2012

Ce imi doresc si ce imi propun in 2012:

Cecilia m-a provocat la ultima leapsa din acest an. Si Nela iar a scris tare frumos pe tema asta.

In general nu imi place sa-mi propun nimic, sau sa-mi pun dorinte pentru anul ce vine. Pentru ca nu ma tin de planuri, fac altceva (care, culmea, ma fac sa ma simt mai implinita decat planurile initiale, dar abia pe parcurs imi dau seama de asta). Si simt ca daca as avea o lista pe care s-o revizuiesc apoi, la final de 2012, si as vedea ca nu am realizat ce mi-am propus, sau nu mi s-au indeplinit dorintele, m-as simti prost (desi, cum am zis mai sus, de cele mai multe ori fac ce ma face fericita, nu ce era in plan). Pe cand, daca nu am liste, ma simt excelent cu ce am reusit sa fac.

Dar ca sa raspund Ceciliei, voi indrazni sa scriu ce gandesc, cu acest risc.

Pe anul 2011 am un regret. Acela ca nu am reusit sa merg cu mami cu tot sa stam macar o luna la Napradea. Chiar eram trista asta-vara, cand credeam ca in octombrie ma voi intoarce la serviciu, ca nu am profitat de ultima vara sa mergem sa stam la tara muuuuuult si bine. Au tot intervenit alte planuri, ba era foarte frig, ba cand era cald eram ori noi, ori ei in concediu departe, ba avea mami de pus conserve pe toamna, etc. Asa ca in 2012 imi propun sa stau mai mult la Napradea! (mai ales ca nu stiu ce ma asteapta mai departe, cu serviciul...)

Am observat pe final de 2011 ca am inceput sa am activitati placute, creative, distractive, cu Alex. Plastilina, creioane de colorat, cantat, dansat, fotbal, lego duplo, joaca in natura, munci agricole,... Sper sa am timp sa fac cat mai multe impreuna cu el si anul viitor. Chiar mi-as dori, daca pot financiar sa mai raman acasa, sa il dau la gradinita numai daca isi doreste el. Altfel, sa facem macar grupa mica homeschooling/unschooling. Pana acum credeam ca e greu, nu ma vedeam in stare. Dar in 2011 mi-am descoperit alaturi de el, si chiar deodata cu el, latura asta creativa pe care nu credeam ca o am. Asa ca pentru grupa mica zau ca ma vad in stare.

Imi doresc sa lucrez mai mult afara, in gradina. Si ca s-o ajut pe mami, saraca, si ca sa simt eu mai bine de unde vine mancarea, si ca sa ma simt mai linistita, mai apropiata de natura decat de tehnologie. Imi doresc sa lucrez mai mult impreuna cu mami si la bucatarie, tot ca sa fiu mai constienta cum se pun conservele de toamna, si ca sa-l invat pe Alex si sa ne distram impreuna.

Deci imi doresc sa stau mai mult in natura decat la calculatoare :D.

Apropo de ce am scris mai sus, mi-e si teama sa scriu aceasta dorinta a mea. Mi-as dori sa mearga Kiddy Shop atat de bine incat sa nu ma mai intorc la serviciu cand mi se termina concediul fara plata pe care mi l-am luat in octombrie. Si asta nu numai pentru ca as vrea sa fiu mai mult timp aproape de Alex, ci si pentru ca e prima data cand fac ceva cu atata pasiune si placere. Si mi s-ar parea minunat sa ajung sa pot trai din ceva ce fac cu atata drag.

Imi doresc sa imi fac ordine in toate lucrurile, am atatea in cutii si aici, si in garaj, si la tara, puse deoparte, fara sa le sortez sa le dau, in ultimii doi ani nu am avut timp pentru asta. Imi doresc sa donez mai mult, sa ajut mai mult si sa ma implic mai mult in cazuri umanitare, chiar daca vor fi, ca pana acum, situatii apropiate, locale, nu neaparat online.

Imi doresc sa reusesc sa-mi fac ordine in harduri, dvd-uri si computere incat sa am toate fisierele si bookmark-urile organizate in acelasi loc. De pe fiecare fost computer le-am copiat undeva si acolo le-am lasat... Imi doresc sa-mi fac ordine si in cele 10273 mailuri necitite de pe yahoo :)) si in cele cateva zeci de mii de mailuri citite si arhivate in foldere :)).

Imi doresc sa socializez mai mult. Si pentru mine, cu prietenele mele, si pentru Alex, cu alti copii. Sa mergem saptamanal la biblioteca din Baia Mare, care e absolut superba, si care are atat de multe activitati si pentru copii, si pentru oameni mari, inclusiv o ludoteca, un loc de joaca frumos pentru copii. Si imi doresc sa iesim mai mult, noi familia, din oras, in weekenduri. Sa calatorim mai des. Stiu ca pentru toate acestea eu trebuie sa ma schimb, pentru ca eu eram cea reticenta la schimbari de orice fel (de planuri, de decor, :D...).


Sa avem si sa aveti un 2012 jucaus, vesel, plin de iubire, in familie, cu prieteni dragi, in natura, sanatosi si fericiti! La multi ani!

2011

Nela m-a emotionat mult cu postarea ei despre realizarile anului 2011. Chiar daca nu am cu ce ma lauda, mi-am dat seama, incercand sa-mi amintesc intamplarile din 2011, ca ma ajuta mult sa vad pentru ce sunt recunoscatoare. Mi-am dat seama ca am avut un an minunat, si daca nu fac retrospectiva asta, nu constientizez.

Ce inseamna 2011 pentru mine?

Uitandu-ma prin blog, am vazut ca am terminat 2010 si am inceput anul 2011 cu problemele de sanatate ale tatalui meu. Urmate de operatii. Ii multumesc lui Dumnezeu, acum totul e bine, mai ales avand in vedere prin ce a trecut luna aceasta.

In februarie eu am implinit 30 de ani in ziua in care bunica mea a implinit 90 de ani. M-am focusat pe frumoasa aniversare a bunicii mele ca sa nu imi dau seama ca am schimbat prefixul :)).

