Parerea mea pe tema diversificarii

De cateva luni am promis unor prietene mamici de bebelini mici ca le voi spune parerea mea pe tema diversificarii. Si am tot amanat, am tot amanat, am scris pe scurt mailuri, am vorbit la telefon... Si tot nu am scris asa cum trebuie. Nici aceasta nu e o postare scrisa asa cum imi place mie, tot pe fuga e. Dar mai bine asa decat deloc, si poate ca reusesc sa trimit lumea sa citeasca alte linkuri, pentru studiu aprofundat :D.

Nu consider ca medicii de familie dau sfaturi bune in ceea ce priveste diversificarea. Altfel de ce am gasi in tabelele lor cereale instant, zahar, mezeluri, margarina? Altfel de ce tabelul fiecarui doctor e diferit si se contrazic intre ei? Nu spun nicaieri ca google e mai bun decat medicul tau de familie, dar trebuie sa iti pui niste intrebari atunci cand vezi ca ti se recomanda altceva decat mancare reala. Si sper ca la orice link pus aici este la final o bibliografie solida care sa sustina cele spuse. Am si eu cateva prietene care au terminat medicina si mi-au spus cate se invata acolo despre laptele matern si alaptare (deloc) si despre nutritie (doar lucruri generale). Mai am cunostinte la distribuitorii locali de formula, cereale si borcanase pentru copii, care mi-au povestit cum ii “sponsorizeaza” pe medicii care le recomanda produsele...

Incepem postarea cu ce regrete am eu. Pentru ca atunci cand cineva cunoscut ar afla ca eu vreau sa dau sfaturi despre diversificare, ar incepe sa zambeasca sau poate chiar sa rada :D. Alex inca e un nemancacios si nu voi sti niciodata daca asa e el, i se dezvolta mai tarziu sistemul digestiv, sau eu am gresit ceva in diversificarea lui.

Deci, ce cred eu ca am gresit cu Alex:

- faptul ca nu l-am tinut cu mine la masa inca dinainte de diversificare, ca sa i se faca pofta, sa ma vada mancand. Lui nu ii e pofta niciodata acum de nimic.

Nu mai stiu de ce nu-l tineam langa mine, probabil m-am temut sa nu ceara ceva ce eu nu as fi vrut sa-i dau de la inceput? Apropo de acest lucru, as spune ca parintii sa aiba tot timpul ceva pe farfurie ce sa-i poata da si copilului, daca cere, din ceea ce e ok sa manance si el. Pentru ca nu e tare bine daca cere sa nu-i dai. Si nu ma refer ca vai, uite, pofteste copilui, hai sa-i dam si pufuleti si de toate. Ei de multe ori se intind la orice avem noi in mana si cu gura cunosc lumea la inceput, orice obiect il baga in gura, nu cer de pofta, nu are cum sa le fie pofta de ceva ce nu cunosc. Dar aici vreau sa ma refer la ceva ce am citit in cartea Sperantei Farca - "Ce traieste copilul si ce simte mama lui", ca la nivel psihologic daca refuzi sa-i dai ceva ce tu mananci, el apoi are o aversiune fata de mancare, sau crede ca mancarea e rea, sau ca el nu merita, sau cine stie cate. Foarte usor se poate gresi cu ei, dovada sta chiar aici, in fata tastaturii mele :D.

Bine, daca e sa alegem, sunt mai nesanatoase mancarurile speciale pentru bebelusi, din magazine/farmacii, decat o mancare gatita pentru adulti, in cazul in care pofteste la mancarea parintilor. Ma refer la mancare reala, gatita sanatos, din ingrediente naturale, nu junk, nu ingrediente chimicalizate si procesate. Dar am fost indoctrinati ca orezul natural nu e bun, ca ei in fabrica ii fac ceva celui pentru bebelusi, si e “special” pentru ei, extrudat, instant, gata! Chiar am intalnit mame care considerau ca piureul de morcov facut de ele nu are cum sa fie “special” pentru bebelusi, doar cel de la borcan e ok, e facut “special” pentru ei... Cum s-a ajuns asa? Imi amintesc acum ca si Ruth Yaron in cartea “Alimentatia copilului de la nastere la 3 ani” se mira cat am ajuns de indoctrinati sa credem ca mancarea facuta in casa le face rau bebelusilor...

