Update fara informatii importante– Toxoplasmoza in sarcina

Am vrut sa specific din titlu ca nu e o postare cu informatii ca sa nu va pierdeti vremea citind-o :D. E mai mult cu ganduri...

18 mai – am fost la Satu Mare si mi-am facut analiza de aviditate. Abia in 30-31 mai imi da rezultatul. M-am hotarat sa merg pana la urma azi, sa conduc eu, si nu maine cu Relu, pentru ca azi-noapte nu am putut dormi aproape deloc, asa ca era musai sa fac ceva, sa nu simt ca pierd vremea.

Excursia de la Satu Mare nu a fost lipsita de peripetii, dupa drumul plin de reparatii si blocaje si gropi, initial am mers langa Politie, unde stiam eu ca au un sediu, dar se pare ca s-au mutat, apoi am mers in centru, unde mi s-a spus ca s-au mutat, si mi-au spus ca nu recolteaza dupa ora 10, desi pe site scria ca pana la 12. Am fugit dincolo, langa piata, unde scria pe afis ca recolteaza pana la 11, nici nu am mai pierdut vremea sa ma uit la ceas, am intrat repede repede sa cer analiza :D. Era 10:44. Ah, si desi am fost in Satu Mare de zeci de ori, nu reusesc sa cunosc orasul asta deloc :)).

Tot incerc sa nu ma mai gandesc la asta, pana in 31 mai, dar nu reusesc. In momentul in care voi deschide mailul cu rezultatele atunci cred ca voi fi aproape de lesin. Incerc sa-mi pun de pe-acum gandurile in ordine, desi nu are sens stresul, inainte de a afla rezultatul, pentru ca daca acesta este bun, stresul este in zadar. Mai am emotii si pentru ecografia de luni, sper din suflet sa mi se spuna ca bebe e ok. Bine, eu tot nu-i vad rostul ecografiei, pentru ca daca Doamne fereste bebe nu mai traieste, ma bazez pe natura ca ar elimina sarcina din moment ce nu iau tratamente de sustinere. Dar la cum imi arata analizele, ma da afara doctorul daca nu vreau ecografie, e clar :D.

Am primit azi zeci de mesaje, si pe blog, si pe mail, si comentarii pe FB, si mesaje private pe FB, a fost ceva coplesitor, m-am simtit dintr-o data alt om, inconjurata de atatea ganduri bune. Am primit si sprijin, idei, rugaciuni. Va multumesc din suflet! Va transmit inapoi energie pozitiva si ganduri bune inmiit!

Mintea mea de informatician are tendinta sa creeze un algoritm cu if-then-else...

• Daca ecografia de luni vine cu vesti normale, mergem cu incredere mai departe si asteptam rezultatele de la analiza.
• Daca ecografia de luni vine cu vesti proaste, nu vreau sa ma gandesc.
• Daca rezultatul analizei de aviditate e bun, nu mai vreau sa ma stresez cu nimic, ci vreau sa ma inconjur doar de ganduri bune, energie pozitiva, rugaciuni, lucruri frumoase, muzica si dans . Totusi, ratiunea imi spune ca as intreba inca o data un specialist daca rezultatul acela este linistitor.
• Daca rezultatul analizei nu e bun, eu cred ca am doua posibilitati:

o   Calea alopata, unde nu stiu daca as face intai amniocenteza, sa vad daca fatul e intr-adevar afectat, sau as lua direct tratamentul, nu stiu care are mai multe efecte negative. Oricum, m-as baza pe specialisti. (Eu credeam ca amniocenteza se face ca sa vezi daca bebe e infectat. Dar citind acuma seara experientele mamicilor pe la medicii din Romania, vad ca tratamentul li se da oricum, si amniocenteza li se face ca sa stie daca fac avort terapeutic sau nu... )  Am primit din jur oferte de ajutor pentru a ajunge la specialisti in Ungaria, in Austria, in Cluj-Napoca (si la infectioase, si la oficiul de sanatate publica), in Tg-Mures (ginecolog) si in plus pot lua in considerare si ginecologul si specialistul in infectioase din Baia Mare...

o   Calea energiei pozitive, care inseamna si rugaciune, si credinta totala in Cel de Sus, si folosirea legii atractiei universale, si ganduri pozitive, si meditatie, si alimentatie sanatoasa, si sport,  si homeopatie (ca medicatie energetica de fapt, deci homeopatie unicista), si foarte multa muzica si dans (ieri am observat ca singurele momente cand nu simteam un bolovan pe piept sunt cele in care auzeam o muzica ritmata si imi venea sa dansez, imediat corpul meu se relaxa ca dupa o ora la spa)

Am expus intr-un fel plusurile celor doua cai. Sa spun si minusurile.

