Cum a aparut Alex pe lume – partea a 2-a: pregatirea terenului (v)

           9.       Sportul.

Sportul ajuta mult la reglarea hormonilor. Chiar daca nu se slabeste cu miscare, totusi majoritatea hormonilor au tendinta de a se normaliza, mai ales cei tiroidieni. Apropo de asta, cercetarile spun ca cel mai bun sport impotriva hipotiroidismului este saritul la trambulina, se pare ca miscarea ampla sus-jos pune in miscare ceva anume in sistemul limfatic care pune hormonii tiroidieni la munca :D.

Copiez din postarea anterioara despre sportul ce il faceam eu: “Pentru ca eu, cu cele 700 de calorii pe zi, mergeam pe jos la serviciu nr.1, la serviciul nr.2, si spre casa, in total intre 8 si 12 kilometri zilnic. Mergeam la sala zilnic o ora si jumatate, apoi la inot o ora, si mai faceam si sauna o jumatate de ora. Zilnic, indiferent ca era duminica, sau 25 decembrie, sau 31 decembrie, sau ziua de Paste. Daca se intampla ceva si nu puteam merge la sala sau la inot, faceam acasa o ora de tae-bo foarte intensa cu dvd-uri cu Billy Blanks. Vazusem pe un site un calculator ca intr-o ora de tae-bo intens consumi intre 1000 si 1500 de calorii :)). La mine nu dispareau din rezerve, din contra, dar partea buna e ca acele 700 de calorii chiar imi ajungeau pentru a duce totul la bun sfarsit. Chiar aveam energie de parca as fi mancat vreo 5000 de calorii :)), puteam face orice efort. “

Stiu ca pare SF, dar uite ca vorbeam azi cu mami ceva. Citesc cartea Adventures in Tandem Nursing, si am ajuns la un studiu pe mame subnutrite din India, care alaptau in sarcina pentru ca cei mari, copiii alaptati inca, de fapt erau foarte mici, bebelusi. Se pare ca totusi in cazurile astea laptele nu mai avea suficienti nutrienti pentru cei care sugeau la san, chiar daca bebe din burtica era ok, nu avea de suferit. Concluzia studiului nu era ca mamele sa nu alapteze, ca acolo asta e aproape o condamnare la moarte din cauza conditiilor improprii de preparare a formulei. Concluzia era sa amane o noua sarcina pana cand bebelusii mai cresc. Asa, si au facut ei o incercare sa le suplimenteze dieta indiencelor cu o bautura de apa cu zahar, doar pentru a creste caloriile consumate zilnic, pentru ca femeile rabdau foame la greu. Si in cazul asta copiii au dus-o foarte bine! Deci cand citesc asa ceva ma gandesc sa nu mai iau eu de adevar absolut cand gasesc  studii cum ca organismul uman nu poate supravietui fara nu stiu ce vitamine sau enzime, care se gasesc doar in alimentatia cutare. Sa ma gandesc ca nu cunoastem inca organismul uman si minunile ce le poate face, din moment ce crescand doar caloriile mama si copilul nu au mai fost subnutriti, in sensul ca aveau chiar nutrienti suficienti la analize :)). Si era de asteptat. Din moment ce stiu persoane perfect sanatoase care supravietuiesc fara nici macar o cruditate, desi ai crede ca ani de zile fara vitamina C nu sunt posibili. Stiu persoane care nu beau deloc apa, ci doar cola, si totusi sunt perfect sanatosi, in timp ce eu ma stresez sa nu pun in ciorbe apa de robinet cu clor, ci apa de izvor. Stiu deci persoane care isi iau nutrienti din piatra seaca (a.k.a. sucuri carbogazoase, junk food, dulciuri procesate).

Ei, cam la fel sunt eu cu metabolismul. Produc energie si din apa sau aer :)). Mancam vreo 700 de calorii pe zi, socotite in sistemul unui laborator probabil, fara sa se puna la socoteala diferentele intre oameni. Consumam energie de cel putin 3000 de calorii pe zi. Si stagnam in greutate sau ma ingrasam. Continuu. In timp ce unii cunoscuti de-ai mei mancau de vreo 5000 de calorii pe zi cel putin, si faceau miscare de vreo 500 de calorii si aratau perfect.

Deci eu faceam sport din doua motive: pentru a nu ma ingrasa in ritmul in care dereglarile mele hormonale ar fi facut-o altfel, si pentru a ajuta totusi la secretarea hormonilor utili pentru fertilitate. Trebuie sa va alegeti tipul de sport pe care il puteti practica pe termen lung. Eu, de exemplu, nu am rezistenta la fuga, nu as putea face jogging, deci daca mi-as fi propus asta, as fi esuat dupa cateva zile pe o canapea. Inotul ma relaxeaza total, e una din cele mai mari 4 placeri ale mele. Celelalte sunt somnul :D, statul la soare si dansul. Ma mai apucam uneori si sa dansez singura prin casa, imi trecea miraculos orice gand rau. Imi place mult mult sa merg pe jos in pas alert. Deci trebuie sa va gasiti activitatile fizice care v-ar face placere sa le practicati zilnic, care sa nu reprezinte ele in sine un stres in plus.