A, si in plus, eu mancam fara el de fata si pentru ca el nu putea sta intr-o scoica usor pe spate pentru ca voma in jet si plangea apoi cu orele. Deci dupa ce il tineam eu in brate toata ziua, normal ca il pasam la maica-mea cand imi era foame, ca sa mananc linistita, fara plansul lui :(... De cateva ori am mancat cu el in wrap, pentru ca nu aveam cui sa-l dau. Dar a fost foarte greu, aveam impresia ca toata mancarea i-o scap in cap :D.

- faptul ca am incercat putin cu Baby Led Weaning, dar nu am mers mai departe pe tehnica asta. Iarasi nu mai tin minte ce m-a deranjat la BLW. Ca s-a inecat de cateva ori cu mar rau de tot, si a vomat apoi in jet si laptele ce ii era in stomac (iar eu am tras concluzia ca BLW nu e de noi vomaciosii)? Sau ca oriunde cautam metode de BLW gaseam doar mamici care isi hraneau copiii cu mancare gatita pentru oameni mari, iar eu as fi vrut sa-i dau sa manance mai dietetic? Sau ca Alex era interesat sa-si bage mainile sa se joace in piureul de mere, fara sa duca la gura, dar bucatele intregi de legume fierte erau ignorate total? Sau ca, vazandu-l cat de putin mananca, m-am gandit ca poate cu piureurile as putea sa-i dau mai mult sa manance? Se vede treaba ca oricum, acum stam si mai prost decat m-as fi asteptat sa ajungem chiar si la un an. Asa ca poate sistemul digestiv nu ii era pregatit, din moment ce nu manca singur cand am incercat BLW. Si poate daca aveam rabdare sa astept sa vina de la el dorinta de a duce la gura mancarea, acum am fi stat mult mai bine. Eu tot credeam ca pe la 10 luni va trebui sa aiba o masa inlocuita (ce termen bizar mi se pare acum, ca doar daca e alaptat la cerere nu ai cum sa calculezi ce masa inlocuiesti!). Ei si uite ca am ajuns mai rau, ca nici acum nu are o masa de solide. Asa ca daca mergeam pe BLW, chiar daca la inceput nu ar fi inghitit poate nimic, sau doar bucati, in final rezultatul ar fi fost mai bun, pentru ca toti copiii pe care ii stiu cu BLW sunt niste mancaciosi, si ei mananca singuri, acum cu tacamuri, ei stiu cand le e foame, ce vor sa manance, etc. Nu sunt niste robotei care deschid gura (sau nu) la piure...

- faptul ca pe la un an si doua luni cand el inca tot nu manca nici 2-3 lingurite de mancare pe zi, eu am insistat si am incercat sa-l hranesc cu forta sau sa-l pacalesc ca sa manance. M-am panicat, e ingrozitor cand refuza mancarea atata timp. Si gateam aproape zilnic special pentru el, din cele mai bune ingrediente naturale, bio, de la noi din gradina,... Era foarte frustrant. Mai ales daca vin cei din jur, ori cu temerile lor, ori cu sfaturile necerute. Mai ales daca stii copilasi de aceeasi varsta care mananca mult (chiar daca o fi natural, normal sau nu, nu te mai gandesti atunci). Mai ales daca te apuci de citit site-uri (sponsorizate de companiile de cereale si borcanele) care spun cum ar trebui sa arate meniul unui copil la o anumita varsta. Dar sunt copii care sunt pregatiti mai repede sa manance, si altii mai tarziu, nu trebuie sa intram in panica (al meu si toamna asta cand nu s-a simtit bine si era nervos :D a avut doua saptamani de alaptat exclusiv, si creste bine mersi :D). Sigur vor manca toti cand vor fi mari. Deci e normal si daca nu mananca nimic decat lapte la un an (se pare ca nu patesc nimic nici la doi ani pe acelasi regim :D). Parintii nu trebuie sa se sperie si sa creada ce spun site-urile de mainstream ca trebuie la ora cutare sa manance nu stiu ce in nu stiu cata cantitate (serios acum, cine a inventat calculele alea? Atatea secole au crescut copiii fara tabele)... Daca insisti cand el nu mai vrea (chiar si la inceputul diversificarii, daca el refuza si da capul intr-o parte), sunt sanse foarte mari sa urasca apoi mancarea sau sa ajunga la probleme psihologice legate de ea, sa aiba impresia ca mancand isi face parintii fericiti, sa ajunga la maturitate la bulimie si anorexie.

