Militez pentru Rooming-in in maternitati

Ce inseamna rooming-in? Inseamna posibilitatea ca dupa nastere mama sa stea in aceeasi camera cu bebelusul ei. Incet incet se misca in directia asta lucrurile si la noi, insa uneori doar pe hartie. Am mai scris aici despre maternitatea din Baia Mare, care cica e prietena a copilului, si totusi am o multime de prietene care au nascut acolo (ce-i drept ca nu stiu nici o proaspata mamica, de anul acesta) si care au fost tinute la distanta de bebelusii lor. Mamele cu cezariana chiar la alt etaj.

Poate vi se va parea neimportant, sau mai mult, sunteti chiar impotriva. Chiar si la maternitatea privata unde am nascut eu a trebuit sa ma rog de doamnele asistente sa mi-l lase pe Alex din a doua zi de viata, deci mai mult de 24 de ore nu a stat cu mine in camera. Motivul lor a fost sa ma odihnesc. Cel putin cu asta tot insistau, chiar daca eu le-am spus ca nu pot sa ma odihnesc tocmai din cauza ingrijorarii si a dorintei de a fi langa puiul meu. Si stiu multe, multe mame care fac eforturi supra-omenesti ca si dupa o cezariana sa mearga cat de repede pe propriile picioare la sectia de neonatologie ca sa fie mai aproape de bebelusii lor. Dupa a doua zi cand l-am primit in camera, in afara orelor de vizita si in afara zilei in care a fost tinut la lampa :(, de fiecare data cand era dus la neonatologie, apaream si eu pe hol sa ma uit la el. Slabita, gata sa pic de pe picioare, am reusit o data sa le lamuresc pe asistente ca nu am vizitatori, sa imi dea copilul in camera, sa nu mai stau acolo in picioare. Nu imi dau seama daca in prima zi, cand nu au vrut sa mi-l dea, chiar astea sa fi fost gandurile lor reale, grija fata de odihna mea, sau pur si simplu confortul lor, se temeau ca le voi chema din 5 in 5 minute sa le intreb cum sa manevrez copilul.

Partea proasta, gandul care nu-mi da pace de atunci, este faptul ca eu vorbisem cu asistentele de la neonatologie (pe una din ele o cunosteam dinainte si chiar ma intalnisem cu ea pentru o poveste) ca nu vreau sa primeasca puiul meu nimic in afara colostrului meu. Aveam colostru inca din luna a 5-a, a 6-a, nici nu mai tin minte. Imi udam tricourile inca din timpul sarcinii. Asa ca am vrut neaparat, daca tot am avut acest colostru, sa aiba puiul meu posibilitatea unui intestin virgin (despre beneficiile intestinului virgin, despre faptul ca si 1 mililitru de orice altceva in afara de laptele matern conteaza, puteti citi aici: link 1, link 2).

Ca o paranteza, vad de nenumarate ori pe grupurile de mamici intrebarea “ce fac pana imi vine laptele? Tin copilul flamand?”. Exista credinta asta populara ca laptele vine doar de prin ziua a 3-a, a 5-a, si pana atunci nu ai ce sa faci decat sa-i dai formula. Mamele, inspirate probabil de asistentele neinformate, considera colostrul ca fiind insuficient si calitativ, si cantitativ. Colostrul este hrana perfecta pentru bebelus imediat dupa nastere si pana cand apare laptele. Pregateste tot sistemul digestiv pentru aparitia laptelui. Ajuta la eliminarea meconiului, are multi multi anticorpi, este perfect construit pentru a fi prima masa a copilului. Stiu ca exista nasteri cezariene la rece, deci la care si colostrul vine mai tarziu, dar acesta nu va veni daca sanul nu e stimulat. Deci chiar si in aceste cazuri e foarte important sa fie pus copilul la san cat de repede, ideal in prima jumatate de ora de la nastere. In acea jumatate de ora reflexul lui de supt e la maxim, va sti sa faca treaba excelent, iar dupa 2 ore de la nastere intra intr-o stare de somn care va face dificila alaptarea.