              10.       Vinul de casa :D.

Yeap... in decembrie 2008, in plina depresie majora, plus in ianuarie 2009, in continuare in depresie, am consumat destul de mult vin de casa, sanatos (100% struguri din gradina socrului meu, fara nici un adaos, zahar sau alte prostii, fermentati fara pasteurizare). Am gasit eu alte motive si in afara sarbatorilor, nu a fost asta o problema la un om depresiv.

Nu as fi facut conexiunea daca nu as fi cunoscut o actuala mama fericita, care incerca de multi ani sa ramana insarcinata, si care a reusit acest lucru inainte de programarea la FIV tot cu ocazia sarbatorilor si a vinului de casa :).

              11.       Folclor si superstitii.

Se spune in popor ca atunci cand Botezi un copil o sa ramai si tu insarcinata (daca asta iti doresti :)) ). Daca vorba are un graunte de adevar, eu l-am perceput cu o explicatie. Nu mi-au placut niciodata copiii, nu am tinut in brate in viata mea copii. Parca pe un nepot de var, cand deja era mai mare, la vreo 2 ani. Dar bebelusi???? Care plang tot timpul cand nu dorm??? Si care ma simt ca mi-e teama de ei si incep sa planga in momentul in care eu intru in incapere? No way! Ei bine, cand a fost vorba sa fiu unica nasa a unui bebelus la Botez, a trebuit sa exersez :)), sa stiu sa-l imbrac/dezbrac (era prima data cand atingeam un bebelus), sa stiu sa-l tin in brate in mai multe pozitii fara sa-l scap :))), mai ales ca slujba de Botez tine muuuuulttt si la ortodocsi doar nasa tine copilul in brate pe tot parcursul ei. Am mers in vizita la ei de cateva ori ca sa invat sa-l tin in brate, si am prins drag. Asa putin, nu mult :)). Oricum, mi-a trecut teama, eram chiar cumva mandra ca eu sunt singura care are onoarea sa-l tina in brate. Deci asta ar fi explicatia mea, ca de la o persoana careia ii era teama de bebelusi, am evoluat :D. Si poate asta schimba cumva hormonii feminini din noi. In general are legatura si asta, de multe ori se spune de bolile ce afecteaza sanii sau aparatul reproducator ca sunt o oglindire a caracterului femeii, daca ea e mai masculina sau mai putin dornica de afectiune. Deci o schimbare de atitudine, o eliminare a fricii de copii, ajuta. Botezul a avut loc in octombrie 2008, eu am ramas insarcinata in ianuarie 2009 :).

Alta superstitie ce umbla pe aici pe la noi prin oras, este ca ramai insarcinata daca iti faci poze cu un bebelus. In timpul depresiei majore din decembrie 2008 a trebuit sa-mi caut un nou serviciu. Ei bine, la noul loc de munca, o colega mi-a spus acest lucru atunci cand a venit in vizita acolo cineva cu un bebelus mic, pe care ni l-a dat in grija. Si m-a pus sa-l tin in brate, sa-mi faca o poza. Ea spunea ca oricui i-a facut poza cu un bebelus in brate, imediat dupa aceea a ramas insarcinata :D, inclusiv ea “patise” la fel :)). Asta a fost in ianuarie pe la mijloc, iar la finalul lunii chiar s-a intamplat miracolul :D.

Am mai auzit de superstitii de genul “daca adopti un copil, ramai si tu insarcinata”, dar mi se pare un motiv destul de bizar de a adopta un suflet.

              12.       Haz de necaz: depresia.

Da, in decembrie 2008 a trecut peste mine o mare mare depresie, a tinut pana in februarie la vederea testului de sarcina :)). Atat de “jos” nu am fost in viata mea, erau mai multe adunate, culmea, cele mai importante valori din viata unui om... Si in caderile mele pe aceste teme, la finalul lacrimilor spuneam sfarsita “si pe langa toate astea eu nici nu pot face copii”... Deci asta imi punea capac, asta insemna ca sunt ratata chiar din TOATE punctele de vedere. Poate cumva cumva am implorat soarta sa sara in ajutorul meu cu aceste lamentari cu ultimele farame de energie.

Am mai auzit de femei infertile care raman insarcinate fara niciun efort in timpul unor lungi si dureroase depresii, poate soarta se decide sa echilibreze cumva balanta, sa iti aduca si un pic de bine in nefericirea ta. Dar, pe de alta parte, sunt mult mai multe femei care raman insarcinate fara sa fie depresive, asa ca nu incercati sa va induceti o depresie pentru a avea o sarcina :))).