"Cezariana" de Michel Odent - 2

Schita facuta de mine pentru aceasta carte (pentru ca nu se poate numi review la cat a iesit de lunga), schiță personală pentru păstrarea informațiilor prețioase, are in word 15 pagini :). De aceea am ales sa o impart in 4 postari. Pentru a gasi rapid celelalte linkuri cu detalii din carte, le voi pune aici la inceput, la fiecare postare in parte.

Partea 1 aici. 

Partea a 3-a aici.
Partea a 4-a aici.

Autorul aduce in discutie si tema “scientificarii iubirii”. Etiologii (cei care studiaza comportamentele oamenilor si animalelor), cerceteaza din plin relatia mamelor cu bebelusii lor. Cercetarile lor asupra maimutelor au aratat dereglari ale comportamentului matern si sexual la maturitate atunci cand a fost perturbat contactul mama-pui de dupa nastere. Cercetarile lui Harlow pe primate sunt cutremuratoare si revelatoare. Cercetand hormonal si oamenii, cercetatorii au ajuns la concluzia ca pentru a aduce un copil pe lume, mama are nevoie de hormonii iubirii. Hormonul oxitocina, eliberat de hipofiza, are rol in contractiile uterului la nastere, in eliminarea placentei, in reflexul de eliberare a laptelui, in ejacularea spermei, in contractiile uterului feminim din timpul orgasmului, care duc sperma mai aproape de ou. Hormonul sintetic oxitocina, injectata venos, nu ajunge la creier. Experimentele pe soareci arata ca daca acesta nu ajunge la creier, mamele nu au un comportament matern. Cand oxitocina a fost injectata direct in creierul unor soricioaice fara pui, acest fapt le-a indus un comportament matern si au inceput sa aiba grija de toti puii din jurul lor. Cand o femeie isi aduce copiii pe lume in mod natural, isi intareste capacitatea de a-i iubi (normal, natura ne pregateste astfel sa facem fata unei perioade dificile, in care egoismul nu isi are locul). Oxitocina sintetica administrata venos are doar capacitatea de a forta contractiile, de a le face mai puternice, de a stresa fatul si de a aduce complicatii nasterii, de la forceps si vacuum pana la epidurala si cezariana.

Oxitocina este hormonul tuturor felurilor de iubire, in functie de alti hormoni implicati in procese. Daca dupa nastere mama si bebelusul s-au privit ochi in ochi, daca s-au atins piele-pe-piele si daca mirosul mamei sau al bebelusului nu este perturbat in nici un fel, prolactina incepe sa se secrete imediat dupa nastere. Michel Odent se intreaba disperat de ce s-a ajuns in ziua de azi sa se perturbe tot timpul primul contact intre mama si bebelus. Si prin perturbarea nasterii si a primelor clipe de viata ale bebelusului autorul se refera inclusiv la momentul crucial de asteptare a eliminarii placentei, moment care e hotarator pentru eliberarea de oxitocina. Si iar imi amintesc cum eu am cerut sa mi se lase placenta sa o elimin natural, dar doctorul se grabea, asa ca mi-a dat de inteles ca asa ceva e periculos (nu stiu cum or fi eliminat femeile placentele inainte de el), mi-a pus perfuzie de oxitocina, ca si cum ar fi acelasi lucru cu hormonul secretat natural, si mi-a facut chiuretaj pe viu. Copilul intre timp era in alta incapere. Halal prima interactiune, halal priviri intre mama si bebelus, halal contact piele pe piele, halal prima alaptare. In prima ora de dupa nastere bebelusul trebuie sa suga colostru, si mai mult, daca e lasat pe burta mamei, el gaseste singur sanul si se taraste inspre el. Mda, eu am cerut si sa-mi fie pus pe burta dupa nastere, dar nu s-a putut, pentru ca s-au grabit sa-i taie cordonul si sa-l spele si sa-l bazaie si sa-l apgarizeze si sa-l infaseze...