Revin la regretele mele. Intr-una din zilele in care Alex era dus de langa mine la sectia de neonatologie in timpul orelor de vizita, am mers la el dupa ce am vorbit un pic cu sotul meu care venise la mine (dar care nu cred ca ar fi avut contraindicatii la apropierea de puiul lui, din moment ce a fost acolo si cand s-a nascut...). O asistenta tocmai scotea o sticla de lapte formula hipoalergen cu soia din gura unui bebelus si o ducea inspre Alex, care incepuse sa se smiorcaie. In secunda in care i-a atins-o de gura, i-am batut inmarmurita in geam si i-am aratat camasa de noapte ce era leoarca in dreptul sanilor. Nici macar nu se obosise sa se gandeasca daca nu cumva e un bebelus alaptat, la care i-ar interfera suptul, sau caruia i-ar distruge putin flora stomacala. Si de atunci nu am pace, pentru ca in prima zi si noapte de viata Alex mi-a fost adus o singura data la alaptat. Nu as putea crede ca in rest a dormit linistit, sunt din ce in ce mai sigura ca desi le-am spus clar ca nu vreau sa i se dea formula sau glucoza, a primit ceva in locul colostrului meu.

Poate se va crede ca ma stresez aiurea. Dar nu reusesc sa inteleg, daca mama are colostru si daca mama vrea sa alapteze de ce asistentele ii pun bete in roate? Nu sunt singurul caz de acest gen, stiu o multime de mamici care trebuie sa se lupte sa-si alapteze copiii in maternitate. DE CE? Ok, inteleg ca spitalul primeste sponsorizari pentru fiecare bebelus ce se externeaza hranit cu formula, dar nu inteleg care e castigul asistentelor...

Tin minte cum imi povestesc multe multe prietene cum merg sa-si alapteze copiii si ii gasesc adormiti satuli de lapte praf. Imi amintesc acum cum m-a emotionat si prietena mea Raluca atunci cand imi povestea si mie la telefon disperata cum asistentele de la neonatologie il saturau pe bebelus inainte sa mearga ea, si ei nu-i permiteau sa mearga in afara orelor stricte pentru alaptat. Nu inteleg aceasta determinare a asistentelor.

Colostrul este, asa cum am mai spus, ideal pentru bebelus. Daca mama il are, si vrea sa-l dea copilului, de ce se gasesc cadre medicale care sa fie impotriva unei chestiuni atat de naturale, si atat de banale si atat de importante totodata? De ce sa-i umpli stomacul bebelusului cu lapte praf, si colostrul mamei sa ramana in sani? Si ramanand in sani, sa nu se mai produca laptele acela mult asteptat? Pentru ca sanii nu sunt un butoi in care daca nu iei din el, se strange mai mult lapte. Dimpotriva. Daca organismul isi da seama ca nu exista cerere, nu mai produce lapte. Deci doar punand copilul la san (chiar si la sanul aparent gol) vei reusi sa faci lapte.

Sunt atatea surse de informare acum incat m-as astepta ca si asistentele de la neonatologie sa afle ca stomacul unui nou-nascut e foarte foarte mic, are vreo 5-7 ml, nu 50 ml cat cred ele. Si cate mame cunosc carora aceleasi asistente le spuneau „ah, ai prea putin colostru, uite ca ai reusit sa mulgi doar 10 ml, insuficient, trebuie sa-i dam 50 ml de formula”. In primul rand nici o pompa nu va reusi sa scoata ce poate extrage gurita unui copil. Si nu numai din cauza tehnicii defectuoase, ci si din pricina lipsei oxitocinei in cazul pompei. Nu poti secreta hormonul dragostei, al atasamentului, al conexiunii, fata de o pompa, deci nici laptele/colostrul nu va cobori in sani. Oxitocina se secreta in principal in 3 situatii: la orgasm, la nastere si la alaptare. Sa vad eu cine poate avea un orgasm in apropierea unei asistente rautacioase si a unei pompe ce iti cauzeaza dureri, intr-un mediu unde ti se spune constant ca nu poti si ca deranjezi. La fel e si nasterea de grea langa aceleasi cadre medicale „deranjate”, la fel e si alaptarea si mulsul laptelui.

