Discutie pe Facebook in Saptamana Mondiala a Alaptarii

Am pus pe Facebook un link legat de Saptamana Mondiala a Alaptarii.

Am fost abordata de o prietena, care e mama unei fetite de 4 ani si a doua gemene de 2 ani. A urmat discutia asta (i-am cerut acordul sa o postez aici):

•D: si care nu pot alapta ce fac?.. isi taie venele sau ce fac?

•D: care pot pot care nu ,,, oricat.... si nu iesse nimik

•D: sincer nu nteleg chesti asta cu alaptatul in sensul ca cele care pot alapta sigur alapteaza pentru cine se face aceasta propaganda ca numai nu inteleg

•D: sunt femei care pot alapta, au toate necesare si nu alapteaza?

•D: pentru ele?

•D: intreb si eu......

•D: Sunt de acord ca laptele matern este cel mai bun si ca alaptarea este un moment unic, dar de ce sa alaptezi in autobus, sau in tot felul de locuri publice, cand stii ca copilul trebuie sa manace esti de obicei acasa


•D: folosesti sanul drept suzeta sa calmezi copilul nu sa il alimentezi

•D: iar alaptarea se face in niste conditii de igiena ma gandesc eu totusi in autobuz nu cred ca poti curata sanul si apoi sa il oferi copilului

•D: nu?

•D: asa mi se pare normal si sanatos oricata propaganda se face pe tema asta eu tot asa o sa cred

•D: si cred ca multa lume crede asta si mi se pare normal sa fie asa

•D: alaptatul e o intimitate pe care o trebuie sa o savurezi tu si copilul tau nu toata lumea din cartier

•D: sau din alte parti DAR fiecare intelege cum vrea si are dreputl sa faca ce vrea cu ea si cu copilul ei, pe raspunerea lor, pentru ca felul in care cresti si educi un copil este o responsabilitate pe care trebuie sa si-o asume fiecare parinte ata cat il duce capul pe fiecare...asta ii clar

•D: Demult am vrut sa spun lucrurile astea

•D: sper sa nu te superi Raluca nu este nimik personal ci doar o parere sper ca accepti si pareri in contradictoriu , eu asa fac.

•C: D, nu inseamna ca daca ai un copil pe care il alaptezi esti nevoit sa nu mai parasesti casa doar pentru ca sti ca in 2 ore copilului i se va face foame din nou.Eu am alaptat la cerere , si sa intamplat sa manance si la o ora jumatate , dar sunt o mama activa si consider ca intimitatea dintre mine si puiul meu nu depinde de locul in care alaptez .

•Raluca: D, aceste campanii nu sunt ca sa le scoata ochii celor care nu au alaptat, din diverse motive. Sunt pentru mai multe motive.

•Raluca: 1. sa ajute ca alaptarea sa devina ceva normal. De multe ori mamele sunt agasate ca alapteaza, lumea se oripileaza, pentru ca nu mai considera ca e un lucru normal, nu mai vad asta nicaieri.

•Raluca: ‎2. sa se aduca la cunostinta multe articole care trateaza probleme si rezolvari ale lor in alaptare. Nu cunosc pe nimeni pentru care alaptarea sa fi fost usoara. De multe ori m-a intrebat lumea de ce vorbesc despre cat de greu a fost la inceput, vreau cumva sa se sperie noile mame? Nu, vreau sa imi spun povestea pentru ca poate da peste povestea mea cineva cu aceeasi problema si vede ca am trecut peste.

•Raluca: ‎3. doctorii, mamele, bunicile, soacrele, vecinele, sotul, toti trebuie sa ajute mama sa alapteze. Ei la noi astia baga bete in roate. "Nu ti-e bun laptele, plange copilul, nu doarme inseamna ca nu ai destul" si cate si mai cate. Laptele fiecarei mame e perfect facut pentru copilasul ei si noi uitam asta.

•Raluca: 4. In Romania rata alaptarii la o luna este 12.5%. Urmatoarea tara in sus in clasament este Irlanda cu 58%! Tarile nordice au peste 90%. Nu cred ca suntem noi asa bolnave incat sa facem numai 12.5% lapte. Este proasta informare. Am auzit multe mame care spuneau ca nu au bani de lapte praf, asa ca nu au ce face, le dau san copiilor, ca si cum formula ar fi superioara si ele nu sunt mame bune daca nu le dau formula.

•Raluca: Mamele nu sunt informate. Si nu imi place deloc atitudinea celor care au hranit copilul cu formula, care sar repede, la orice articol despre alaptare, ca le faci sa se simta prost. Asta ar insemna sa nu mai vorbim despre mcdonalds de rau, ca le fac sa se simta prost pe mamele care isi duc acolo copiii, sa nu mai vorbim de sport ca e sanatos, pentru ca se simt prost cei care nu fac sport. Nu stiu de unde a aparut chestia asta ca se simt discriminate. Multe mame nu au primit ajutor de la medici, pentru ca acestia in loc sa le dea un sfat sa treaca peste greutati, le-au zis ca e ok sa dea formula, ca sa nu se simta prost. Chestia asta cu "hai sa nu mai vorbim despre alaptare ca sa nu se simta prost mamele care nu au alaptat" ma lasa rece. Nevorbind despre alaptare nu le informam pe mamele care au nevoie de informare.

•Raluca: Pe vremuri nu trebuia atata vorba, pentru ca mamele se vedeau unele pe altele cum alapteaza si invatau privind. Acum eu pana cand am alaptat nu am vazut nici o mama alaptand. Cand am intampinat probleme, daca nu aveam unde sa ma informez despre ele nu as fi reusit sa trec peste. Daca eram slaba, i-as fi dat lapte praf la primul puseu de crestere cand mi s-a parut ca nu-i ajunge laptele meu.

•Raluca: Ideea e ca la oameni cam 1% dintre mame chiar nu au lapte suficient pentru copil, din anumite motive de sanatate. In rest este lipsa de ambitie (data tot dintr-o lipsa de informare asupra beneficiilor), lipsa de informare (legata de probleme si rezolvari), lipsa de suport (in perioada aceea mama e obosita si nu poate sa lupte cu armata de "binevoitori") sau pur si simplu nepasare (cele care nu vor sa alapteze deloc din motive estetice sau de independenta).

•Raluca: Legat de alaptarea in public probabil ca numai o mama ce alapteaza poate sa inteleaga. Un copil alaptat nu suge la program, ca unul cu lapte praf. Suge oricand, pentru el sanul este apa, lapte, alinare, imbratisare, iubire, aparare impotriva celor din jur, suzeta, la stres, la frica, la somn, la oboseala, la orice. Asa ca daca in autobuz se sperie de cineva sau atunci ii e sete (si noi bem apa cand ne e sete, nu?), eu sa-l las sa planga traumatizat pana acasa, ca sa nu oripilez privirea cuiva? Sa nu se uite, nu? Rabda mai usor urletele unui bebelus decat sa priveasca in alta parte? Nu inteleg de unde e rusinea asta. Si am intalnit-o doar la mamele ce nu alapteaza, probabil pentru ca nu isi dau seama cum e sa alaptezi si sa-i oferi celui mic sanul. Nu am intalnit-o la barbati.

•Raluca: Mi se vede mai mult din sani la o rochie decoltata decat cand alaptez. Nu mi se vede sfarcul. Asa ca nu inteleg care e problema. Sunt femei cu sani goi pe toate revistele si se oripileaza cineva ca alaptez eu in public? Cum am zis, e liber sa se uite in alta parte. Iar faptul ca in societatile vestice sanul e privit si ca ceva sexual e alta problema. Asta nu se intalneste in alte tari, unde sanul e doar sursa de hrana pentru copil. Iar daca omul ce priveste copilul ce alapteaza vede ceva sexual, e problema lui, si e o problema psihica.

•Raluca: Da, sanul se foloseste si de suzeta. E vreo problema in asta? Chiar cred ca e mai sanatos cum ne-a facut mama natura, sa sugem in gol pe un san, nu pe o bucata de plastic sau cauciuc, nu? Asa ca daca pruncul vrea alinare la san, de ce sa nu i-o dai? Pentru ca este in acel autobuz o femeie ce nu se poate uita in alta parte? Crede-ma ca ma intereseaza mai mult binele copilului meu decat parerile altor femei dintr-un autobuz...

•Raluca: Sanul nu trebuie spalat inainte de alaptare. Acest lucru provoaca rani si duce la ragade. Uite, daca ai fi avut parte de informarea pe care nu o intelegi, ai fi stiut asta. Laptele matern e steril. Sanul are pe el bacteriile mamei, cu care oricum copilul vine in contact. Nu incep sa sterg cu sfarcul bara de la autobuz inainte de alaptare, nu? De unde sa ajunga microbi de san?

•Raluca: Da, e un lucru intim. Dar daca o mama ce alapteaza nu alapteaza si in public inseamna ca ori nu alapteaza la cerere (ceea ce duce la scaderea lactatiei, si la un bebelus nefericit, subnutrit, ne-alinat), ori nu iese deloc afara din casa. Pentru ca un bebelus alaptat cere oricand san si ori de cate ori pe zi. Pentru asta trebuie aceste campanii, pentru ca unei mame sa i se para normal si alaptatul in public (sunt multe care dau formula cand ies in public din cauza unor mame ca tine si apoi nu stiu de ce le scade laptele), sa i se para normal orice i se intampla (alaptat cu orele in puseuri de crestere sau in eruptii dentare), sa afle ce probleme poate intampina si sa le cunoasca solutiile. Sa se afle cat e de bun laptele matern. Si sa facem ceva sa avem mai multi bebelusi alaptati.

