Cum a aparut Alex pe lume – partea a 3-a: pe scurt despre sarcina

Pe scurt ce s-a intamplat in sarcina cu Alex din punct de vedere al medicamentelor, suplimentelor, sportului

Ce am continuat sa iau dupa ce am ramas insarcinata dintre remediile naturiste:

- vitex am luat in continuare pentru ca am tot cautat pe net si am vazut ca daca il luai cand ai ramas insarcinata, trebuie sa continui pana prin sapt 12-14, ca altfel se inregistreaza o mare cadere de progesteron si se pierde sarcina. Asa ca l-am scazut treptat. Si poate el e vinovat de nivelul ideal de progesteron pe care l-am avut la o analiza ce am facut-o repede la inceputul sarcinii

- de fapt cele care nu erau in contradictie cu starea de sarcina le-am luat in continuare, rarindu-le de fiecare data, pana la disparitie. Ma refer aici inclusiv la silimarina mea pentru ficat. Am luat din ce in ce mai putin, le-am eliminat repede, mai ales ca in perioada de greturi nu puteam bea nici apa :D.

- omega 3 cu acid folic am luat o perioada, dar mai saream, din acelasi motiv de greturi. Luam o data la cateva zile la inceput doar.

- de acidul folic am citit de rau de doza aia mare de 10 mg, asa ca am considerat suficient cat era in combinatie cu omega 3 si oricum are efect pozitiv doar in primele saptamani, apoi e prea tarziu. (Bine, intre timp stiu cat de nociv e acidul folic, dar asta e poveste pentru o alta postare)

- iarasi cand imi permiteau greturile luam zinc (luasem si inainte si am citit mult cat e de indicat impotriva pierderilor de sarcina) si seleniu (pentru tiroidita autoimuna, citisem ca aproape elimina anticorpii si nu-i lasa sa mearga la bebe).

- in saptamana 13 am mers la endocrinolog cu analizele, si desi erau in grafic, FT4 (care e mai important in sarcina decat TSH) era inspre limita de jos, asa ca m-a pus pe euthyrox.  L-am luat, nu am vrut sa risc, din cauza ca hipotiroidismul in sarcina determina cretinism la copii. Sau, in cel mai bun caz, un IQ foarte scazut.

- am renuntat la mersul la bazinul de inot pentru ca citisem cum clorul din piscine e responsabil de un procent destul de mare din punctul meu de vedere (al unei sarcini obtinute greu) de pierderi de sarcina. Pana tarziu in sarcina e periculos, deci am gasit studii inclusiv de nasteri premature datorate clorului din piscine. Plus ca exista riscul unei infectii urinare, care iarasi e periculoasa in sarcina. Pentru cine gaseste o piscina fara clor, dezinfectata altfel, sau pentru cine are marea aproape, inotul ar fi sportul ideal pentru o gravida.

Bine, eu am fost o leguma in fiecare sarcina, la inceput ma doboara progesteronul cu oboseala ce o da, ma omoara greturile. Si pe cand ma trezesc din greturi cu vreo 10-15 kilograme depuse deja, nu ma mai pot urni moral si fizic sa fac nimic. Dar despre asta in alt episod :D.

Cand am aflat ca sunt insarcinata, primul gand a fost lipsa mea de progesteron, si daca nu cumva ar trebui sa iau progesteron sa nu pierd o sarcina atat de greu si de miraculos obtinuta. Dar parca nici nu as fi vrut sa ma umplu de medicamente, dupa ce aveam dovada vie ca alegerile naturale au dat rezultate atunci cand medicina mi-a dat peste nas. Asa ca mi-am cautat rapid un ginecolog si l-am intrebat. El mi-a zis ca daca as fi avut intr-adevar PCOS nu puteam sa raman insarcinata, deci din moment ce sunt insarcinata, nu am avut PCOS, asa ca el nu si-ar bate capul cu sustinerea sarcinii. Oricum, din experienta lui, o sarcina se pierde daca nu e viabila, oricum, si cu progesteron. Diferenta consta in faptul ca daca nu iei progesteron se elimina natural, iar daca iei, trebuie chiuretaj pentru ca ramane in uter si daca s-a oprit in evolutie. Ma rog, n-am avut chef sa verific ce spunea, oricum imi placea ca am dat peste un medic mai naiv, care nu stia atatea, si deci care nu ma putea speria, asa cum o facusera specialistii de la Cluj. Cand am sunat-o pe endocrinoloaga s-o intreb daca sa iau progesteron, mi-a spus ca e imposibil sa fiu insarcinata, si mi-a inchis telefonul nervoasa. Nervoasa ca nu avusese dreptate in decembrie cand mi-a spus ca nu voi avea niciodata ovulatie in viata asta probabil :D.