In al doilea rand, stomacul fiind mic, bagand in el 50 ml de formula il dilatam intr-un mod total nesanatos. Si nici orarul maternitatilor nu le ajuta pe mame, pentru ca din cauza stomacului mic, nou-nascutii vor sa suga putin si des, nu o data la 3 ore. Normal ca puiului i se face foame dupa nici o jumatate de ora, si concluzia asistentelor nu va fi ca bebelusul trebuie sa suga iar colostru, ci ca nu se satura. Nici nu mai are rost sa mai vorbim de beneficiile alaptarii exclusive, ale unui intestin virgin, in comparatie cu formula. Ne-am lungi prea mult si am pierde din vedere esentialul acestei postari. Acela ca daca mama isi doreste, ea trebuie sa poata sta cu bebelusul ei in camera si trebuie sa aiba sansa sa il alapteze exclusiv.

Pentru ca acesta mi se pare cel mai mare dezavantaj al separarii de mama, faptul ca alaptarea exclusiva este aproape imposibila, si mama trebuie sa lupte inuman de mult pentru ea. Si alaptarea este ingreunata nu numai din cauza ca bebelusul primeste formula, ci si pentru ca absenta bebelusului din bratele mamei ii transmite acesteia ca nu are pentru cine sa faca lapte. Asa cum spun Dr. Linda Palmer in The Baby Bond, si Jean Liedloff in The Continuum Concept, atunci cand mama nu isi tine bebelusul in brate si la san imediat dupa nastere, in primele ore, in primele zile, sistemul hormonal se modifica rapid. Pentru a face fata durerii si doliului (organismul crede ca fatul nu a supravietuit) nu va face lapte, va opri hormonii de alaptare si de bonding, de atasament. De aici si depresiile post-natale, organismul sufera ca dupa un doliu. Asadar, pentru ca partea primitiva a creierului nostru, cea de mamifer, sa inteleaga faptul ca am nascut un pui viu, acesta trebuie sa fie in permanenta langa noi, in bratele noastre, la sanul nostru.

Tot pentru o alaptare de succes, rooming-in-ul e esential si din cauza ca astfel bebelusului nu ii va fi data suzeta sau biberonul pentru consolare.

Si ca sa inchei cu alaptarea, trebuie neaparat amintit cat e de importanta hranirea la cerere fata de cea la program, mai ales la nou-nascuti, care nu au un stomac mare. As umple postarea cu linkuri despre alaptarea la cerere, asa ca daca cineva mai are dubii, sa intrebe in comentarii, nu are rost sa repet daca totul e deja cunoscut.

***********************************

Am scris intr-o postare pe blogul Kiddy Shop despre kangaroo care ca fiind un fel de rooming in mai special. V-as recomanda sa cititi acea postare si daca nu aveti un bebelus prematur, pentru ca ingrijirea stil cangur este o purtare a bebelusului mai speciala, de care pot beneficia si bebelusii nascuti la termen cu greutate normala. Carui bebelus nu i-ar fi de folos reglarea respiratiei, a ritmului cardiac, etc?  La finalul postarii sunt multe linkuri, si de pe blogul Kiddy Shop, si de pe internet,  despre beneficiile ingrijirii stil cangur in special si ale babywearingului in general. Nu are sens sa incep sa le enumar aici, e evident ca per total bebelusul va fi mai sanatos si fizic, si emotional. Si atunci, cum sa nu militam pentru rooming-in si pentru acest motiv? Rooming-in-ul va facilita ingrijirea stil cangur, purtarea bebelusului nou-nascut piele-pe-piele. Nici o imagine nu mi s-ar parea mai potrivita intr-o maternitate decat aceea cu o mama ce isi tine pe pieptul gol bebelusul dezbracat, acoperiti cu o patura amandoi, si bebelusul sa fie alaptat la cerere. Tranzitia din uterul mamei in lumea de afara nu ar fi nici intr-un alt mod mai lina. Senzatia ar fi apropiata, gustul laptelui matern seamana cu cel al lichidului amniotic, aude aceleasi sunete ale respiratiei si ale batailor inimii mamei, vocea ei il linisteste, totul e perfect. Isi poate continua dezvoltarea in cel de-al patrulea trimestru exterior.