•Raluca: Sunt multe mame care nu vor sa alapteze pentru ca nu li se pare cool, poate ele au alaptat dupa ce au vazut poze cu Angelina Jolie alaptand, sau cu Miranda Kerr. Asa ca orice propaganda e de folos, chiar daca cu ajutorul ei o singura mama a alaptat, ori pentru ca i s-au schimbat ideile (bagate in cap de epoca industrializata ce priveste femeia ca pe ceva ce trebuie intors repede la servici si copilul ca pe ceva ce trebuie disciplinat), ori pentru ca a ajutat-o sa treaca peste unele probleme.

•Raluca: Atata vreme cat am in jurul meu mame care imi spun ca datorita mie au reusit sa alapteze sau datorita mie nu si-au intarcat copilul la 6 luni, cum le-a spus pediatrul (ca de la 6 luni dintr-o data e “apa”), eu sunt fericita si nu ma intereseaza ca lezez unele mame ce nu au alaptat. Cunosc mame cu formula care sustin din tot sufletul alaptarea (cum e Mara ) oriunde, oricat, asa ca o mama ce se simte lezata de campanii pro-alaptare inseamna ca are un complex si aia nu mai e problema mea.

•D: Ai foarte mare dreptate in ceea ce spui , dar vorbesti foarte mult pe baza unor sondaje care nu stii pe ce fel de persoane s-au facut sau in ce conditii

•Raluca: Si am scris toate astea cu Alex la san. Ii iese al patrulea canin si cere toata ziua. Si se calmeaza imediat. C, multumesc mult pentru like-urile rapide :))

•D: Si nu sant de acord ca sanul sa nu fie macar dat cu apa inainte de a intra in guritza copilului, asta e ideea mea mama a trei copii si a altor mame cu care am discutat si nu pe baza nici unui sondaj.

•Raluca: D, si daca nu ai incredere in sondaje, cate femei ai cunoscut tu care au alaptat o luna, 6 luni exclusiv, un an, doi ani sau mai mult? Eu nu cunosc nici una in Baia Mare din viata reala, doar din cea virtuala, unde am avut noroc sa intalnesc niste mame minunate

•D: Nu stiu care sunt acele mame care pe perioada sarcinii nu se informeaza despre alaptare

•D: eu nu cred ca nu se informeaza

•Raluca: Mamele cu care ai discutat cat timp au alaptat? Se fac ragade daca il speli. Toti specialistii si consilierii in alaptare interzic spalarea deasa a sanului.

•Raluca: Sunt si care nu se informeaza. Si sunt care atunci cand dau de greutati renunta pentru ca nu au sprijin sau nu au parte atunci de informarea pe problema lor.

•D: eu am vrut de la inceput sa alaptez di mi-am dorit asta foarte mult pentru ca stiu calitatile laptelui matern

•Raluca: C, abia acum mi-a aparut mesajul tau. Ai perfecta dreptate!

•D: Nu cunosti nici o mama in Baia Mare care a alaptat 1 an sau mai mult?

•D: vorbesti serios

•D: ‎?

•D: eu cunosc mai mult nu una

•D: sau 6 luni exclusiv cum spui tu

•D: eu am discutat in viata reala cu astfel de
mame

•D: si chiar ma bucurat faptul ca lumea e informata

•D: nu stiu de ce tu ai alta parere deapre zona asta

•Raluca: nu cunosc in realitate, doar fete dragi din lumea blogosferica. Si poate si la tine daca ai fi avut parte de informare ai fi reusit sa alaptezi. De asta nu inteleg atitudinea mamelor care nu au alaptat, de ce sunt impotriva informarii, cand o astfel de informare poate le-ar fi ajutat la timpul potrivit.

•Raluca: nu e o parere. E un fapt. Nu cunosc, nu am avut pe cine intreba, nu am avut nici un exemplu. Ba chiar am intalnit femei care au alaptat cat de cat si le era rusine sa spuna asa ceva.

•D: dar multe din prietenele mele au avut probleme de genul: san de unde nu poate suge copilul aceeasi problema am avut -o eu si daca nu discutam fata in fata cu aceste mame as fi crezut ca sunt singura cu astfel de anomalie

•D: dar nu stunt

•D: deci atat vreau sa specific

•D: NU CRED CA ESTE MAMA CARE SA POATA ALAPTA SI SA
NU DOREASCA SA ALAPTEZE COPILUL.

•Raluca: D, astea sunt probleme care se puteau rezolva prin informare, prin acea informare cu care nu esti de acord. Cum am zis, 1% dintre femei nu produc lapte suficient pentru copii, e un lucru stiut. La noi, restul de 86.5% ce au avut? Lipsa de sprijin, lipsa de informare

•D: iar chestia cu : orice mama are lapte si sfarcuri perfecte sau sani perfecti pentru alaptare este total gresita

•D: pana nu voi vedea cu ochii mei mame care au lapte si nu vor sa alapteze nu voi crede asta

•D: imi pare rau dar asa gandesc

•D: dar specific fiecare mama face asa cum crede ea ca e mai bine pentru puiul ei

•D: asta e clar

•Raluca: Si eu am avut sfarcuri plate si s-a rezolvat. Ti le rezolva copilul. Treci prin dureri groaznice, simteam ore intregi ca parca imi infinge cutitul in sani, dar faptul ca am citit, M-AM INFORMAT, ca e normal, m-a ajutat. De asta sustin ca informarea e necesara. Si facand acest subiect tabu, nu le ajutam pe mamele ce au nevoie.

•Raluca: De asta sustin ca exact mamele care nu au alaptat din cauza ca au renuntat dintr-o prostie, dintr-o problema la care i-ar fi gasit rezolvarea daca erau informate, eu cred ca exact aceste mame ar trebui sa sustina informarea mamelor.

•D: S-o luam altfel am stiut si eu ce trebuie sa fac , am facut si totusi nu s-a rezolvat

•D: Deci oricat am incercat nu s-a putut, decat foarte putin lapte ata a venit

•Raluca: D, sa zicem ca tu faci parte din cei 1%. Dar restul de 86.5% tot or fi fost lipsite de informare si ajutor...

•D: am facut tot ceea ce trebuia, dar stresul ca trebuie sa fact toate acele lucruri si ca nu mi-au reusit m-au dus in depresie


•Raluca: ce lucruri ai facut?

•Raluca: si iar cred ca daca ai fi avut sprijin nu ai fi dat in depresie

•D: Stiu ca vrei sa faci bine, si ma bucur ca dintr-e multe mame care poate ar putea ajuta alte mame tu te-ai oprit din drumul tau sa ajuti alte memici ii foarte bine

•D: tocmai lucrurile aste ape care le tot prezinti tu au fost clele care m-au dus in depresie

•D: pentru ca am incercat totul iar tiparele souneau altceva

•Raluca: de asta e importanta informarea, ca si tatii, si bunicile sa stie cat e de importanta alaptarea si cat e de important sprijinul mamei, si cate probleme pot sa apara, ca sa o poata ajuta pe proaspata mamica

•D: si nu ma refer la cele cu cati mililitri mamanca copilul si sin astea

•Raluca: ce lucruri spuse aici de mine? nu inteleg

•D: poate ca da la ele le-ar suna bine lucrurile astea

•D: dar mamicile care le vad sunt impovarate de lele

•D: pentru ca tot vezi povesti minunate in care alaptezi minunat copilul efericit poti alapta pe oriunde si tu nu poti

•Raluca: mie imi prindea bine orice material despre alaptare, de asta le dau mai departe, pentru viitoare mamici ca si mine

•D: arfi mi bine facut ceva concret

•Raluca: acuma ziceai ca nu iti place sa vezi alaptand pe oriunde :D.
Tocmai ca povestea alaptarii mele cu Alex nu e roz, si o spun ca sa vada mamele ca nu e totul minunat si totusi se poate alapta.

•D: pentru ca mamele nu se simt mai bine daca vad povesti frumoase cu mame care alpteaza oriunde fericite

•C: D, eu cunosc mame care au putut alapta fara probleme dar datorita comoditatii (daca pot sa-i zic asa)si a lipsei de informare (care nu ajuta copilul in nici un fel)nu au alaptat sau au alptat 3 foarte putin.Sanul mamei nu trebuie spalat inainte de al alapta, mai steril ca si sanul nu ai sa gasesti nici un biberon.Nu-mi spune ca pe plasticul de pe tetina dupa ce ai sterilizat-o nu se mai depune nici un microb, diferenta este ca sanii nostri percep altef microbii care vin in contact cu pielea decat o bucata de plastic.

•Raluca: D, nu mi-ai raspuns la doua chestiuni. Ce lucruri spuse aici de mine. Si ce ai facut tu ca sa-ti rezolvi problemele si nu a mers?

•D: ci ar fi mai de ajutor sa stie ca cineva instruit le poate ajuta in conditiile in care natura poate nu a fost asa de buna cu unele persoane

•Raluca: D, tocmai de aia dau exemple de povesti in care au fost probleme si s-au rezolvat, am dat chiar azi un link de pe jurnaldinburtica.blogspot.com

•C: Imi pare rau pentru greseli sunt cu Isabella in brate si se zbate sa bata la tastatura

•Raluca: Toata lumea are probleme la inceput. Si sunt consilieri de alaptare, pe care ii promovam cu ajutorul unor linkuri, cu ajutorul informarii cu care tu nu erai de acord.