- faptul ca am incercat sa-i dau mancare dupa un anumit orar (asta o consider o greseala pentru stresul mamei, care inevitabil se transmite copilului, deci nu e neaparat o greseala ce l-a afectat direct pe Alex). Am vrut sa-i dau cumva intre mesele de lapte piureul de legume/fructe, incercam sa avem un orar. Poate iar din cauza vomei lui, voiam sa aiba stomacelul mai liber. La noi atunci mesele de lapte erau programate fara voia mea, nu erau la cerere, pentru ca sugea doar dupa ce-l adormeam, altfel refuza sanul si plangea de foame langa el. Asa ca o data la vreo 3 ore il vedeam ca ii e foame, si il scuturam/plimbam/dansam sa-l adorm sa poata sa suga. Dormea putin, ca deja nu mai avea atatea somnuri pe zi, dar numai asa accepta sanul. Il leganam uneori si o ora ca sa adoarma 10 minute, cat sa suga. Asa ca ramanea putin timp intre mesele de lapte/somnuri. In timpul ala incercam sa-i dau ceva mancare solida. Ce as face diferit la al doilea (daca nu vom avea aceeasi problema cu refuzul suptului ...), pe langa BLW expus mai sus, l-as alapta la cerere toata ziua, cand vrea el (bine, si la Alex as fi vrut asta :D), de la nastere si pana la intarcarea ghidata de el. Pentru ca solidele trebuie sa vina in completarea laptelui, nu in locul lui. Nu refuzati sa-l alaptati ca sa manance. Laptele va avea de 1000 de ori mai multi nutrienti usor asimilabili decat orice mancare facuta. In plus, il veti contraria, il veti supara, pentru ca pentru el sanul e mai mult decat o sursa de hrana, e si o sursa de alinare, de apropiere de mama. Vazusem undeva un tabel cu cat ar trebui sa suga, pe varste. Si chiar daca in general nu sunt de acord cu tabele si masuri, cantitatea de lapte pe care trebuie s-o suga la un an era mai mare decat cea de la 6 luni. Ei au nevoie in continuare de la fel de mult lapte, si pe langa acesta, incep treptat sa se acomodeze cu alimentele solide. Si revenind la ce spuneam in aliniatul de mai sus, i-as da in continuare sa suga cand vrea el. Iar pentru alimentele solide nu m-as stresa unde sa le plasez in orarul zilei. L-as pune la masa cu mine cand eu mananc (indiferent ca e dupa lapte), avand grija sa aiba si el la indemana ceva ce ar putea manca, daca i s-ar face pofta. Fara stres de facut piureuri la ora fixa. Daca eu mananc de pranz, il pun si pe el la masa si ii dau o para in mana, sau un avocado. Bucati.

Asa nici nu o sa fie stres pentru mama. Ca la inceput eu m-am stresat ca o prostuta, si nu mai ieseam in oras cu el intre somnurile lui, ca dupa ce se trezea ma stresam sa-i fac piureul si sa i-l ofer (are somnul usor si se trezeste la orice mic zgomot, nu puteam sa gatesc cand el dormea)... Deci sa incercati sa nu va stresati, sa decurga zilele voastre ca si pana atunci, dar cand mancati sa il puneti si pe el la masa si sa ii oferiti ceva bucatele ce ar putea manca. Aveti luni intregi la dispozitie sa testeze el solidele, fara stres ca trebuie sa manance. Sunt luni in care va puteti distra impreuna la masa, fara nici o presiune exterioara. Nu trebuie sa manance la ora 11 fructe, la 2 supa si seara iaurt! Daca voi parintii mancati fructe seara si bebelusul care a inceput deja diversificarea se intinde, oferiti-i fructe. Oferiti-i tot timpul un aliment din mancarea voastra, pe care l-ar putea consuma. Ganditi-va ca atunci cand va creste ar fi mai usor sa aiba obiceiurile voastre alimentare, si orarul vostru de masa, nu meniul vazut intr-un tabel pe internet. Ce conteaza ca voi mancati orez rar? Asta nu inseamna ca lui trebuie sa-i dati zilnic orez pentru ca asa scrie undeva, dati-i din ceea ce mancati, ce i se potriveste. Relaxati-va, ca sa-l faceti sa i se para placuta perioada mesei. Si evident ca va avea incredere mai mare sa guste din ceea ce voi mancati decat sa vada ca el primeste altceva.

