Update pe sectiuni: Ce mai face Alex

Iubire

Ce e mai important de notat in ultimele saptamani la Alex, de cand nu am mai scris despre comportamentul lui, e faptul ca e foarte iubitor! Incredibil de iubitor si iubaret! Ne strange in brate, scoate si sunete de "vaaaiii ce bine e sa o strang pe mami in brateee!!! Vaaiii ce te iubesc!!!" (cam asta spun sunetele lui entuziasmate). Ne pupa, ne mangaie, isi pune obrazul pe fata noastra, nici nu-mi vin acuma in minte toate dovezile lui de afectiune, dar ne termina!!! Ne creste pulsul in momentele alea si simtim toti ca nu am mai fost asa fericiti niciodata! ♥♥♥

Cand ma pupa pe mine si isi pune mainile pe dupa capul meu si ma strange, mai si spune "mamamamamamamamamamama" pe un ton asa dulce!!! ♥♥♥

Si e asa ascultator, ca daca il intreb "il iubesti pe bunicu?" merge si il mangaie si il imbratiseaza. Si daca ii spun "da-i un pupic la unchiu Lali" merge si ori il pupa, ori isi da fruntea la pupat, dupa cum are chef :). Iar daca sta in brate la bunicu' cand il intreb, si ii e lene sa se intoarca cu fata la el, isi ridica mainile in sus si incepe sa-i mangaie fata asa :)).

Si cum mai nou se admira in oglinda mult de tot (are si motive :D), de cate ori ii spun sa mearga la oglinda sa vada ce frumos e, merge si se admira, se fatzaie in fata oglinzii. Si din prima daca i-am spus "da-i un pupic lui Alex", s-a pupat in oglinda! Nu stiam pana acum ca isi da seama ca tot Alex e si acolo :D.

La noi s-a vazut deja in filmuletul de la postarea precedenta ca ne pupa de cate ori ii cerem, si de multe ori si fara sa-i cerem vine in brate la noi si ne imbratiseaza si ne mangaie si ne pupa bucuros!

Cand ii e dor de tati lui (stiu asta pentru ca se intampla ori lunea, dupa un weekend cu Relu, ori seara daca Relu mai are undeva de mers), vine la mine si ma trage de mana sa stau eu jos pe puful lui taica-sau. Dupa ce ma pun jos vine si ma strange in brate si ma iubeste si ma mangaie si ma pupa, exact cum face cu Relu cand e acasa ♥♥♥♥.

Prima data cand a facut asta s-a lipit asa total de mine, incat m-am pierdut, inainte pe mine nu ma imbratisase asa tare niciodata. Si mi l-am imaginat mare, cum ar veni el sa-si stranga mama in brate si s-o iubeasca! Si mi-am dat seama iar ca sunt mama si ca traiesc ceva asa minunat! ♥♥♥♥

Bunicul e responsabil cu urechile. Cand sta la bunicul in brate pe fotoliu, de cand era bebe ii erau masate si mancate urechile :D. Iar acum daca Alex sta si se joaca prin birou pe la bunicul, si acestuia din urma i se face pofta de urechile moi si fine, il cheama "Alex, hai la bunicu' sa-ti pupe urechile". Si Alex merge, se lasa luat in brate, si-si intinde urechile la pupat, masat si mancat. Si daca bunicul uita de o ureche, i-o intinde Alex. :)

Jucarii

Jucariile preferate in perioada aceasta sunt masinutele, linguritele si carucioarele.

Masinutele ii plac doar cele "naturale", care chiar seamana cu masinile normale. Si cum are Relu cateva machete de Audi Q7 si BMW X6, deja au facut multe accidente, si Audi e cam pe butuci. A inceput de cateva saptamani sa se joace chiar fain cu ele, ca un baietel mare, de cate ori prinde o suprafata plana, cum ar fi o masuta sau o etajera de carti, le "plimba" pe acolo. Si ajunge la margine si merge asa cu incetinitorul, sa vada cum se produce "accidentul". E simpatic tare si ii ocupa o buna parte din timp!

Linguritele iar le iubeste tare! De orice fel, si de inox, si de plastic, si mari si mici. La plimbare mergem cu cate o lingurita in fiecare mana. Daca ne jucam in zapada sau in pamant el "sapa" cu lingurita. Acasa daca se joaca in ceva paharele de plastic muta cu lingurita firimituri de rondele de orez dintr-un pahar in altul, aproape toata ziua e cu lingurita in mana. Amesteca in paharele cu cate o lingurita sau chiar mai multe... Pe bunica o piaptana prin par cu lingurita, si el se spala pe dinti cu lingurita. Si chiar se preface ca mananca cu lingurita, dar numai daca nu este nimic in bol :)). Daca da de un bol cu mancare si are acces la el cu lingurita, atunci scoate mancarea din el si o pune peste tot, dar nu in gura. Chiar si cand trebuie sa adoarma si il plimb prin camera la tzitzi e musai sa-si caute o lingurita, o cere, si apoi se joaca cu ea prin bretelele de la sutien, o trece pe la decolteul bluzei si o scoate pe la maneci, pana adoarme cu ea strans in mana. Daca o scapa, chiar daca eu o prind si nu face zgomot, se trezeste, ca a ramas fara lingurita :D.

Bine, tot in timp ce suge si adoarme, mai nou ma intreaba tot felul de lucruri (aratand cu degetul si scotand anumite sunete), de la ochii mei si urechile mele si gura, si dintii, pana la personaje de la televizor. De cate ori ii spun un cuvant trebuie apoi sa-i si cant despre ele, ca incepe sa dea din fund sa danseze :D.

Carucioarele iar sunt tare iubite in ultima perioada. Si caruciorul lui mare, ii place sa-l impinga si sa-l traga. Dar mai ales carucioarele- antemergator ce le avem prin casa, doua la numar, unul cu vacuta (cel de la Boribon, in care intra cu totul si se joaca tare fain) si unul care e jos in biroul bunicului, si pe care-l impinge tacticos toata ziua!

Si de cateva zile a inceput sa fie pasionat de carti. Le rasfoieste, le admira, ne intreaba ce vede in poze,... Pana acum il enervau tare, de cate ori i le aratam le trantea, voia sa le rupa si se isteriza daca eu incepeam sa-i citesc.

Altele

A invatat sa se urce singur in fotolii. Nu stie inca sa se dea jos singur, deci mi se pare cam periculos. A invatat pentru ca intr-o zi in fotoliul din camera noastra era o sticluta cu mir, tot de el pusa acolo dupa ce o descoperise intr-un cosulet. Si ii place mult sticluta, era musai sa o ia. Dupa ce pune mana pe ea tot timpul merge si-i da unui urs Panda mare sa bea din ea, si apoi uneori isi cauta si catelusul, il ridica de cap, ii tine botul cam cum se tine botul unui pui de animal caruia ii dai cu biberonul lapte, si ii pune sticluta la bot :D.

Chiar daca niciodata nu i-am aratat pe fata lui unde sunt ochii, nasul, gura etc, ci doar pe fata mea si numai cand arata el cu degetul si ma intreba, am fost surprinsa ca dintr-o data cand l-am intrebat unde-i sunt ochii, si-a dus degetelele la ochi, si cu mare atentie, si-a inchis ochii, sa nu-si bage degetele in ochi :)). Si la fel a stiut unde ii e nasul, gura, dintii, urechile, parul, capul :).

Se pune singur pe puful lui Relu, isi ia aproape telecomanda si se preface ca schimba canalele. Dar asa de frumos se aseaza, ca un om mare, umbla cu spatele pana la puf si acolo se arunca jos. Daca e si Relu acasa cu laptopul lui, nu are nici o sansa mai nou sa stea jos pentru ca Alex ii ocupa puful si e musai sa-i dea si laptopul, ca sa-l imite perfect maimutoiul nostru scump!

Mai nou intreaba tot timpul cand e treaz tot ce vede, si din carti, si de la tv, si din camera, de afara, de peste tot! Arata cu degetul si scoate niste sunete sa ne intrebe ce e acel obiect. Continuu, toata ziua!

Cand am fost pe platoul asta betonat din fata magazinelor din cartierul nostru (de care povesteam cu tanti care-si batea nepotelul), am dat de mancare painica la porumbei. Ne intalnisem cu gravida noastra draga Ioana, care ne-a cumparat paine, si am inceput s-o facem firimituri sa vina porumbeii. A fost asa incantat!!! Rupea si el din paine (si culmea ca nu era tentat s-o duca deloc la gura) si arunca la porumbei! Se speria si se supara cand ei isi luau zborul zgomotos in stol toti. Si ii fugarea fericit! Asa de frumos era el asa vesel! Si apoi cand s-au saturat porumbeii si au zburat de tot, a fost asa trist! Se tot uita la cer si facea din degetele sa faca painea bucatele! I-am asteptat vreo cateva minute si apoi i-am distras atentia cu altceva, ca era suparat rau ca nu mai vin porumbeii!

De fiecare data cand aerisesc in camera cu geamul de la balcon semi-deschis, Alex e fascinat sa se uite la geam si sa-si scoata mana prin crapatura aceea. Si eu profit ca ii capteaza altceva atentia si mai fac cate ceva. Si il aud la un moment dat intr-o zi strigand la geam "bauiiii, bauiiiii, bauiiii". Merg si ii spun "uite acolo e Nero, si Lucky, si acolo copacii,...". Si il ignor, ma gandesc ca i s-a parut lui ca o vede pe Buni (in ultima vreme nu mai e Baba, e Baui :D). Pentru ca apoi, mai tarziu, sa aflu ca Buni fusese afara si l-a vazut la geam si i-a facut semne :))).

Acum ca e asa frig si urat afara nu iesim toata ziua, ci doar dupa somnul lui de la amiaza. Dimineata pana imi revin cu trezirea mea :D si apoi ii fac lui laptele de nuci/seminte, ii dau sa manance, zboara vremea altfel. Dar el ar vrea sa stea doar afara, asa ca isi scoate din cosul de la intrare hainele pentru afara, imi pregateste mie bocancii, isi pune pe el pe gat jerseul si si-l tot trage sa se imbrace :D.

La fel cand gaseste prin camera cate o soseta de-a mea si-o pune ori pe umar, ori pe gat, si o poarta tantos si se admira in oglinda. Daca isi gaseste sosete de-ale lui incearca sa si le traga pe picioare :D.

Chiar nu am crezut ca el stie ce e acela somn, din moment ce adoarme fara sa-si dea seama, nu se pune in pat, nu vede pe altcineva dormind si eu sa-i explic ce e acela somn (nici nu as sti ce sa-i explic). Din cauza asta m-am mirat foarte tare cand l-a intrebat Relu intr-o zi "ti-e somn?" si Alex si-a dus mana la obraz, si-a lipit-o de tampla si si-a inchis ochii! De atunci de cate ori il intrebam "Alex, cum faci tu cand ti-e somn?", face exact acelasi lucru!

Ba chiar asculta cand ii spune Relu sa inchida ochii! Nu stiam ca poate sa inteleaga si lucrul acesta, chiar ma gandeam cum sa-i explic. Si se pune pe taica-sau cand ii e somn, se culca, si Relu ii spune sa-si inchida ochisorii, ca-i e somn. Asa ca peste vreo 6 luni exista posibilitatea sa-l adormim si altfel decat plimbat si scuturat prin camera, din moment ce incepe sa inteleaga atatea :).

