joi, 12 august 2010

Zi grea

Una dintre cele mai grele zile din ultimele luni. Si (o fi o coincidenta?) a fost exact ziua cand am fost mai multe ore singura cu Alex.

De dimineata si pana acuma seara tarziu a dormit doar o data, o jumatate de ora, de la 11:30 la 12:00. Era terminat de somn si la 16-17, si am incercat sa-l adorm pana la 18. A incercat si taica-meu o data (care venise intr-o mica pauza acasa pe la ora aia, apoi a plecat iar). Am incercat in toate felurile, cu tzitzi, scuturat, in carucior afara, in carucior inauntru...

Toata ziua nu si-a gasit locul. Se tragea ca vrea pe jos, apoi dupa 2 secunde plangea ca vrea sa umble tinut de manute. Dupa inca 3 secunde, incepea sa planga rau rau sa-l iau in brate. Fara sa tina cont de faptul ca in urma cu 5 secunde din brate se ceruse jos cu aceleasi manifestari. Probabil ca ceva il durea si tot avea impresia ca poate el sa schimbe situatia daca face ceva... Si inca ceva. Orice nu-i reusea incepea sa planga tare tare, ca si cum s-ar fi lovit rau. Si daca de oboseala se dezechilibra cand se catara pe scaun, se lasa jos si plangea isteric. Daca avea impresia ca vreau sa plec de langa el (desi nu aveam intentia asta, dar doar treceam pe langa el sa stau in partea cealalta) incepea plansul isteric. Din orice nimic care de obicei poate l-ar fi facut doar curios, acum plangea rau rau.

Poate avea legatura cu faptul ca de ieri iar vrea sa umble mult dus de manute? A avut o perioada lunga, cred ca vreo doua luni, de cand nu mai vrea. Atunci, cand pe la 6 luni parca, el umbla dus numai de palma, aveam impresia ca va umbla in curand. Apoi repede a stiut sa se ridice singur. Si a inceput sa mearga de-a busilea foarte repede, inclusiv in sus pe scari. Ei, de atunci, de cand a prins viteza cu busileala, nu a mai vrut deloc in picioare. Daca il puneai in picioare undeva, se punea in fund si incepea sa busileasca. De asta m-a surprins ca acuma eu voiam sa-l pun jos in fund si el tinea picioarele tari si drepte sa stea in picioare. Si incepea sa umble. O fi frustrat ca nu-i reuseste si de aici nervii? Prea mi se pare coincidenta faptul ca acum vrea sa umble si exact acum are plansul si nervii si oboseala si nu poate dormi. Bine, iar e canicula, deci nu mai stiu motivul nesomnului...

Oricum, a fost foarte foarte greu, si fizic si mai ales psihic. Nu ma asteptam fizic sa poata face ceva intr-o zi care sa ma oboseasca mai tare decat rutina noastra zilnica. Sunt terminata. Iar psihic, cand in brate la mine se dadea pe spate sa ma vada mai bine si incepea istericalele, si "mammmm" spus nervos, si ma lovea... Mi-am dat seama ca e nervos ca nu stiu ce vrea. Dar dupa ce am incercat tot ce ar fi putut sa isi doreasca, mi-am dat seama ca de fapt nici el nu stia ce vrea...

La un moment dat am inceput sa ma rog sa imi dea Dumnezeu putere sa rezist pana vine Relu. Chiar am simtit ca sunt la capatul puterilor. Peste 5 minute a aparut Relu, l-a luat (chiar daca si pentru el joia e un cosmar, ca e ziua cea mai lunga de lucru) si l-a dus la plimbare. N-a stat sa manance, nimic. Eu m-am prabusit pe un fotoliu stresata ca nu imi vine in minte o modalitate mai eficienta de a imi recapata puterile in timpul scurt cat stau baietii la plimbare. Ma tot gandeam daca nu cumva facand altceva mi-as reveni mai rapid si mai sigur. Dar a fost destul de ok.