Anul acesta au nascut 3 din cele 4 cele mai dragi prietene ale mele din viata reala :D (sper ca nu gresesc tare :)) si nu uit pe cineva important :D, a patra a nascut in 2009 cu mine :D). Au mai nascut si alte fete dragi si m-am bucurat mult la fiecare. Dar recunosc ca emotiile cele mai mari le-am avut acolo unde am trait din plin, la cele 3 prietene: Ioana, Anca si Anca. (Ultimele doua Anca imi sunt si finutze) Asa ca am fost nasi la doua Botezuri anul acesta. Am poze doar de la cel din august :D.

In 20 mai am deschis Kiddy Shop. Care e marea mea realizare, e prima data cand lucrez cu atata daruire si dragoste si imi place atat de mult!

In iunie tatal meu a implinit 60 de ani.

In iulie am fost la nunta baiatului nasilor nostri de la Timisoara si ne-am pozat cu Tandarica :D.

Tot in iulie am fost in minunata excursie in Grecia, la acelasi hotel care ne-a fermecat in 2008.

Notabil in aceasta excursie e ca a invatat sa adoarma la san, neplimbat. Se pare ca la fiecare excursie in Grecia invata ceva important, la cea de anul trecut a invatat sa suga oriunde, fara sa fie nevoie sa-l plimb si sa-l adorm intai :D. De-abia acum realizez parca, incet incet, ca am scapat de plimbatul ala non-stop. Si acum imi mai spune cateodata "p(l)imba-ma, mama", dar e vorba de 2 minute si foarte rar, nu un supt de o jumatate de ora, uneori si mai mult...

In decembrie am avut parte de o experienta trista si pe care n-o vom uita curand. Inca nu ne vine sa credem.

Tot in decembrie, Andreea de la Bebster a fost atat de draguta incat mi-a spus sa scriu un articol despre cosleeping. Asa ca am inceput cu ei o colaborare ce se arata a fi frumoasa :).


Ce inseamna 2011 pentru blog?

Am inceput, spre supararea mamei mele, sa nu ma scriu pe blog atat de personal, ci sa merg mai mult inspre informare. Am facut asta pentru ca:

- tot mai multe gravide si mamici prietene ma intrebau cate ceva, si nu doream sa ma repet in mailuri

- am inceput sa am dusmani virtuali, asa ca tenta personala a blogului ma facea mai vulnerabila

- daca scriu pe o tema in mod obiectiv, fara sa dau exemple de la mine, sau contraexemple de la altii, daca traduc un articol consacrat, e un risc mai mic sa isc scandaluri. Nu imi plac certurile si nu le consider constructive, pentru ca cei care ataca sigur nu-si vor schimba parerea daca iti pierzi timpul explicandu-le. Cei care asteptau de fapt un imbold sau o confirmare invata suficiente din articole.

- consider ca in limba romana sunt foarte putine articole despre cum sa-ti cresti copilul cu dragoste, si foarte multe cum sa-l cresti spartan. Asa ca eu cred ca merita si tabara parintilor care vor sa-si creasca puii cu dragoste niste articole care sa le confirme trairile si instinctele.


Ce inseamna 2011 din punct de vedere al relatiilor mele cu oamenii?

De cand am deschis Kiddy Shop, relatia mea cu partenera mea de afaceri, Diana, a ajuns la inaltimi nebanuite :D. Eu ma temeam ca vom incepe sa ne certam. In schimb, ne intelegem mai bine decat oricand. Ea era oricum una din cele 2 cele mai apropiate prietene ale mele. Dar acum, cand vad cat de bine ne intelegem in afacerea asta, recunosc ca sunt surprinsa foarte placut.

Ea e foarte harnica, si lucreaza din greu, fara sa se intrebe vreodata daca nu cumva munceste mai mult decat mine. Si face totul din umbra. Imi rabda toate panicile si toate stresurile si face si pe psiholoaga cu mine :D. E ingrijorata mereu sa nu ma stresez :)), tot timpul se teme ca nu cumva de la un stres legat de firma sa nu mai am laptic pentru Alex :D. Este incredibil de buna la suflet si de intelegatoare. Di, iti multumesc ca ma rabzi, si sper sa ne pensionam impreuna si sa bem cafele si sa mananc eu din torturile tale raw :)). Mai stii, poate ne si incuscrim :D. Ii multumesc mult si lui Tomi ca te accepta asa cum esti, adica dedicata total muncii, pe toate planurile. Si ca nu se enerveaza pe mine :D. Mai ales cand pe la 1-2 noaptea, dupa ce povestim de business pe messenger, mai stam la povesti si pe teme personale :)).

Tot la relatiile cu oamenii intra si relatia cu Alex :D. Care s-a imbunatatit incredibil de mult :D. Oricum era ea buna, dar acum ne iubim mai mult decat oricand. Si ne intelegem foarte bine. A avut o perioada scurta de tantrumuri, chiar inainte sa isi dea drumul la vorbit. Dar am observat ca de cand imi ascult instinctul (si copilul) si nu mai plec urechea la stupiditatile celor din jur, suntem foarte fericiti.

Din punct de vedere virtual, am gasit niste mamici incredibile, care m-au sustinut de multe ori cum nu mi-as fi imaginat ca se poate intampla intre oameni care nu se cunosc personal. Ma simt linistita, inteleasa, simt ca am locul meu.

In plus, am fost martora la gesturi altruiste minunate, si m-am simtit mandra ca am ajuns sa cunosc astfel de oameni. Si aici nu ma refer numai la prietenele mamici, ci chiar si la cateva mamici din campania de testare Boba. Love is everywhere, sa stiti!

Am ajuns sa fiu prietena buna cu Diana. Ceea ce e undeva intre vis si realitate, e un motiv de mandrie, e un mare castig pentru mine ca mama. M-a linistit si m-a distrat de atatea ori! Ca sa nu mai zic cat de frumos vorbeste despre mine (1, 2). Nici nu as fi visat asa ceva. O admiram si o admir atat de mult, incat chiar si doar aceste doua postari ale ei daca le-as fi zarit eu din 2010, le-as fi considerat cele mai mari realizari ale anului 2011!