In putinele zile cand am avut un pic de soare a fost foarte surprins, nu era obisnuit cu razele, se juca prin geam cu manutele cu razele de soare, si se juca cu umbrele de pe pereti! Dar cum a fost doar o zi luna asta, sigur nu se poate plictisi de soare si va fi fascinat si data viitoare cand va aparea! :))

Pana acum, de cand umbla de-a busilea, era interesat doar de slapii lui frate-meu. Si chiar m-am distrat tare, ca la un moment dat frate-meu si-a schimbat slapii, i-a aruncat pe cei vechi si si-a adus altii noi, si tot aia ii placeau lui Alex. Ii studia pe toate partile si incerca sa ii incalte. Ei dar de vreo 2-3 saptamani ii plac toti slapii din casa si pe toti ii incalta si se plimba asa cu un picior bagat intr-un slap!

A inceput sa isi dea seama ca nasul are gauri :D, nu-mi place progresul asta la el, pentru ca a inceput sa-si bage obiecte in nas! Coada unei lingurite de plastic a fost prima unealta folosita. Si eu tot fugeam dupa el sa i-o iau si el radea si si-o baga mai adanc, era sa lesin gandindu-ma ca isi va provoca o hemoragie! Ca sa nu mai spun ca mi-e teama ca-si va baga obiecte mici.

Bunicul ii canta demult la muzicuta. Si de mai demult Alex ii fura muzicuta si se preface si el ca stie sa cante. Dar de vreo luna chiar reuseste sa sufle suficient de tare incat sa scoata sunete!

Am zis eu ca scuipa, dar acum scuipa si cand aude cuvantul "a scuipa", adica daca eu ii povesteam mamei mele ca Alex a scuipat in nu stiu ce situatie, a inceput iar sa scuipe...

Intr-o zi ma minunam de el cat e de mare, si am zis "esti mare mare mare mareeeee!!!" si el si-a ridicat mana deasupra capului, sa-mi arate ca e mare!!! Cred ca pe bunica mea am vazut-o aratandu-i ca va creste mare!

Daca il intreb cati ani are imi arata degetul aratator! :)

Stie ce inseamna sus si jos si in plus acum spune ambele cuvinte. Spunea pana acum "gios" referindu-se jos pe parchet. Dar acum intelege "jos" si in sensul de etaj inferior, si in plus acum intelege si sus si il spune! "Zus!" Noi stam la nivelul din mijloc, si daca il intreb unde vrea sa mergem, el alege "zus" sau "gios" si arata cu degetul la scari ori in sus, ori in jos, in functie de dorinte!

Cand il vede pe Relu ca bea apa minerala, spune si el "aaaahhhhh" inainte sa spuna Relu acelasi lucru :)).

Acuma mi-am amintit cum se scutura si el pe maini dupa ce ne vede cum ne spalam noi si ne scuturam de apa inainte sa ne stergem cu prosopul. Cred ca am mai spus-o asta. Mai mult, acum cand ne vede ca ne spalam pe maini si le freaca si el asa pe uscat :D. Si seara cand vin de la inot deja stie ca eu merg direct la baie sa ma spal pe maini si cum intru in casa, dupa iubirile si imbratisarile si pupicurile si entuziasmul ca am venit acasa tot timpul ma conduce la baie sa ma spal pe maini :D.

Dar e asa de minunat cum se bucura el cand vin acasa!!! ♥♥♥ Chiar am zis ca ar trebui sa-mi iau cu mine camera de filmat sa inregistrez momentele astea!!! De departe ma vede cum urc pe alee, chiar daca afara e intuneric si in casa lumina. Sta la geam si se bucura si parca il retine ceva, parca ii e teama sa se bucure cu adevarat. Cand ma apropiu de intrare si vede sigur ca sunt eu fuge la usa razand (avem usa din sticla) si isi apropie ochisorii sa vada in intunericul de afara. Daca i se pare ca ma misc prea incet si nu mai are rabdare tot merge derutat inapoi in camera, dezamagit ca i s-a parut ca se intoarce mami acasa. Si cand ma vede!!!!!! UAU!!! Merita sa merg la inot chiar si pentru momentul ala cand ma vede la usa si deschid usa! ♥♥♥♥♥♥♥♥♥ Ma aplec la el, isi pune mainile pe umerii mei, ma strange in brate, mai si scoate niste sunete dragastoase, ma pupa, ma strange tare catre el, e minunat!!! ♥♥♥ Apoi incepe sa-mi arate prin jur tot felul, ca si cum ar vrea sa ma puna la curent cu ce a facut el cat am lipsit! ♥♥♥

Ce mai face Alex... Da noroc cu lumea :)!

Ne stie si ca Ralu si Relu. S-a distrat tare intr-o zi Relu, a vrut sa-i vada chipul derutat si i-a spus "du-te da noroc cu Ralu". Si el si-a intins mana inspre mine. Mai peste vreo 10 minute i-a spus "du-te pupa-l pe Relu" si el s-a aplecat peste taica-sau si l-a pupat pe frunte :).

E sufletist. Daca la desenele animate iepurasul si-a scapat morcovul in prapastie, Alex a inceput sa planga si ii tot arata bunicii ce tragedie s-a intamplat! Deci chiar intelege povestioarele, nu se uita doar la imagini. Si buni i-a explicat ca merge ursul si recupereaza morcovul, iar Alex era asa fericit cand a vazut ca intr-adevar ursuletul i-a adus iepurasului morcovul inapoi!!!

Am mai zis ca atunci cand aude clopotele spune si el "dong" cum ii spuneam eu "ding-dong". Mai nou buni, mai umblata la Biserica decat noi toti, l-a invatat sa-si faca Cruce. Ma rog, schiteaza prin aer un X, asa ca Zorro, sau de ce nu, ca un preot care face Cruce inspre multime :D. Partea mai distractiva e ca atunci cand bat clopotele si e la mine in brate imi trage o palma buna peste fata cu Crucea lui :). In plus, stie si sa repete actiunea, daca il intrebam "Alex, cum faci tu cand bat clopotele?", incepe sa-si faca Cruce :). Deci intelege perfect intrebarea.

Tot in domeniul religios, buni il invatase mai demult sa pupe icoanele si mai ales sa ni le dea noua la pupat. Stiu ca am mai scris o data ca eu nu intelegeam de ce impinge o icoana inspre fata mea. Voia s-o pup. Ieri m-a surprins ca si-a dat seama de o iconita lipita pe masa lui de infasat (de care eu nu i-am povestit niciodata) ca e intr-adevar o icoana ca celelalte pe care le pupa. Nu seamana pictura, nici formatul, deloc. Deci inseamna ca intr-adevar le-a observat in amanunt. Pentru ca ieri se ridica pe varfuri sa ajunga la ea... s-o pupe!

Deci noutatea cea mai mare e ca intelege perfect aproape toate cuvintele, am multe exemple in minte cu unele cuvinte ce sunt sigura ca nu le-am folosit niciodata in ultimele luni, si el a inteles din prima ce inseamna (azi vorbeam cu mami ca Alex face bulbuci, si piticul s-a prins ca vorbesc de balutele care ii curg in valuri si s-a sters la gurita! Nu am mai folosit cuvantul bulbuci de multa vreme, nu inteleg cum a stiut ce vreau sa zic...). Si in plus e ascultator, face orice ii ceri, merge oriunde il trimiti, e foarte cooperant. Pupa-l-ar mama pe el! :)

Update pe sectiuni: Poze si filmulete

Comparatie 4.02.2010 cu 4.02.2011 - ziua lui Relu:



Comparatie 16.02.2010 cu 16.02.2011 - ziua mea si 4 luni vs. 1 an si 4 luni la pitic



Si cum din 15 februarie noi am fost mai obositi datorita nesomnului lui Alex, in 16 era sa scap nepozata la 30 de ani. Noroc ca mi-a facut mami 2 poze seara tarziu cu aparatul ei:





Apropo de asta, si-a mai revenit cu somnul si cu maraielile. Deci ori a fost de la exploziile solare, ori de la maselute. Pentru ca zilele astea chiar mi-a aratat cu gura cascata maselutele (pana acum nu ma lasa sa ma uit in gurita lui). Si are sange inchegat pe langa coltisorii din gingie...

Si acum filmulete din ultima vreme:

24.12 - Alex "aspira" de Craciun



31.01 - eu fug dupa Alex prin camera 1



2.02 - eu fug dupa Alex prin camera 2



5.02 - Alex ne pupa



11.02 - Alex danseaza 1



12.02 - Alex danseaza 2



14.02 - Alex se joaca singur si la sfarsit il intreb eu cum fac indienii si altele (filmat cu camera ascunsa dupa picioarele mele, ca altfel vine s-o ia):

Update pe sectiuni: Ce am mai citit

In primul rand e musai sa scriu si aici ca a nascut Iuliana, o buna prietena de-a mea. O mamica absolut minunata, care niciodata nu s-a plans de nimic. Este cea mai optimista si cea mai vesela si cea mai sufletista persoana pe care o cunosc! Orice greutati a avut, le-a intampinat pozitiva si cu zambetul pe buze. Azi-noapte la ora 1 povesteam inca cu Daniella din burtica, iar in dimineata aceasta deja mamica scumpa ne-a trimis o poza cu Daniella la san. La prima nastere a puiului ei Bruce am ramas in minte cu poza in care il tinea pe piept, care m-a marcat profund, inca si acum o am in minte. Dupa cateva zile de travaliu in poza ni se arata atunci o Iuliana frumoasa, radianta, superba, divina! Tinandu-si puiul pe piept. A fost cea mai frumoasa nastere la care am participat de la distanta! Memorabila! Eram si eu insarcinata si de emotii imi udam tricourile cu valuri de colostru! Nu mai puteam face nimic decat sa stau pe pozitii la laptop sa discut cu mamica minunata!

Acum iar, imediat dupa nastere povestea cu noi pe messenger, ne-a trimis poza superba, ne-a zis cat e de fericita ca o tine pe Daniella la san! ♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥

Si intr-adevar, in poza Iuliana sta in fund (dupa o nastere naturala!) cu Daniella la san si cu un zambet pe fata cum nu mi-a fost dat sa vad niciodata! O fericire si o iubire se citeste pe chipul ei incat iti vine sa plangi cand vezi poza! Izbucnesti imediat!

Iuliana, te pup si te imbratisez cu mult drag! Si Ii multumesc lui Dumnezeu ca te-am intalnit! Esti minunata! Si Daniella e o norocoasa sa te aiba pe tine de mamica! Sa fiti sanatoase!


Revin la subiectul postarii de azi. Scriu la ea de aproape o saptamana :D.

La linkuri ordinea am lasat-o cronologica, asa cred, in modul astea mi-am copiat linkurile intr-un notepad. Deci poate unele linkuri mai importante sunt mai la mijloc :D.

