buze o vad zilnic pe strada acum, chiar si cand bebelusul din carucior indrazneste sa ceara ceva si sa isi deranjeze mama din dialogul cu o alta colega de impins carucioare. Si la bazinul unde mergeam la inot veneau familii cu copii mici si ii vedeam cum se enerveaza parintii unul pe celalalt pentru ca unul dintre ei trebuie sa "se sacrifice" si sa se joace cu cel mic, in timp ce celalalt sa se relaxeze. De unde atata incrancenare? Chiar nimeni nu isi mai doreste copii in lumea asta? Si daca nu-i doresc, de ce ii fac?

Mi-au venit in minte aceste intrebari ieri. Alex m-a scos in oras la plimbare. La noi in cartier am dat de o haita de caini vagabonzi nervosi, fugeau si maraiau pe trotuare si pe strazi. Desi pana atunci ne plimbasem de manuta, in momentul in care i-am vazut ca se apropie in goana de noi, l-am luat in brate si incercam sa-mi dau seama daca eu dupa un vaccin anti-rabic mai am voie sa alaptez. In momentul acela trece pe langa noi un domn mai in varsta, pe care se pare ca nu-l interesa stresul meu. Nu. Pe el il durea rau de tot faptul ca eu imi "rasfat" copilul. Asa ca, intre latraturile de caini, el a inceput sa vorbeasca cu Alex batjocoritor: "da' te dor picioarele, mai?". A avut noroc ca eu nu reuseam sa fiu atenta la el, mi-am concentrat atentia sa ies din haita de caini si sa merg cat mai departe.

Serios? Asta conteaza? Chiar daca nu aveam cainii langa mine, un copil nu poate fi obosit? Nu poate fi suparat? Speriat? Chiar am ajuns o natiune care isi dreseaza copiii, ca sa nu-i deranjeze pe parinti sau pe altii din jur? Stiu ca nu ar trebui sa generalizez, dar o fac tocmai pentru ca nu e prima data cand mi se intampla ca oamenii sa il ia la rost pe Alex de ce are pretentia sa fie iubit si ascultat de mama lui. Sunt curioasa daca domnul acesta ar fi luat-o la intrebari pe o femeie care sta la o terasa in timp ce iubitul ii aduce ceva, cand putea de fapt sa-si ia si singura. Ar fi intrebat-o daca o dor picioarele? Of, in tara noastra nu numai ca e interzis sa-ti iubesti copilul, dar e permis tuturor sa se ingrijoreze ca nu cumva sa fie iubit vreun copil. N-ati observat ca imediat ce ati ramas insarcinate asta a fost grija tuturor? "Vezi, sa nu-l iei in brate, sa nu se invete!", "Vezi, sa nu ii dai tzatza de cate ori cere, ca atunci asa va cere mereu.", "Mai lasa-l si sa planga, altfel se rasfata!", "Nu dormi cu el, ca nu mai scapi apoi de el niciodata din pat!" si cate si mai cate... Of, Doamne, si bebelusii sunt oameni. Cu un om mare nu ne-am purta asa. De ce s-o facem cu un bebelus care nu intelege nimic? Cu un bebelus care se simte in siguranta doar la mama lui?

Editez  pentru ca mi-am amintit ca in tara asta copiii deranjeaza peste tot cu prezenta lor. Chiar si in locatiile child friendly. Cum sa nu deranjeze pe strada in bratele mamei lor? E un peisaj ce zgarie ochii. Sunt curioasa daca atunci cand merg intr-o Biserica acesti oameni pot privi catre o icoana sau o statuie cu Maica Domnului cu pruncul in brate, sau le vine sa-i tina morala?

Tricotaje

Nu, nu am terminat tot ce aveam de spus despre Budapesta, dar imi place sa amestec temele, ca sa nu ma plictisesc :D.

Mi-am redescoperit o veche pasiune. Prin liceu tricotam de relaxare, in timp ce ma uitam la tv. Imi placeau doar modelele monotone, din acest motiv, sa nu trebuiasca sa ma uit la ce lucrez. Mi-am facut o rochie neagra elastica tare frumoasa :D. 

De atunci nu am mai tricotat deloc. Si sunt multi ani :D. Nu stiu de ce, am ajuns sa caut distractii mai usurele, care de fapt nici nu ma relaxeaza, ci mai mult ma streseaza: calculator, internet, si cine stie cate alte distractii gaseste omul in studentie si apoi la primele joburi. Dupa job obligatoriu sala, apoi seara tarziu pici frant.