Am ajuns sa fiu prietena buna cu Alexandra. Si sa ne distram, sa facem glume pe tema "vegetarian <-> WAP", sa ii cer sfaturi legate de sanatate, sa ne impartasim tot ce gasim interesant pe teme de crestere a copilului. Cine ar fi crezut ca voi ajunge sa ma imprietenesc asa de bine cu lady "lotiuni de corp solide", asa cum o stiam eu? Chiar si acum imi aduc aminte cum am intrat in vorba. Pe un grup de mamici de pe facebook, o mamica draga mie a dat linkul de pe blogul meu cu sursele de fier. Si Alexandra a sarit ca sursele vegetale de fier nu sunt cele mai bune optiuni. Iar eu am raspuns ca sunt de acord, dar ca am specificat in articol ca acelea erau cele mai bune combinatii pentru vegetarieni. Ei si de aici, vazandu-ne noi una pe cealalta cat de bine informate suntem :)), ne-am imprietenit. Si ce ma bucur cand mai vad pe cineva asa pasionat ca mine in tot ce tine de sanatate si cresterea copilului!

Am avut numai de castigat anul acesta din prietenia cu MoniQ, pe care o admir enorm si cand o vad cat de inteligent scrie, nu stiu cum sa-i multumesc ca vorbeste cu mine :)). Este o femeie si o mama deosebita, si am avut numai de invatat de la ea.

Simona m-a sustinut cum nu mi-as fi imaginat, si ne-am apropiat atat de repede incat am fost surprinse amandoua.

Mi-e teama sa nu uit pe cineva cu impact major asupra vietii mele in 2011 si sa supar pe cineva. Imi cer anticipat scuze. E ora 1:34 noaptea :D. Dar nu pot sa nu o amintesc pe cea care scrie atat de frumos despre toate trairile unei mame, si care m-a ajutat mult sa imi pun ordine in sentimente si in ganduri. Si, cu riscul sa intru intr-o sectiune unde sigur uit pe cineva, trebuie sa amintesc ca am avut multe de invatat si de la Nela anul acesta.

Vad ca nu am scris pe blog, dar in toamna aceasta le-am intalnit personal pe Rox si pe Ralu', care sunt incredibile si m-au facut sa ma simt minunat!

V-am zis ca sunt sigura ca uit ceva / pe cineva important? :D Ma mai gandesc pana la Revelion :).

Va multumesc mult pentru anul acesta incredibil!

Edit: da, am uitat de colaborarea din august pentru qbebe.

Bucket list-ul meu

Nu e frumos sa raman datoare asa pe sarbatori. Nela m-a provocat cu o leapsa. Bucket list asta e o lista cu dorinte pe care le vrei indeplinite inainte sa mori :D.

Mie mi-e teama sa imi pun dorinte concrete, altele decat sa traim sanatosi, pentru ca de cateva ori am observat, la mine sau la altii, ca nu e tot timpul roz cand ti se indeplineste o dorinta. Cineva isi doreste sa treaca printr-o experienta inaltatoare care sa-i aduca mai aproape de Dumnezeu, si au parte de un accident tragic, eventual sunt singurii supravietuitori. Si chiar vorbesc despre o tipa a carei emisiune am ascultat-o si care a ajuns astfel mai aproape de Dumnezeu, e foarte credincioasa acum. Dar cu ce pret? Sau sunt care si-au dorit sa ajunga in tari straine, si ajung acolo si nu le e mai bine ca acasa. Eu chiar cred ca dorintele, o data verbalizate, se vor indeplini, si mai cred si ca trebuie sa avem grija ce ne dorim...

Nela s-a inspirat si de aici, asa ca dupa ce mi-am scris mental dorintele proprii, m-am uitat si acolo. M-au facut sa zambesc "phrases to say before you die" :D.

Dar sa incepem:


1. sa calatoresc cel putin 1 an in SUA. Sau 1 an doar in New York (sa-mi iau pranzul pe o patura in Central Park), si inca un an pentru restul tarii :D. Aici nu are rost sa irosesc inca vreo 50 de puncte cu ce imi doresc sa vad sau sa fac in state :D.

(la cat sunt de indragostita din filme de Central Park, pun poze doar de acolo :D)

2. sa inot in ocean e ceva implicit in mai multe din punctele astea :D

3. sa imi petrec Craciunul si Anul Nou la New York

4. sa stau cel putin 6 luni in Australia si Noua Zeelanda.

5. sa ma scufund in niste peisaje acvatice de vis. Ore intregi, zile intregi, nu doar asa turistic, 15 minute.

6. sa inot cu delfinii

7. sa mai fiu insarcinata. cel putin o data :))

8. sa invat sa patinez si pe role si pe gheata

9. sa merg cel putin intr-o croaziera

10. sa merg intr-un spa din acela de detoxifiere fizica si emotionala :D

11. sa invat sa meditez si sa fac yoga

12. daca tot mi-e teama sa imi pun dorinta de mai jos, de la *, atunci macar sa ajung ca iarna sa mi-o petrec in casuta mea dintr-o tara mai calda... :D

13. sa petrec vreo luna pe o insula pustie doar cu familia mea apropiata (voit! nu Doamne fereste altfel... deci sa fie totul in siguranta. Eu va zic ca mi-e teama de pus dorinte, ca orice se poate interpreta de catre "soarta" altfel si sa ajungi sa iti dai peste gura ce ti-ai dorit. Nu de alta, dar stiti ca se implineste, da? :D)

14. sa mai vizitez o data Israelul. Nu in grup turistic, ci eu de capul meu, cel putin o luna.

15. hai si doua saptamani la Paris :d.

16. sa scriu o carte (si sa fie buna :)) )

17. sa particip o data la concertul de Anul Nou de la Viena. Nu sunt eu destul de inteligenta pentru a cunoaste muzica clasica, dar acest concert ma face sa ma simt minunat.

18. sa zbor cu un balon. Asta era aproape realizabil anul acesta, au fost niste baloane la Baia Mare pe aeroport, dar uite ca atunci nu imi doream :)))

19. sa sar cu parasuta, dar nu vreau neaparat sa invat asta, deci accept si sa sar cu cineva, cu un instructor.

20. sa zbor cu elicopterul.

21. sa nasc natural acasa.



22. sa particip la o nastere acasa.

23. sa vad o aurora boreala.

24. oricat ma feresc sa mai scriu despre vizite in tari straine, pana la urma cred ca mi-ar placea sa le vad macar pe cele mai reprezentative de pe fiecare continent. Dar ma refer la natura, la piesaje diferite, clima distincta a fiecareia, oamenii, obiceiurile, si nu monumente si muzee.