Puteti testa un SSC de la Greenbaby, Magyarinda. Detalii aici: http://wrapmama.blogspot.com/2011/02/magyarinda-ssc-calator.html

Chestiuni interesante despre dezvoltarea cognitiva a bebelusilor: http://greenmommyblog.com/index.php/2011/02/03/homeschooling-journey-begins-cognitive-development-activities-part-2/

Foarte fain despre "nu-i voie" spus asa des de parinti: http://jurnal-de-mutunau.blogspot.com/2011/02/in-spatele-lui-nu.html

Idei faine impotriva plictiselii cand e musai sa stam in casa cu copiii: http://www.drmomma.org/2011/02/45-things-to-do-with-toddlers-during.html

Alte informatii utile despre scutecele refolosibile: http://adelle.ro/faq-scutece-refolosibile/

Pe renegadehealth.com a fost o dezbatere frumoasa, mai multe seri de conferinte audio, interviuri cu niste experti in sanatate. Nu am reusit sa le ascult bine, dar mi-au placut mult concluziile lui Kevin Gianni dupa fiecare seara de conferinta! Faptul ca nu conteaza asa mult daca mancam carne, sau lactate, important e sa fie totul cat mai natural, organic, fara hrana procesata, zahar si alte chimicale, sa fim conectati cu natura, sa facem miscare, sa nu fim stresati etc. Sunt minunate concluziile lui. Le gasiti aici:

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/07/coconut-oil-does-what-great-health-debate/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/08/do-the-blue-zones-tell-us-what-to-eat/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/09/most-cultures-eat-fermented-foods/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/10/have-you-seen-a-squirrel-with-crooked-teeth/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/11/maybe-youre-not-getting-enough-protein/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/13/at-57-this-dude-is-ripped/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/13/quick-and-painless-death-for-factory-farmed-animals/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/14/7-common-lessons-from-the-great-health-debate/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/15/was-the-great-health-debate-a-success-or-a-failure/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/16/top-12-blog-posts-from-you/


Cateva beneficii ale co-sleeping-ului: http://www.drmomma.org/2011/02/seven-benefits-of-cosleeping.htm

O scrisoare incredibil de emotionanta, mi-au dat lacrimile, a unei mamici catre primul ei fiu, pe care l-a circumcis: http://www.drmomma.org/2011/02/letter-to-my-son.html

Lasatul copilului sa planga pana adoarme cauzeaza leziuni ale creierului. "even Ferber himself (the 'father' of sleep training, controlled crying and leaving a baby to 'cry it out') stated he would not repeat this with his own babies given what we now know to be true about the physiological, psychological, and emotional damage that CIO has on infants, children, and human development":
http://www.drmomma.org/2009/12/crying-it-out-causes-brain-damage.html

In primii 2 ani de viata ai unui copil, hrana nesanatoasa ii scade IQ-ul pe viata, chiar daca apoi se incearca redresarea dietei: http://www.dailymail.co.uk/health/article-1354683/Junk-food-diet-hits-childs-IQ-reveals-major-UK-study.html?ITO=1490

O mamica adoptiva isi alapteaza in final copilul adoptat. Nu alaptarea e focusul in articol, postarea e incredibil de emotionanta din punctul de vedere al mamei care reuseste sa se apropie de un copil care la inceput tresarea de cate ori punea mana pe el. http://www.nancymohrbacher.com/blog/2011/2/8/we-are-breastfeeding.html

Despre diversificare: http://www.mamepentrumame.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=139%3Adimensiunea-psihologica-a-alimentatiei-&catid=36%3Abebe-sanatos&Itemid=55

Niste poze superbe cu copilasi la san: http://saramcconnell.ca/blog/2011/02/10/the-beauty-of-breastfeeding/

Pe forumul desprecopii a aparut intr-o zi un subiect in care o mamica impartea sfaturi altor mamici cum sa-si faca pruncii sa doarma toata noaptea: cu ketof! Si oricat i s-a spus ca nu e bine, a considerat ca e atacata de mamele eroine, pentru ca ei i se pare ca la 8 luni sau cat are copilul (am uitat), trebuie sa doarma 12 ore fara trezire! Vina e si a pediatrului care a recomandat copilului medicamentele (in loc sa-i dea mamei ceva, in fond e problema ei). Dar si mama are o mare parte din vina ca nu s-a interesat cat e de grav ceea ce face si ca e ceva normal sa se trezeasca pruncul noaptea.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=160862&whichpage=1

Apoi, cand a fost inchis subiectul de mai sus, s-a deschis un alt topic pe DC de catre madamele care s-au simtit ranite, care s-au simtit atacate o data cu mama de mai sus. Si spuneau ca mamele ce se lauda ca nu au dormit cu anii sa nu mai faca pe mamele eroine. Na, circ, e drept, un circ de-a dreptul enervant cand vezi ca omul nu pricepe orice argumente aduci. Adica nu vrea sa priceapa. Dar trist e ca am aflat astfel ca sunt atatea mame care considera ca pentru ca ele sa doarma trebuie sa isi drogheze copiii...

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=160899&whichpage=1

Tot in contextul abuzului, ceva mult mai grav: bataia! Aici: https://www.facebook.com/note.php?note_id=187455174610492&id=1074635266 Bogdana a incercat sa adune laolalta paginile pe care respectivele "mame" le-au sters de pe blogul unde povesteau cat e de educativ sa-si bata copilasii! La sfarsit mai sunt date cateva linkuri catre alte bloguri ce au scris despre aspectul asta. Doamne ajuta-i pe bietii copilasi, nici nu-mi pot imagina ce e in sufletul lor, imi vine sa plang. Cu ce au gresit sa nimereasca pe astfel de mame si nu intr-o familie iubitoare??? :((

Mie in general nu-mi place sa merg in parcurile cu copii. Tot timpul se gaseste cate o mama/bunica binevoitoare care vrea sa-si aplice cunostintele pe copilul meu, chiar daca eu nu-i cer lucrul asta. In plus, mai e si faptul ca noi nu avem parc si ma plimb de fapt pe strazi, la 1-5 metri de tevile de esapament ale masinilor. Mi se pare mult mai sanatos sa stam in curte din punctul asta de vedere. Apoi Alex se mai cere pe jos si iar in curte stiu ce am prin iarba, pe cand pe strazi nu stiu de ce da.

Dar mie imi place sa ma plimb si simt nevoia sa ma plimb pe strazi, printre oameni, si nu vreau sa creasca Alex inchis intr-o curte, asa ca zilnic iesim cu caruciorul la plimbare, si ne intoarcem in ergo sau pe langa carucior. Ei bine, legat de postarea de mai sus cu violenta, mai am un motiv pentru care nu pot sta unde sunt multi copii mici cu mamici si bunici. Lumea isi bate copiii si pe mine ma doare sufletul si nu stiu cum sa fac sa le deschid ochii. Pe un loc betonat din fata unor magazine, unde se strang mai multi copii din cartier, stateam si eu intr-o zi cu Alex. Si o bunica isi batea nepotelul de vreo 2-3 ani aproape tot timpul, ba pentru ca a mers la jucariile din fata unui magazin de copii, ba pentru ca nu a mers unde a zis ea, ba pentru ca a urcat niste scari in timp ce ea vorbea la telefon, etc. Mie imi crescuse tensiunea pana la cer, mai ales ca ii dadea rau de tot si copilul plangea infiorator. Am zis sa nu trec pasiva pe langa ea, si am intrebat-o daca mama copilului stie ca ea il bate. Si s-a ratoit la mine ca desigur ca stie, ca doar ea e bunica acelui copil. I-am spus ca-mi pare rau ca e bunica lui si ea tot comenta ca nu l-a lovit asa tare si ca e neascultator copilul. Eu am incercat s-o lamuresc ca nu e o crima ca a urcat copilul niste scari. Si ca daca ea i-a interzis, trebuia sa-i spuna atunci, dar ea a ales sa-l lase sa le urce si abia dupa vreo 5 minute cand si-a terminat convorbirea telefonica, a mers la el sa-l bata...

Na, mami imi zice ca nu fac bine. Eu stiu ca nu rezolv nimic, dar nici nu am de gand sa vin cu nervii aia acasa. Mai bine ii vars pe vinovati decat sa fiu apoi nervoasa toata ziua pe cei din familie, nu? Oricum, nu ma mai opresc de atunci pe acolo, m-am scarbit de toate "doamnele" care isi bat copiii pana la lacrimi. Mai cunosc cateva care nu fac asta in public, deci situatia e grava de tot...

Despre VBAC: http://vimeo.com/5648654

Despre alaptare, cat e de importanta, oricat e posibil: http://www.drmomma.org/2009/12/if-you-nurse-your-baby.html

Saptamana aceasta tati meu mi-a cumparat 3 carti ce i le-am cerut demult :D. Ruth Yaron - "Alimentatia copilului de la nastere la 3 ani", si cele doua carti ale Alethei Solter: "Bebelusul meu intelege tot" si "Copiii nostri frumosi si sanatosi". Acuma numai timp sa fie sa le citesc.

Am inceput sa rasfoiesc cartea lui Ruth Yaron si deocamdata pot spune clar ca e cea mai buna carte de diversificare ce am citit-o pana acum. Normal ca are si chestii cu care nu sunt de acord (de exemplu suplimentarea bebelusilor cu fier de la 4-6 luni pe motiv ca li se termina brusc la toti rezervele; cand s-a demonstrat ca de fapt incep sa-si consume din rezerve la introducerea hranei solide, indiferent cand se intampla asta). Dar per total e o carte care ne invata sa gatim sanatos pentru copiii nostri, sa gatim rapid. Are multe multe informatii (are 704 pagini!). Si despre cultivat anumite plante, si despre retete de solutii casnice, detergenti baby-friendly! Deci o consider absolut minunata si sper sa am timp s-o aprofundez!

Mi-a placut cum spune ea despre hrana industriala. De o astfel de atitudine m-am batut si eu si chiar era sa cad in capcana de a gandi la fel. Ajungi sa consideri ca hrana normala nu e buna pentru bebelusi, pe cand cea industriala da. Adica am ajuns sa ne intrebam daca e ok sa fierbem orezul si sa-l mixam pentru copii, ca sigur asta nu-l pot digera, dar cerealele din cutie da, pentru ca sunt create special pentru ei. Da, pare bizar, dar chiar ajungem sa gandim asa, probabil datorita reclamelor, sau nu-mi dau seama de ce.

Dau un citat din carte:
"In martie, cand bebelusul meu avea doar 4 luni, pediatrul mi-a dat o foaie cu dieta zilnica pe care trebuia sa i-o administrez. Aceasta consta intr-un borcanel de fructe pentru bebelusi, doua borcanele de legume pentru bebelusi si cateva linguri de cereale procesate comercial si imbogatite cu fier. Cand am intrebat daca as putea prepara acasa mancarea micutului meu, s-a uitat la mine de parca as fi venit de pe alta planeta. Acest lucru mi-a amintit de comentariul doctorului mamei mele atunci cand ea l-a intrebat, prin anii 1950, despre alaptarea copiilor. Doctorul i-a spus ca sanii ei sunt prea mici ca sa aiba suficient lapte pentru a-si hrani copilul.

Societatea moderna s-a indepartat atat de mult de natura, incat uneori uitam de unde provine, de fapt, adevarata hrana. Saptamana trecuta, cand imi hraneam bebelusul cu suc de portocale, sotul meu m-a intrebat de unde l-am luat (pentru ca terminasem ultima cutie cu o zi inainte). Cand i-am spus ca am stors sucul de la o portocala din frigider, a glumit spunand ca-si imagina ca sucul de portocale e stors din cutie.

Sucul de portocale adevarat e cel din portocalele intregi si proaspete. Cerealele de bebelusi trebuie sa provina din orez brun si din alte cereale integrale, cu toate substantele nutritive intacte si neprocesate prin rafinare."

Sigur va veti lamuri cat de buna e cartea chiar si numai cititndu-i cuprinsul: http://www.superbabyfood.com/chapters/Super-Baby-Food_Expanded-Contents.pdf

Si culmea e ca eu foloseam cereale la cutie. Pentru ca la inceput, cand i-am introdus prima data cereale, orezul, ii faceam un fel de terci din faina de orez. Apoi cand am vazut cat arunc, pentru ca el manca doar o firimitura de legume cu orez, am cumparat la cutie, macar sa nu mai lucrez si pe ala sa-l fierb pe aragaz pentru asa o cantitate mica. Doar acum am citit cat sunt de nocive. Si nu numai in aceasta carte, dar chiar am gasit multe articole care descriu cat sunt de nocive (si eu foloseam doar cereale simple, fara lapte praf, fara indulcitori si arome, doar cereale simple, organice, integrale).

