Update pe sectiuni: Somnul si dintii

De doua saptamani avem maselutele de jos!!! Iupiii! De fapt doar doi coltisori la ambele maselute, deci va mai dura putin pana cand vor iesi de tot.

Inca nu sunt umflate cele de sus. Se poate sa-l doara rau oare cand ies de tot astea de jos? Intreb asta pentru ca de cateva zile Alex e foarte dificil. Desi, dupa ce i-au iesit coltisorii astia acu vreo doua saptamani, a fost dintr-o data mult, mult mai bine si mai calm si mai comunicativ.

Pana saptamana asta a fost foarte bine cu somnul. Mai avea din cand in cand cate o noapte in care de pe la ora 1:30 - 2:00 incepea sa planga si o tinea asa pana dimineata pe la 6. Dar mai avea si nopti minunate in care se trezea doar de doua ori, o data pe la 12:30 (cand eu eram inca treaza) si inca o data candva noaptea, nici nu-mi dadeam seama cand, pentru ca sugea si adormeam amandoi la loc fara sa ne trezim de tot. Tineam minte doar ca prin vis totul.

Si in afara de exceptiile astea bune si rele, chiar era frumos, pentru ca se trezea doar de vreo 4 ori toata noaptea, si la fel sugea putin si nici nu apucam sa ma uit la ceas, nici nu-mi deschideam ochii, mergeam inapoi amandoi in lumea viselor foarte repede. Deci chiar la capitolul somn de noapte eram bine de tot!

Asta pana acum, noaptea de 15/16, in care s-a trezit de doua ori de tot de tot. Nu plangea, dar nu mai avea somn... Si azi noapte, cand a plans toata noaptea prin somn, si daca am incercat de doua ori sa-l rostogolesc catre mine sa suga ca sa adoarma la loc (cum fac de obicei), a inceput sa urle rau rau, s-a dus in patru labe departe de mine, in mijlocul camerei, plangea si daca incercam sa pun mana pe el, ma lovea si urla si mai tare... Normal ca s-a trezit de tot de fiecare data si dupa ce s-a calmat a trebuit sa il adorm la loc. Si cand adormea incepea iar sa planga in somn, dar de frica sa nu-l trezesc iar speriat si sa urle, il mangaiam doar, nu-l mai rostogoleam catre mine sa il pun la san... Si asa am avut o noapte grea. Nu pot spune "alba" pentru ca mai adormeam 10 secunde intre plansetele lui...

In ultimele saptamani, la somnul de zi, chiar daca ma chinuiam putin sa-l adorm leganat, deja aveam o rutina formata si mi se parea simplu. Stiam ca dimineata pe la 9:30-10 incepe sa ii fie somn si incercam sa-l adorm. Uneori reuseam la 10-10:30, alteori dupa 11. Dar orarul era aproape fix deja. Si mai avea un somn dupa-masa pe la 16:30-17, sau poate chiar la 18.

Nu ma invidiati pentru doua somnuri pe zi pentru ca totalul orelor de somn din 24 de ore stiti ca la noi erau cam la jumatate decat cum ar fi trebuit pentru varsta lui.

Si deja aveam asa o rutina si cu mancarea solida, de la haosul de dinainte, cand ii ofeream de toate toata ziua ajunsesem sa imi dau seama cand ii place sa manance fructele, legumele, cerealele cu lapte de nuci, etc.

Totul era asa de bine! :D Dar orice minune tine doar cateva zile, nu?

De cateva zile ma chinui rau rau sa-l adorm. Deja somnul de dimineata il facea dupa ce ma chinuiam 2-3 ore sa-l adorm. Stiu ca ar fi trebuit sa nu ma chinui, sa nu-l adorm si gata, daca ii e somn ar dormi. Dar se pare ca la noi nu e asa, pentru ca nu mai putea de somn, isi inchidea ochii in timp ce ma ducea de manuta prin casa, maraia si plangea din orice.

Se vedea clar ca doua somnuri ii sunt prea multe, dar unul singur e prea putin.

Si recunosc ca imi pierd rabdarea cand are un anumit comportament, la asta nu stiu cum sa reactionez. De exemplu: se cere in brate disperat. Apoi incepe sa planga si se curbeaza si se zbate in bratele mele sa il las pe jos. Il las pe jos si incepe sa urle infiorator de tare, ca si cum l-as abandona, de ce l-am lasat jos. Acest ritual, repetat de 10 ori in 10 minute garantez ca face pe oricine sa isi piarda rabdarea, mai ales daca vine dupa ce tu nu mai poti de oboseala de cand incerci sa-l legeni sa-l adormi...

Si nu, nu am cum sa-l las cu altcineva pe Alex si sa ma mai odihnesc putin, pentru ca atunci cand ii e somn (deci de pe la ora 9:30-10 dimineata) si pana cand il adorm, numai cu mine vrea sa stea, plange rau rau dupa mine. Pentru ca doar eu il pot adormi, asa ca numai eu ma chinui orele alea sa-l adorm cumva...

Acelasi comportament se extrapoleaza la orice cand e rupt de oboseala. Vrea sa ii pornesc o locomotiva ce se misca si face zgomot. O pornesc, plange din cauza zgomotului puternic. O opresc, plange de ce i-am oprit-o. Concluzia? In loc s-o arunc pe geam (ca asta mi-a venit), am ascuns-o. Apoi a plans ca nu si-a gasit-o...

Am crezut ca atunci cand trec de la doua somnuri la un singur somn se intampla unul din urmatoarele lucruri cu minutele de somn de la motaiala abandonata:
- se adauga somnului de dimineata, deci copilul se trezeste mai tarziu
- se adauga somnului de zi ramas, deci copilul doarme mai mult la unicul somn
- se adauga somnului de noapte, deci copilul merge la culcare seara mai devreme.