25. sa imi descopar si eu o preocupare manuala (cusut, tricotat, sculptat, modelat, pictat, ...) care sa ma relaxeze si cu care sa creez ceva frumos.

26. sa ajung sa pot sa traiesc viata alaturi de familia mea fara stresul unui salar, fara stresul pensiei, sa avem bani suficienti din ceva ce as face cu placere.

27. cat lucrez sa lucrez de acasa

28. sa pun la punct cele 4 suluri de arbore genealogic pe care le-am scris in urma cu vreo 20 de ani cu bunica mea.

29. sa pot sa ma despart de lucruri si sa donez tot ce nu folosesc, sa fac o curatenie generala peste tot (casa, garaj, cutii, ...)

30. sa ajung sa consum 99% alimente pe care sa le produc in mini-ferma proprie.

31. sa inot noaptea, eventual goala :D.

32. sa am un tavan de sticla sa pot sa vad stelele din pat. DAR, sa fie cumva sigur si in caz de furtuni, ca la Napradea am un geam in acoperis, in camera mea din mansarda, si atunci cand sunt furtuni e un cosmar :D.

33. sa ma hipnotizeze cineva... hmm aici inca am dubii daca as avea incredere.

34. sa scap pentru totdeauna de acnee.

35. sa fiu slaba si fit si sa nu ma mai stresez cu silueta :D.

36. sa imi organizez toate fisierele si toate pozele si toate linkurile salvate. Sa le am toate in acelasi loc, si cele de pe vechile computere.

37. sa reusesc sa scriu pe bloguri sau in alte parti tot ce am in plan si in cap sa scriu de multa vreme.

38. sa nu mai am nimic stresant in to-do-list.

39. sa reusesc sa fac ordine si in conturile de mail :D.

40. sa fiu sanatoasa in sensul sa reusesc sa imi vindec bolile cronice actuale doar cu metode naturiste, homeopate si stil de viata sanatos.



* as fi vrut sa scriu si o dorinta ascunsa, aceea de a locui intr-o tara calda, intr-o casuta, langa mare. Dar inca nu stiu sigur daca vreau cu adevarat, nu ma vad in stare sa ma rup de locurile de bastina. As suferi cu gandul la satul bunicilor mei. In plus, mi-e teama ca de obicei ce iti doresti se indeplineste, si nu tot timpul e cum vrem noi. Se intampla cand pentru a ajunge undeva treci prin niste tragedii, si prefer locul calduros decat sa am parte de multa durere inainte de un mare vis. Vis care, o data implinit, nu tot timpul e la fel de frumos cum parea de la departare.

** alta dorinta ascunsa de care mi-e teama totusi, daca as ajunge pana acolo, e sa zbor in spatiu :D.

*** din moment ce nu vreau sa port aparat dentar, mi-e teama sa imi doresc dinti drepti, pentru ca asta ar insemna ca nu vor mai fi ai mei :))).


Am vazut ca Nela a nominalizat deja cateva mamici cunoscute si de mine, asa ca dau leapsa mai departe catre... Andra, Maria, Raluca, Raluca, sakura, Adriana si mi se pare o leapsa faina si pentru Simona.

So this is Christmas

Alex ne "obliga" sa fim veseli de Craciun, sa ne jucam, sa ne imbratisam, sa ne pupam. Asa ca avem si cateva poze de aseara, dupa ce am venit de la Zalau, si alte cateva de azi, de la descoperirea cadourilor de sub brad.

Va dorim si voua, tuturor, sarbatori fericite, pline de magie si bucurie, impreuna cu cei dragi voua!

Dintre zecile de jucarii primite, preferata e camionul Lego Duplo. Incarca in el toate jucariile lui mici, imi povesteste cum muncitorul merge la lucru, si apoi merge acasa, sau cum impinge alte masini de prin casa.

Ma uitam sa vad ce poze am facut anul trecut, pentru ca stiam ca nici anul trecut nu aveam chef de pregatiri si de sarbatori, pentru ca tatal meu era internat in spital, cu probleme destul de grave. Si citind mi-am amintit si de sarbatorile de acu doi ani, cu Alex plangand continuu si vomand in jet de zeci de ori pe zi... Si de sarbatorile de iarna 2008/2009 nici nu vreau sa-mi amintesc... Interesant e ca eu eram omul care in momentul in care incepea Postul Craciunului si puteam colinda, si puteam sa ma gandesc la magia sarbatorilor, eram intr-o veselie continua. Eram cel mai mare fan al sarbatorilor de iarna. Dar acum... cred ca ma voi hotari sa le scoatem din program, sau sa ne rugam la fiecare final de an sa intram sanatosi in urmatorul.

Dar, ca sa incheiem mai vesel in prima zi de Craciun, fac o urare de La multi ani, pentru mine si Relu, azi (mai la noapte, pentru ca eram la disco) se implinesc 11 ani de cand suntem impreuna.




Looks like a cold, cold winter
Plenty of ice & snow
But we'll keep the love light in our hearts aglow

Looks like a long, long winter
Baby what do we care
As long as we have this love of ours to share

It's gonna be cold outside
It's gonna be warm inside
So we'll cuddle up by a cozy fire side by side

Looks like a cold, cold winter
Summer is far away
Until then I'll love you more & more each day

Gonna keep you warm until winter goes away

De ce nu recomand Clinica Medicala 3 din Cluj-Napoca

(care e, cred, cea mai renumita in interne de acolo)



...pentru ca “altfel”, unchiul meu ar fi fost printre noi...

(25.04.2011 - de Paste)


...pentru ca “altfel” am fi sarbatorit maine, in 24 decembrie, Craciunul, in loc sa mergem la inmormantare.


...pentru ca “altfel” tatal meu ar mai fi avut un frate.


...pentru ca “altfel”, verisorul meu nu ar fi trebuit sa isi incheie calatoria vietii lui prin Asia ca sa vina sa-si ingroape tatal pe care il lasase sanatos si in putere.



Dar mai ales


...pentru ca a mers pe picioarele lui, glumind, la prima operatie, de ceva polipi renali, daca bine am inteles. Nimic urgent, nimic grav. Un om puternic, care, desi avea diabet de multi ani, era un om sanatos.