Asta e unul din articolele gasite: http://simplybeingwell.com/2011/02/17/boxed-cereal-is-not-food/

Orlando Bloom se plimba cu copilasul in ergo! http://www.dailymail.co.uk/tvshowbiz/article-1356818/Orlando-Blooms-5-week-old-son-Flynn-travels-style-doting-dad.html

Zilele trecute am observat ca mi s-a refacut piatra de pe dinti, desi acum in ianuarie am facut detartrajul. Si am inceput sa caut posibile cauze. Cred ca e din cauza ca mananc aproape zilnic miere :D. Dar am citit atatea minunatii, cat pot fi de grave depunerile astea calcaroase, fac multe probleme, de la paradontoza, pierderea dintilor, infectii, infarct, cancer etc. Si cautand remedii am gasit linkul asta:
http://www.naturalnews.com/022938_mercury_disease_cancer.html

Sariti peste partea cu mercurul, dar atentie ca ultimul parafrag cu mercurul se termina undeva, chiar daca nu incepe altul, si acolo scrie despre bicarbonatul de sodiu si alte substante pentru dinti sanatosi.

Mi se pare complicata reteta asta http://www.rawmazing.com/recipes/pizza-night/ . Dar crusta aceea imi face cu ochiul :D. Cred ca voi face crusta si o voi manca cu rosii, busuioc si oregano :D.

Mituri despre alaptatul unui copilas: http://thestir.cafemom.com/toddler/116520/5_toddler_breastfeeding_myths_that

Da, stiu, postarea asta e o mare amestecatura, dar nu mai stau sa o editez, voiam doar sa am la un loc toate linkurile acestea. Mai am de facut un update cu ce mai face Alex in ultima vreme... :) Weekend placut!

Update pe sectiuni: Somnul si dintii

De doua saptamani avem maselutele de jos!!! Iupiii! De fapt doar doi coltisori la ambele maselute, deci va mai dura putin pana cand vor iesi de tot.

Inca nu sunt umflate cele de sus. Se poate sa-l doara rau oare cand ies de tot astea de jos? Intreb asta pentru ca de cateva zile Alex e foarte dificil. Desi, dupa ce i-au iesit coltisorii astia acu vreo doua saptamani, a fost dintr-o data mult, mult mai bine si mai calm si mai comunicativ.

Pana saptamana asta a fost foarte bine cu somnul. Mai avea din cand in cand cate o noapte in care de pe la ora 1:30 - 2:00 incepea sa planga si o tinea asa pana dimineata pe la 6. Dar mai avea si nopti minunate in care se trezea doar de doua ori, o data pe la 12:30 (cand eu eram inca treaza) si inca o data candva noaptea, nici nu-mi dadeam seama cand, pentru ca sugea si adormeam amandoi la loc fara sa ne trezim de tot. Tineam minte doar ca prin vis totul.

Si in afara de exceptiile astea bune si rele, chiar era frumos, pentru ca se trezea doar de vreo 4 ori toata noaptea, si la fel sugea putin si nici nu apucam sa ma uit la ceas, nici nu-mi deschideam ochii, mergeam inapoi amandoi in lumea viselor foarte repede. Deci chiar la capitolul somn de noapte eram bine de tot!

Asta pana acum, noaptea de 15/16, in care s-a trezit de doua ori de tot de tot. Nu plangea, dar nu mai avea somn... Si azi noapte, cand a plans toata noaptea prin somn, si daca am incercat de doua ori sa-l rostogolesc catre mine sa suga ca sa adoarma la loc (cum fac de obicei), a inceput sa urle rau rau, s-a dus in patru labe departe de mine, in mijlocul camerei, plangea si daca incercam sa pun mana pe el, ma lovea si urla si mai tare... Normal ca s-a trezit de tot de fiecare data si dupa ce s-a calmat a trebuit sa il adorm la loc. Si cand adormea incepea iar sa planga in somn, dar de frica sa nu-l trezesc iar speriat si sa urle, il mangaiam doar, nu-l mai rostogoleam catre mine sa il pun la san... Si asa am avut o noapte grea. Nu pot spune "alba" pentru ca mai adormeam 10 secunde intre plansetele lui...

In ultimele saptamani, la somnul de zi, chiar daca ma chinuiam putin sa-l adorm leganat, deja aveam o rutina formata si mi se parea simplu. Stiam ca dimineata pe la 9:30-10 incepe sa ii fie somn si incercam sa-l adorm. Uneori reuseam la 10-10:30, alteori dupa 11. Dar orarul era aproape fix deja. Si mai avea un somn dupa-masa pe la 16:30-17, sau poate chiar la 18.

Nu ma invidiati pentru doua somnuri pe zi pentru ca totalul orelor de somn din 24 de ore stiti ca la noi erau cam la jumatate decat cum ar fi trebuit pentru varsta lui.

Si deja aveam asa o rutina si cu mancarea solida, de la haosul de dinainte, cand ii ofeream de toate toata ziua ajunsesem sa imi dau seama cand ii place sa manance fructele, legumele, cerealele cu lapte de nuci, etc.

Totul era asa de bine! :D Dar orice minune tine doar cateva zile, nu?

De cateva zile ma chinui rau rau sa-l adorm. Deja somnul de dimineata il facea dupa ce ma chinuiam 2-3 ore sa-l adorm. Stiu ca ar fi trebuit sa nu ma chinui, sa nu-l adorm si gata, daca ii e somn ar dormi. Dar se pare ca la noi nu e asa, pentru ca nu mai putea de somn, isi inchidea ochii in timp ce ma ducea de manuta prin casa, maraia si plangea din orice.

Se vedea clar ca doua somnuri ii sunt prea multe, dar unul singur e prea putin.

Si recunosc ca imi pierd rabdarea cand are un anumit comportament, la asta nu stiu cum sa reactionez. De exemplu: se cere in brate disperat. Apoi incepe sa planga si se curbeaza si se zbate in bratele mele sa il las pe jos. Il las pe jos si incepe sa urle infiorator de tare, ca si cum l-as abandona, de ce l-am lasat jos. Acest ritual, repetat de 10 ori in 10 minute garantez ca face pe oricine sa isi piarda rabdarea, mai ales daca vine dupa ce tu nu mai poti de oboseala de cand incerci sa-l legeni sa-l adormi...

Si nu, nu am cum sa-l las cu altcineva pe Alex si sa ma mai odihnesc putin, pentru ca atunci cand ii e somn (deci de pe la ora 9:30-10 dimineata) si pana cand il adorm, numai cu mine vrea sa stea, plange rau rau dupa mine. Pentru ca doar eu il pot adormi, asa ca numai eu ma chinui orele alea sa-l adorm cumva...

Acelasi comportament se extrapoleaza la orice cand e rupt de oboseala. Vrea sa ii pornesc o locomotiva ce se misca si face zgomot. O pornesc, plange din cauza zgomotului puternic. O opresc, plange de ce i-am oprit-o. Concluzia? In loc s-o arunc pe geam (ca asta mi-a venit), am ascuns-o. Apoi a plans ca nu si-a gasit-o...

Am crezut ca atunci cand trec de la doua somnuri la un singur somn se intampla unul din urmatoarele lucruri cu minutele de somn de la motaiala abandonata:
- se adauga somnului de dimineata, deci copilul se trezeste mai tarziu
- se adauga somnului de zi ramas, deci copilul doarme mai mult la unicul somn
- se adauga somnului de noapte, deci copilul merge la culcare seara mai devreme.

Ok, azi e a treia zi cu un singur somn pe zi si inca nu s-a intamplat nici unul din lucrurile de mai sus. Somnul abandonat e scos din program si gata! Minutele alea nu s-au dus nicaieri! La cat de putine ore dormea el oricum pe zi... Sunt putin ingrijorata pentru beneficiile unui somn bun asupra organismului unui copilas, de care el n-o sa aiba parte. Si mai sunt ingrijorata de extenuarea ce ma loveste de cateva zile... Pentru ca aveam nevoie, mare nevoie, de cele doua pauze pe care le aveam zilnic. Nu credeam ca in cresterea copiilor lucrurile devin din ce in ce mai grele. Cand va fi mai usor? Ce ma voi face cand nu va mai avea nici un somn ziua? Eu cand eram copil stiu sigur ca de pe la 2-3 ani nu am mai dormit deloc ziua. Dar nu eram asa plina de energie ca Alex, nu ii extenuam pe ai mei :D. Cred...

Alaltaieri imi venea sa iau un calmant de durere pentru ca ma dureau ingrozitor tendoanele si ligamentele de la maini si de la picioare, de la atata scuturat in brate si plimbat sa adoarma. Deci chiar mi s-a parut ca asa obosita nu am fost toata viata mea.

Ieri a fost ziua mea :D (si Alex a implinit un an si 4 luni, deci 16 luni!). Dar nu am putut raspunde la telefoane pentru ca de pe la 10 dimineata pana la 13 eu il leganam pe Alex prin casa, mai aveam scandaluri cum am zis mai sus, ca se cere jos si in brate, si iar jos si iar in brate... La plimbare dupa masa iar la fel, jos-brate tot timpul. Nu a vrut sa stea nici in ergo, nici in carucior. Asa ca imi cer scuze inca o data oamenilor dragi care m-au sunat, dar nu am reusit nicicum sa-mi fac nici 5 minute libere, pentru mine. Nu mai vorbesc sa reusesc 5 minute * 20 de oameni sau cate apeluri pierdute am avut. Imi pare rau! Poate dupa ce se va insura voi avea timp sa vorbesc la telefon cu lumea :D. Am crezut ca voi face poze frumoase, dar nu am reusit.

La un moment dat a venit mami afara sa stea putin cu Alex ca sa o sun pe mama lui Relu, sa nu se supere ca nu i-am raspuns, ca aveam vreo 7 apeluri pierdute de la ea. Dar nu am avut cum sa sun pe restul lumii, imi pare rau!

Mai am multe regrete legate de somnul lui Alex de zi, faptul ca nu mai are doua. In primul rand azi toata ziua m-am gandit ca iar au trecut 3 ore de incercari de adormire in care nu i-am oferit nimic de mancare. Pentru ca atunci cand ii e somn plange ingrozitor daca ma vede cu mancare pe langa el. Deci ni se deregleaza programul de mancare solida, cand in sfarsit il nimerisem pe Alex ce si cand ii place sa manance. Apoi mai e faptul ca el in ultima vreme cere san foarte rar in timpul zilei. Asa ca recuperam cu lapticul cand il adormeam, la cele doua somnuri de zi si la cel de seara. Avea zile multe in care nu cerea in afara astora. Asa ca isi va pierde portia mare de lapte de la somnul de dupa-masa. Si se pare ca nu si-o inlocuieste cu solide, ceea ce ma ingrijoreaza...

Si apropo de asta, tot saptamana asta, de cand are probleme cu somnul si cu maraielile zilnice, nu mai vrea sa manance solide, tocmai pe cand ma bucuram ca mananca asa de bine! ("Bine" inseamna vreo 80 de ml de mancare solida pe zi. Nu la fiecare masa, totalul intr-o zi.) Acum iar a revenit la faza in care ciuguleste foarte foarte putin si ma ingrijoreaza tare. Ma bazam mult pe nutrientii pe care aveam de gand sa si-i ia din mancare si faptul ca nu mananca ma face sa intru in panica si sper sa nu ajung sa-i dau tot felul de siropele de vitamine si minerale. Sper sa fie o faza trecatoare si sa inceapa iar sa manance. Probabil e legat de maraielile din ultima vreme, poate totusi maselutele alea dor si dupa ce ies coltisorii. Cum am zis, sper sa fie ceva trecator, ca eu deja sunt ingrijorata.