*********************************

Daca mama sta in maternitate in aceeasi camera cu bebelusul, ii aude fiecare scancet si poate sa-l ajute, sa-l ia in brate, sa-l puna la san, sa-l linisteasca. Astfel, bebelusul nu va ajunge sa planga pana la epuizare fara sa fie consolat, si apoi sa se resemneze. Am tradus aici despre depresia aceea a nou-nascutului, cum se inchide in sine pentru a se proteja, pentru a nu-si risipi energia, din moment ce mama nu mai exista (din punctul lui de vedere, daca mama nu e langa el, aceasta a disparut total pentru totdeauna). Se numeste „learned helplessness” si apare la toti puii de mamifere care isi pierd mamele. E evident ca nici o mama nu isi doreste un asemenea tratament pentru nou-nascutul ei la inceputul vietii, dar din salon nu are cum sa auda plansetele de la neonatologie. Trebuie sa aiba bebelusul aproape de ea! Despre metoda Ferber, Cry-It-Out, plans controlat, dresaj pentru somn, am mai scris. De obicei am scris pentru parintii care sunt pe cale sa incerce orice ca sa isi faca bebelusii sa adoarma singuri. Dar toate aspectele metodei CIO se aplica si in maternitate atunci cand bebelusul nu e langa mama, tot cortizolul acela crescut care distruge celulele neuronale este prezent si la un nou-nascut ce plange la neonatologie dupa mama lui, si care in final se resemneaza. Nu pot sa stiu cat a plans Alex in prima zi si in prima noapte, cand nu a fost langa mine, dar cu atatia bebelusi in jurul lui care plangeau aproape tot timpul, e evident ca la un moment dat m-o fi chemat la el :(...

De ce nu m-am luptat mai mult ca sa stea cu mine? Pentru ca nu aveam curaj sa le supar cu nimic pe asistente, incercam prosteste sa fiu politicoasa. Pentru ca aveam incredere in asistenta cu care discutasem ca daca plange mi-l aduce, insa acum nu cred ca am fost ascultata. Pentru ca atunci cand m-am ridicat din pat sa merg la baie am cazut, noroc ca erau asistentele langa mine si m-au prins. Si mi-au dat de inteles ca as pica si cu bebelusul in brate. Desi puteau sa ma ajute. Sa il am langa pat, si cand as vrea sa-l alaptez sa le chem sa ma ajute, nu? Of, ce stiam atunci...

*********************************

Imi continui ideile, daca tot am abordat CIO, despre legatura rooming-ului cu somnul bebelusului. Daca bebelusul doarme in aceeasi camera cu mama lui, inseamna ca face co-sleeping (reamintesc ca asta inseamna co-sleeping, sa doarma in apropiere, la o lungime de mana, sa-i auda rasuflarea, dormitul in acelasi pat se numeste bed-sharing). Si inseamna ca bebelusul beneficiaza de tot ce aduce acesta, si mama la fel: lapte mai mult, o alaptare mai usoara, un bebelus mai sanatos fizic si emotional.

Cosleeping and Biological Imperatives: Why Human Babies Do Not and Should Not Sleep Alone« Neuroanthropology  (cel mai bun articol pe tema)

Newborns Need To Be Near Their Mothers At Night | Fox News (despre avantajele apropierii fizice, chiar si in comparatie cu dormitul in aceeasi camera)

peaceful parenting: Study Finds Breastfeeding, CoSleeping Mothers Get More Sleep

Separating newborn babies from their mothers causes their stress levels to nearly double and makes them far less likely to sleep.