• La calea alopata am impresia ca nu m-as putea relaxa niciodata. Nu as putea sa “let go”, tot timpul as fi in priza ce mai pot face. Dar nu asta e cel mai rau. Doua lucruri mi se par ingrozitoare de fapt: faptul ca nu pot verifica dupa tratament (de fapt se cam ia toata sarcina) daca a avut efect (in prea multe cazuri nu e eficient, la asa efecte negative). Si faptul ca nu voi sti in urmatorii ani daca nu cumva apare vreo consecinta a bolii din uter. Voi trai cativa ani intr-un stres destul de mare, asta in cel mai bun caz, in cazul in care se naste bine. (Intre timp cercetez daca exista posibilitatea sa fie testat dupa nastere daca a contactat boala.) Mai sunt chestiuni care ma deranjeaza: ca e interzis in alaptare, deci ar trebui sa trecem eu si Alex printr-o experienta traumatizanta si stresanta; faptul ca are totusi atatea efecte negative la mama, si poate si la fat,... Si la amniocenteza sunt stresata, pe langa riscurile ei, si de faptul ca vreo 2 zile nu as avea voie sa-l iau in brate pe Alex. Cred ca mi-ar sari pe burta de suparare :)).
• La calea energiei pozitive nu stiu daca nu m-as invinui vreodata ca nu am facut mai mult. Ca mai puteam face mai mult si nu am facut. Si daca eu as reusi sa iau totul cum vine si sa nu ma invinovatesc tare, nu garantez asta si pentru restul familiei. Am primit multe sfaturi de la voi sa am incredere in El. Am incredere in El, la urma urmei am spus-o foarte des ca doar El mi l-a dat pe Alex. (E obligatoriu sa va povestesc o data ipotezele mele, cum am reusit totusi sa raman insarcinata cu Alex in asa conditii de lipsa a ovulatiei, de lipsa de progesteron care sa sustina sarcina, si de anticorpi tiroidieni. Una dintre ipoteze tine chiar de un miracol religios. Poate reusesc in weekendul asta sa le scriu, asa, de relaxare si ca sa mai uit :D.) DAR stiti bancul ala cu indundatiile, omul credincios care nu merge de pe acoperis si refuza barcile de salvare, pentru ca are incredere ca Dumnezeu il va ajuta. Cand moare si ajunge in fata lui Dumnezeu, il intreaba de ce nu l-a ajutat, si El ii spune “pai ti-am trimis 3 barci, dar le-ai refuzat!”. Deci credinta in Dumnezeu, in faptul ca doar El decide la urma urmei daca ne va incerca cu necazul asta sau nu, nu inseamna sa stau cu mainile in san, ci sa imi ascult bine bine intuitia, sa reusesc sa imi ascult inima mai mult decat logica, sa vad ce vrea El sa-mi transmita, in ce “barca” sa urc. Si mai cred ca legea atractiei universale si rugaciunile sunt foarte asemanatoare, in nici un caz nu se exclud. Una dintre diferentele pe care le vad eu intre legea atractiei si credinta in divinitate este faptul ca la prima e evident ca iti doresti binele si incerci sa il vizualizezi. La a doua mi se pare ca te impaci cu orice situatie ti se da, si accepti senin, gandindu-te ca totul e trecator pe lume si ca totul are un scop. Eu nu cred ca daca ai incredere in Dumnezeu, totul va fi bine in situatia de moment, pentru ca stiu o multime de oameni buni, extraordinari, care au incredere totala in Dumnezeu, si care trec prin greutati, si care au copii bolnaviori. Nu si-au pierdut credinta, ci au capatat o intelepciune, ca binele si raul sunt cu mult deasupra lucrurilor lumesti. Acesta este motivul pentru care atunci cand citesc ca daca am credinta totul va fi bine, pentru ca eu, sotul meu, familia mea, suntem oameni buni, am o strangere de inima daca citeste un parinte minunat, care crede si a crezut in Dumnezeu. Pentru ca lucrurile rele nu li se intampla celor rai. Ma doare durerea acelor parinti cand citesc acele randuri. Parinti care au si au avut incredere in Dumnezeu, oameni minunati, si care totusi sunt greu incercati. Oricum, nu imi place de obicei sa ma rog pentru ceva concret, job, rezolvare a unei probleme, si situatii din astea care iti par catastrofice cand esti acolo, dar dupa aceea iti dai seama ca tot raul a fost de fapt inspre bine, si daca se implinea ce ai cerut, atunci nu ai fi ajuns la acel “bine” din prezent. Cineva stie mai bine ce trebuie sa se intample, in asta vad eu mai mult credinta, decat in rugaciuni. Cred ca deja aiurez aici pe langa subiect :D.