Si nu in ultimul rand, zilele astea cu un singur somn pe zi ma ingrijoreaza pentru ca nu voi mai apuca sa fac ce imi place zilnic. De parca pana acum faceam tot ce voiam :)). Acum voi putea si mai putine: si mai putin citit din carti, si mai putin citit pe net, si mai putin scris pe blog, si mai putina socializare pe internet cu prietenele mele, si mai putina odihna cu fundul intr-un fotoliu. Sper sa ma adaptez usor. Deocamdata ultimele 3 zile mi s-au parut infiorator de grele, fizic ma durea tot corpul de oboseala si trebuia sa continui sa incerc sa-l adorm pentru ca el era rupt rupt de somn...

Mamei mele nu-i place sa ma plang pe blog. Nu consider ca am facut-o. Sper ca nu l-am hulit cumva pe Alex in postarea asta. Dar pe langa ca simteam nevoia sa scriu undeva asta, stiam si ca vreau sa documentez momentul in care Alex trece la un singur somn pe zi. Si parca daca imi exprim ingrijorarile, ma descatusez de ele, le dau drumul, si ma simt mult mai bine. Si asta e pentru binele lui Alex, pana la urma, nu?

Edit: noroc ca tastez repede, s-a trezit dupa numai o ora. Deci o ora de somn de zi, singurul somn, si maxim 7 ore de somn de noapte...

Update pe sectiuni: Ce am mai facut noi

Sambata trecuta (adica acu' o saptamana si 3 zile) am fost la Cluj.

Am sperat sa-mi fac eu analizele de tiroida si sa i le fac si lui Alex cele uzuale. Am vrut sa-i fac analizele inainte de a-i introduce lactatele, pentru ca stim cu totii ca lactatele provoaca anemie. Ce nu stiam si am aflat recent este ca, in plus, lactatele scot si calciul din organism, adica e nevoie de mai mult calciu la digestia lor decat aduc ele. Asa ca vreau neaparat niste analize inainte sa-i introduc lactatele. Mai am eu un cui, ca eu lactate (de vaca si de capra) vreau sa-i dau doar crude, nepasteurizate. Si acesta e un motiv pentru care tot aman, ca daca exista ceva risc, atunci Alex sa fie mai marisor. Daca as cunoaste niste capre de incredere nu as fi stresata pentru ca acestea am inteles ca nu fac TBC.

Dar la Cluj Synevo s-a hotarat sa nu mai fie deschis sambata, asa ca am cautat ca nebunii loc de parcare pe degeaba... Plus emotiile din noaptea anterioara, ca mie imi venea sa lesin de cate ori imi imaginam cum ii ia cineva sange lui Alex.

Apoi, la bunici acasa, Alex a facut show. Am crezut ca va fi mai timid, ca poate ii uita de la o vizita la alta, daca ii vede doar o data la o luna sau doua. Dar dupa ce trec vreo 5 minute de acomodare cu casa si cu catelul, se poarta ca acasa. A fugit prin apartament, a cautat prin dulapuri, sertare si noptiere, a gasit un telefon si a inceput sa "vorbeasca" la el, de i-a dat gata pe bunici.

Apoi am vrut sa-i impresionam si mai mult asa ca am dat drumul la televizor pe un post de muzica populara. Alex a inceput sa danseze! Si deja avea in program trei stiluri de dans. Pe langa dansul ala stil jumatate de genoflexiune (tzup-tzup), a mai adaugat si dansul in care se leagana de pe un picior pe altul! Si inca unul invatat de la bunicul, in care isi tot ridica un picior in aer :)).

Apropo de dans, de cand am fost la Cluj si pana acum, si-a mai adaugat in repertoriu inca un stil, in mod regulat, probabil la refren, danseaza ca si cum ar fugi pe loc, dar invartindu-se.

Pe bunica si pe matusa Carmen le-a mai impresionat cu ceva: le-a imbratisat din proprie initiativa. Ele stateau pe jos si povesteau cu el, si dintr-o data Alex mergea la ele cu bratele deschise si le strangea in brate tare tare, cu sunetul de entuziasm aferent.

Pe bunica a si pupat-o, si cu ocazia asta a cucerit-o definitiv. Prima data nici nu si-a dat seama bunica ce o asteapta. Alex era la mine in brate si ii dadeam sa manance. Bunica s-a apropiat si l-a intrebat daca ii da si ei din mancarea lui. El cum era obisnuit ca noi cand ne apropiem de el ii cerem pupici (profitorii de noi :D), s-a si intins sa o pupe pe buni. Nici nu a stiut buni cum sa reactioneze, si-a intors rapid obrazul sa nu apuce s-o pupe pe gura :)) dar mi s-a parut ca vad si niste lacrimi in ochi :).

Nodul sani

Da, si acu' doua saptamani, si acum in weekend eu m-am confruntat cu niste canale infundate, la acelasi san, in exact aceeasi zona, cu intarire de bolovan, durere la orice atingere fina si inrosire a zonei. Tot timpul mi-e frica de o mastita cand simt asa ceva, mai ales ca mi se intampla spre seara. Si mi-e teama nu cumva sa fie o noapte in care Alex chiar doarme bine si nu suge sa ma mai goleasca la sanul afectat. Si eu sa dorm si sa nu fac nimic. Pentru ca daca mi s-ar intampla ziua, ar fi mai simplu sa iau masuri. Dar de amandoua datile s-a terminat cu bine.

Nu-mi dau seama daca astea se intampla pentru ca el are zile in care suge mult si apoi zile in care mananca mai bine solide? Sau totusi as banui ca e de vina apa de la bazin unde merg sa inot?

Si la fix am citit articolul asta de pe kellymom: http://www.kellymom.com/bf/concerns/mom/recurrent-mastitis.html. Ma mir ca nu fac mai des mastite pentru ca ma regasesc acolo intr-o multime de situatii care duc la asa ceva. De la faptul ca mai nou Alex nu se ataseaza bine la san, pana la dormitul pe burta, inotul, oboseala, schimbarile hormonale, mancatul neregulat, faptul ca beau apa mai putina decat simt nevoia (de uituca ce sunt) etc.

Satu Mare si Ungaria

Relu a gasit pe internet ca totusi Synevo din Satu Mare e deschis si sambata, asa ca sambata aceasta care a trecut am fost acolo sa imi fac eu analizele de tiroida si sa ii fac lui Alex analizele uzuale (hemoleucograma completa, calciu, magneziu, sideremie). Totul a fost ok acolo, i-au luat din degetel, ne-a adus sa-i distragem atentia un crocodil frumos de la Ikea, ii explica tot timpul doamna asistenta ce ii face, vorbea foarte bland cu el: "acum stergem manuta, si degetelul, acum vine robotelul albastru, uite robotelul ca nu are ac, nici pe partea astalalta nu are ac, si uite robotelul (apoi l-a intepat si el nici n-a tresarit); uite liniutele rosii cum se misca, uite masam degetelul". Intr-adevar nu prea a avut rabdare Alex sa stea asa cu degetul intins, tot voia sa si-l traga, dar nu a schitat nici un gest ca l-ar durea. Daca faceam un cucu-bau incepea sa rada. Apoi la sfarsit i-a dat doamna asistenta un creion frumos cu un cap de fetita cu palarie in varf. L-a deranjat pe Alex cat am tinut apasat sa i se opreasca sangele, si apoi il enerva plasturele dar a uitat repede. Nu am stiut ca se poate scoate din deget atata sange, cat pentru doua eprubete.

Voi face o alta postare referitoare la analize.

Apoi daca tot am ajuns pana in Satu Mare, am zis sa mergem si la un Tesco in Ungaria. Am crezut ca vom strica bani putini... Dar nu ne-am putut abtine de la o multime de minunatii, jucarii si jocuri mult mai frumoase ca la noi, haine superbe, chiar si o cutie pentru nisip i-am luat pentru ca era mai putin de jumatate pretul fata de cum erau la noi in vara. Multe multe cumparaturi am facut, nici nu mai tin minte. Si eu mi-am mai luat un costum de baie ca deja am stricat unul la bazin :D.

Dupa ce vineri a nins si a fost o fleasca oribila, sambata batea un vant de te lua pe sus si te "palmuia" peste fata si daca aveai de mers 5 metri pana la masina. N-am mai vazut asa ceva niciodata. Si in Ungaria a fost si mai puternic vantul ca la noi, probabil pentru ca e zona de campie.

Masa de duminica

Dupa cum am zis in postarea precedenta, alaltaieri am avut un pranz in familie foarte frumos. Bunica mea implineste saptamana aceasta 90 de ani in aceeasi zi in care eu fac 30 de ani. Asa ca acum, duminica, eu cu mami am planificat o masa cu cei 3 copii ai ei (mami impreuna cu fratele si sora ei), cu nepotii si stranepotii. Cel mai mare nepot are anul asta 49 de ani, eu sunt cea mai mica nepoata, de 30 de ani. Cel mai mare stranepot are 23 de ani, si cel mai mic deocamdata e Alex de 1 an si un pic. Din luna mai va fi altcineva pe postul asta :).

Am fost 26 de persoane. Poate daca bunica ar fi avut mai mult decat 3 copii am fi fost si mai multi :). A lipsit verisoara mea Anca cu sotul ei, pentru ca este in Irlanda si fiind insarcinata nu a riscat sa faca acest drum. Dar oricum mami se distra de tati ca daca el ar face asa o reuniune in familia lui ar mai fi pe langa noi doar 3 persoane :D.

A fost tare tare fain sa ne intalnim toti laolalta si sa putem povesti. Pentru ca la nunti, botezuri, de obicei nu apuci sa stai sa discuti cu toti. I-am revazut pe verisorii mei care au peste 40 de ani si care m-au ingrijit cand am fost mica, s-au jucat cu mine si m-au invatat multe, de la gimnastica pana la faptul ca puteam citi cursiv la 4 ani! Ei erau in liceu si nefiind din Baia Mare stateau la noi. L-am revazut pe primul meu nepot de verisor, pe care tot incercam sa-l lamuresc sa imi spuna "matusa" cand eram mici, chiar daca sunt numai 7 ani diferenta intre noi. Si pe sora lui pe care o bateam :D. Alex era suparat ca nu putea fugi dupa un alt Alexandru, verisor de-al doilea cu el, care are 4 ani. A fost frumos!

Valentine's

Am vazut ca in ultima vreme e la moda sa fii impotriva zilei indragostitilor. Nu prea inteleg de ce. Nici noi nu ne luam cadouri, nu facem ceva special, dar nu suntem contra. Adica tot aud replica aia cu "noi ne iubim tot timpul, nu avem nevoie de o zi anume". Pai asa nu avem nevoie nici de 8 martie sau 1 iunie ca ne iubim mamele si copiii tot timpul. Nu e asa. Adica oricat ne-am iubi, nu putem tot anul s-o tinem numai in dulcegarii si romantisme, dar o zi pe an e chiar ok sa faci ceva mai special decat de obicei. Sau daca in timpul unui an ii spui sotului/sotiei de x ori ca il iubesti, si acel x nu ar cadea din greseala tocmai in 14 februarie, atunci ce e asa de rau sa ii spui de x+1 ori ca il iubesti? Si sa-l saruti o data mai cu foc decat in mod normal? Chiar daca tot cu foc l-ai pupa si in 15 martie, 12 septembrie si alte date fara semnificatie? E clar ca nu o faci zilnic toata ziua, asa ca o zi mai speciala in care sa fii sigur ca faci ceva deosebit pentru persoana iubita eu zic ca e ok. Altfel poate ar fi trecut ziua asta fara sa-i spui ca il iubesti sau fara sa stai sa meditezi si sa constientizezi treaba asta si cat esti de norocoasa/norocos ca il/o ai aproape. De ce suntem chiar asa impotriva unei zile care sa serbeze dragostea?