*********************************

Tot in continuarea ideilor cu alaptarea, kangaroo care, co-sleeping si alinarea plansului, e foarte important cum il tratam pe bebelusul nostru in primele clipe/zile/saptamani de la nastere, pentru ca asta i se va imprima in creier despre lume si despre ce merita el. Explicatia o gasiti acest articol despre The Limbic Imprint, si in cartea The Continuum Concept, din care copiez si aici citatul:

“Perioada imediat următoare naşterii este cea mai impresionantă perioadă petrecută în afara corpului mamei. Ceea ce întâlneşte bebeluşul este ceea ce înţelege el drept natura vieţii. Fiecare impresie ulterioară poate doar confirma, într-o măsură mai mare sau mai mică, prima impresie, făcută când nu avea deloc informaţii despre lumea exterioară. Aşteptările lui sunt cele mai inflexibile pe care le va avea vreodată. Schimbarea din ospitalitatea totală a uterului este enormă, dar, după cum am văzut, a venit pregătit pentru marea săritură din uter la locul său în braţe.

Pentru ce nu a venit pregătit este o săritură şi mai mare în orice fel, cu atât mai puţin pentru una într-un nimic, non-viaţă, un coşuleţ cu textile sau un pătuţ de plastic fără mişcare, sunet, miros sau senzaţie de viaţă. Ruptura violentă din continuum mamă-copil, atât de puternic conturată în timpul fazelor petrecute în uter, e de înţeles că se lasă cu depresie la mamă, precum şi cu agonie la bebeluş.

Fiecare terminaţie nervoasă de sub pielea lui proaspăt expusă tânjeşte după îmbrăţişarea aşteptată, întreaga lui fiinţă, specificul a tot ceea ce este el, conduce spre a fi purtat în braţe. Timp de milioane de ani puii de om au fost ţinuţi aproape de corpul mamei lor încă din momentul naşterii. Unii bebeluşi din ultimele sute de ani se poate să fi fost privaţi de această experienţă de maximă importanţă, dar acest fapt nu a diminuat deloc aşteptarea fiecărui nou-născut că el va ajunge la locul lui de drept.”

Deci putem spune ca oferindu-i mamei posibilitatea sa stea cu bebelusul in camera, luptam pentru fericirea si sanatatea emotionala ulterioara a viitorului om.

****************************

Un alt motiv pentru care militez pentru rooming-in este faptul ca mama are mai multa grija de bebelus decat asistentele de la neonatologie. Nu vreau acum sa pun linkuri, ma supara prea tare. Imi amintesc doar cum in penultima zi a noastra in spital am crezut ca innebunesc. Copilul meu trebuia sa stea la lampa 12 ore. Nu am avut putere sa spun nimic,  sa intreb daca e musai, fara nici o analiza. L-au pus de pe 9 jumate dimineata. Si am plans dupa el toata ziua, ca nu ma lasau sa stau acolo decat cateva minute. Deja ma invatasem cu el in camera, ma atasasem de el. Asistentele insistau sa merg in camera, pe motiv ca "vai, doamna, profitati si mergeti sa dormiti". Deci o agresivitate ascunsa sub vorbe mieroase, degeaba le spuneam ca nu ma pot odihni.  Dar le deranjam sa ma vada mereu la geam. Nu m-au lasat sa-l iau sa-l alaptez (desi ar fi obligate), asa ca pentru a nu-i da formula, m-am muls sa ii dea laptele meu din biberonul lor. Din biberon a lipsit foarte mult cand revenisem dupa vreo ora (din 200 ml de lapte de la mine din cauza furiei laptelui pe care cu mulsul acesta mi-am accentuat-o, mai erau doar vreo 30 ml, Alex avea 2 zile). Deci cred ca au folosit aceeasi sticla sa le dea si altor bebelusi, sa nu se mai oboseasca sa prepare formula. Cel mai traumatizant a fost cand la ora 10 seara asistenta plina de zel nu a vrut sa-mi dea copilul. Eu deja plansesem toata ziua de dorul lui si de faptul ca vedeam ca nu-i place acolo fara mine atatea ore, culcat pe spate, in lumina si caldura, fara nici un minut in bratele cuiva. Si ea nu si nu (tot zambind) ca il mai tine pana la 12, sa merg sa dorm si imi promite ca mi-l aduce. Ca "sa fie sigur bine". Neonatoloaga nu mai era acolo, dar i-am repetat plangand in hohote ce spusese doamna doctor, 12 ore. Macar de mila mea ca plangeam acolo si tot trebuia sa mi-l dea. Pana la urma i-am zis foarte hotarata ca daca tot e stresata ca nu ma odihnesc, atunci sa imi dea copilul, ca eu fara el nu merg de acolo. M-a vazut hotarata si mi l-a dat, tot bombanind ca nu ma intelege de ce nu profit sa dorm. Saptamana urmatoare, dupa ce am ajuns acasa, am citit despre un caz de la Iasi cred, in care o asistenta de la neonatologie o trimisese pe mamica la culcare, ca ii mai tine un pic copilul la lampa, si i-l aduce la 12. Copilul a fost uitat acolo si a fost ars. M-am cutremurat de similaritati... Si ora la fel, si asistenta insistenta la fel, doar orasul era diferit.