Sa nu va stresati daca nu mananca deloc la o masa, sau intr-o zi, sau cateva saptamani/luni. In februarie Alex a avut o luna intreaga alaptat exclusiv, la 1 an si 4 luni, si atunci a avut cea mai mare crestere in greutate din al doilea an de viata! Sa nu va apucati sa cititi articole de diversificare cu inlocuitul meselor de lapte. Alaptarea merge ca si pana acum, la cerere. Majoritatea copiilor alaptati pe care ii cunosc eu nici la un an nu mananca mai mult de cateva lingurite, deci va rog sa nu va stresati cu diversificarea tare mult pana atunci. Si daca vedeti ca nu mananca, sa nu va panicati, voi, sau cei dragi din jurul vostru. Probabil mamele voastre au trait alte vremuri, cand alaptarea nu putea sa se desfasoare cum trebuie din cauza comunismului sau a industrializarii. Si acum s-ar putea sa intre in panica atunci cand vor vedea ca juniorii refuza solidele. Atunci cand auziti ca “laptele nu mai e bun la varsta asta”, “daca se trezeste noaptea inseamna ca nu se satura”, “daca ii dai lapte toata ziua, normal ca nu-ti va manca nimic” si altele pe tema, trebuie sa aveti tot timpul in minte ce e natural in lumea asta. Daca pe laptele matern copilul se trezeste noaptea, inseamna ca e normal, e natural, asa trebuie. Daca pe laptele matern copilasii isi dezvolta apetitul mai tarziu, acesta nu e un lucru rau, inseamna ca asa trebuie sa fie. Mi se pare incredibil cum am ajuns sa consideram normalitatea data de lucrurile artificiale si am uitat cum am ajuns aici ca specie: alaptati la cerere pana la intarcarea naturala, si hraniti cand si cum am vrut, din mancarea parintilor, din bratele lor, in completare pe langa laptele matern.

Sunt studii pe copii alaptati exclusiv pana la 1 an si nu au nici o deficienta. Pana la 1 an (si pentru unii chiar pana dupa 2 ani se pare :D), solidele sunt doar de gust, sa se obisnuiasca cu alte texturi, cu alte gusturi, nu sunt pentru hranire. Chiar citisem la un moment dat undeva ca daca inainte de 10 luni i se scade portia de lapte, deci i se inlocuieste laptele cu hrana solida, copiii ajung sa aiba mari deficiente. Mai ales ca din majoritatea alimentelor bebelusii nu pot extrage nutrienti pana dupa aparitia molarilor. Lucru logic de altfel, pentru ca stramosii nostri isi hraneau copiii cu bucatele din propriile portii de mancare, fara ajutorul blenderului, deci le puteau da in gurita numai cand aveau masele, sau mestecate de ei (de parinti adica :D) si activata astfel digestia cu saliva lor. Amilaza, enzima care digera cerealele, este secretata in organism doar dupa aparitia maselelor.