•D: Sotia unui prieten de-al nostru a nascut la spitalul judetean iar medicul de acolo i-a spus asa: ai niste tatze dezastruoase, un medic a spus asa ceva

•D: scuze expresia

•D: dar asta e viata in care traim

•D: si am sunat-o si plangea in hohote, si am mers la ea acasa cand a venit din spital si am reusit sa o readuc la normal pentru ca a fost devastata

•Raluca: D, nu cunosc nici un medic care sa sustina alaptarea, si am fost la multi :D. Si ginecologi, si pediatri, si endocrinologi, si de familie. Dar chiar de asta trebuie noi sa fim ca mame informate si hotarate. Daca nu suntem, vom cadea la prima problema. De asta consider ca trebuie sa informam mamele si viitoarele mame, sa aiba incredere in ele, ca au lapte si ca laptele lor e cel mai bun pentru copilul lor.

•D: deci eu cred ca aici trebuie sa intervenim

•D: daca dupa experienta asta ii arat poze cu mame care alapteaza fericite ..... cum se simte ea

•Raluca: D, se intervine si acolo, se fac legi sa le interzica reclama la lapte praf de la doctori, se fac multe demersuri in toate directiile. Dar e greu, pentru ca pe langa marile corporatii care ar avea de pierdut daca ar creste alaptarea, uite ca mai sunt si mamici ca si tine care sunt impotriva informarii, ca sa nu se simta prost.

•D: trebuie sa le spunem mamelor ca este foarte greu sa alaptezi ca este normal sa nu fie ca si o poveste fantastica si sa le ajutam cumva

•Raluca: D, eu nu ti-am aratat tie pozele astea, nu ti le-am trimis intr-un mail. Trebuia sa nu intri, nici eu nu intru la o reteta cu carne pe net :D. Dar daca fetele din ziua de azi considera ca doar tigancile alapteaza, trebuie mai puse si poze cu noi, mame normale si cool, care alapteaza :D.

•D: NU zic ca nu trebuie spuse aceste povesti frumoase sau aratate dar impreuna cu un sprijin concret altfel fac mult rau

•Raluca: Si eu imi spun tot timpul povestea care a fost cu probleme si s-au rezolvat. Si trimit mai departe de cate ori gasesc astfel de povesti, ca sa se afle. Deci nu vad de ce vrei sa ma contrazici, cand eu spun acelasi lucru.

•Raluca: Deci eu tot timpul povestesc despre probleme in alaptare, in primele 10 luni la noi a fost groaznic de greu, si o spun tuturor. Groaznic.

•Raluca: Asa ca nu ai avut unde citi la mine despre povesti idilice.

•Raluca: Si tot nu mi-ai raspuns la doua intrebari de mai sus.

•D: deci chestia asta ma deranjaza intr-un fel dar mi se pare normal sa doresti sa impartasesti experienta alaptarii si adaruirii cu toata lumea ca sa poata fi auzita

•Raluca: D, am cunoscut o mama care se oripila de cate ori punea cineva link la o poveste groaznica de alaptare. Ea spunea ca astfel viitoarele mame nu isi vor dori nici sa incerce, pentru ca se vor speria. Uite ca si povestile alea frumoase si idilice sunt facute pentru cineva, pentru unele mame care asa sa isi doreasca sa alapteze, pentru ca altfel nici nu s-ar gandi.

•D: cum nu s-ar gandii?

•C: La primul copil am suferit cumplit de sfarcuri pline de sange si plangeam cand incepea alpatarea , am mers mai departe doar vazand confortul copilului meu , am trecut peste dureri, la al doilea copil am fost invatata ca un novice cum sa asez sfarcul in gurita copilului si pot sa spun ca a fost o frumoasa poveste alaptatul care pentru mine din pacate a incetat.Daca ai persoane care stiu sa promoveze alaptatul copilului precum si sa reprezinte interesul accelui copil, totul merge ca pe banda.

•D: asta nu inteleg de ce crezi ca sunt mamici care nu se gandesc sa alapteze?

•Raluca: D, nu cred, cunosc.

•D: Aici te contrazic, aici e nemultumirea mea cea mai mare

•Raluca: ‎:))) cum poti sa ma contrazici, daca eu le cunosc personal? :)))

•D: Imi vine foarte greu sa cred asa ceva

•D: Foarte cidat

•D: am inteles acum.. daca cunosti atunci e clar

•D: Eu nu am intalnit nici o persoana cu cate am discutat din lumea reala, virtuala sau cum vrei sa nu doresca sa alapteze

•D: Atunci inteleg insistenta ta

•D: desii pot apune ca ar putea fi un caz izolat

•D: nu?

•D: sau o fi avand probleme de sanatate?

•Raluca: asta e altceva :D. De asta spun, pentru oricine este un ajutor intr-o poveste. Pentru cele care nu vor, pentru cele care intampina o problema, pentru cele care nu au sprijin si cate si mai cate. Uite, pe Ioana nu au sprijinit-o deloc cei din jur la inceput. De multe ori mama ei a certat-o de ce nu da formula. Eu am sprijinit-o poate mai mult decat trebuia. Deja ma gandeam ca sunt prea insistenta si ea, in iuresul hormonilor postnatali, se va supara. Eram gata sa dau inapoi, si uite ca a reusit. Greutatile sunt doar in primele luni, daca reusesti sa treci peste ele cu informare si sprijin, totul e roz apoi :D.

•D: Apoi e si mai roz...

•C: D, am eu fetele mele vitrege fiecare cu cate un copil , varsta 18 ani ,lapte ?suficient , doar ca inconvenienta de a nu putea merge la party noaptea sau alte lucruri pline de nonsens le-au facut sa alpateze una 2 saptamani iar cealalta peste o luna.Nu le intereseaza alptataul si nu le-a interesat binele copilului din puctul acesta de vedere.

•Raluca: Am intalnit mai multe situatii: care nu vor sa li se deranjeze casnicia si au impresia ca asa si-ar neglija sotul si au impresia ca sanii sunt pentru sotul lor :D. Culca copilul in alta camera si nu-l alapteaza ca sa nu li se supere sotii si sa nu se simta neglijati. Altele care vor sa fie independente, si vor sa plece in excursii, in oras, oriunde, si normal ca o mama ce alapteaza nu poate lipsi la inceput nici o ora de langa copil. Altele carora li se pare un gest obscen si arhaic, ne-la-moda, dezgustator (si asta tot din cauza lipsei de mediatizare si a lipsei mamelor ce alapteaza; daca va ajunge un lucru mai vazut in lume, va disparea si aspectul asta).

•D: Si aceste povesti le poate schimba parerea?

•D: Nu cred .. ca se mai pot schimba

•D: Exista o chestie foarte ciudata

•Raluca: Probabil informarea beneficiilor ar merge la unele, iar la cele din urma, la cele care nu vad alaptarea ca ceva normal, ci li se pare scarbos, cred ca se schimba in timp, daca ajungi sa vezi multe mame (cool :D) ce alapteaza. Uite si eu inainte sa nasc credeam ca exagereaza mamele ce alapteaza mai mult de un an. Dar apoi m-am informat.

•D: cred ca suntem oarecum in tabere diferite

•D: voi : nastere normala si lapte din belsug

•C: o da , povestile pot schimba parerile , mai ales cand amnadoi parintii stau de vorba cu health visitor sau se gandesc la ce este mai bine pentru copil.Sanii sunt facuti in primul rand ca sursa de hrana pentru copii!!!

•D: eu : cezariana cu probleme la sani si fara palte

•D: Credeti ca mamele care le dau palte praf la copii sunt mame care nu au fost informate si care nu vor sa alapteze sau sunt mai egoiste si nu fac ceea ce trebuie

•D: sau ceva de genul asta oricum

•Raluca: D, stiu mame cu cezariana care au iesit din spital exclusiv pe lapte praf si au ajuns acasa si nu i-au mai dat deloc, chiar daca s-au chinuit cateva zile pana cand sanii au produs suficient, apoi au alaptat exclusiv pana la 6-7 luni si inca alapteaza. E mai greu cu cezariana, dar cu informare si ajutor se poate.

•Raluca: D, am dat copilul la taica-sau sa pot sa-ti scriu si sa-ti explic atatea minute si acuma tu concluzia asta o tragi??? Te rog sa mai citesti o data toate mesajele. Pentru ca nu mai am rabdare sa-ti explic importanta informarii si a sprijinului. Am scris atata pe degeaba?

•D: Eu am trecut prin asa ceva si nimik din ce spui nu mi se potriveste si daca as fi singura care as fi trecut prin asa cevsa nu am mai spune nimik , sa spunem ca sunt in acel 1%

•D: dar am cel putxin 10 pretene care au trecut prin asa ceva foarte asemenator

•D: si anume nu au avut lapte

•C: comoditate si lipsa de interesa a personalului medical impig mamele cu cezariene sa nu alpteze...

•D: da se poate sa nu ai lapte... nu as fi crezut asta niciodata

•D: dar asa e

•D: acuma... de ce nu am avut?

•Raluca: D, nici colostru? sau la ce te referi?

•D: poate ca sunt mai multi factori si daca vrei am sa iti spun si ceea ce am facut ca sa am lapte

•D: si poate imi spui ceea ce ar fi trebuit sa fac ca sa am

•D: ok?

•D: daca vrei bineinteles

•Raluca: Am impresia ca nu imi vezi toate mesajele. Da un refresh la pagina si citeste de la inceput, ca te-am mai intrebat de doua ori cate ceva.