...pentru ca doctorii au vazut la acea operatie ca exista “ceva” dupa intestin, si i-au spus ca trebuie sa se opereze si sa scoata “tumoarea” afara, pentru ca ii va apasa pe intestin. In timp. Nu, nu era ceva urgent, dar au vrut sa-l opereze la cateva zile de la prima operatie. A doua anestezie generala, la un pacient cu diabet si deci cu probleme de coagulare si de inima.

...pentru ca banuiesc ca medicul a vrut sa-l opereze rapid pentru ca pleca in concediu in ziua urmatoare... intr-o situatie cand chiar si o saptamana i-ar fi permis organismului sa se refaca dupa prima operatie. Ambele neurgente de altfel.

...pentru ca i-au dat de inteles ca in acea zona nu exista decat tumori maligne, si sa se astepte deci la ce e mai rau.

...pentru ca, desi au banuit ca e maligna, au facut ei operatia, in loc sa-l trimita la oncologie, unde ar fi fost oameni mai priceputi la extragerea tumorii, si unde au tot trimis de fapt tesut pentru biopsie.

...pentru ca fiind vorba de un conferentiar de la renumita "medicala 3", aveau incredere orbeste in el.

...pentru ca stiau ca aceasta operatie este foarte grea, au cerut cantitati enorme de sange pentru ea, dar i-au dat de inteles ca e musai sa o faca. Atunci.

...pentru ca dupa aceasta operatie nu si-a revenit de tot. Se simtea rau tot timpul, si cu dureri mari, si organismul nu se refacea. Oare pentru ca i-au spus ca dupa tot chinul asta, sigur e cancer?

...pentru ca a urmat a treia operatie dupa cateva zile, tot cu anestezie generala, in care i-au scos ceva tampoane ce i le lasasera sa opreasca hemoragia.

...pentru ca avea deci in numai o saptamana si cateva zile, o operatie laparoscopica, una mare pe sub burta si una care nu au inchis-o deloc la osul sacru, cu tot cu taiatul osului.

...pentru ca doctorul spunea ca el crede ca nu isi revine din cauza ca nu are suport moral, dar nu se uita in ograda proprie. Matusa mea era distrusa de comportamentul asistentelor, a trebuit unchiul meu sa ii ia apararea de multe ori. Tatal meu, om de cultura, cand a fost in vizita acolo, a indraznit sa o intrebe pe o asistenta de pe hol unde e ceva anume. Ca sa fie repezit ca ultimul cersetor, si intrebat daca nu stie sa citeasca. Si vorbim acum de asistente carora li s-a dat mai mult decat ar fi visat... Asistente care jigneau un om care oricum era la pamant din punct de vedere moral, pentru ca de la un barbat puternic ajunsese in cateva zile un neputincios, cazut la pat si cu scutece de adult.

...pentru ca dupa ce s-au implinit doua saptamani de spitalizare, l-au trimis din Cluj acasa in Zalau, cu masina personala, nu cu ambulanta, chiar daca el se simtea rau si nu era refacut, si nu i se drena bine operatia.

...pentru ca drumul i-a facut si mai rau si dupa doua zile (nu mai retin exact, poate numai o zi) i s-a desfacut operatia.

...pentru ca l-au dus de urgenta la spitalul din Zalau, unde medicii au constatat ca nu trebuia sa il trimita acasa de la Cluj, pentru ca operatia nu se drena. L-au trimis la Cluj, unde s-a ajuns la concluzia ca drumul i-a facut mult rau, intr-adevar. Si l-au bagat in operatie.

...pentru ca, deci, in decurs de doua saptamani, el intra in a patra operatie majora, cu anestezie generala. Asta a fost luni.

...pentru ca nu s-a mai trezit dupa operatie, a intrat in coma...

...pentru ca luni, in timp ce era operat, au venit rezultatele biopsiei, si se pare ca nu era vorba de o tumoare, ci un fibrom inofensiv... Si el n-a mai apucat sa afle. El a trait cu ideea ca de 2 saptamani trece prin chinuri infioratoare, dureri de nedescris, jigniri rusinoase, neputinta ... ca apoi sa se lupte cu cancerul. E normal ca nu a mai avut puterea...

...pentru ca marti, sub aparate, a facut un stop cardiac, care nu a fost sesizat de personalul medical de acolo. Doar cand le-a spus matusa mea, care era in vizita (la terapie intensiva, mai putin de 2 ore pe zi i se permitea), aratandu-le aparatele, s-au panicat.

...pentru ca marti seara am povestit cu parintii mei sa mearga la Cluj sa-i spuna ca nu are cancer, chiar daca doctorii sustineau ca nu aude...

...pentru ca tati credea ca merge sa-si incurajeze fratele sa iasa din coma.

...pentru ca la 13:30 cand au mers la spital, cu o jumatate de ora inainte de ora de vizita, nimeni nu a vrut sa le spuna care e starea lui.

...pentru ca la 14:30, cand au vrut sa intre, parintii mei si matusa mea, i-au oprit. Si atunci a fost clar...

...pentru ca apoi au chemat-o pe matusa mea inauntru, spunandu-i ca de o jumatate de ora il resusciteaza, si doar acum il pot declara mort.

...pentru ca sunt sigura ca ar fi vrut sa aiba pe cineva alaturi cand moare, nu o echipa de doctori si asistente care...

...pentru ca mai mult ca sigur autopsia va spune ca i-a cedat inima, dar nu va spune DE CE i-a cedat inima...




Voi scrie intr-un document mai multe despre el, ca sa ma descarc eu, ca sa-l cunoasca si Alex. Nu stiu inca daca il voi publica. Dar trebuie sa scriu, pana nu uit. Ieri inca nu-mi venea sa cred ca nu mai e. In fiecare seara din aceasta toamna si iarna m-am gandit la el, pentru ca in fiecare seara am mancat cu Alex cate un mar red delicious de pe merii lui. Stia ca e soiul meu preferat, imi aducea in fiecare toamna, si in acest an a fost prima data cand nu i-a stropit, nu i-a tratat, ca sa ii dau si lui Alex.

De ce am scris postarea asta, acum inainte de Craciun? Nu ca sa intristez lumea. Nu ca sa atrag mesaje de simpatie (desi am fost surprinsa placut pe Facebook). Ci ca sa ma descarc putin. Si ca sa se afle. Sa se afle ca medicii nu iau tot timpul cele mai bune decizii pentru noi. Voit sau nevoit.