In plus, din scoli am iesit cu toata creativitatea si imaginatia stearsa. Si aveam impresia ca arta este un moft (mi-e rusine s-o spun acum, dar na, trebuie sa ma explic). Aveam impresia ca toata lumea trebuie sa lucreze in productie. Ca trebuie sa castigi strict in concordanta cu ceea ce produci, fie ca esti dulgher, IT-ist sau medic. Dar din calculul meu reiesea ca muzeele, bibliotecile, ar trebui sa dea faliment. Noroc ca nu gandesc si altii ca mine :D.

Din timpul sarcinii deja totul incepea sa se schimbe in perceptia mea. Am inceput sa admir natura, sa nu apreciez asa mult munca pana la 9 seara la serviciu, eventual si in weekend. Am inceput sa apreciez ce face arta pentru om, cum il face frumos, cum il transforma. Am inceput sa apreciez muzeele si bibliotecile care organizeaza ceva frumos pentru oameni, pentru a le imbunatati viata. Uite, la noi in oras, Biblioteca Judeteana nu e doar un loc de unde poti imprumuta carti. Mi-e teama ca as subestima-o oricate as spune, cate manifestari artistice au loc acolo pentru oameni de toate varstele. Gratuit, te poti hrani cu orice tip de arta iti doresti pe tot parcursul anului. Dintr-o data nu mi se mai parea productia asa importanta. Productia din care esti dat afara cu suturi in fund cand vor altii, fara nici o legatura cu munca ta. 

Dupa ce s-a nascut Alex am reinviat din multe puncte de vedere, dar mai ales din cel al creativitatii, al imaginatiei, al aprecierii a ceea ce e frumos. Am reinvatat sa ma bucur de natura, pentru ca il vedeam pe el ce extaziat e mangaind o petala de trandafir. Am mangaiat-o si eu, poate pentru prima data in viata, si mi-am dat seama ca nu am simtit niciodata ceva atat de fin la atingere. Cum am putut trai asa? Am inceput sa desenez pentru prima data cu drag, sa imi hranesc degetele cu plastilina. Cand il vad pe el cat este de pur, cum inca nimeni nu i-a spus sa deseneze in interiorul unui contur, cum nimeni nu i-a spus cum se deseneaza ceva, cum isi ia o carte cu povesti cu poze si incepe sa pretinda ca o citeste, inventand o poveste frumoasa, inteligibila, pe marginea pozelor. Cum atunci cand desenez eu o masina, el vine sa-mi repare farul, spunand ca l-am gresit. Normal ca il mazgaleste tot, dar e cel mai frumos far pentru mine. 

Mi-e din ce in ce mai foame, ma refer la foame a sufletului, mi-e foame sa citesc, sa scriu, sa pictez, sa cant, sa tricotez, sa admir natura, sa ma plimb, sa ma relaxez cu adevarat, nu dand like-uri pe FB. Ci chiar incetinind viata, punand putina frana ca sa pot s-o admir. 

Ca sa nu spuna partea practica din mine ca pierd vremea (inca nu am reusit sa invat sa ma relaxez cu adevarat, mereu am un sentiment de vinovatie, ca si cum de fapt uit sa fac ceva mult mai important), mi-am propus sa tricotez ceva de care chiar sa am nevoie. Alex inca poarta scutece, scutece textile. In ultima vreme doar scutece cu buzunar, dar intr-o vreme avea si fitted cu protectie de lana. Dar protectia a ramas mica, nu-mi dau seama daca pe bune, sau am deteriorat-o eu la vreun spalat :D. Asa ca mi-am propus sa-i fac eu o protectie de lana. Asta si pentru ca pe net sunt scumpe, dar si pentru ca voiam sa aiba ceva facut de mine, cu toata dragostea. 

In postarea asta voi da doar niste linkuri, de unde mi-am cautat inspiratia. Va urma alta, cu modelul propriu zis pe care l-am ales si detaliile tehnice. 