•D: poate asa ajutam pe o alta mamica

•C: o porcarie a personalului din tara , mamica prietenei fiicei mele 4 cezarine , iesita din spital cu copilul alptat la san exclusiv , este adevarat ca si zilele la spital dupa cezariana sunt reduse la 2 , dar se poate ....daca vrei ca mama !!

•D: se poate sa nu vad mesajele scuze

•C: sora mea cu doi copii si 2 cezarine primul copilul alimentat mixt , la al doilea si-a dat seama de faptul ca cu cat dai mai mult lapte de la san cu atat produci mai mult, nu a mai ascultat de medici si asistente si la hranit la san imediat dupa ce a iesit din spital

•Raluca: mamele de care zici (sau tu) nu au avut nici colostru? ca am intalnit care nu puneau copilul la san "ca nu le-a venit inca laptele". O mare greseala de la noi, pentru ca acel colostru e cel mai important pentru copil, si pentru ca daca nu pui copilul la san cat mai des in primele zile, nu vine laptele.

•D: Si fetele mele sunt cu sotul :)))

•Raluca: marea majoritate suplimenteaza, ca nu au destul colostru, dar nu stiu si nimeni nu le informeaza, ca stomacul bebelusului e de vreo 2-3 ml si unde bagi acolo 15 ml de lapte praf? prin dilatarea fortata a stomacului. Lor le e de ajuns picatura aia de colostru ce o secreta mama, nu trebuie sa le curga mult lapte. Picatura cu picatura, dar alaptat de cate ori cere, si la 15 minute. Nu ca in spitalele noastre unde ti-l aduce la 3 ore

•C: La amndoi copii laptele meu a venit dupa 3 zile si pentru asta am alptat exclusiv,ceea ce e mai sfat pentru copil ...colostru....si am alaptat si din jumate in jumate din ora

•D: Ca ne-am apris aci... poate e o problema delicata pentru amandoua sau pentru toate trei sau poate pentru multa lume si ar fi bine sa spunem lucrurilor pe nume, fara suparare, asa mi se pare normal, si ma bucur ca esti de aceeasi parere.

•D: chestiile aste sunt importante

•D: zic eu

•D: Idea e de unde sa iei informatia corecta

•C: si le spunem pe nume D, lipsa de informare a mamelor , lipsa de a informa mamele de binele copilui a personalui medical din tara duc la toata acesta, rusine si nedorinta de a alpta.

•D: Pentru ca in foarte multe locuri informatia e cu gramaje si cu ore si cu programe

•C: imi pare rau ca tre sa parasesc discutia , dar tre sa fug la munca...toate cele bune

•D: scuze ca v-am tinut atat

•D: dar mi-a facut foarte bine discutia si va multumesc ca m-ati ascultat si ca am discutat

•D: servici usor..

•C: cu placere si numai bine ...

•Raluca: C, multumesc mult!

•D: Deci .. Tot mi se pare asa ciudat ca sunt mame care nu vor sa alapteze in condiitile in care laptele de mama este de fapt dupa mine licoarea vietii..

•Raluca: D, iti promit ca la urmatorul copil pe care o sa-l ai :D te ajut eu si cu sprijin si cu indrumare de unde sa te informezi! Pana atunci incerc sa informez si eu pe cine pot cum pot.

•D: mi se pare o fitza si nu o sa o inteleg

•D: Bine draga mea, mersii nult

•Raluca Donciu sau daca ai pe cineva care crezi ca are nevoie de ajutor, oricand.

•D: dar daca ai aceste informatii le-as dorii si eu ca sa pot ajuta alte mamici, daca vrei bineinteles

•D: ok am inteles

•D: mersii de ajutor si sa stii ca voi apela

•D: chiar sunt foarte curioasa..:))

•D: scuze inca o data ca te-am tinut atat

•D: si pupicicicicici multi de la gagici pentru Alexuț

•Raluca: La noi in tara avem o consultanta excelenta pentru alaptare, Rox Dudus, care are blogul http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/ si site-ul laptematern.ro. Si care raspunde oricand la telefon, la mailuri, ajuta pe oricine GRATUIT, din timpul ei, face intalniri in Bucuresti in care le raspunde mamelor la intrebari, este o consultanta La Leche League in Romania. Si pe Ioana am indrumat-o inspre ea cand nu am stiut cum s-o ajut si i-a raspuns la intrebari. Se implica enorm si isi rupe tot timpul liber pentru asta.

•D: Frumos.. ma bucur ca ai imprtasit-o si cu mine...

•D: Foarte frumos

•Raluca: cu multa placere, ma bucur daca am lamurit lucrurile :D

•Raluca: A venit si Alex la mine la calc daca a auzit de 3 gagici :))

•D: cred ca la tine au fost clare de la inceput la mine a fost nelamurirea

•D: stie el ce stie ")))

•D: ‎:))

•Raluca: ‎:)

•D: Bine ca ai avut rabdare cu mine, mersii inca o data
•Raluca: n-ai pentru ce :)

•MMD: si sa nu uitam ca poate fi votata pe http://www.avon125.ro/prop​unere-Roxana-Mirela-Dudus- ​152.html ... face lucruri minunate asa ca hai sa o votam!

•Raluca: Mersi ca mi-ai amintit, Di, uite ca azi nu votasem. Se poate vota zilnic :).

•D: buna M, tu mai alptezi? la tine cum a fost?

•MMD: Nu, din motive medicale stiam de dinainte ca nu voi putea alapta...am incercat 2 luni dar a fost un esec total...adica nu aveam deloc lapte..dar stiam ca nu voi putea alapta de dinainte...si totusi am trecut peste sfaturile medicilor si am incercat. Dar personal, ma emotionez de cate ori vad o mama ca alapteaza , mi se pare un gest de tandrete si iubire imens .... Sunt pro alaptare si stand 3 saptamani jumate in spital cu fiica mea (s-a nascut prematur) am intalnim numeroase mame disperate care nici nu stiau ce sa faca , le dureau sanii chestii normale dupa nastere si spuneau ingrijitoarelor sa le dea lapte praf la copii ca nu cred ca s-au saturat etc...ingrijitoarele de acolo (Felicitit cadrele medicale din Tg Mures) sfatuiau mamele ca e un stres cunoscut cum ca nu se satura copilul , ca nu a supt destul dar sa nu se ingrijoreze ca e bine si durerile trec, sfarcu se formeaza cu timpu etc..Cred ca dupa nastere conteaza f mult sa ai pe cineva care sa te ghideze in alaptare ..ar ajuta f multe mame.... Si propun sa ne informam cat de mult din linkurile de la Ralu pt ca peste cativa ani fetele noastre vor fi la randu lor mame, si le vom putea ajuta sprijini si ajuta mai bine

•D: Foarte bine spus ... si eu ma emotionez la fel ... e foarte greu pentru o mam sa nu isi poata alapta copilul din diverse motive, te inteleg perfect, pacat ca sunt unele mame care NU DORESC acest lucru si e sfaisietor sa se intample asa ceva.

•D: si eu am facut tot posibilul si ii sfasietor....si de doua ori am trait acest cosmar

•D: muls laptele 2 ore si apoi le dadeam laptele din sticlutza

•D: am incercat nespus de mult si dupa prima nastere am pus ca la a doua voi stii ce sa fac si sigur voi putea alapta. Si.. au venit doua bucati bebei care au vrut si mai mult lapte si nu le-am dat deloc praf si au fost si premature si m-am tot muls in nestire pana la lesin si tot nu au supt de nici un fel pentru ca sanul meu era foarte mare pentru guritza lor si am tot muls pana la ultima picatura.... deci mulgeam 2 ore si una stateam si imi faceam o minisiesta si ma invinovateam ca nu reusesc, am citi inainte totul despre alaptare si ce trebuie sa fac unde am nascut m-au sprijinit... dar nu a fost sa fie.....dar fetele sunt minunate si au crescut foarte bine , iar lipsa laptelui matern am incercat sa o inlocuiesc cu dragoste si afectiune si daruire si tot ceea ce e omeneste posibil si sper sa reusesc acest lucru.

•MMD: Eu nu asa vad problema..nu refuza sa alapteze dar intampina probleme si daca nu ai pe cineva care sa te ajute sa le rezolvi e normal ca cedezi..mai ales pentru o proaspata mamica care are hormonii dati peste cap...nu sunt ele mama rele...ci doar in momentul necesar nu are cine sa le ghideze si sa le sfatuiasca. De aceea consider ca si noi mamele pe lapte praf sa incurajam astfel de actiuni si sa le promovam nu sa le contrazicem. Copilul trebui hranit cu lapte de mama..oriunde si oricand ii e foame, iar daca multe mame nu au reusit sa alapteze e si din vina cadrelor medicale..care nu au stiut sa le ajute...dar ce sa ne asteptam de la sistemul medical de la noi... sunt si mame cu probleme de sanatate...dar posturile lui Ralu nu se refera la ele...ci la viitoare mamici ..sa fie mai informate din cat mai multe surse

•MMD D..in cazu problemelor de sanatate nu ai ce face....chiar daca ai ajutor..degeaba