Duminica trecuta la Cota 1000

Duminica trecuta am fost la zapada. Si cum nu am avut timp sa scriu despre asta, uite ca a trecut o saptamana si eu tot uit ce voiam sa spun.

Relu era cam satul de stat in casa, asa ca ne-a propus sa iesim. La amiaza. Alex de obicei adoarme dupa 1, deci intr-adevar daca stam dupa somnul lui, dimineata nu apucam nimic, si dupa ce se trezeste (desi doarme putin) e noapte, ca doar zilele sunt scurte. Mai era si complicatia ca eu nu apucasem sa mananc de pranz, dar mi l-am pus rapid la cutiute :D.

Decat sa stam toata ziua in casa, am fost de acord. Relu vazuse pe net ca la Cavnic este zapada, dar parca nu ne placea ideea. E mai departe, e aglomerat si cu masini, si cu schiori. Asa ca el a hotarat sa mergem la Şuior. Mai ales ca el fusese sus la Cota 1000 acu vreo 2 ani, cand s-a deschis, dar eu nu am fost niciodata.

Pe drum, pe masina, asa cum am crezut, Alex a adormit. Ma asteptam la asta, asa ca de la inceput l-am pus in Boba, sa pot iesi cu el din masina cand ajungem la destinatie. (Pentru cine nu ne citeste de mai demult, ma explic rapid: stiu pericolul, la noi se pare ca daca alegem scaunul de masina trebuie sa practicam Cry-It-Out si nu vreau. Poate cand va merge cu alte metode de lamurire va fi mai usor. Mai multe despre istoricul nostru cu scaunele de masina, in postarea aceasta de pe la jumatate.)

La Şuior deja am gasit zapada. Am asteptat sa se faca ora fixa, sa porneasca telescaunul. Pana atunci, ne-am plimbat in aerul curat de munte, prin zapada. Puiul dormea in continuare la pieptul meu.

(poate veti observa ca am un cover de la o firma concurenta :D. Mi l-am cumparat anul trecut, cand inca nici nu ma gandeam eu la Kiddy Shop, asa ca am o scuza :D)

Ca sa nu simta diferentele de temperatura, de la masina, la exterior, am procedat astfel:

- in masina l-am tinut imbracat in salopeta de zapada, data direct peste pijama-salopeta-din-aceea-overall, ca sa nu trebuiasca sa-l trezesc sa-l imbrac cand ajungeam la Suior (e doar la 18 kilometri de Baia Mare, deci am ajuns repede)

- in masina nu am pornit caldura, sa nu se incalzeasca si deci sa nu transpire

- cand am iesit cu el din masina am pus peste Boba coverul si eu mi-am luat geaca.

- cand am ajuns sus la Cota 1000 (se trezise pe telescaun), inainte sa dau coverul jos, am intrat in cabana si i-am dat, intre pijamaua overall (singura piesa vestimentara de sub salopeta) si salopeta de zapada, o bluza de polar, pentru ca era frig, si pentru ca el fusese la caldura sub cover.

- cand am coborat dupa 2 ore cu telescaunul se facuse atat de frig incat nu i-am mai dat jos polarul, ci doar am pus coverul peste Boba, in ideea ca nu mai face miscare, si deci sa nu-i fie frig.


Domnul de la telescaun foarte dragut, s-a intors in cabana sa ne aduca cele doua bonuri de la bilete, pe baza carora sus la cabana primesti o apa, o bere, un suc, o cafea, ce vrei. Am avut noroc ca era putina lume, asa ca dinainte sa se porneasca telescaunul, noi ne-am pus in el, sa nu avem emotii.

(S-a trezit piticul, leganat de telescaun. Si chiar daca a adormit in masina si acum era in frig, si nu stia unde este, s-a trezit vesel si linistit. Ce inseamna sa fie tot timpul la pieptul mamei! Ce siguranta ii da!)

Oricum, nu stiu cum urca parintii cu copii asa mici, daca nu au un SSC, in cazul nostru Boba. La gerul si vantul de pe telescaun, nu stiu daca as avea incredere in mainile mele inghetate ca pot tine un copil care se tot misca sa vada in jur. Si care poate aluneca din cauza fashurilor de la salopete. Si cum reusesti fara Boba sa te urci si mai ales sa te cobori repede pe lateralele telescaunului? Sau poate parintii fara Boba nu merg cu copiii sus la Cota 1000 :D.

In schimb asa, cu Boba si cu un cover, a fost superb, singurul lucru la care am fost atenta era sa nu ne impiedicam cu piciorusele lui in barele laterale ale scaunului atunci cand coboram de pe telescaun. Asa ca, cu 5 secunde inainte de a ma da jos, i-am ridicat picioarele si i le-am tinut in maini, sa fie in afara barelor de la scaun.

Sus ne-am jucat cu zapada, ne-am dat cu sania, ne-am plimbat, am mangaiat pisici, am facut poze. Prima ora a trecut prea repede (am mai spus ca telescaunul functioneaza la ore fixe). Asa ca ne-am mai distrat putin, chiar daca se facea deja intuneric.

Si am intrat la caldura, sa ii comandam lui Alex o mamaliga cu branza. Acasa nu a vrut sa manance nimic in ziua aceea, asa ca ne-am bazat ca de la restaurantul nou, de la efortul fizic si aerul tare si rece, va dori sa manance totusi ceva pe langa laptic.

Si chiar asa a fost, a mancat mamaliga. Pe langa laptic :D.

Ca sa facem si o scurta caracterizare a complexului, cabanele par din exterior foarte frumoase, foarte confortabile. Aerul curat, nu ajunge nici o masina acuma iarna acolo. Vara mai poti, daca ai o masina de teren foarte puternica. Lume foarte putina. Pe afara deloc, deci cei care au mai urcat, au mers direct la restaurant. M-a impresionat cladirea principala, cu restaurantul. Tot tot tot e din barne de lemn, inclusiv toaletele, care sunt moderne si foarte curate. Chelnerii foarte prompti si draguti. (Cand am ajuns sus cu telescaunul, am intrat in restaurant doar sa ii mai dau lui Alex polarul, deci l-am dezbracat si l-am imbracat la o masa, ne-am pus acolo toate lucrurile, dar nu ne-au deranjat, si nu s-au enervat, chiar daca au vazut ca nu stam sa comandam nimic, ci iesim afara apoi la zapada). Si, cel mai important pentru noi, in restaurant si in baie si peste tot, fumatul este interzis! Asa ca voi ajunge sa recomand cabana de sus de la Cota 1000 tuturor familiilor cu copii. Si tuturor oamenilor care vor atunci cand mananca ceva sa nu inghita si tone de fum (nici cand eram fumatoare nu puteam sa mananc in fum, deci restaurantele in care se fumeaza mi se par ingrozitoare).