Ok, azi e a treia zi cu un singur somn pe zi si inca nu s-a intamplat nici unul din lucrurile de mai sus. Somnul abandonat e scos din program si gata! Minutele alea nu s-au dus nicaieri! La cat de putine ore dormea el oricum pe zi... Sunt putin ingrijorata pentru beneficiile unui somn bun asupra organismului unui copilas, de care el n-o sa aiba parte. Si mai sunt ingrijorata de extenuarea ce ma loveste de cateva zile... Pentru ca aveam nevoie, mare nevoie, de cele doua pauze pe care le aveam zilnic. Nu credeam ca in cresterea copiilor lucrurile devin din ce in ce mai grele. Cand va fi mai usor? Ce ma voi face cand nu va mai avea nici un somn ziua? Eu cand eram copil stiu sigur ca de pe la 2-3 ani nu am mai dormit deloc ziua. Dar nu eram asa plina de energie ca Alex, nu ii extenuam pe ai mei :D. Cred...

Alaltaieri imi venea sa iau un calmant de durere pentru ca ma dureau ingrozitor tendoanele si ligamentele de la maini si de la picioare, de la atata scuturat in brate si plimbat sa adoarma. Deci chiar mi s-a parut ca asa obosita nu am fost toata viata mea.

Ieri a fost ziua mea :D (si Alex a implinit un an si 4 luni, deci 16 luni!). Dar nu am putut raspunde la telefoane pentru ca de pe la 10 dimineata pana la 13 eu il leganam pe Alex prin casa, mai aveam scandaluri cum am zis mai sus, ca se cere jos si in brate, si iar jos si iar in brate... La plimbare dupa masa iar la fel, jos-brate tot timpul. Nu a vrut sa stea nici in ergo, nici in carucior. Asa ca imi cer scuze inca o data oamenilor dragi care m-au sunat, dar nu am reusit nicicum sa-mi fac nici 5 minute libere, pentru mine. Nu mai vorbesc sa reusesc 5 minute * 20 de oameni sau cate apeluri pierdute am avut. Imi pare rau! Poate dupa ce se va insura voi avea timp sa vorbesc la telefon cu lumea :D. Am crezut ca voi face poze frumoase, dar nu am reusit.

La un moment dat a venit mami afara sa stea putin cu Alex ca sa o sun pe mama lui Relu, sa nu se supere ca nu i-am raspuns, ca aveam vreo 7 apeluri pierdute de la ea. Dar nu am avut cum sa sun pe restul lumii, imi pare rau!

Mai am multe regrete legate de somnul lui Alex de zi, faptul ca nu mai are doua. In primul rand azi toata ziua m-am gandit ca iar au trecut 3 ore de incercari de adormire in care nu i-am oferit nimic de mancare. Pentru ca atunci cand ii e somn plange ingrozitor daca ma vede cu mancare pe langa el. Deci ni se deregleaza programul de mancare solida, cand in sfarsit il nimerisem pe Alex ce si cand ii place sa manance. Apoi mai e faptul ca el in ultima vreme cere san foarte rar in timpul zilei. Asa ca recuperam cu lapticul cand il adormeam, la cele doua somnuri de zi si la cel de seara. Avea zile multe in care nu cerea in afara astora. Asa ca isi va pierde portia mare de lapte de la somnul de dupa-masa. Si se pare ca nu si-o inlocuieste cu solide, ceea ce ma ingrijoreaza...

Si apropo de asta, tot saptamana asta, de cand are probleme cu somnul si cu maraielile zilnice, nu mai vrea sa manance solide, tocmai pe cand ma bucuram ca mananca asa de bine! ("Bine" inseamna vreo 80 de ml de mancare solida pe zi. Nu la fiecare masa, totalul intr-o zi.) Acum iar a revenit la faza in care ciuguleste foarte foarte putin si ma ingrijoreaza tare. Ma bazam mult pe nutrientii pe care aveam de gand sa si-i ia din mancare si faptul ca nu mananca ma face sa intru in panica si sper sa nu ajung sa-i dau tot felul de siropele de vitamine si minerale. Sper sa fie o faza trecatoare si sa inceapa iar sa manance. Probabil e legat de maraielile din ultima vreme, poate totusi maselutele alea dor si dupa ce ies coltisorii. Cum am zis, sper sa fie ceva trecator, ca eu deja sunt ingrijorata.

Si nu in ultimul rand, zilele astea cu un singur somn pe zi ma ingrijoreaza pentru ca nu voi mai apuca sa fac ce imi place zilnic. De parca pana acum faceam tot ce voiam :)). Acum voi putea si mai putine: si mai putin citit din carti, si mai putin citit pe net, si mai putin scris pe blog, si mai putina socializare pe internet cu prietenele mele, si mai putina odihna cu fundul intr-un fotoliu. Sper sa ma adaptez usor. Deocamdata ultimele 3 zile mi s-au parut infiorator de grele, fizic ma durea tot corpul de oboseala si trebuia sa continui sa incerc sa-l adorm pentru ca el era rupt rupt de somn...

Mamei mele nu-i place sa ma plang pe blog. Nu consider ca am facut-o. Sper ca nu l-am hulit cumva pe Alex in postarea asta. Dar pe langa ca simteam nevoia sa scriu undeva asta, stiam si ca vreau sa documentez momentul in care Alex trece la un singur somn pe zi. Si parca daca imi exprim ingrijorarile, ma descatusez de ele, le dau drumul, si ma simt mult mai bine. Si asta e pentru binele lui Alex, pana la urma, nu?

Edit: noroc ca tastez repede, s-a trezit dupa numai o ora. Deci o ora de somn de zi, singurul somn, si maxim 7 ore de somn de noapte...