Plus multe alte accidente de care citim la stiri, cum mor sau se ranesc copiii in spitale, ard in incendii, sunt scapati de catre asistente si au traumatisme grave... Toate acestea nu s-ar intampla daca mamele si-ar supraveghea mereu copiii, daca i-ar avea tot timpul aproape, in camerele lor.  

**************************

Si, ca un motiv final, nu inteleg rostul de a o tine pe mama departe de bebelus, in loc ca aceasta sa fie lasata sa se descurce singura cu propriul bebelus. Iar daca intampina dificultati, cu atat mai bine, are aproape specialistii (speram) care s-o ajute. Daca nu in maternitate, atunci unde? Ajunge acasa si isi da seama ca nu stie nimic.

 **************************

Recapitulez: militez pentru ROOMING-IN pentru ca:

• Ajuta in alaptare (alaptarea la cerere este posibila, fara alti factori care sa intervina, cum ar fi suzetele si laptele formula, se administreaza colostrul foarte important, este posibil sa se poata efectua un alaptat exclusiv pentru un intestin virgin).
• O ajuta pe mama sa nu aiba depresie post-natala, sa se ataseze mai usor de bebelus, sa nu fie stresata si ingrijorata, sa aiba lapte.
• Se poate efectua ingrijirea stil cangur, purtarea bebelusului piele-pe-piele, cu toate avantajele ce vin de aici.
• Mama poate linisti bebelusul astfel incat acesta sa nu fie lasat sa planga singur.
• Dormitul alaturi de mama este foarte sanatos si alaturi de alaptare apara impotriva SIDS (sindromului mortii subite a bebelusului).
• Bebelusul va fi mai fericit, mai implinit, datorita imprimarii limbice a primelor impresii linistite de dupa nastere.
• Bebelusul este mai in siguranta langa mama lui decat la neonatologie.
• Mama are ocazia sa vada ce dificultati intampina si sa intrebe specialistii din maternitate orice dileme ar avea referitoare la ingrijirea noului bebelus.

As fi curioasa ce motive au cadrele medicale sa se impotriveasca sistemului de rooming-in.

Edit 17 aprilie 2013:

 

Why practice rooming in? Well, one reason is secretory immunoglobulin A (sIgA). The maternal gut contains plasma cells that police her gut for invaders that could cause infection. When such an invader is found that plasma cell journeys to the mammary lactocyte and transfers that information in the form of sIgA. If mom and baby are together, then mom can protect her baby from infection because they both have the same exposures to illness-causing organisms. If mom is in her room and the baby is in the nursery, the mother can't make sIgA specific to what the baby may have been exposed to, increasing the baby's risk for infection, since the baby's immune system is just in the beginning stages of developing. Mom and baby should stay together...or make sure mom goes and kisses the staff that took care of her baby.

via http://www.facebook.com/pages/Lakeshore-Medical-Breastfeeding-Medicine-Clinic/134844053221572