Asadar autorul incepe sa afirme ca era cezarienei ar insemna era lipsei oxitocinei, cu tot ce presupune aceasta, lipsa iubirii materne si lipsa alaptarii. Normal ca noi, oamenii, suntem fiinte inteligente si o femeie care a nascut prin cezariana e posibil sa isi iubeasca mai mult bebelusul decat alta femeie ce l-a nascut natural. Nu cred ca intentia autorului e sa intre in polemici. Dar e logic si adevarat ca iubirea aceea animalica, hormonala, nerationala, atasamentul puternic de bebelus, are loc doar in prezenta hormonilor secretati intr-o nastere naturala (nu spun vaginala, spun naturala). El afirma ca o femeie care naste prin cezariana isi iubeste rational bebelusul, stie ca trebuie sa-l ingrijeasca pentru ca e o fiinta inteligenta, dar fara explozia de hormoni care ar fi trebuit sa fie prezenta de la nastere.

Eu mai citisem si in The Baby Bond despre procesele astea hormonale si cum, oricat ar fi de enervant pentru mamele ce isi hranesc bebelusii cu formula, mamele ce alapteaza sunt mult mai receptive si mai sensibile la plansul bebelusului lor si la nevoile bebelusului lor. E legat strict de oxitocina, ca hormon al iubirii si al bondingului, hormon care nu este prezent deloc la mamele ce nu alapteaza. Deci, traducerea mea ar fi: “daca vedeti mame care au nascut prin cezariana si/sau nu isi alapteaza copiii si totusi sunt atasate de copiii lor, sunt dedicate lor, le asculta nevoile, nu ii dreseaza, nu ii ignora, atunci sa stiti ca aceste femei merita admirate. Mult. Pentru ca noua, celor care alaptam, ne vine usor sa simtim asta. Nu depunem nici un efort. Lor nu le e usor si nici natural din punct de vedere hormonal.”   

Michel Odent vorbeste totusi si despre pericolele cezarienei la cerere ca norma. Faptul ca greutatea copilului va ajunge sa nu mai fie limitata de marimea bazinului mamei, bebelusii vor ajunge sa fie din ce in ce mai mari. De aceea o fetita nascuta prin cezariana are sanse mai mici sa nasca natural la randul ei, genele transmise se modifica putin. De fapt acesta este si un motiv invocat de sustinatorii cezarienei: sa facem toti doar nasteri cezariene, ca sa ajungem ca specie niste genii, sa ne fie mai mari craniul si creierul la nastere, sa nu mai fie limitari genetice ale cresterii creierului date de nasterea “pe jos” (!?!?!?). Problema este ca creierul uman se dezvolta doar intelectual, prin neocortex. Asadar, cezarienele la cerere ca norma sunt intr-adevar un cerc vicios, ca involutie a omenirii. Pentru ca un neocortex mai mare face ca o nastere naturala sa devina aproape imposibila.

Pericolele imediate ale cezarienei (deci nu in termeni de involutie a speciei, ci de sanatate a individului), sunt astmul si bolile alergice, dar si alergiile alimentare.  Autorul mai aminteste studii care au aratat ca la un bebelus nascut prin cezariana, plamanii si inima functioneaza diferit. Nivelul de glucoza e mai scazut. Temperatura tinde sa fie mai scazuta in primele 90 de minute dupa nastere. Raspunsurile imunitare sunt diferite. Sistemele care regleaza presiunea arteriala sunt diferite decat cele ale unui bebelus nascut vaginal. Sunt mai anemici. Nivelurile de progesteron si de TSH sunt mai scazute. Totusi, pentru diferitele afectiuni mentionate, trebuie facuta diferenta intre cezariana programata (care are cele mai mari riscuri), cezariana la cald (in timpul travaliului, cand apare o problema ce impiedica nasterea naturala) si cezariana de urgenta (pe fuga, cand deja poate fi prea tarziu). Plamanii copilului sunt dezvoltati complet doar in momentul travaliului, pentru ca el secreta in lichidul amniotic o substanta in momentul in care plamanii i s-au maturizat, care declanseaza nasterea. Asadar, o cezariana programata sau o nastere vaginala provocata sunt extrem de periculoase pentru sistemul respirator al copilului.