Peste inca o ora am coborat.

Alex a atipit putin in drum spre casa :). A fost o zi tare frumoasa! Multumim, tati de Alex, sa ne mai duci! Chiar daca eu si Alex suntem mai lenesi de felul nostru :D.

Leapsa muzicala

Vad ca e sezonul lepselor :D. Adriana mi-a trimis una muzicala. Dar la cat de fain a scris ea, cu date, nu stiu cum o sa ma ridic la nivelul ei :D.

Mai ales ca nu e vorba de melodii preferate din toate timpurile :D. Ci, dupa cate am inteles, melodii care sa ma lege de un eveniment. Care sa-mi aminteasca ceva specific.

Imi place mult muzica, s-o cant (desi n-am voce deloc), s-o dansez, ma relaxeaza mai mult decat orice altceva. De fapt am scris despre asta. Si tare mi-e teama ca voi uita ceva melodie importanta din viata mea :D. Daca le-as putea avea undeva pe toate, sa imi ajut memoria...


1. Ce stiu sigur e ca am vrut din tot sufletul melodia aceasta:



la nunta noastra, dar nu la primul dans. Acela am vrut sa fie vals, traditional. Am facut un moment special dupa aducerea tortului, si am dansat impreuna.


2. Tot legat de nunta, am un regret. Am incercat si noi sa mergem la un curs scurt de vals (eu stiam sa dansez, Relu nu). Si domnul de acolo ne-a pus aceasta melodie



si apoi a fost asa dur cu noi :)), incat n-am stiut cum sa iesim de acolo fara sa ne certam. Cumva am asociat melodia cu nervii ce ni i-a provocat. Dar ni s-ar fi potrivit mult mai bine ca vals, decat un vals clasic vienez, tocmai pentru ca noi nu suntem foarte culti in muzica clasica :D. In plus, noi in luna decembrie aniversam anii ce au trecut de cand suntem impreuna (anul acesta implinim 11). Si de atunci, de cate ori o ascult, imi imaginez cum am fi plutit la nunta pe aceasta melodie... Asa ca sigur va fi in playlist la nunta de argint peste 20 de ani :).


3. In concediile noastre, din moment ce nu stim limba posturilor lor de televiziune, alegem posturile muzicale la tv. Si asa ajungem sa ascultam multa muzica r&b, ceea ce nu am fi facut acasa :D.

Asadar concediul din Turcia din 2007 mi-l asociez cu dans neintrerupt, chiar hipnotizat, in camera pe melodia aceasta:



Si nu stiu de ce, dar nu-mi pare rau :D.


4. Nu voi uita niciodata melodia lui Gaga



Pentru ca Alex a avut o perioada de vreo luna cel putin in care adormea doar dansat pe muzica din asta moderna, asa ca stateam doar pe U, Kiss tv si MTV. Si uneori dura mai mult de o jumatate de ora pana aparea Gaga, alteori aveam noroc si venea mai repede. De la primele acorduri... Alex adormea dus!

Nu pot scrie aici preferintele lui muzicale actuale, pentru ca l-as face rau rau de rusine, Gaga era high class pe langa melodii de pe Hora, mai ales cele ale lui Varu’ Sandel...


5. De cate ori ascult Dido, White Flag



imi aduc aminte de niste amici de-ai mei, o idila imposibila, la al carei final el i-a trimis aceasta melodie ei. Abia atunci am fost atenta cu adevarat la text. Si m-am emotionat pentru ca li se potrivea perfect.

---

Sunt sigura ca daca as fi fost mai odihnita, sau as fi avut mai mult timp, veneam cu amintiri mai importante decat despartirea amicilor mei :)))). Asa cum Ada Milea, Cargo, Phoenix si Pasarea Colibri imi amintesc de studentia in care fumam si cantam si iar fumam si iar cantam.


De exemplu, melodia aceasta



am ascultat-o mult chiar intr-o camera mica, plina de prieteni, intr-o luna de mai....


Dar eu ma bazez mult pe inspiratiile de moment, asa ca... asa ramane lista! :)


Trimit leapsa mai departe, daca vor, catre Cecilia, Onixa, Miha, Meli si Maria.

Leapsa cadourilor

Am primit o leapsa de la sakura si de atunci ma tot gandesc :D.

Nu voi scrie o lista cu ceea ce-mi doresc din doua motive:

1. Am tot ce-mi doresc. Stiu ca suna pompos, nu e asa. De fapt nu-mi doresc multe lucruri cu adevarat. Daca ma gandesc la un aparat casnic, sau la ceva rasfat femeiesc, in a doua secunda deja ezit, mi se pare ca nu merita banii/efortul/timpul. Iarasi spun ceva pompos, dar parca nimic nu mai are aceeasi valoare de cand il am pe Alex. Nici nu stiu daca mi-am mai cumparat personal ceva in ultimii doi ani, trebuie sa ma gandesc la asta. Ah, cred ca mi-am cumparat ceva haine cu care se poate alapta mai usor :)).

2. Am un sot dornic sa-mi cumpere cadouri. Daca vede ca ma uit "altfel" la o reclama, primesc produsul. Daca spun ca mi-ar placea un weekend la Budapesta, in minutul urmator se uita pe net dupa oferte. Daca i se pare ca ii spun ca am vazut ceva intr-un magazin, peste cateva zile imi gasesc "cadoul". Daca am spus candva ca mi-e dor sa inot, mi-a luat abonament la piscina. Daca intr-o zi m-am enervat pe telefon, a venit cu un iphone 4. Daca m-am enervat ca nu am spatiu pe calculator, ... va imaginati deja :D. Asa ca am ajuns sa ma tem sa imi dau cu parerea despre orice, pentru ca voi primi. Si eu sunt fooooarte zgarcita, nu-mi place sa se strice atatia bani. Ma atasez de lucruri, deci nu-mi place sa le schimb in ritmul in care mi le cumpara el (dovada, Iphone 1 l-am avut inainte sa se gandeasca Orange sa aduca in ro Iphone. A stat intr-un sertar mai mult de 1 an, pana cand m-am obisnuit cu ideea ca trebuie sa abandonez fostul telefon, si pana cand au inceput sa rasara prin jur mai multe iphone-uri, pentru ca nu-mi place sa atrag atentia :)) ). Asa ca daca scriu acuma o lista cu ceea ce-mi doresc, sigur o primesc de Craciun. Si nu vreau asta. Nu cred ca imi doresc cu adevarat nimic, nici o bijuterie, nici un aparat electric, nici o haina, nici un masaj, nimic. Si atunci de ce sa-l pun la lucru si la stricat bani? :D. Mai bine sa-i trimita la Bibi.