Asa ca in cel mai bun caz cerealele de la inceputul diversificarii sunt doar balast si intra si ies, fara un aport pentru organism. Dar sunt multe cazuri in care fac rau, pentru ca organismul nu le digera. Ele ajung in intestine intregi, intestinul lor e inca permeabil (ca sa permita laptelui sa se absorba complet) si intra asa in fluxul sangvin. Sistemul imunitar protesteaza, produce anticorpi, de unde si bolile auto-imune, bolile de digestie, hormonale, si chiar si cele de comportament, autism, ADHD. Exista cure pentru copii, care elimina cerealele din dieta si adauga alimente fermentate bogate in probiotice naturale, care vindeca problemele la nivelul intestinului facute de o diversificare proasta. Vindeca autismul, vindeca ADHD, dovada ca totul a fost o problema de leaky gut (intestin permeabil), si de sistem imunitar dat peste cap. Pentru mai multe detalii, cautati dieta GAPS (Acum mi-am amintit de fosta sotie a lui Jim Carrey, Jenny McCarthy, care si-a vindecat copilul de autism cu o dieta asemanatoare). Anul acesta am citit multe articole care leaga intoleranta la gluten (aparuta pe fondul introducerii glutenului mult prea devreme in alimentatie) de bolile tiroidei. Deci atunci cand aud “lasa ca si tu ai crescut pe biscuiti si n-ai murit”, nu stiu daca sa ma intristez sau sa rad. Am ajuns sa consideram ca e ok ca am supravietuit? Si sa nu incercam sa fim noi si copiii nostri cat mai sanatosi posibil? Nu mai incercam sa le dam ce e mai bun, pentru ca oricum nu mor nici cu junk? Am ajuns sa ne gandim la efectul “biscuitilor” doar imediat dupa mancare, daca nu i-au aparut bubite inseamna ca e ok? Nimeni nu se mai gandeste apoi cand copilul face astm sau diabet sau alte boli ca totul poate fi provocat si de o diversificare prost abordata?

Mi-am amintit cum la un targ de produse traditionale cautam un sirop de catina fara zahar. Si doamna vanzatoare s-a enervat, ca si eu am crescut cu zahar si uite ca sunt bine? I-am spus ca nu sunt bine, am o gramada de boli pe care de-abia mi le pot tine in frau, chiar daca de multi ani deja am o alimentatie mai sanatoasa decat a multor cunoscuti, si un stil de viata sanatos per total. Nimeni nu face legaturile astea...

Cerealele instant din comert sunt rele, chiar si cele care nu contin lapte praf si zahar si arome. Eu credeam ca sunt ok cele instant bio, de orez brun, simple. Nu... Cititi aici despre cereale. Si va dau tema de casa, pentru cei cu adevarat interesati de tema diversificarii, si care vor sa studieze totul cum se cuvine, sa cititi toate articolele din meniul acela din stanga :D. De la inceput pana la sfarsit. Veti fi surprinsi sa vedeti ca eu recomand carne si grasimi :D. Dar mai ales creierul micutilor in dezvoltare are nevoie de grasimi. Eu inca nu i-am dat carne pentru ca nu am gasit o sursa sigura. Si pentru ca inca ezit, din punct de vedere etic, mi-e mila de animale. Nu din motive de sanatate. Daca as gasi, cred ca as vrea sa incerc sa rezolvam anemia lui pe cale naturala, nu cu medicamente. Deci da, recomand carne si derivate si lactate crude, si oua (chiar galbenusuri crude) doar din surse sigure, naturale. Cu puiul din comert am citit prea multe cazuri de dereglari hormonale ingrozitoare la copii, menstruatie precoce, cresterea sanilor la fetite mici, etc....

Daca si cand vreti sa-i dati cereale, orez de exemplu, cumparati orez boabe (preferabil bio :D), il fierbeti si apoi il mixati. Sau i-l dati sa-l manance cu mana, asa, boabe fierte, poate nici nu trebuie mixat. Sigur i se va parea distractiv. La fel cu orice cereala doriti.

Bine, daca vreti sa intrati si mai mult in amanunt, cerealele integrale pot face mai mult rau decat bine daca nu sunt fermentate sau inmuiate, germinate inainte de procesare, inainte de gatire, inainte de macinare. Si asta din cauza acidului fitic din invelis. Deci daca doriti o paine sanatoasa, procesul e foarte complicat, cu fermentarea boabelor inainte de macinare. Si juriul e inca in deliberari daca o paine din faina alba, fara pic de nutrienti, dar fara acid fitic, pentru ca acesta se afla in invelisul bobului de grau, e mai buna sau mai rea decat o paine din faina integrala, din boabe nefermentate, negerminate, pline de acid fitic, care blocheaza absorbtia multor nutrienti.