Dar da, pana cand aflu ceva mai concret, bun sau rau, aplic la greu atractia universala, vizualizez ca bebe e bine.

Ah, inca ceva, musai sa spun desi n-as fi vrut. Cautand aseara daca se transmite prin lapte la bebelusi/toddleri, am gasit, cum am scris si in comentariul de azi-noapte, ca NU se transmite deloc, nu exista riscul asta. DAR ca cercetatorii se intreaba atunci, din moment ce nu se transmite prin laptele uman, de ce se transmite prin laptele de ..... capra! Da, noi bem lapte de vaca si capra crude, nepasteurizate. Sunt sigura in continuare ca lactatele pasteurizate fac mai mult rau decat bine, si sunt foarte periculoase. Atata ca as sfatui femeile care planuiesc o noua sarcina sa isi faca TORCH-ul regulat (inainte de sarcina cu Alex il faceam de 2 ori pe an, tot in asteptarea sarcinii dorite, acum eram sigura ca va intarzia mai mult aceasta sarcina, avand in vedere problemele mele hormonale si alaptatul intensiv) si sa evite lactatele de capra negatite. Oricum, eu mai tare suspectez fructele si legumele din gradina sau igiena precara din restaurante, pentru ca animalele care ne dau noua lapte sunt verificate regulat, analizate, deparazitate, tratate, etc.

Sa spun rapid ceva si despre Alex. Chiar daca alaltaieri si ieri de cate ori ma vedea ingandurata incepea sa fie nervos, sa loveasca, sa arunce cu lucruri, azi a fost atat de empatic si intelegator! A fost al doilea nostru drum mai lung cu masina, cu mine la volan si el in scaun in spate. Si a acceptat vesel in total 3 ore dus-intors sa stea, sa se uite cu bunica lui dupa vaci si tractoare, si in Satu Mare cu 3 opriri pentru analize, a fost incredibil. Si chiar si acuma seara, desi nu a dormit deloc de cand ne-am intors, a fost foarte intelegator cu mine, a inceput sa-si "citeasca" singur daca a vazut ca eu sunt prea obosita (adica inventeaza povesti pe baza pozelor, dar in stilul ala pompos al povestilor "a fost o data...", "si vazuuu un lup" :))  ). Eu sunt franta (2 analize in 2 zile consecutive, un drum obositor, plus nesomnul de azi-noapte), si cand sunt obosita am si greturi mult mai puternice, e clar ca e ceva si de la ficat. Ca sa se inteleaga surprinderea mea ca a avut rabdare sa ma astepte in masina la opriri, ieri cand am mers fara el la analize in Baia Mare a plans de suparare si de dor in bratele bunicii, desi cu 2 minute in urma imi facea cu mana... Si apoi toata ziua m-a intrebat de analize, si mi-a zis ca i-a fost dor de mine si ca a fost suparat ca am plecat :).

Va multumesc mult inca o data! M-ati ajutat mai mult decat va puteti imagina! Imi cer scuze ca scriu atat de mult pe tema, si postarea de azi nici nu are de fapt deloc informatii concrete, am folosit blogul mai mult pentru descarcare si ca sa va multumesc din suflet.