Aveam nevoie de putin exercitiu, ca sa imi intru in mana, sa nu lucrez prea larg sau prea stramt direct pe obiectul important :D. Asa ca m-am apucat, cica, de un fular. Nu am nevoie de fular, asa ca eu cred ca va suferi o transformare :D. Dar am luat niste fire dintr-un fost pulover al mamei mele (marele avantaj al tricotajelor e ca dupa ce nu ti se mai potriveste ceva, desfaci lucrarea si o iei de la capat :D). Am observat imediat ce m-am apucat de lucru ca seara abia astept sa-mi termin munca la calculator, si pe la 2 noaptea sa tricotez in timp ce privesc un serial usurel sau poate chiar un film bun. Si asa o relaxare in tot organismul, asa un ritm linistit al inimii, nu am mai simtit de multi ani. Avea un efect mai puternic decat un masaj :D. 

Am cautat lana Merinos pe net si am gasit pe Kreativ Shop. Eu m-am uitat prima data la firele Barka, dar apoi doamna care are magazinul mi-a recomandat dintre firele italiene, Baby Lux pentru ca e rezistent la spalarea la masina. Mi-am comandat si niste ace foarte faine si am inceput sa caut si modele pe net. Firul asta e atat de frumos, incat toata lumea imi lauda opera, desi eu sustin ca e calitatea firului vinovata. Din cauza lui chiloteii arata de parca ar fi facuti in fabrica. Pe langa ca e asa frumos, e cumva si plin. Adica nu imi intrau unghiile prin gaurelele materialului, in timp ce tricotam. Asa ca era evident ca tratati cu lanolina, isi vor indeplini menirea. Singura problema ce am avut-o cu firul a fost atunci cand am pus pe ace. Sunt mai multe fire subtiri impreuna, dar nu sunt rasucite, asa ca de multe ori te trezesti ca nu ai bagat acul prin toate. Dar in momentul in care am terminat chilotii si am trecut inapoi la fularul meu, materialul mi se pare aspru, acele dure, asa ca am devenit mai pretentioasa dupa ce am lucrat cu drag cu ata si acele cumparate de la Kreativ Shop. 

Dar sa nu mai scriu asa mult pe langa subiect :D. Va dau modele multe. Mie mi-a venit ideea sa fac eu dupa ce am vazut pe net si la noi si mai ales in afara ca multi chilotei de lana pentru protectie scutec sunt facuti manual din lana Merinos.

Asta l-am gasit prima data. Mi-a placut un pic, evident cu marginile alea facute stil elastic, nu in valuri :D.  Nu imi placea ca pun snur la burtica. Probabil se poate si fara. De fapt acuma vad ca linkul e de aici.

Nici asta nu mi-a placut asa, la prima vedere... La fel si aici, ceva nu mi se parea chiar ok... Dar vi le dau, pentru ca poate voua va plac.

Asta mi-a placut mult, dar aveam sa aflu mai tarziu ca se tricoteaza circular (adica nu pe randuri, clasic), ceea ce era prea dificil pentru mine. Si mai aveam eu impresia ca la modelul circular e musai sa nimeresti marimea, altfel nu il poti coase putin mai stramt sau nu poti adauga un pic daca e prea mic. Se gaseste si pe ravelry, cu cateva poze.

Alta idee

Si una draguta, si pentru pantaloni scurti, si pentru lungi.

Asta pare usor de facut, dar parca e prea mult material intre picioare, fiind tricotat elastic. Modelul l-am gasit si pe ravelry.

Si inca un link cu pantalonasi scurti.

Aici e o baza de date cu multe linkuri pe tema. Am si uitat sa va spun ca genul asta de chilot-pantalon de lana, special pentru protectia scutecului, se numeste soaker :D. Am mai gasit uneori si cu wool diaper cover, daca vreti sa mai cautati.

Inca un loc cu mai multe linkuri pe tema.

Asta este un site cu multe tutoriale frumoase. In plus, sus la meniu puteti alege Patterns. Nu sunt modele de protectii din lana, dar sunt multe altele frumoase, chiar si jucarii.

Ravelry e o baza de date cu mii de modele. Trebuie sa va faceti cont, dar e gratuit. Unele modele sunt gratuite, altele nu. Aici e un model frumos, dar trebuie platit. Aici unul frumos, gratuit.

Multe modele gratuite pentru copii si la Berroco. Si am selectat sectiunea pentru bebelusi si la Knitting Pattern Central.

Sper ca n-am uitat ceva :D. Voi reveni cu opera noastra .