Singurul lucru pe care mi-l doresc fara nici o ezitare e sa se stranga bani suficienti pentru Bibi.

De aceea, va reamintesc informatiile:

SMS 2 euro/sms - 848

0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.

Atentie: Numerele intra in vigoare pe 10 decembrie si sunt valabile pana pe 16 decembrie ora 24:00!

Si acum totusi sa revenim la leapsa. As vrea sa raspund apelului, scriind 5 cadouri care cred eu ca trebuie sa le primeasca orice femeie, daca nu le are, de aceste sarbatori. Eu le am, deci nu risc sa le primesc :)).

1. Un IPAD. Cu internet :D (Si nu cu husa lor total aiurea, ci cu o husa care sa-l tina si pe orizontala, si pe verticala :)), ca a mea )

Ca sa poti sa alaptezi, sa bei apa, sa respiri aer curat, sa asculti un concert de muzica populara, si sa verifici netul in acelasi timp :)))). Sa iesi in curte cu ipadul si sa mai raspunzi la un mail, cand piticul da o tura cu bicicleta. Sa cauti ceva urgent pe net, de exemplu o harta a orasului nou pe care il vizitezi, in timp ce te afli in masina. Sa ii pui piticului in masina desene animate/muzica, in speranta ca va sta mai mult in scaun (sunt de vanzare suporturi pentru tetiere de pus ipadul, sa fie ca un dvd player de masina), sa ii pui piticului jocuri pe el, sa nu se plictiseasca la un drum de Grecia, sa iti faci poze comice cu tot felul de efecte speciale, ca sa te prapadesti de ras impreuna cu juniorul. ETC :D.

2. Un mini tocator/robot/chopper de bucatarie. Nu stiu cum ii spune.

Eu, dupa imaginile de pe google, cred ca am Braun MR320. Foarte ieftin. De aproape un an il folosesc zilnic la tocarea unor mari cantitati de nuci/alune/caju... si uneori cu fructe uscate. Si alte minunatii care trebuie tocate marunt, de exemplu renumita inghetata de banane doar in acest blender o pot face. Nu ma refer la partea cu tija, ci recipientul micut cu lama in S.


3. Un abonament la piscina/spa/sala de sport/masaj. Ce doreste fiecare mama. Si nu ma refer la slabit/aratat bine, ci la relaxare. Mie mi se pare relaxant inotul. Nu as reusi sa ma relaxez stiind ca Alex imi duce dorul acasa. Deci domnilor, daca luati astfel de cadouri pentru doamne, sa stiti ca nu se opreste totul in momentul in care ii dati biletul. Cadoul continua in fiecare seara in care mama merge la piscina/spa..., voi scoateti juniorul la plimbare singuri, inainte sa plece ea de acasa :D. Cand va intoarceti, e si ea acasa, cu forte noi. Astfel, va asigur ca veti avea o relatie superba cu juniorul, va veti apropia mult de el, veti complota impreuna tot felul de lucruri :D.

(nu asta nu mai e poza personala :D)

4. Un pachet de rasfat acasa. Relu, nu sari, nu sari, ca mi-am comandat deja eu :)).

Am aflat de aici ca daca voi comanda orice produs pana in 21 decembrie primesc un pachet de relaxare superb. Daca sunteti din Bucuresti le puteti cumpara direct in aceasta sambata, tot primiti cadoul!!!

Apoi am aflat ca si Herbine ofera un pachet gratuit de trufe de dus/baie. Sunt si eu om, cum sa rezist???

Observati ce contra-reclama imi fac, da? :D

5. Ca sa intru totusi in domeniul reclamelor, cred ca orice sot ar trebui sa cumpere pentru familie cel putin un mijloc de purtare al copilului. Am vazut mamici chinuite care isi poarta bebelusii in brate. Domnilor, degeaba ii luati abonament la masaj daca nu o ajutati si astfel. Sunt sigura ca majoritatea sotilor isi doresc sa aiba sotii fericite si odihnite, asa ca eu cred ca un carrier este indispensabil unei mamici (sau poate chiar 2, 3, ...7, 8.... :)) ). Mamicile sigur imi dau dreptate, dar n-au curaj sa le spuna sotilor ca asta isi doresc cu adevarat, sa le fie usor zi de zi. Cele care au deja carrieri am vazut ca isi doresc accesorii pentru ei, protectii pentru bretele, etc. Eu recunosc ca atunci cand Relu mi-a cumparat Ergo-ul, cand avea Alex cateva luni, a fost mare mare bucurie, si a fost un cadou folosit apoi zilnic, din prima zi!

Aici e o lista cu toti carrierii mei :D. Si sunt mandra de ei mai ceva ca de o bijuterie. Hai ca tot fur de acolo o poza, sa nu mai caut alta:

Dragi mamici, va rog sa preluati leapsa si voi, sa imi spuneti ce ati dori sa primiti (cum a trimis sakura leapsa), sau ce credeti ca ar fi cadourile ideale pentru cineva, din experienta voastra proprie (cum am transformat eu leapsa). Le provoc pe multe mamici, sa mai dezmortim blogosfera: Gabi, adra_bell, Diana, Adriana, Nela, Maria, MoniQ, Ralu', Raluca, Mamituni, Gabi si Ama. Stiu stiu stiu ca nu am nominalizat toate fetele dragi mie (Alina, te pup, stiu ca esti mai ocupata! :-*), dar asa am selectat din blogroll la prima vedere, asa mi s-a parut ca voi sunteti mai vorbarete in perioada asta (sau din contra, am vrut sa va provoc :P). Dar oricine e liber sa preia leapsa.