Poate pentru aglomeratia din magazine si de pe strada? Eu am fost ieri in oras si era o mare inghesuiala pe toate strazile, dar erau asa frumosi tineri liceeni, cu flori, cu tot felul de dulcegarii. Poate sunt multi timizi care doar in data aceasta isi fac curaj sa o abordeze pe persoana care o admira in secret. Cum as putea sa urasc ziua asta?

Noi de Valentine's ne-am pupat si ne-am spus un happy valentine's la miezul noptii imediat ce l-am adormit pe valentinul nostru mic. Apoi ziua de ieri poate chiar ar fi trecut doar cu atat, dar m-am decis sa ne plimbam eu cu Alex pana la Relu la servici. Pe drum i-am cumparat prajitura preferata si m-am bucurat ca am reusit sa ajung cu Alex pana acolo, nu eram tare sigura ca vom putea. Relu a fost foarte fericit de vizita si s-a mandrit acolo cu feciorul care zambea la toata lumea si care imi tot dadea mie tot ce gasea pe birou la taica-sau. S-a stampilat in palma, s-a jucat frumos si apoi am venit inapoi catre casa.

Bunicul

Azi dimineata am fost singura acasa cu Alex si m-a cam executat :D. Bunica (adica mami mea) a mers la spital cu bunicul pentru o interventie de socuri electrice la inima pentru a rezolva niste probleme ce i-au ramas dupa acea pneumonie complicata. Tocmai am aflat ca s-a trezit din anestezia totala si ca totul e bine. Doamne ajuta.


O sa revin cu alte update-uri, tot incerc sa mi le grupez si sa mi le organizez in minte. Sigur o sa uit ceva :D.

Update pe sectiuni: Diversificare

Am de scris o gramada de postari. Am ramas rau in urma... Tot incep sa scriu si nu reusesc sa termin, am multe ciorne incepute astfel care nu mai sunt de actualitate...

Weekendul trecut am fost la Cluj, acum sambata am fost la Satu Mare si in Ungaria. Ieri am avut o masa in familia extinsa pana la verisori primari, pentru ca saptamana asta, in ziua in care eu implinesc 30 de ani, bunica mea implineste 90 de ani. Asa ca am indreptat focusul de la mine inspre ea :D. Si i-am adunat laolalta copiii, nepotii si stranepotii :) la o masa in familie.

Asa ca voi incerca sa scriu pe sectiuni, altfel tot aman din lipsa de timp. Azi abordez diversificarea.

Noutati:

- seminte de chia din care se face o budinca delicioasa. M-am inspirat de aici: http://totmai.ro/baby-raw/budinca-de-chia (un blog minunat cu multe retete sanatoase pentru bebelusi!). Chia e un aliment incredibil,bogat in omega 3. Inul e mic copil :D. Pe langa omega 3 are multe minerale, cele mai importante fiind fosforul, manganul, calciul si potasiul.

- seminte de floarea soarelui (bio, crude) din care ii fac laptic, si ii amestec cu stafide sau caise uscate (inmuiate si ele in apa cu o seara inainte) si cereale. Semintele de floarea soarelui sunt foarte bogate in vitamina E, vitamina B1, mangan, magneziu, cupru, seleniu, fosfor, vitamina B5, folati, calciu, fier si zinc. Eeee? Bomba de sanatate :D.

- afine intr-un fresh la mall in Cluj. Mie mi-a fost pofta de afinele congelate prezente in vitrina unui chiosc de facut suc proaspat si mi-am comandat un fresh din portocale cu afine. Intre timp vanzatorii incercau sa-l momeasca pe Alex cu un cornet gol de inghetata. El nu intelegea ce vor :)). Dar cand mi-au dat sucul nu m-a mai lasat in pace, cam o ora tot se intindea la pahar sa mai pupe putin suculet. I-a placut foarte mult si si-a facut niste mustati delicioase din afine :D. Afinele sunt foarte bogate in antioxidanti (in general fructele "de padure" sunt cele mai sanatoase fructe, bombe de antioxidanti), pline de vitamina C si mangan.

- lapte de susan. Azi i-am facut si e delicios. A mai mancat susan in rondelele de orez, porumb si mei de la real bio. Dar acolo cred ca e o cantitate infima. Si in forma de lapte mi se pare mai usor de digerat de catre un copilas decat in forma de tahini. Semintele de susan sunt foarte renumite ca surse excelente de fier si calciu foarte usor absorbabil de catre organism. Desi ele contin multe alte minerale in cantitati mai mari decat acestea doua: cupru, mangan, magneziu, fosfor (bun pentru oase si dinti), zinc, vitamina B1.

- magiun de prune homemade din prune bio si nici un alt ingredient. Stiu ca a mai mancat prune, dar cum prunele uscate sunt trecute separat pe tabelele de diversificare, am pus si eu separat magiunul. Il lungim cu putina apa si il mananca cu cereale.

- fulgi de nuca de cocos bio. I-am mixat cu avocado si carob. Mie mi se par deliciosi. Dar nu am reusit sa ii mixez sa nu ii simta si nu-i plac bucatele daca in asa o crema fina da de boroboaze de nuca de cocos. Va trebui sa ma gandesc sa le fac altfel. Nuca de cocos e foarte bogata in potasiu, calciu, magneziu, fier, mangan, cupru, zinc, fosfor. Nuca ce o am eu cred ca e deshidratata simplu, fara sa se scoata untul din ea, pentru ca e bucati mari, nu fulgi de fapt...

- praf crud de suc de iarba de grau bio (raw organic wheatgrass juice powder) - e plin de clorofila, aminoacizi, minerale, vitamine si enzime. Hai ca dau un link din wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/Wheatgrass#Health_claims si unul de la Ligia Pop http://ligiapop.com/2010/04/22/ce-stim-despre-sucul-verde-de-grau/

- miere bio. Da, inca nu aveam de gand sa-i introduc indulcitori :D. Dar alaltaieri mi s-a facut pofta de dulce si mi-am facut o budinca din avocado cu carob (roscove) si miere. Si pofticiosul mic a venit la mine si a deschis gurita, cum sa nu-i dau? Mai ales ca stiam ca nu are nimic nociv. Despre miere chiar nu stiu ce link sa dau pentru ca pe langa incredibilele vitamine si minerale ce le contine eu o consider un aliment minune care vindeca multe probleme. Chiar as vrea sa stiu daca le putem da la piticuti polen. O sa caut...

- si azi Alex va manca pentru prima data broccoli. O perioada i-am amanat din cauza ca el e foarte sensibil cu burtica si il doare de la multe alimente. Iar apoi, din decembrie nu am mai gasit deloc in Baia Mare la nici un hypermarket. In weekend am gasit si i-am tot cumparat. Sa speram ca nu va avea gaze dureroase.

O sa revin candva si cu restul update-urilor...

10 februarie

Am scris macar la titlu data pe care vreau s-o sarbatoresc, in cazul in care nu mai apucam sa incep postarea chiar in data de 10 februarie. Alex m-a cam sabotat cu adormitul lui asa tarziu :D.

Ciclul meu menstrual in anul 2008 era de vreo 100 de zile (more or less). Anovulatoriu dupa parerea medicilor. Eu spun ca exista ovulatie, dar aparea doar o data la 3 luni si perioada de dupa, faza luteala cand ar fi trebuit sa se implanteze ovulul, dura prea putin din cauza progesteronului scazut.

In decembrie 2008 am avut cea mai mare depresie din viata mea, cu multe multe probleme si necazuri pe toate planurile. Faptul ca stiam ca am probleme de fertilitate de atata vreme deja, imi amplifica oricum depresiile. Tot in decembrie am fost la Cluj la endocrinolog, care vazandu-mi analizele a tras concluzia clara ca imi pierd vremea ca nu vreau sa incep tratamentele hormonale cu medicamente de diabet pentru sindromul meu ovarian polichistic si cu medicamente de tiroida pentru anticorpii mei tiroidieni si cu medicamente de stimulari ovariene. Mi-a spus ca o ovulatie e absolut imposibila cu acele analize de sange.

La inceputul lunii ianuarie am avut ciclu menstrual.

In 9 februarie eram la piscina la care umblu si acum. Mergeam zilnic la sala acolo, stateam aproximativ doua ore la sala, apoi o ora sau mai mult la piscina, si apoi vreo 20 de minute in sauna. Stiu, ajungeam acasa pe la 10 seara.

Inainte sa intru la sauna am mers pana la toaleta. La baie am vazut ca am spotting, adica o pata mica rosie de sange. Am fost super incantata, pentru ca eram sigura ca asta inseamna ca imi vine ciclul, si ar fi insemnat un ciclu menstrual de vreo 33 de zile, ceea ce era o minune fata de ciclurile mele anterioare. Asa ca ma asteptam ca in ziua urmatoare sa imi vina.

In 10 februarie am uitat complet de faza de la piscina si totul a decurs normal pana seara. Seara Relu a mers la culcare si eu am ramas sa ma uit la televizor. Ma uitam la o telenovela turceasca(?!), O mie si una de nopti. Devine si mai ciudat imediat :D, pentru ca m-a afectat mult ceva din film, incat am inceput sa plang. Dintr-o data m-am vazut cumva din afara, si am zis un wtf??? Asta nu sunt eu, ce se intampla? Si apoi intr-o sutime de secunda mi-am amintit de spotting, apoi mi-am amintit de cum citisem de atatea luni deja ca exista un spotting la nidare, la fixarea embrionului in culcusul uterului. Am inceput sa fiu foarte emotionata dar incercam sa ma opresc, sa nu cumva sa ma entuziasmez degeaba.

Am mers la baie si am facut un test de sarcina. Aveam in casa unul, facusem atatea altele in anul ce trecuse... Stiam cum arata un test negativ si stiam ca daca apare cat de cat o liniuta, chiar si slaba de tot, e un semn de sarcina.

Nici nu stiu cum au trecut acele minute, cum incercam sa ma stapanesc. Cum incercam sa nu imi fac iluzii. Si apoi am vazut ca parca parca se vede si a doua liniuta! Nu eram foarte sigura ca o vad bine, as fi vrut sa mai fac un test mai tarziu.

Am mers sa-l trezesc pe Relu, dar nici nu stiam ce cuvinte sa-mi aleg. I-am spus cat de repede am putut tot si el a sarit din pat. A luat masina si a mers la farmacie sa mai cumpere doua teste: unul pentru atunci seara si unul pentru a doua zi dimineata, sa fim si mai siguri.

La al doilea a iesit parca si mai tare liniuta. Nu am putut dormi toata noaptea. Oscilam intre fericire suprema si ingrijorare si planuri ce am de facut in ziua urmatoare. Trebuia sa-mi contactez medicii sa ii intreb ce am de facut, daca trebuie sa iau un tratament de sustinere a sarcinii din cauza progesteronului meu scazut.