Si Alex la Relu a fost cuminte. Avea si el nevoie de o schimbare. Asta ca sa nu spun ca s-a plictisit sa ma vada tot pe mine toata ziua... Cand a revenit acasa si la mine in brate a inceput iar sa maraie si sa planga si sa nu-si gaseasca locul. Nici pe jos, jucandu-ma cu el, nici in brate... Deci chiar cred ca s-a saturat de mine :)).

Na, maine este o noua zi. Doamne ajuta! Si sa nu uitam sa cerem ajutoare Superioare si pentru noaptea care vine, ca nu putem spune ca noptile ne relaxam...

5 comentarii:

  1. Raluca draga, ma regasesc in cuvintele tale, iti simt durerea. Parerea mea e ca puiutul Alex coace un dinte, poate un canin, de unde si starea prelungita de agitatie si nervoziate. Sau poate isi doreste foarte mult sa mearga singurel si de aici nervii. Te pup si te imbratisez, ma gandesc des la voi si empatizez cu greutatile voastre din perioada asta. Si noi suntem tot pe-acolo, cu multe cazaturi si lovituri zilnice ca bonus :)). Important e ca sunt sanatosi si perfecti :).

    Hai fata, curaj!

    RăspundețiȘtergere
  2. Va imbratisez dragilor!
    Ralu, eu nu cred ca este o simpla coincidenta ziua grea de ieri si faptul ca ai fost singura cu el, mai mult timp!
    am simtit-o si eu de cateva ori! au fost zile cand Grig nu mai venea la masa de pranz ca sa-si termine treburile..deci de la 8 la 18, numai noi fetele...stii cum ma uitam la ceas la 17:50?!! :D si Doamne fereste sa fi intarziat mai mult de 15 min ca explodam ...si stii, in ora aceea,cand vine la masa, la pranz...nu ma ajuta cine stie ce, dar simplul fapt ca este acolo,ca mai schimb o vorba cu el, ca e cu ochii pe Ana si ma pot duce linistita la baie..conteaza!

    imi place cum a zis Delia:)..hai fata, curaj!

    Delia, mami, tot vreau sa te intreb pe mess cum sunteti, cum e cu gradi, dar uite, ca n-am mai apucat...

    pupici la mamicile rabdatoare si puiutii nazdravani!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc, fetelor! Mi-ati ridicat moralul! Cu incurajarile astea mai ca-mi vine sa fac si sport pe langa "Alex" :)). Asa, asa, am prins puteri!

    Imbratisari dragi!

    RăspundețiȘtergere
  4. Off, greu trebuie sa-ti fie! Si eu cred ca-i vorba de dorinta lui de independenta: incearca sa mearga singur, dar parca nu ar incerca. Am citit ca asa se manifesta, este o perioada grea pentru bebelusi, mai grea decat adolescenta. Ar vrea sa plece, dar pe de alta parte ii sperie aceasta independenta si sunt sfasiati intre doua sentimente pe care nu le pot bine descurca.

    In ceea ce priveste plecarea in concediu (ca tot citesc la tine de pe telefon si nu pot comenta si apoi uit): la cat de putin mananca Alex, daca as fi in locul tau eu nu mi-as face probleme cu mancarea solida pe drum si acolo. Pur si simplu i-as da doar lapte zilele acelea. Daca mai pica ceva pe langa, bun, proaspat si devreme acasa :), bine, daca nu, nu. Parerea mea, dar eu sunt mai comoda si incerc sa-mi fac viata usoara.

    RăspundețiȘtergere
  5. Maria, multumesc mult de comentariu! Ce interesant suna treaba aia cu mersul! Si eu citisem undeva ca atunci cand invata ceva nou adorm mai greu si nu dorm asa profund, ca vor si in somn sa exerseze ce au invatat, puii mici :x :x :x.

    Ai mare dreptate cu plecatul in concediu. Deci nu imi voi duce nimic sa gatesc acolo, ar fi si culmea la cat de putin mananca sa nu ma relaxez si eu :D. Dar uite ca azi m-am mobilizat sa ii fac la borcan, sa le avem la noi just in case.

    Pupici!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...