Pericolele pentru mama ce naste prin cezariana nu mai sunt atat de mari azi, ca pe vremuri. Totusi, depresiile sunt mai intalnite la mamele ce nasc prin cezariana (de 7 ori!), lucru care ii afecteaza pe termen lung pe copii, intr-un studiu acestia manifestand comportamente violente in pre-adolescenta. Explicatia depresiei post-natale la mamele care nasc prin cezariana si/sau la mamele ce nu alapteaza mi-o amintesc tot din cartea mentionata mai sus a Dr. Laura Palmer, The Baby Bond. Lipsa oxitocinei inseamna, pentru mamiferul om, o cale de a se feri de a iubi ceva ce nu exista, desi fusese asteptat: bebelusul. Asadar pe vremuri mamele carora le mureau bebelusii nu aveau nevoie sa secrete oxitocina, de cine sa se ataseze? Asadar, si in zilele noastre, lipsa oxitocinei e vazuta de catre creierul animalic ca fiind rezultatul decesului bebelusului. Normal ca aceste dezechilibre hormonale induc mamei starea de depresie.

Michel Odent foloseste expresia “alterarea capacitatii de a iubi”, de a se iubi pe sine sau pe ceilalti. Exemple tipice de forme ale “alterarii capacitatii de a iubi”, provocate de clipele de dinainte, din timpul sau de dupa nastere, sunt si infractionalitatea juvenila, sinuciderile (sinuciderile au loc doar la indivizii cu neocortex prea mare, sau prea dominant, pentru ca creierul nostru primitiv nu concepea asa ceva), toxicomania, anorexia mentala si autismul. Niko Tinbergen, unul dintre fondatorii etiologiei, un castigator al premiului Nobel, a ajuns la concluzia ca forcepsul, provocarea nasterii, nasterea sub anestezie, nasterea prin cezariana, un scor Apgar mai mic de 7 si reanimarea la nastere sunt factori considerati ca predispun la autism sau accentueaza simptomele din aceasta boala. A cercetat inclusiv legatura a doua situatii: copiii autisti care nu pot privi in ochi pe cineva, si lipsa contactului vizual cu mama la nastere. Alte studii pe copii autisti au descoperit o clinica unde majoritatea copiilor nascuti aveau aceasta boala. Acolo regulamentele privind nasterea implicau provocarea ei cu o saptamana inainte de termen, si administrarea in timpul travaliului a sedativelor si a analgezicelor. S-au facut inclusiv studii de comparatie intre frati, unde un frate era autist si altul nu. Deci s-a eliminat componenta genetica. Concluziile erau ca factorii de risc pentru autism includeau: cezariana programata (multiplica riscurile de 2.05 ori), cezariana de urgenta (de 1.57 ori), anestezia peridurala, intarzierea primei respiratii, provocarea nasterii. Nu au avut nici o importanta incidenta preeclampsiei, perimetrul cranian, sau dimensiunea copiilor. Concluzia specialistilor a fost ca ceea ce se intampla in timpul nasterii are o importanta deosebita. Provocarea nasterii determina si anomalii ale cresterii creierului in timpul primului an de viata. Si tulburari ale sistemului oxitocinei, hormonul iubirii.

Eu incep sa ma intreb, vazand cat e de periculoasa provocarea nasterii, unde merg la specializari medicii de la noi din tara, care fac asta pe banda. Adica la noi se provoaca nasterea si la mama la care a inceput deja travaliul, si la cea careia i s-a rupt apa, si la cea care inca n-are nici un semn de travaliu. Pentru ei importanta e numai graba, sa termine o data si cu treaba asta... Cunosc atatea mamici carora li s-a provocat sau li s-a grabit nasterea cu oxitocina si/sau prostaglandine! E incredibil! Din motive atat de bizare! Ganditi-va ca in secolul nostru exista doctori care provoaca nasterea doar pentru ca mamicii i s-a rupt apa! Membrane limpezi, totul in regula. Ei inca nu stiu ca trebuie sa astepti 48-72 de ore, sa se declanseze natural travaliul.   

Mi s-a parut incredibil, in timp ce citeam, cat de mult ne-am indepartat de nasterea cu adevarat naturala, si cat de importante sunt toate fazele din nastere, si cat de usor au calcat in picioare medicii tot ce tine de nastere, crezand ca e important doar sa scoata bebelusul afara, indiferent cum.