Ginecologul mi-a raspuns ca nu imi poate da progesteron decat daca stie sigur ca sunt insarcinata. Asa ca mi-a spus sa imi fac analiza de betaHCG. Eu mi-am facut si progesteronul. Dar rezultatele veneau doar peste doua saptamani si jumatate. Asa ca dupa lupte multe cu mine insami am luat decizia sa Il las pe Dumnezeu, care mi-a dat aceasta minune, sa hotarasca cat timp mi-o lasa in grija mea. El a facut asa o minune atunci cand doctorii credeau ca e imposibil, cum as fi putut eu acum sa nu am incredere in El?

Cand am scos rezultatele de la analize dupa aproape 3 saptamani, erau perfecte. Progesteronul era exact cat trebuia sa fie pentru saptamana aceea de sarcina, si betaHCG-ul indica exact varsta sarcinii de atunci.

Endocrinoloaga mi-a spus ca e absolut imposibil sa fiu insarcinata si de atunci nu mi-a mai raspuns la telefoane sau mailuri. Normal ca am schimbat-o...

Eram asa nervoasa pe mine ca am aflat de sarcina asta asa devreme. Cumva mi se parea ca alte femei afla cand incep greturile. Si stiam din perioada cand cercetasem atat despre lipsa de progesteron, ca exista multe avorturi spontane in lume de care femeile nici nu stiu, asa numitele avorturi menstruale. Adica oul se instaleaza in uter doar pentru cateva zile si apoi cand ar fi momentul menstruatiei, aceasta apare, eliminand oul. Si femeia nici nu stie ca a fost insarcinata. Din cauza asta imi era asa de ciuda ca am aflat de sarcina asa de repede, la o zi de la implantare, incat riscurile sa aiba un final nefericit erau foarte mari...

As fi vrut sa le spun parintilor doar mult mai tarziu, cand as fi inceput sa am greturi si alte semne, ca sa fim siguri si sa nu le dam sperante. Dar pentru ca voiam sa intreb despre situatia mea si un medic ginecolog, cumnat al unei prietene bune de-a mele, trebuia sa-i spun si prietenei. Si mi s-a parut ca as vrea ca mami sa stie prima dupa Relu. Asa ca in dimineata de 11 februarie am sunat-o sa-i spun. Nu stiu ce a simtit atunci, ea stia de problemele noastre. Nu stiu daca emotiile si ingrijorarea erau mai mici decat dorinta de a ma incuraja pe mine.

Eram in continuare foarte ingrijorata si imi venea sa plang de fiecare data cand ma gandeam ce ma voi face daca voi pierde sarcina. Pana cand Relu m-a linistit. Mi-a spus ca el e foarte fericit ca am reusit sa raman insarcinata, chiar daca toti doctorii spuneau ca nu pot. Pentru el asta este o izbanda. Si daca am reusit o data, vom reusi de cate ori va trebui, pana cand vom avea sufletelul nostru langa noi. Asa ca de atunci m-am linistit si am inceput sa ma gandesc zilnic doar ca la inca o zi binecuvantata de Dumnezeu in care eu sunt impreuna cu sufletelul mic din burtica. Eram aproape sigura ca nu va fi bine, dar sufletul meu se agata de speranta aceea mica, ce imi spunea ca Dumnezeu face minuni, Dumnezeu poate orice. In fiecare zi Ii multumeam Domnului ca m-a mai lasat o zi sa fiu insarcinata, sa traiesc asa o minune. In fiecare zi de sarcina din 10 februarie pana in 15 octombrie, ca in 16 dimineata la 4 deja ma gandeam la altceva :D.

Asa ca pentru mine 10 februarie e o zi foarte importanta. Acu doi ani pe vremea asta, noaptea tarziu, traiam minunea vietii mele, traiam clipe de vis, eram cea mai fericita din toata viata mea de pana atunci! Nici nu stiam eu atunci ce fericire ma asteapta!

Iti multumesc, Doamne!

Pentru Raisa

Pe forumul desprecopii.com eram inscrisa intr-un grup de mamici minunate, cele cu data probabila a nasterii in septembrie-octombrie 2009. A fost o odisee de vis, de neuitat.

La aceasta odisee am cunoscut-o pe Ecaterina, o mamica din Slobozia. Mi s-a parut frumoasa, emotionata de burtica ei, cu mult bun simt... Ulterior aveam sa o cunosc si mai bine, pentru ca e una dintre cele mai puternice mamici pe care o cunosc, e incredibila, e minunata, si reuseste sa isi pastreze toate calitatile in cele mai grele situatii. Eu una sunt sigura ca daca am de trecut prin greutati devin chiar rautacioasa. Ei bine, Ecaterina e o fiinta minunata chiar daca trece prin niste momente pe care nici o mama nu ar trebui sa le cunoasca vreodata.

Ecaterina a avut incredere totala in medicul ei ginecolog. Si cand acesta i-a spus, chiar daca avea doar 37-38 de saptamani (nu-mi mai amintesc concret), sa vina la spital sa-i induca nasterea, ea l-a ascultat. Motivatia acestuia pe care mi-o amintesc perfect de atunci era ca aveau un singur anestezist care nu venea la nevoie. Si in acea seara erau de garda deodata si medicul si anestezistul, deci era o singura ocazie sa ii prinda pe amandoi la spital.

Tin minte cum stateam ca pe ghimpi toate sa aflam stiri, noutati. Ce ne gandeam atunci, ce se poate intampla cel mai rau? Ne minunam ca nu reusea sa nasca, inducerea nu dadea rezultate. Contractii avea dureroase dar nasterea nu avansa. Si noi ne speriam prin ce chinuri trebuie sa treaca ea. Nici nu stiam ca doar acum incep chinurile ei...

E posibil sa gresesc cu unele date, au trecut de atunci mai mult de un an si patru luni. Dar tin minte ca toata treaba asta a durat vreo 2-3 zile! Stiu ca m-a afectat enorm toata povestea si in mintea mea nu le prea doream de bine doctorilor care i-au impus sa faca asa ceva. Cum sa treci prin atatea zile de contractii? Asta era tot stresul meu de atunci. Si probabil doar la asta s-au gandit si doctorii si or fi dat din mana ca nu-i nimic. Pentru ca se pare ca la micuta Raisa nu s-a gandit nimeni ca sufera in travaliu. Nimeni nu a hotarat o cezariana sau alte moduri de a grabi nasterea daca tot au inceput. Nu stiu de ce, probabil e o legatura cu coruptia ce ii cuprinde pe multi medici ginecologi...

Tin minte cum din timpul sarcinii Ecaterina o numea pe printesa ei "trandafiras iubit". Si numele Raisa e asa de frumos! Ca ea, mica printesa!

Ei bine dupa nastere, Ecaterina ne-a mai zis doar fugar unele detalii. Ca a suferit mult fetita, ca a trebuit sa stea in spital mai mult... Noi eram nervoase pe doctor, nu stiam cum s-o lamurim sa-l dea in judecata. Ea voia acum sa se concentreze mai mult pe fetita si pe recuperarea ei.

Recunosc ca eu credeam ca e doar ceva ce se rezolva cu niste sedinte de kinetoterapie. Si asta pentru ca Ecaterina de atunci intra mai rar pe forum. Si cand intra ne spune mandra pe unde au mai fost la recuperare. Ne povesteste pe un ton asa de normal despre fetita, si asa de senin, incat parca ne da noua putere, cand de fapt ea e cea care are nevoie.

Niciodata nu ne-a facut sa ne simtim prost ca noi ne plangem de lucruri marunte. Niciodata nu s-a plans de situatia in care sunt. Stau si ma gandesc cat e de greu pentru o casnicie sa treaca impreuna prin asa ceva! Ei bine, ea tot timpul avea o vorba buna pentru noi, tot timpul era asa calma si din randurile ei se vedea o bunatate greu de descris. De ce lucrurile rele se intampla oamenilor buni?

Zilele astea Ecaterina a intrat pe forum sa ne intrebe daca nu stim vreun loc in Bucuresti unde sa stea in chirie cand va merge la terapie in luna martie, sa fie aproape de spitalul Marie Curie. Pentru ca ultima data cand s-au internat pentru aceasta terapie, micuta a contactat o enterocolita cu rotavirus si e-coli! Greu de imaginat ca peste toate greutatile ce ii apasau deja, au mai avut de luptat si cu asta!

Ieri o colega de-a noastra care tine legatura mai mult cu Ecaterina ne-a adus la cunostinta ca putem sa indreptam cei 2% din impozitul anual pe venit inspre o Asociatie care ii ajuta. Abia cand am citit povestea Raisei din documentul pentru acei 2% mi-am dat seama de gravitatea cazului. Ecaterina nu ne povestea ca sa nu ne intristeze, ca sa nu ne incarce, ca sa nu ne simtim noi cumva. Da, se pare ca mai sunt si astfel de oameni, plini de bunatate, de putere si de bun simt.

Ne-am mobilizat toate si am facut un grup pe facebook, un blog, am rugat-o noi pe Ecaterina sa-si faca si un cont, si paypal. Ea nici macar nu se gandea sa stranga banuti de la altii. Banii din 2% i-ar fi primit cel mai devreme la toamna.

Blogul este acesta: http://pentru-raisa.blogspot.com/. Citind povestea plangeam si ma gandeam continuu ca puteam fi oricare in locul ei. Copiii nostri sunt sanatosi si alearga si sunt veseli. Ecaterina nu a gresit cu nimic si totusi trece prin aceste momente grele care par ca nu se mai termina. Sper din tot sufletul ca Raisa sa se recupereze total si sa poata sa se bucure de viata si ea, si familia ei puternica.

Sa indreptam cei 2% din impozit nu e greu. Pe blog veti gasi un document pentru administratia financiara gata completat cu datele asociatiei ce o va ajuta pe micuta Raisa. In aceasta seara a fost pus la dispozitie si contul bancar pentru donatii directe in contul mamicii Ecaterina. Va rog din suflet ajutati-le cum puteti! Chiar si dand mai departe linkul blogului, si spunand o rugaciune.

Doamne ajuta!

Editez sa adaug ce am aflat intre timp. Contul respectiv este si de paypal si cand trimiteti sa nu uitati sa bifati "send as a gift" ca sa nu taxeze paypal banii.

La multi ani tati de Alex!

Am adaugat la titlul postarii "de Alex" pentru ca totusi eu scriu blogul acesta si nu imi vine niciodata sa-i spun sotului meu, taticului lui Alex, "tati" :D. Chiar daca in multe familii asa se obisnuieste.

Asadar pentru aproape doua saptamani vom fi de aceeasi varsta, apoi iar eu imbatranesc cu un an :D. Si din moment ce e primul an de 10 ani incoace in care nu ti-am cumparat un cadou (asa ne-am inteles tot familionul largit ca de anul acesta doar Alex mai primeste cadouri :D), m-am gandit sa iti fac o surpriza pe dimineata si sa gasesti postarea aceasta pe blog. Acum e ora 1 si tu dormi in camera cu Alexucul mic. :)

Deci, la multi ani Relu! La multi ani tatic de Alex! Tin minte cum acu 10 ani pe vremea asta ma cereai in casatorie dar imi spuneai ca ma iei doar daca promit ca-i voi pune baiatului nostru numele Alex :x. Tu nu stiai atunci ca eu povestisem cu multe prietene ca acesta este numele ce il vreau pentru cand voi avea un copil :D.

Apoi imi aduc aminte cum acu doi ani mai erau doar cateva zile pana cand aveam sa aflam cea mai frumoasa veste din vietile noastre, aceea ca vom fi parinti! In sfarsit!

Trebuie sa scriu si aici ce spun de atunci tuturor si poate tu nu ai fost de fata niciodata la laude. Chiar daca inainte de sarcina am mai avut divergente, pe tot parcursul sarcinii ai fost un sot ideal. La nastere m-ai ajutat enorm ca ai fost de fata, m-ai sustinut si m-ai incurajat si ai fost alaturi de mine indiferent de conditiile in care poate oricine ar fi lesinat :D.