Astia cu filozofia Weston A. Price poate exagereaza putin totusi cu carnea chiar de la inceput :)))). Totul trebuie trecut prin filtrul personal. Mie mi se pare ca laptele oricum are proteine si grasimi. Asta daca mama e bine hranita, by the way, recomandarile WAP pentru omul matur le consider minunate , le tot spun si alor mei sa manance asa si nu reusesc sa se lase de lucruri procesate. Pentru ca margarina, mezelurile, zaharul si alte prostii sunt nesanatoase, nu carnea. Niciodata nu le-am spus sa se lase de carne, ca sfat pentru sanatate. Si nu cred ca poate fi atat de greu sa manance doar mancare facuta din alimente de baza: carne, oua, lactate crude, legume, fructe, seminte si nuci crude,...

Revin la propozitie. Deci eu as incepe totusi cu fructe si legume, pentru ca sunt vitamine si minerale care nu exista in lapte. Sa nu va stresati daca refuza legumele, e normal, sunt mai amare decat laptele. Nu insistati, pentru ca il veti face sa urasca mancarea. Daca mananca fructe, e suficient, au destule vitamine si minerale pentru el.

Tot despre cereale, inclusiv despre surorile lor mai sanatoase, pseudocerealele (orez, porumb, mei, hrisca, quinoa, amarant), aici si despre cereale si alte alimente aici.

Va trebui sa incepeti sa mancati si voi mai sanatos, ca va ajunge puiul sa manance ce mancati si voi, nu se poate altfel. Si e una cand mananci tu dulciuri, ca nu-ti pasa de tine :D, dar cand te gandesti ca intra zaharul intr-un organism pur si il strica, altfel sta treaba :D. Cititi jumatatea a doua a postarii acesteia si aici.

Prea multe reguli inhiba apetitul :D. Dar totusi as pastra regula aia clasica, cu un aliment nou dat 4 zile la rand, timp in care nu ii mai introduci ceva nou. In cazul in care are ceva reactii (pot fi pe piele, sau comportament diferit, sau secretii nazale, etc) sa stii de la ce i-a aparut.

Revin la linkuri (si imi cer mii de scuze ca sunt asa incoerenta, fara pic de structura). Sa cititi si aici cu linkuri cu tot. Linkuri prin care se afla si asta si cred ca si asta, nu mai stiu exact.

Doua site-uri dragute de la noi despre diversificare sunt: http://diversificare.ro/ (cu mentiunea ca ei sunt mai pro-vegetarieni, si eu nu as da soia copiilor! Nici adultilor :D!) si http://bebster.ro/ (unde merg mai mult pe filozofia WAP, cu multa carne si deloc gluten). Chiar daca sunt “cam opuse”, mie mi se par mult mai faine decat articolele de pe orice site pentru copii. Si cred ca putem trece totul prin filtrul personal si sa luam doar ceea ce ni se potriveste din ambele. Mai ales ca nici unul nu promoveaza hrana procesata, zaharul, monoglutamatul de sodiu,.. :D

Un articol minunat, din care o sa intelegeti treaba cu anemia este acesta (articolul il gasisem la un moment dat tradus pe site-ul attachmentparenting.ro, dar nu-l mai vad). Doctorii tot spun ca trebuie diversificare rapida ca sa nu fie copiii anemici. Cu lapte praf bine promovat la tv sau cereale imbunatatite cu fier! (wtf!) Pai asa daca as dori fier sintetic, ii pot da medicamente! Nu, multumesc! Iar daca vreau fier natural, din surse vegetale, ma uit aici. Si daca vreau fier natural si mai usor absorbit de organism, ii dau carne rosie si ficat. Mi se pare ca au ajuns sa isi bata joc de copii, sa fim toti niste pioni in cursa lor pentru bani... Copiii incep sa piarda fierul avut de la nastere doar in momentul in care in intestinele lor ajunge orice altceva in afara de laptele matern (chiar si ceai). Fie ca asta se intampla la 2 luni, sau la 1 an... Si tot in articol gasiti si motive pentru amanarea diversificarii, si observatia cu secretia amilazei numai dupa ce ies molarii...

Apropo de ceai, chiar si Organizatia Mondiala a Sanatatii s-a sesizat si a facut un document special pentru alaptarea in Europa de Est, pentru ca in tarile foste comuniste sunt o gramada de copii anemici din cauza consumului de ceai de la varste fragede si a alaptarii pe durata prea scurta.