Budapesta - Dunarea, podul cu lanturi si funicularul

Inca nu am terminat cu Budapesta :D. Doar luasem o pauza. Si din nou am pus pozele intr-un album, ca sa-mi fie mai simplu si sa pot comenta la fiecare poza in parte.

In 21 februarie, in prima dimineata, am mers pe jos la Gradina Zoologica. Alex a adormit cand am iesit de acolo, asa ca pe cand am ajuns la hotel am stat destul de putin, cat sa ne odihnim si sa ciugulim ceva rapid. (Of, mi-am amintit ce rau imi pare ca am dat vreo 20 si ceva de ron pe o salata la pachet de la Subway. Nu era trecuta pe panourile lor de pret, mica mica, castraveti si salata verde, 2 felii subtiri de branza topita feliata. Si gata. Asa, seaca, fara gust. Of... Si apoi seara cand ne-am luat mancare multa si buna, inclusiv o salata greceasca buna, vinete cu iaurt, falafel, doua feluri de macaroane, pentru toti trei, nu ne-a costat asa mult... Deci de la Subway recunosc ca nu mai cumpar niciodata nimic :D)

Trebuia repede sa inventam ceva, unde sa iesim din hotel. Pentru ca un pui in perioada tantrumurilor trebuie distrat cumva, mai ales cand el ar vrea sa mearga la Gradina Zoologica non-stop :D. Asa ca i-am promis ca mergem cu un trenulet. (Bine, nu a fost multumit nici asa, pentru ca a tinut prea putin si pentru ca el ar fi vrut un trenulet mic)

Asa ca din ghidurile noastre turistice am ales funicularul ca sa urcam sus pe deal. Am profitat de avantajul de a sta in centru, asa ca am zis ca ne plimbam pe jos pana la Dunare. Ce a urmat, aici. Nu am pus toate pozele cu Relu cu Boba pentru ca am stiut ca le-am mai pus undeva.

Alex practica Bear-Wearing :)

Am vrut neaparat sa scriu pe tema :D, sa nu uit. Chiar daca la alti copii am vazut mai repede tendinta de a-si copia parintii si de a-si purta jucariile, Alex doar acum si-a manifestat aceasta dorinta.

In 6 martie mi-a spus dintr-o data ca vrea sa il poarte pe Ursuletul-cel-mic (asta este numele :D) in Boba! Era la cateva zile dupa ce eu vazusem review-ul asta, asa ca recunosc ca abia astept sa ii iau o Boba mini. Nu, el nu a vazut review-ul, deci nu a fost influentat :D. Dar pana atunci, i-am propus un sling. A fost de acord, a fost incantat! Singura problema e ca desi eu ii ziceam sling la acea esarfa, el tot Boba ii spune (sorry Diana :D).

La inceput, foarte bucuros, si-a reglat si si-a admirat slingul in oglinda:

Apoi, desi de obicei trebuie sa-l lamuresc sa iesim afara, mi-a spus ca vrea sa-l plimbe pe Ursuletul-cel-mic in Boba cu BMW-ul. Asa ca ne-am imbracat gros si am iesit afara. Da, pare soare, dar eu, care toata iarna am umblat doar cu haina de iarna peste o bluza subtire, de data asta a trebuit sa-mi iau si un polar pe sub haina, si o sapca, si fular, si manusi!!! E ingrozitor de frig!

(da, cei purtati, fie ca sunt bebelusi, fie ca sunt ursuleti mici, sunt foarteeee pupati :)) )

Purtandu-va bebelusii/ursuletii, puteti face multe alte lucruri in acelasi timp :D. Cum ar fi construirea unui castel:

Sau ajutatul bunicii la intins haine:

Sau vorbitul la "telefon". "Alo! Da... Uite, aici pe afara, cu ursuletul-cel-mic in Boba. L-am plimbat cu be-em-ve-ul. Tu ce faci? Da? Asta este.... Eu sunt bine. Stii toiota aia rosie? I-am rupt volanul la C(l)uj cand am scapat-o pe jos. Acolo, unde era un bebe mic, da. Asaaaaaaaa!" (si a continuat povestea imaginara la telefon vreo 3-4 minute :D. 

Poti si sa repari masina practicand babywearing:

Si sa plimbi gainile :D

Ultimele poze sunt din 7 martie, deci deja avem un obicei :). Sunt curioasa cand va trebuie sa-l port si pe el, si pe ursuletul-cel-mic :D.