•D: asa e ai dreptate, mi se parea ca acele posturi spun mamelor ca e mai bine sa alaptezi si ca e naormal si natural, nu m-am gandit ca sunt mame la care trebuie sa le spui ca e normal sa alaptezi deoarece nu am intalnit mame care sa nu doreasca sa alapteze si as fi vrut sa evidentiem mai mult problemele cu alaptarea si faptul ca exista aceste probleme si ca laptele vine mai greu dar vine si aceste lucruri care ajuta concret stii de aceea am fost oarecum in contradictoriu. Eu sustin la fel de mult apaltarea dar o vad din alt unghi poate sau as vrea sa fie implementata din alt unghi acela al starii emotionale a proaspetei mamici care in acel amalgam de sentimente cu care te trezesti, oricat te pregatesti dinainte ar trebuii sa se afle cineva informat care sa te ajute sa - ti spuna ca daca nu ai inca lapte sau daca inca nu a venit sau nu stiu ce probleme mai ai.. este normal si ca va fi bine la un moment dat. Unde am nascut eu toate memele erau foarte stresate de alaptare si toate se mulgeau si mergem cu sticlutzele cu laptic de la san cateva picaturi si chinul cu pusul la san si pozitionarea corecta care spun eu ca ii factorul principal in alaptarea la san, o pozitie comoda pentru mama si pentru copil cum sa prinda sfarcul si toate chestiile aste cred eu ca nu le stiu mamele astea le-as pune primele pe lista , cred ca aici se pierde mama cel mai mult, unde mai pui ca plange si nu stii ce sa-i faci, il pui la san plange si chestia cu plansul copilului... ar fi o buna educatie, is multe lucruri cred eu mai importante decat implementarea alaptatului... eu asa vad nu am citi inca nicaieri lucrurile aste, inca sincer spun nu m-am uitat pe link-urile de la Raluca dar am sa ma uit sa vad despre ce e vorba, mai mult am vazut poze si povesti cu final fericit, dar nu niste rezolvari de situatii, sau marturii de esecuri care sunt si acelea, exista si putem invata din ele. Oricum e de laudat faptul ca este o mamica minunata care doreste sa faca bine si altor mamici si asta e un lucru foarte mare, in ziua de azi sa te opresti sa ajuti pe cineva.

•D: Raluca, draga in sfarsit m-am prins si eu. Imi cer scuze oficial daca am spus ceva nasol. Stiu de ce promovati acum ata alptarea. Poate ma deranja pentru ca eram frustrata ca nu am putu alapta si ma luptam din rasputeri sa cred ca am facut ...tot posibilul si nu am reusit, dar dupa mai multe cercetari am vazut ca puteam sa fac...Dar asta nu ma face mai putin mama ci doar cum ai spus tu lipsa de informare si lipsa oamenilor care sa te ajute in acest proces. AI MARE DREPTATE, draga mea,MARE. A fost o revelatie pentru mine, pacat ca a fost tarziu, dar poate voi putea ajuta alte mamici sa o faca.

•D: Am inteles de ce atatea poze cu povesti fericite cu mamici care alapteaza. Pentru ca ni se pare ca alaptatul in public e legat de ceva sexual, intim , dar perceptia e total gresita, dar femeile goale la tot pasul si nimeni nu spune nimik, d...ar o mama care alpteaza pe o banca in parc e vazut ca ceva rusinos. Cand asta ar trebuii ca fie ceva normal exact ca si cum ai vedea un copil care bea ceai din sticlutza. Acum inteleg.......

•D: SUSTIN DIN TOT SUFLETUL CEEA CE FACI SI CE FAC CELELALTE MAMICI VIRTUALE...

•D: Deoarece nu am alaptat nu am inteles ca o mama se poate conftrunta cu asa ceva

•D: Si poate aceasta revelatie ma va ajuta sa ies usor din depresia in care eram. Ai mai facut un lucru bun draga mea prietena, te-ai luptat ca un leu , extraordinar. ITI MULTZUMESC. Puteai sa ma ignori nu aveai nimik de castigat, si totusi ai ...avut rabadre cu mine. M-ai ajutat, m-ai facut sa caut informatie si chiar daca atrecut atata timp de la alaptare sau mai bine zis de la nealaptare m-am vindecat, in sensul ca informarea gresita a fost de vina asta e KLAR, si nu am fost nici asa de curoajoasa sa incerc lucruri iesite din tipare.

•Raluca: Uau, D, ma lasi fara cuvinte. Eu ma temeam ca te supar, nu m-am gandit ca am reusit sa-ti explic. Sper ca te simti bine si poate reusim sa ne intalnim vara asta sa povestim. Daca mai ai nevoie de ceva, sunt aici. Nu ai de ce sa te simti vinovata. Cu informatiile ce le detineai atunci ai facut tot posibilul.

• D: Iti spun sincer ca.. plangand scriu aceste lucruri...MULTUMESC DRAGA MEA!!!

• D: tot ce ai spus.. daca stau sa rememorez ce s-a intamplat asa a fost, am fost "condusa" intentionat sa renunt la alaptat, Atunci ma simteam mai putzin mama ca nu am lapte si ca nu sunt buna si din astea asa a fost asta ii adevarul, si cred c...a multe mame se simt asa. Adevarul trebuie sa iasa la iveala, TOATE MAMELE POT ALAPTA, SI CHIAR SI CELE CARE NU AU REUSIT SA FIE MAME SI ADOPTA COPII POT ALAPTA, este miraculos, privesc alaptarea altfel, merita ca toate mamicile sa stie asta, ca pot realapta chiar daca din anumite motive de sanatate se opresc o perioada, se poate alapta din nou. II uimitor.

• D: Trebuie sa ai incredere... E POSIBIL.

• Raluca: Draga mea, te imbratisez!

• D: Si eu, multumesc pentru timpul tau si iti doresc din suflet tot binele , tie si familiei tale. Poate ti se pare ca exagerez poate asa se vede din afara, nu stiu dar pentru mine alaptarea a fost motivul depresiei mele postnatale, de la 2 sarcini si nu am inteles pana am discutat cu tine......PUPICI DULCI..

Azi am fost la Napradea

Azi am fost intr-o vizita scurta pana la Napradea, satul copilariei mele. Satul unei copilarii de poveste si a unei adolescente libere. Satul care are un miros specific ce nu-l regasesc nicaieri in alta parte. Satul care ma calmeaza si ma relaxeaza, si ma face sa ma simt in sfarsit ACASA.










Nu voiam sa merg pentru ca eram satula de drumuri cu masina si ma gandeam ca Relu vrea sa-si petreaca acasa ultima zi de concediu. Dar m-au lamurit el si mami sa tragem o fuga. Aseara m-am bucurat si mai tare cand am aflat ca va fi acolo si verisoara mea draga Anca (ce mi-a fost mereu ca o sora si care e de fapt si finuta noastra), care a venit din Irlanda, impreuna cu noul membru al familiei, finutul nostru Matei! De aseara am inceput sa am emotii pentru intalnirea cu Matei!

La Napradea, Alex era entuziasmat de catelusa care latra urcata pe cusca proprie. Dar s-a speriat de zgomotele facute de porcii matusei-vecinei noastre, si de intunericul grajdului cand am vrut sa-i aratam vacuta, si de zgomotul gainilor si al cocosilor... Na, a inceput maica-mea si matusa-mea sa-mi spuna ca eu sunt de vina ca nu am venit cu el acolo de mic :D. Da, recunosc :D. Cum el era asa plangacios cand era mic nu aveam nici un chef sa mergem nicaieri cu el. Plus ca il adormeam asa de greu si acasa, nu aveam nevoie de stresuri in plus...

Dar cu gainile si cocosii s-a imprietenit pana la urma, dandu-le de mancare.

Apoi am mers la casa bunicii mele, unde am copilarit, sa ne intalnim cu Anca si Matei:




(cu bunica noastra, care are 90 de ani)




(poza asta merita pusa macar pentru faptul ca piticul mananca din proprie initiativa)


(noi cu minunile noastre... ce stiam noi in copilarie si in adolescenta ca vom ajunge si noi mame :D)

Cand l-a luat maica-mea in brate pe Matei, eram curioase daca Alex va fi gelos. Intrebat daca vrea sa-l ducem pe bebe acasa la noi, Alex a raspuns "DA". Apoi, daca vrea si el un bebe, "DA". Apoi, daca ii da lui bebe tzitzi lui, incantat a raspuns "DA". :x



Si am luat si eu minunea mica in brate!!! :x :x :x




(in curtea in care am copilarit impreuna, acum ne tinem pruncii in brate... emotionant)




Pe langa toate aceste emotii pozitive, mai am cateva mai stresante. De maine Relu merge iar la servici. Alex s-a obisnuit asa de mult cu el, incat daca dispare un minut il striga. Daca nu e in zona, incepe sa fie disperat. Cum se trezeste dimineata, nici nu deschide ochii, si striga "tadaaaa". Daca azi a avut un cosmar la pranz in bratele mele in masina, s-a trezit plangand si strigand "tadaaaaa". Cand a vazut ca Relu nu e in masina (eu ramasesem la Napradea cu piticul in masina sa doarma in continuare), a plans ingrozitor, disperat. Acuma seara, cand sugea ca sa adoarma, s-a ridicat dintr-o data si a inceput sa-l strige pe Relu. Altfel nu a vrut sa adoarma.

In plus, se pare ca si in Grecia, si aici, Alex nu vrea sa mamance solide de la mine sau cu mine. Numai impreuna cu Relu, ce mananca taica-sau sa-i ofere si lui. Ca o paranteza, asta nu e de bine, pentru ca inseamna ca ori va ajunge Alex sa manance porcarii, ori va ajunge Relu sa manance mai sanatos... eu speram sa ma ia pe mine de model :)).

Deci ziua de maine va fi grea. Relu va veni acasa seara si pana atunci piticul va suferi mult mult... Sunt chiar curioasa cum se va schimba in rau de maine incepand, cum il va afecta in comportament suferinta aceasta.