Anestezia in sine poate perturba in mod serios comportamentul matern. Un experiment din Africa a aratat ca antilopele carora li s-a dat cloroform si eter nu si-au mai ingrijit puii. In alt studiu, oile care au primit la nastere anestezie peridurala nu le dau atentie mieilor nou-nascuti. La cezarienele la caini e nevoie de interventia omului pentru a ingriji si a hrani puii cu biberonul. Mamele primate nu se ocupa deloc de puii lor nascuti prin cezariana. Dupa ce cercetatorii au raspandit pe puii lor secretii vaginale de-ale mamei, acestia au fost acceptati. Cum am spus si mai sus, unde am vorbit de bondingul dat de oxitocina, oamenii nu actioneaza numai pe baza hormonilor, ci si pe criterii culturale. Stiu mamici care au nascut prin cezariana si/sau nu au alaptat si sunt mamici dedicate “puilor” lor. Si stiu mamici care au nascut vaginal si le lipseste altruismul (poate aici problema e ca nu au nascut cu adevarat natural). Dar totusi, e un efort constientizat la mamele cu cezariana, sau o legatura cu copilul ce se intareste in timp, nu o pornire hormonala naturala. Deci trebuie sa invatam din ceea ce vedem ca se intampla la alte mamifere la nastere. 

Autorul mai spune ca etiologii incep abia acum sa priveasca in ansamblu consecintele cezarienelor pe banda, pentru ca pana acum nu au studiat copiii dupa pubertate, si sunt multe boli mentale care apar la om abia in adolescenta. Mai departe, trebuie facute studii si pe adulti, pentru ca autorul constata ca daca 90% dintre bulldogii englezi azi nasc prin cezariana, masculii sufera de afectiuni sexuale si e nevoie de inseminare artificiala in majoritatea cazurilor. Asadar, Michel Odent isi pune intrebari privind particularitatile sexuale la o populatie nascuta prin cezariana programata.

Cultura drogurilor din Statele Unite a aparut in jurul anilor ’70. Aceasta generatie de tineri au fost nascuti in epoca “twilight sleep”, cand mamelor la nastere li se dadea un amestec de medicamente ce continea si morfina. Mai multe studii suedeze au confirmat ca daca mama a folosit anumite medicamente la nastere, exista un risc crescut ca intr-o zi copilul sau sa ajunga toxicoman.

Autorul leaga “alterarea capacitatii de a iubi” si de noul val de interventii estetice, lipsa stimei de sine. Mai ales ca Brazilia ocupa locul doi in lume la aceste operatii. Si China este printre primele locuri. Si daca mai tineti minte din postarea anterioara, aceste tari erau in top si la cezariene. Astfel, autorul vorbeste de o alterare culturala a capacitatii de a se iubi pe sine.

De ce am spus totusi la inceput ca si mamicile ce au nascut prin cezariana au parte de vesti bune? Pentru ca, pe langa siguranta interventiei, explicata la inceputul cartii, autorul explica despre nocivitatea forcepsului, a vacuumului, a provocarii nasterii (si pentru mama, si pentru bebelus). El a ajuns la concluzia ca daca o nastere vaginala nu se deruleaza cum trebuie, natural, o cezariana “la cald”, dupa pornirea travaliului, e de preferat unei nasteri vaginale traumatizante si pentru mama, si pentru copil. Deci daca ar veni Michel Odent in Romania si ar vedea care ne sunt optiunile, nastere vaginala fortata de medici sau nastere cezariana, ne-ar sugera tuturor femeilor sa facem cezariana!!! Abia in ultima vreme in tara noastra au inceput sa apara nasteri cu adevarat naturale, nasteri acasa. Concluzia finala din cartea lui, pe care probabil o voi repeta la nesfarsit, e ca e de preferat o nastere naturala acasa, cu o doula apropiata mamei (preferabil mama ei sau o femeie cu experienta, care la randul ei a nascut natural si cu care mama se simte bine). Daca travaliul nu merge bine, Michel Odent nu recomanda nasterea vaginala provocata si fortata si chinuita. Considera ca cezariana la cald e mult mai sanatoasa pentru toata lumea. Si pe termen scurt, si pe termen lung. 

VA URMA