Am mai vorbit cu un specialist de la Tg-Mures, care mi-a indicat sa-mi fac analizele de betaHCG si de progesteron, si in functie de ele sa ma ghidez. Astfel as fi aflat daca sunt insarcinata si daca progesteronul e scazut pentru saptamana respectiva de sarcina. Ei, dar sa nu uitam ca eu locuiesc intr-un oras de provincie, asa ca rezultatele la aceste analize au venit dupa 2 saptamani :)). In aceste doua saptamani mie nu mi-a mai pasat de medici si de rezultate. In fiecare zi ma asteptam la ce poate fi mai rau, dar nu in mod depresiv si pesimist, ci intr-unul realist, ma bucuram senina ca mi-a fost dat sa simt cum e sa fii insarcinata chiar si numai pentru o zi sau o saptamana. Fiecare zi care trecea imi aducea si mai mare bucurie pentru miracolul ce-l traiam, si o si mai mare recunostinta.

Stiam ca daca e nevoie de progesteron, atunci acele doua saptamani pe care le pierdeam ar fi cruciale, asa ca mi-am dat seama inca o data ca nu trebuie sa ma bazez pe medicina, ci pe divinitate. Cand au venit, au fost perfecte, nivelul de progesteron era ideal.

Am mai avut in sarcina cu Alex un stres cu o posibila infectie cu varicela, care a fost mic pe langa stresul de acum cu toxoplasmoza, asa ca nu merita mentionat :D.

Ca o incheiere, ce mi s-a mai parut interesant legat de sarcina cu Alex a fost faptul ca dintr-o data de la pasiunea pentru branzeturile dulci (gen urda) am trecut in partea cealalalta, la niste sortimente pe care nu le-am putut suporta niciodata pana atunci din cauza gustului prea sarat sau a mirosului puternic (feta, telemea, cas, branza de oaie). Si asa am ramas de atunci, nu mai pot manca urda, desi zeci de ani a fost preferata mea.

Inca ceva interesant, am inceput sa sughit cumva dupa mese, dar nu era un sughit de fapt. Inhalam aer ca intr-un sughit, dar se intampla doar o data, fara sunet, ca si cum as ragai. Asta de obicei cand mancam pe saturate. Si acest gest l-am vazut intre toate cunostintele mele doar la soacra mea, asa ca mi s-a parut chiar comic ce a facut jumatatea de adn a lui Alex transmisa de la Relu din mine :)). Si am ramas cu aceasta manifestare si dupa nastere :)). 

Vad ca nu am spus nimic despre sport. Dupa ce m-am trezit cu atatea kilograme in plus dupa primul trimestru, nu am mai putut face nimic din ceea ce mi-am propus, asa ca am ramas la chestiuni mai usurele, o data la cateva zile, niste yoga de pe youtube, exercitii de 5-10 minute, si plimbari. 

Am incercat sa citesc, sa ma relaxez, sa dorm mult, sa stau cat pot de mult la soare, sa organizez tot ce se poate, de la ordine in dulapuri, pana la cumparaturi din strainatate si mutatul in casa parintilor. 

Recunosc ca postarea aceasta este total dezorganizata, dar simteam nevoia unei incheieri la toata seria de remedii naturiste.