Saptamana mondiala a alaptarii la noi :)

Am sarbatorit si anul trecut Saptamana Mondiala a Alaptarii.

Acum m-am gandit sa pun intr-un folder pe picasa toate pozele din concediul ce tocmai a trecut, in care il alaptez pe Alex. Bine, nu le-am pus chiar toate, pentru ca unele sunt mai comice, mai putin discrete, mai caraghioase, alea raman pentru noi :)).

Asa ca ne puteti vedea aici.

Noi am inceput in forta aceasta saptamana, pentru ca ne-a prins in a doua zi pe drum, cu un Alex obosit, plictisit, deranjat de bubite, care se alina doar la san. Asa ca a supt incredibil de mult.

Sper sa reusesc sa mai scriu saptamana aceasta pe tema, dar nu garantez. Ne-am intors ieri, trebuie sa despachetam, sa punem hainele la spalat, sa mai vad ce e la firma si sa mai lucrez cate ceva :D, sa mai citesc si zecile de postari pe care fetele mele dragi bloggerite le-au scris intre timp, sa imi mai verific mailul, sa raspund prietenelor sufletiste ce mi-au scris pe blog, sa descarc toate pozele din Grecia, si cate si mai cate :D. Si sa raman la fel de aproape de Alex ca si in concediu, sa nu simta puiul diferenta.

Saptamana mondiala a alaptarii la Kiddy Shop

Am ajuns aseara acasa si azi deja am aflat de la colega mea ca si Kiddy Shop sarbatoreste Saptamana Mondiala a Alaptarii (1-8 august)! Cu o reducere de 20% la produsele Poarta-ma! Super afacere! Colega mea deja vrea sa isi mai cumpere si ea un sling fix si recunosc ca ma tenteaza si pe mine o acadea dungata! :))



De asemenea, nu uitati ca la Kiddy Shop puteti cumpara sutienele de alaptare si maieurile de alaptare La Leche League International! Toata lumea stie ca La Leche League e cea mai renumita asociatie care sustine alaptarea si care consiliaza noile mame.



Tot pentru confortul unei mame ce alapteaza, la Kiddy Shop puteti gasi absorbantele refolosibile pentru alaptare Charlie Banana si unguentul organic pentru mameloane, care ajuta la regenerarea pielii si e excelent impotriva ragadelor, de la Maison Boo Organics.



(Mai multe despre absorbantele pentru alaptare aici.)



Sa nu uitam ca se poate alapta si in Boba Carrier:

Nursing in the Boba Carrier from NAP, Inc. Baby Carriers on Vimeo.

(Mai multe despre Boba aici.)


Si la fel de usor se poate alapta in Sleepy Wrap!

Nursing in the Sleepy Wrap from NAP, Inc. Baby Carriers on Vimeo.

(Mai multe despre Sleepy Wrap aici.)

Si am ajuns acasa!

Am ajuns cu bine. Drumul a fost cam greu, dar Alex a rezistat vitejeste.

Aseara nu i-am dat anti-alergic daca am observat ca nu l-au mai deranjat. Azi-dimineata insa s-a trezit mai devreme, scarpinandu-se. Pe drum l-au chinuit foarte mult. Asa ca, desi nu au aparut bubite noi si doar doua il deranjeaza, am fost foarte hotarata sa-i dau aerius. Dar degeaba am incercat. I-a ajuns o picatura pe limba si a incercat sa o scuipe, i-a venit sa vomite si nu a mai vrut deloc.

De cate ori mi-a aratat apoi ca il mananca bubitele, eu il intrebam daca nu vrea siropel si ii spuneam ca daca il ia nu il vor mai deranja. La inceput a crezut ca e vorba de ceva de pus extern si a acceptat, dar cand vedea ca vreau sa-i dau iar siropelul incepea sa maraie. Asa ca de cate ori voia sa-mi spuna cat il deranjeaza, se oprea, pentru ca deja stia ca ii voi spune de siropel, si ma imbratisa si ma pupa :).

Am trecut prin Cluj, unde s-au bucurat bunicii de el.

A supt aproape tot timpul cat a fost treaz. Cand se punea la san se calma saracutul, si de oboseala-plictiseala, si de mancarimi.

Cand am ajuns acasa deja simteam ca nu ar mai fi rezistat nici 10 minute in plus. Era obosit si plictisit si il deranjau bubitele. Oricat ne-am jucat, oricat i-am citit povesti dragute (asta il linistea cel mai tare), oricat i-am explicat ca va ajunge acasa la Lucky si la Nero, si la bunici, oricate videoclipuri am vrut sa-i arat, nu mai avea nimic succes. Putin s-a mai calmat uitandu-se pentru prima data in viata la Pisicile Aristocrate, si mie mi-a parut rau ca nu ne-am uitat pana la final, am ramas acum in suspans :D.

Acasa a ras din masina cand l-a vazut pe bunicu', apoi a fost fericit si la bunica, si cand l-a vazut pe unchiu' Lali, si a ras in hohote aratandu-i pe Lucky si pe Nero. A cerut sa i se deschida usile de la garaj ca sa admire masinutele de care i-a fost dor. A imbratisat-o pe bunica. Si i-a dat gata pe toti cat s-a schimbat in ultimele doua saptamani si un pic. Raspunde acum si "Da", nu numai "Nu". Si ambele raspunsuri le da exact cand trebuie. Si mai spune "cappp" cand vrea sa il duca Relu pe dupa gat. Si spune des "Acolo" cand il intrebi unde e ceva :D.

In plus, apetitul ii e in continuare mai crescut decat atunci cand am plecat, chiar daca pastele din orez cu smantana nu i s-au parut asa de apetisante precum erau macaroanele cu sos carbonara. Dar am incropit repede ceva, sa nu cumva sa ramana flamand. M-a luat prin surprindere faza asta a lui ca in sfarsit are senzatia de foame. A mai ciugulit porumb fiert, banana si paine.

Cand a ajuns piticul si in camera lui a fost foarte incantat. Cat am lipsit, bunica a facut aici luna, de la spalat geamuri si perdele si covoare si mobila, pana la eradicat furnici :D. Alex a fugit direct la panda lui mare si l-a imbratisat. De atunci, toata seara s-a jucat razand de bucurie cand si-a gasit ceva jucarie pe care n-a mai vazut-o demult. I-am facut rapid un dus si s-a culcat puiucul obosit.

Pfff abia astept sa dorm in patul meu. Cred ca de asta e buna o oprire din concediu pana acasa, ca sa simti ca abia astepti sa dormi la tine acasa si sa scapi de bagaje. Doamne ajuta sa mai mergem totusi :D.

Edit: si tocmai cand ma bucuram ca o data cu venirea noastra s-a oprit ploaia baimareana ce curge de doua saptamani, s-a pornit iar... :((

Si s-a gandit vremea asta ca poate noi nu avem haine de vara curate acum la venirea din concediu, asa ca la 10-15 grade putem sa purtam haine de toamna si avem timp berechet pana vara viitoare sa spalam garderoba estivala :|

Am ajuns in Romania

Suntem la Baile Herculane, la o temperatura de vreo 15 grade acum, erau 19 cand am venit. Si la radio anuntau ca la Baia Mare MAXIMA e de 15 grade azi... brrrr.... Deci de asta tot insista mami sa avem la indemana haine groase pentru pitic. De la 35-38 de grade va fi un soc pentru toti, mai ales ca nu numai temperatura scazuta ne va deranja, ci si ploaia. Si cand imi amintesc ca apa marii avea 29 de grade, nu mai am mult sa ma apuce o depresie mica. In Grecia si minima era 22 de grade...

Sambata dupa-masa am facut ultima baie in mare. Am incercat sa-mi imprim in memorie atingerea ei pe piele, mirosul ei, sunetele ei, temperatura ei, senzatia picioarelor in nisipul fin, of dar mai ales senzatia de pe piele, e inegalabila. Nici nu mai stiam ce vreau sa fac ultima data in mare, sa plutesc pe spate, sa inot cu capul sub apa, ca sa vad minunile, sa inot relaxant bras, sa inot crowl, care e asa de simplu in apa sarata, sa ma scufund pe fundul marii, alaturi de pestisori, sa umblu prin apa, ca sa simt si nisipul sub picioare... Le faceam toate pe rand si nu-mi venea sa cred ca intr-adevar trebuie sa aleg ceva ca fiind ultima, si sa ies o data din apa. Am avut noroc ca, desi in apa Alex a vrut numai la mine, pentru cateva minute s-a jucat in nisip doar cu Relu, fara sa ma strige "mamaaa, mamaaa", ca de obicei.

La un moment a trebuit sa ma decid brusc sa rup clipele fericite si sa ies din apa. Ca in fiecare an, am simtit cum parca ma trage inapoi, si cum fiecare centimetru de piele dezgolita de atingerea ei tandra ma doare. Cum parca daca ies din mare nu mai sunt eu... M-am pus in genunchi la mal, in bataia valurilor, sa o mangai pentru ultima oara. Alex a venit la mine distrat sa ma vada si a inceput sa se joace cu mine, sa arunce nisip in mine, sa rada in hohote, sa ma pupe si sa ma imbratiseze. A imprastiat magia momentului, dar astfel a facut mai usoara despartirea. Recunosc ca in alti ani chiar plangeam :D. Am fost la hotelul asta a doua oara, asa ca ar fi chiar bizar sa mai revenim. Deci era un fel de adio de la o plaja minunata, de la care avem amintiri din 3 ani (pentru ca si anul trecut am venit in vizita).