Iar de atunci, de cand Alex a venit pe lume, te iubesc mai mult decat inainte! Pentru ca te cunosc altfel acum. Pentru ca am ajuns sa te iubesc si prin ochii lui Alex. Te iubesc ca tata al lui Alex si nu aveam cum sa-i gasesc un tatic mai bun.

Ma infior de cate ori imi amintesc cum atunci cand dormeam toti 3 in pat (acum eu cu Alex ne-am mutat pe jos si nu e loc si de tine :D) seara era un moment divin, cand ne puneam in pat, Alex era intre noi, il sorbeam din priviri, iar apoi ne uitam unul la altul, surprinsi si fericiti de minunea ce o traim.

Cu mine esti intelegator si ma ajuti enorm, ai incredibil de multa rabdare, chiar daca sunt sigura ca nici unul dintre prietenii tai nu ar fi obisnuit cu asa ceva si nu ai vazut niciodata un barbat ajutandu-si atat de mult sotia. Esti un sot ideal. Iar cu Alex nici nu mai vorbesc, cum iti rade si cum iti zambeste tie nu o mai face cu nimeni, si asta spune totul. Esti un tata ideal.

Si parintii mei se mira de multe ori cata rabdare poti sa ai cu mine, pentru ca sunt o fire asa dificila si independenta :D.

Faptul ca timp de 5 luni tu ai dormit cu Alex pe tine pe tot parcursul noptii spune tot. Si dimineata mergeai la servici, la un servici stresant si obositor. Dar dormeai pe cateva perne, ca sa fie Alex putin mai inclinat, si nu te miscai toata noaptea. Ba chiar cand a inceput el sa se miste te stresam eu sa ai grija si sa fii atent, sa il tii cu mainile, sa nu cada de pe tine si din pat jos. 5 luni e enorm. Mai ales pentru un barbat, pentru ca voi nu sunteti asa de bine pregatiti de natura pentru asa ceva, pe noi mamele ne mai schimba hormonii si instinctul matern. Azi citeam pe un forum de o mama care isi sedeaza copilul ca sa poata dormi, pentru ca nu i se pare normal ca la 7 luni sa nu doarma 10-12 ore legate. Si tu erai mandru ca Alex doarme numai pe tine.

Sa revin la urare, ca se face tarziu de tot :D.

La multi ani, Relu! Sa fii sanatos si fericit alaturi de noi! Sa ai parte numai de impliniri si bucurii! Zile si nopti frumoase! Te iubesc!

P.S. Mami, recunoaste ca iar plangi si la postarea asta! :)

Bond... The Baby Bond :)

Dr. Linda Folden Palmer - The Baby Bond

Am primit cartea aceasta de la o graviduta draga in luna decembrie. Am rasfoit-o atunci si mi-am dat seama ca e pe placul meu, am tinut-o minte, dar nu am considerat ca am timp suficient s-o citesc in amanunt. Am inceput acum, de vreo 2 zile si nu-mi pare rau! Chiar daca stiam despre aceste tehnici de parenting ca sunt cele mai bune pentru copil (cunoscute drept attachment parenting, natural parenting, peaceful parenting), in aceasta carte sunt date sute de surse bibliografice, de studii medicale care demonstreaza importanta acestor tehnici. Asta in cazul in care unele mame probabil considerau ca gresesc cand isi asculta instinctul si isi trateaza copilasii cu dragoste si rabdare. Sau pentru mamele ce aveau nevoie sa citeasca asta ca sa poata sa le inchida gura "binevoitorilor" care indeamna la dresajul copilului. Sau poate e buna cartea aceasta si ca un wake-up call pentru parintii care chiar considera ca lasatul copilului sa planga ii face bine la plamani...

Deci e o carte superba. Deocamdata am citit doar un sfert din ea, dar am zis sa nu mai pierd vremea si sa va spun despre ea. Cine o doreste in format pdf mi-o poate cere. Eu deja am trimis-o gravidutelor cunoscute, ca sa se documenteze inainte de nastere deja. Chiar cred ca as fi vrut sa citesc cartea aceasta inainte sa nasc, ca sa fiu mai stapana pe mine, sa am incredere in instinctele mele.

Sunt explicate acolo si multe greseli ale mamelor care duc la pierderea laptelui, cum ar fi de exemplu faptul ca nu isi alapteaza copilasii noaptea sau nu dorm aproape de ei. Totul e explicat hormonal, medical. Musai de citit!

Nu stiam cum sa dau unele citate din ea. Foarte multe mi-au placut mult. Ma gandeam intr-o vreme sa fac un rezumat mai pe larg, sau sa le traduc mot-a-mot. Dar cum nu stau foarte bine cu timpul, singurei persoane care imi citeste blogul si nu stie engleza (adica mamei mele :D) i le voi traduce personal. Voi da citate din aceasta carte multa vreme de acum inainte, sper sa nu plictisesc sau sa nu enervez. Dar mi se pare ca aici le e locul, pe blogul lui Alex :). Am vazut ca e mai dificil de citit cu italic, asa ca am lasat fontul normal.

"During the late nineteenth century, it was suspected that “miasmas” or “vapors” in the air caused disease, which led to a heightened concern about sharing breath while sleeping. Especially in England and the United States, married mates who could afford to do so began sleeping in separate beds. This soon became a fashionable trend. Poor families tried to emulate the wealthy by having separate bedrooms for each member of the family. At the same time, the industrial revolution was changing family life. Speedy transportation was moving nuclear families away from extended families and friends. Mothers had less help with household and child care chores and began to value early independence in their children. As a result of these trends, even babies were pushed out into beds or cribs of their own. Unfortunately, a new problem developed for families—that of crying, sleepless infants vying for attention.

Enter Dr. Luther Emmett Holt, considered the father of pediatrics. Around the turn of the century, he started to teach that babies should never be played with. He came up with the idea that infants would be “spoiled” if parents gave in to their requests for “indulgences.” A baby’s desires to be frequently fed, carried, rocked, comforted, and to have something to suck on were “bad habits” that should not be obliged. Infant crying increased from this advice, but mothers were relieved by the (very erroneous) advice that infants needed to be allowed to cry for extended periods in order to develop their lungs."


"As women began to work outside the home, and scheduled bottle feedings became the norm, pediatric and hospital visits for illnesses became more and more frequent, behavior problems increased, and nighttime crying issues and night terrors became common problems. A new kind of child expert, the sleeping specialist, became popular."


"We have also been watching puberty occur at increasingly earlier ages. Now that many of these twentieth-century babies are beyond their third or fourth decades of life, we are faced with geometric increases in bowel diseases, obesity, and several kinds of cancers and autoimmune diseases. We have also noticed that the “unspoiled,” “early independence” children are having more problems than ever with adult independence, intimacy issues, and lasting marital relationships. Science is just now finding some keys to what is going on in our children’s bodies. First, we are learning, at a chemical level, about the consequences of our lost art of touch. Additionally, we are discovering some of the adverse effects of children’s exposures to pesticides, antibiotics, vaccinations, and consumption of milk from cows."

"Today, parents face many problems created by parenting and feeding techniques introduced over the last century. Colic, for instance, is far more common in the United States than in many other places around the world. I will show how two chief causes for its rise are the stress suffered by babies being regularly separated from their mothers and the common difficulties babies have tolerating the large cow’s milk proteins in infant formulas and breastfeeding mothers’ diets."

"Somewhat insidiously over time, child care has drifted into a regimen that aims to make strong, independent “adults” out of our innocent children, starting from day one. Parents have been encouraged to ignore baby’s cries and their own very strong instinctual urges to respond, to disconnect themselves from their infant very quickly, to create a detached, “independent” infant. I’ve certainly obtained this programming from social cues all my life: If you pick up the baby, coddle him, “give in” to baby’s requests, you will “spoil” him—“Don’t spoil the baby!” Yet, I have found that there is no sound research to support any long-term benefit from this advice. In fact, mountains of psychology studies suggest the opposite, and a look at cultures with differing practices bears this truth out."

"Quite contrary to the popular idea that babies are out to control their parents, I intend to demonstrate that babies are helpless immature beings with feelings and instinctual drives for survival and social imprinting. They thrive when they are tenderly cared for, nursed, and closely nurtured. Psychology and sociology researchers have found that, in reality, the significant result of today’s coveted early independence is poorly bonded children who often become poorly functioning adults. The outcome of our ubiquitous detached parenting is most clearly seen during adolescence when poorly attached children often exhibit highly destructive behavior toward themselves or others—often gently referred to as “antisocial” behavior. This behavior is the independent behavior that was sought—now, unfortunately, independent of the wishes of parents or society. It is the consequence of successfully preventing close bonding from birth.

Self-destructive and violent behavior has been a growing problem throughout the twentieth century. Nearly all who study it find it is strongly linked to the earliest treatment of children. In fact, it has been found that the level and quality of maternal care, especially during the earliest months, provides an incredibly consistent indicator of a child’s future behavior and socialization. Well-bonded, securely attached children are more responsive to parental requests, a kind of “dependence” that is preferable. Of course, the results of this behavior carry on into adult life. Furthermore, many adult diseases, both mental and physical, including the now common inability to form long-bonded marital or partner relationships, stem from this lack of strong early attachment.

Leaving babies crying alone in cribs and otherwise maintaining physical distance through plastic bottles, playpens, and plastic baby carriers contributes to poor attachment. Although the results are obvious, those who study the functioning of our nerves and hormones have now demonstrated that a hormonally conducted bonding occurs when two people consistently touch, protect, and care for each other, and that brain patterns are permanently altered by bonding patterns between parent and child.

Most would agree that children probably do not consciously remember the way they were treated during early infancy. Many recount this observation as support or comfort for their ideas about ignoring babies’ cries for attention and providing minimal stimulation. Yet, it can be shown that while the specifics may be lost, unconscious memories are developed on the neurological and biochemical level from birth—a baby’s brain develops according to its environment, from day one. Childhood, adolescence, and adulthood are all affected by this early programming. And, as far as the coveted independence goes, it has been shown that those who receive the most affection early on display the highest levels of independence as adults.

At the same time that emotion and behavior are being influenced by detached parenting, health and survival are also taking a beating. Formula feeding is a facet of detached parenting. Not only does withholding breastmilk lead to more illness and death when this important part of an infant’s immune protection is lost, but an untold number of babies, children, and adults suffer from physical and behavioral ailments linked to food intolerance reactions. These reactions are an immune system response, stemming especially from the early introduction of cow’s milk and milk formulas."

"Other parenting practices changed as a result of formula feeding. Today’s babies are kept in a separate room so that breastfeeding is not encouraged. Since these babies don’t nurse throughout the night while mom and dad sleep, they frequently wake up crying, wanting to eat. Babies often also suffer from chronic intestinal inflammation or indigestion due to irritating and difficult-to-digest foreign bovine proteins, which also makes them wake up crying many times during the night. Parents of these formula babies have to find ways to get a good night’s sleep. Measures designed to alleviate this sleep dilemma, such as imposing deep sleep by having babies sleep unnaturally on their stomachs, or exhausting children by allowing long periods of crying, have greatly backfired. We are now discovering that this once-coveted deep sleep has led to countless sudden infant deaths. Formula-fed crib babies also miss the comforting nursing and warm breastmilk throughout the night, as well as the sleep-inducing hormones acquired from nursing closely between two warm parents. Nature designed everything for the most peaceful, restful night for the entire family."