Ati citit cartea The Baby Bond? Tot de la Linda Palmer, slideshow-ul asta, de vazut musai.

Despre Baby Led Weaning un pic de atentie cand cautati online, ca multi le dau spaghete si pizza ca prime mancaruri, pentru ca sunt mai usor de tinut in mana :))))). Trebuie sa vedeti ce alimente sunt mai usor de mestecat cu gingiile (avocado, banane, pere, morcovi fierti, dovlecel fiert, asparagus, broccoli, pastai verzi fierte...).

De citit si aici.

De citit si aici.

Si aici, tot pe tema WAP.

Unele chestii interesante si aici.

Putem invata multe si de la Simona chiar daca nu suntem raw-vegani. Ea ofera tot timpul informatie obiectiva si bine pusa la punct.

De citit si aici, aici si aici (cu mentiunea ca painea aceea nu e tocmai ok la un bebelus asa mic :D).

De fapt glutenul l-as amana pe termen nelimitat, cel putin un an. Si dupa aceea, doar la nevoie (a se citi pofta, ca nevoie de gluten nu are nimeni), nu zilnic. Cerealele cu gluten din zilele noastre, in special graul, nu mai sunt ce erau odata, au fost modificate genetic ca sa produca mai multa faina, sa creasca mai repede. Graul contine acum mult mai mult gluten decat pe vremea bunicilor nostri. Cereale cu mai putin gluten sau care au ramas mai putin modificate in timp, daca chiar chiar aveti nevoie/pofta, sunt: ovaz, grau kamut, grau spelta, poate chiar si orz si secara.

Bine, in final mi-am dat seama ca eu mi-am spus speech-ul ca si cum as vorbi cu o mama informata, ce vrea sa faca doar bine. Nu m-am apucat sa vorbesc despre cat rau ii pot face unui bebelus mic, pe viata, biscuitii, piscoturile, sucurile din comert, placintele, mezelurile, alte dulciuri din comert, pline de gluten, zahar, margarina si E-uri, procesate, prajite, sau mai stiu eu cum. Care nu aduc nimic bun organismului, ci numai si numai rau. Mult rau. Care chiar nu inteleg de ce sunt date bebelusilor, uneori zilnic. Nu, aceasta nu e o astfel de postare pentru ca stiu ca cele 3 mamici care m-au intrebat nu ar da asa ceva bebelusilor lor. Ele erau doar derutate daca sa inceapa cu cereale diversificarea, asa cum le-au sfatuit medicii pediatri. Of, si cate ar mai fi de spus la sectiunea de “asa nu” in diversificare... acum pe cand sa inchei mi-am adus aminte de cerealele si supicile puse in biberon... :| Dar din nou, nu e cazul mamicilor mele, si cred ca ar trebui sa pastrez postarea ca si cum le-as fi scris lor, pentru ca nu am cum sa abordez toate obiceiurile gresite din diversificarea copiilor in tara noastra. Nu are rost sa ma gandesc la copiii pe care ii cunosc personal care si-au inceput diversificarea cu pufuleti sau biscuiti sau piscoturi, ca prim aliment (pe motivul ca "uite ce haios il molfaie", si "doar e nevoie de zahar pentru energie"...), sau la cei pe care-i vad aproape zilnic band sucuri acidulate din capacelul sticlei, si vorbim aici de bebelusi sub 6 luni...

Si cate as mai avea de spus, lucruri mai putin stiute la noi, cu intoleranta la lactate sau la gluten, la bebelusii alaptati, cum de multe ori colicile sau refluxul se rezolva printr-un regim al mamei... Some other time...

Nota ce trebuia s-o pun la inceput: fiecare copil e diferit si mama stie de cele mai multe ori ce i se potriveste. Desi regret ca nu am facut BLW (macar cu piureuri), nu stiu sigur daca era pentru noi. La fel, e posibil ca unui copil sa-i placa doar fructele fierte, nu crude, de exemplu, si altuia doar bucatele din mancarea parintilor. Sigur mama stie si simte mai bine. Dar pe langa instinct, mama trebuie sa se si informeze, ca nu sunt de acord cu afirmatia din propozitia precedenta daca bebelusul primeste paine unsa cu margarina si mezel in fiecare zi...