Vineri seara am ratat mini-disco. Eram hotarati ca vom merge sambata, in ultima noastra seara. Si ne mai gandeam ca dupa mini-disco sa ne facem poze pe faleza, cum am facut in ultimele seri si in 2008, si in 2010 (cand am venit la Athos chiar si in ultima zi, de la hotelul aflat la 20 de kilometri de Kallithea). Si mai aveam in plan sa filmez marea, sa am sunetul ei macar atunci cand ma va apuca dorul. Si tot sambata seara am vrut sa mai mergem o data la petrecerea de pe plaja, cu focurile de tabara.

Dar piticul nostru nu a adormit in camera ca de obicei, inainte de masa de amiaza. Asa ca am mers la masa cu el. Si cum era extenuat, s-a cerut la san. A adormit imediat. Am terminat de mancat si am mers cu el in camera. Dar cand l-am pus in pat s-a trezit si nu am mai reusit sa-l adorm. Am mers dupa-masa pe plaja, s-a obosit si acolo. Si seara la cina s-a cerut iar la san. Normal ca a adormit, dupa cele 5 minute de la pranz. La 20:20. Asa ca adio ultim mini-disco (desi ne arata incantat zilnic scena unde se tinea), adio poze pe faleza, adio filmat marea, adio beach party. Sa vad si eu cum e cu un copil ce iti adoarme prea repede si nu mai apuci sa faci nimic cu el :)), nici sa mergi la o petrecere :)). Acum o sa ajung sa-l apreciez cand se culca dupa 12 :)).

Noroc ca facusem bagajele aproape de tot la amiaza! Altfel erau planificate pentru seara, dupa mini-disco.

Dimineata ne-am trezit si ne-am hotarat totusi sa incercam sa ne facem timp sa mai mergem pana la mare. Am filmat putin, am facut cateva poze (dar cu soarele inspre mare, asa ca marea nu se vede albastra) si ne-am luat la revedere. Doar cand Relu i-a spus lui Alex, de pe nisip deja, sa ii faca "pa" la mare (si Alex incantat i-a facut cu mana), doar atunci am realizat ca asta e despartirea. Pentru cel putin un an...

Pe drum inspre Thessaloniki, am oprit in Nea Potidea la hotelul la care am fost anul trecut, la Istion Club. Acolo iar valuri de emotii si amintiri. Aveam impresia clara ca tot concediul de acolo din august 2010 s-a petrecut de fapt acu vreo doua luni. Toate tufele imi erau cunoscute, si chiar si personalul, toate cladirile, tot... Un hotel superb. Plaja nu e asa frumoasa ca la Athos, dar in rest...

In masina a fost mai dificil decat la drumul inspre Grecia. Ma gandesc la cateva motive:
- s-ar putea ca data trecuta sa fi fost un noroc :D
- de cateva nopti nu doarme bine, plange mult in somn si suge foarte mult (am inceputuri de ragade deja); probabil se pregateste de iesire al patrulea canin, sau atata mancare noua si mai multa decat voia el de obicei i-au dat peste cap functionarea sistemului digestiv. Spun asta pentru ca noaptea se calma cateodata dupa ce reusea sa faca o beshinutza. Si el are intestinele mai sensibile de la inceputul diversificarii.
- are niste bubite care il deranjeaza tare. Eu tind sa cred ca de asta a fost mai agitat, mai greu de distrat si de multumit. Se plictisea repede de orice activitate sau de orice jucarie. Totusi, ce l-a tinut in priza mult timp a fost o tabla din aceea magnetica de scris si sters. Fiind cu masinute a fost un real succes, fata de tabla clasica cu creta. Am cumparat-o din Thessaloniki in vizita de saptamana trecuta, dar am tinut-o special sa aiba ceva nou pe drum. In plus, mult timp a fost incantat sa ii citesc in carticelele lui.

Mai multe despre bubite:

- nu cred ca e ceva boala a copilariei pentru ca au aparut intai doar pe picioare, acum are doua si pe mana.
- nu sunt de la transpiratie pentru ca sunt mari, nu mici
- sunt mari, rosii, tari la atingere, si au un varf. Eu fac la fel si de la muscatura de tantari, si de la o mancare ce nu imi pica bine
- la inceput am crezut ca sunt de la tantari, in Grecia mai erau, dar nu ne-au prea deranjat. Apoi pe masina i-au mai aparut vreo 2 pana la amiaza si inca vreo 4 pana seara. In masina nu am vazut tantari. Asa ca ne-am gandit ca e ceva alergie
- pe drum il deranjau tare. Se scarpina, maraia, imi arata piciorul. I-am pus dapis gel de la boiron cat timp am crezut ca sunt de la tantari, apoi first aid de la essential care, pentru atenuarea senzatiei de mancarime
- am sunat-o pe nasa noastra, care e pediatra la un spital din Baia Mare, si ea ne-a recomandat mixtura mentolata si un anti-alergic. Am stat in dubii la anti-alergic, mai ales ca nu i-am mai dat niciodata. Si mai ales dupa ce am citit prospectul :D.
- l-am pictat acuma seara cu mixtura si am tot amanat aeriusul pentru ca de cand am coborat din masina nu l-au mai deranjat bubitele. Era asa de incantat ca suntem intr-o parcare/intr-o cladire/intr-o camera/la un loc de joaca/adica oriunde altundeva decat in masina in care si-a petrecut toata ziua incat a ignorat toate bubitele.
- s-a cerut repede, obosit, la san si a adormit repede. Inainte de a adormi profund a inceput sa se scarpine maraind, dar nici nu se punea problema sa-l trezesc sa ii dau ceva. Am tinut minte ce traumatizant a fost pentru el sa-l trezesc o data sa-i dau ibuprofen, asa ca nici nu se punea problema. A adormit acum si nu il mai deranjeaza, dar pentru o secunda ma gandisem ca poate mai bine i l-as fi dat. (da somnolenta si pofta de mancare, sunt mamici care le dau copiilor anti-alergice special pentru unele efecte adverse :)) puteam profita si eu :)) )

Mai multe despre traseu

Am ales o alta intrare in tara dinspre Serbia. A fost in plan candva si o revenire in tara prin Bulgaria si Bucuresti (din cauza drumului ingrozitor dintre Arad si Satu Mare), dar noi continuam sa ne ferim de Bulgaria :D. Deci, cum spuneam, dupa alte treceri de frontiera pe la Deta si pe la Jimbolia, acum Relu a ales Portile de Fier. Asta ca sa o ia de aici inspre Alba Iulia, sa ocolim traseul de groaza din vestul tarii.

De la Nis (s cu caciulita, deci se citeste sh), Serbia, am luat-o inspre Sofia o perioada scurta, apoi am mers pe niste drumuri ca de Romania :D. Dar Relu e convins ca am facut un traseu mai scurt pentru ca Belgradul ar fi fost incredibil de aglomerat duminica seara.

Am trecut Dunarea frumoasa si fiind coada la intrarea in tara, am reusit sa coboram din masina si am facut cateva poze. Mi-am sunat mama :D, fericita ca vad ca scrie orange pe telefon :)).

Nu stiam unde sa innoptam. Tati ne-a zis ca daca nu oprim la Baile Herculane, dupa aceea urmeaza Caransebes si nu vom gasi nimic dragut acolo. Noi eram si stresati de bubitele lui Alex, sa gasim o farmacie deschisa duminica seara in niste orasele mici. Pentru prima data a zis Relu ca ii pare rau totusi ca nu am mers la Timisoara din nou.

Am luat-o din drumul principal inspre Baile Herculane, si deci inspre Tg-Jiu. Tot am vazut ca statiunea ramane in stanga si apoi in spate si tot am asteptat sa ne duca drumul sa coboram la ea, dar nu :D. Apoi am vazut un drum la stanga, dar era cu sens interzis pentru noi. Ne-am intors si am vazut un drum mic inspre statiune, nesemnalizat, fara nici un indiciu ca ar duce la o localitate. Am ajuns in Bai. Lume multa, masini multe, drumuri stramte. Alex agitat in bratele mele. Doua GPS-uri care nu aveau trecute strazile pe care ne gasise tati de pe net cateva hoteluri. Nu de alta, dar erau alei de tara, cu pietris batatorit, de 2-3-4 metri latime. Am zarit o farmacie in centru care era pustiita de tot, nu avea nici macar rafturi. Am vazut de la distanta unul dintre hoteluri, pe un deal. Am luat-o la stanga inspre el si am intrat pe niste strazi infundate, stramte, unde trebua sa te misti cu viteza melcului printre masini parcate si lemne taiate in drum. Am vrut sa dam inapoi dar era o masina in spatele nostru. I-am zis lui Relu sa iesim cumva de acolo si sa o luam inspre Timisoara, inspre civilizatie. Deja nu mai puteam de nervi pe statiunea asta si nu stiam ce sa ma mai fac cu Alex, care era vizibil deranjat si de statul in masina, si de bubite.

Noroc ca am gasit la drumul principal unul din hotelurile recomandate. A intrat Relu sa vada daca sunt locuri si sa intrebe de o farmacie. Era clar ca daca nu gasim farmacie plecam mai departe cel mai probabil ocolim inspre Timisoara, catre drumul mult evitat, pentru a gasi o farmacie non-stop. Prima farmacie gasita era inchisa, a doua era deschisa pana la ora 21. Si noi, norocosii, ajunsesem acolo la 20:50. Am luat medicamentele si am mers sa ne cazam. Hotelul e frumos, are internet si are afara loc de joaca pentru copii, ce ti-ai mai dori altceva? :D

La locul de joaca Alex a fost incantat de casuta de plastic, asa ca mi-a dat niste idei :D. Apoi mi-a aratat razand cu lacrimi de fericire niste jucarii de nisip, asemanatoare cu cele cu care se juca el in Grecia. Si a trebuit sa-i explic despre fiecare.

Desi era deja trecut de ora 22, am iesit putin in statiune sa-si gaseasca Relu ceva de mancare. Dar nu voia mancare de la restaurant, spera sa-si gaseasca ceva fast-food-uri. In plimbarea asta iar mi-am exprimat uimirea cum de e atata lume in statiunea asta. Mie drept sa spun nu-mi place :D. La tratamente ma asteptam sa fie doar oameni in varsta. Dar statiunea e plina de tineri. La doua terase se asculta infernal muzica tiganeasca si lautareasca. Sunt chiar si copii mici. In 10 minute am vazut 3. Pe unul il adormea taica-sau in brate la o terasa cu fum de mici si cu muzica lautareasca la maxim. Na, da era un fel de babywearing :)). Altul statea linistit in brate la maica-sa la autoservire. Si altul, un puiuc de tigan, plangea infiorator in bratele bunicii ce statea cu un cantar intr-un colt de strada. Si Relu a ramas surprins cat de rau poate sa planga. Si mie imi venea sa plang cand il auzeam si imi venea sa fac ceva, dar nu stiam ce. La un moment dat s-a oprit. Cand am coborat, l-am vazut la san la maica-sa. Relu imi spune mandru "vezi? il alapteaza". Si eu nu stiam daca sa ma bucur sau nu, vazand tigara din coltul gurii mamei. Na, macar s-a oprit din plans :D.

In rest ce as putea sa mai spun? Abia astept sa ajungem la casa noastra si sa scap cumva de despachetat. Traiesc impreuna cu Alex mirarile lui si constatarile lui. Si bucuriile lui cand ajungem intr-un loc si iesim din masina. Si privirea lui incredibila cand ii povestesc ca mergem acasa la Buni, la Bunicul, la Unchiul Lali, la Lucky si la Nero. A vorbit pe speaker acuma seara cu bunicul lui, si cand a fost intrebat cat de mult il iubeste pe bunicu', el a raspuns "muuuuuu" (mult), ducandu-si mana stanga pana deasupra urechii, sa arate cat de mult :).

Chiar daca e trecut de miezul noptii, pentru mine e tot duminica. Si nu-mi vine sa cred ca acum am ajuns la frig, la drumuri proaste, la muzica lautareasca data la maxim, la miros de mici, la aglomeratie si tiganie. Si nu-mi vine sa cred ca dimineata eram la caldura, la civilizatie, la sunetul marii, la atingerea nisipului, la miros de mare, la mancaruri fenomenale, la peisaje magnifice...

Ce mai facem – partea a treia

Postare scrisa in 28 iulie

Cea mai mare revelatie a acestui concediu este ca puiul ne arata ca ii e foame! Isi arata cu degetul gura sau limba, cu gura deschisa! Si spune “a!”, cum spune la apa de fapt. Dar daca il intrebi daca vrea apa, raspunde “nu”. Daca il intrebi daca vrea mancare, raspunde “da”. Apoi daca iei la rand toate mancarurile, raspunde la toate “nu”, pana cand intrebi “vrei macaroane?” si el “aaaaaaa”, cu fata luminata, toata un zambet :)).

Sper sa i se pastreze interesul pentru mancare si acasa si sper sa reparam astfel greselile in diversificare, care probabil ca l-au facut sa nu vrea sa manance deloc. Ma refer la insistentele mele cu mancarea. Nu am inceput nici eu sa insist pana dupa 1 an, tot am spus ca e normal sa vrea doar tzitzi pana dupa 1 an. Dar apoi am inceput sa fac greseli, in loc sa-l astept pe el sa i se trezeasca interesul pentru mancare.

Intr-o zi chiar a trebuit sa vina Relu de la plaja in camera sa-i dea ce aveam prin camera, ca puiului chiar ii era foame si noi nu aveam nimic cu noi, obisnuiti fiind ca doar la masa ii oferim mancare, si obisnuiti fiind ca el nu prea mananca oricum nimic.

Ieri nu a reusit sa adoarma inainte de masa de amiaza, ca de obicei. Asa ca am mers cu el la masa mai devreme, dar l-a lovit acolo oboseala. S-a cerut la san. Asa ca i l-am dat lui Relu rapid sa imi aduc mancare, sa am ce face in timp ce el sta la san. La Relu in brate si-a pus capul pe umar si a stat asa linistit, iar cand m-a vazut s-a cerut iar la san. A adormit imediat sugand si noi am continuat sa mancam. Apoi l-am adus in camera si si-a continuat puiul somnul mult si bine :D.

Aseara la mini disco chiar a dansat! :) Si deja e obisnuit ca atunci cand i se pare muzica prea zgomotoasa, vrea sa mergem pe faleza sa ne plimbam.

Doua familii de pe plaja sunt foarte hotarate sa-si tina fetitele in apa in colac chiar daca saracele plang de numa. Ieri dupa-masa una din ele, dupa vreo 15-20 de minute de plans continuu in colac, deja avea asa un plans sfarsit, extenuat, de-abia mai scotea cate un sunet, lasata intr-o parte in colac. Mama ei plutea tinandu-se de colac, ca si cum totul ar fi ok. Stiu ca lui Alex ii place mai mult la noi in brate decat in colac, dar nu pot sa stiu daca acea fetita s-ar fi oprit din plans daca ar fi luat-o mama ei in brate. Dar daca tot era asa hotarata sa stea in apa, putea incerca. Sau poate ca era obosita, i se parea apa rece, nu-i placea soarele in ochisori, ii era sete, ii era foame. Oricum, nu am vazut rostul chinului de a tine fetita atata in apa in colac plangand. Cand a scos-o din apa s-a oprit din plans.

Probabil ca mama vroia neaparat sa stea in apa si era singura la plaja cu fetita. Dar nu stiu cat i-a priit sa stea asa. Mi-am amintit iar de ea aseara cand eu as fi facut cateva lungimi de bazin si la piscina, dar Alex ne-a dat de inteles ca nu vrea sa stea, si ne-a aratat hotelul. Normal ca nu am incercat sa-l lamurim sa mai stea putin la piscina, am mers in hotel si ne-am pregatit de cina. Mi se pare asa simplu sa ascultam de ei.

Ieri Alex s-a jucat cu un Andrei din Cluj. Si chiar daca Andrei e mai mare putin, si cand a venit la locul nostru cu jucarii a luat 3 masinute, o lopatica si o grebla si a spus ca sunt ale lui, Alex tot il place :D. Desi s-a speriat in momentul ala, si in clipa in care Andrei le-a lasat jos (la indemnul tatalui lui), Alex le-a luat repede si i le-a dat lui Relu, sa i le pazeasca :)).

Le-am spus lui Relu si tatalui lui Andrei ca piticii sigur s-ar juca mai bine fara interventiile adultilor. Dar nu stiu cum ar fi gestionat Alex situatia, pentru ca Andrei era foarte acaparator si nu voia sa-i dea nici o jucarie. Jucariile erau toate ale lui Alex. Nu stiu de ce, dar Andrei nu avea nici o jucarie. Eu i-am lasat pe ei, pe barbati si pe baieti, si am inchis putin ochii in soare (stand in picioare, desigur, nu am apucat de cand am venit aici sa stau jos pe plaja :)) ), si auzeam interventiile tatalui lui Andrei: “nu pune nisipul acolo, pune-l aici, nu calca acolo, du dincolo nisipul, adu apa in stropitoare, nu turna acolo, toarna in galetusa, da-i si lui Alex lopatica”... si multe altele, in continuu. Nu spun ca era ca si parintii sau bunicii din parc ce spun copiilor cum sa se joace, probabil era doar stresat sa nu ne suparam noi ca se joaca cu Alex si cu jucariile lui Alex. Dar atata timp cat nu ne-ar fi cerut ajutorul Alex, cat nu s-ar fi ajuns la chestii violente, eu as fi propus sa-i lasam sa se joace singuri.

Oricum, chiar daca Andrei era asa :D, Alex a intrebat toata seara de el. DAR lopatica pe care Andrei a vrut sa o duca cu el la finalul jocului, Alex a tinut-o toata seara in mana :D. A fost putin afectat ca a vrut cineva sa-i ia jucariile, dar se vede ca e si fascinat de Andrei. Toata dimineata ne-a aratat la plaja un baietel ce avea o vesta de inot ca a lui Andrei si l-a asteptat sa se joace impreuna. Dar Andrei cu familia lui au venit pe plaja doar la 11, cand noi am plecat spre hotel.

Deja oricum soarele era puternic si azi ne-am si plimbat cu hidrobicicleta (numita aici pedalos). A fost superb, o sa mai mergem si zilele urmatoare, pentru ca oricum la noi la all-inclusive sunt gratis si pedalos, si canoe.

Are Alex niste pestisori de cauciuc si dupa ce s-a obisnuit acum sa vada pesti la picioarele noastre cand intram in apa, si in camera imi arata pestisorul si il pune pe la picioarele noastre :)). Ce fain e sa invete despre animale vazandu-le.

Aici e plin de chelneri romani si sunt foarte prietenosi si foarte amabili. Mai ales unul din ei, care e un fel de sef, vine tot timpul la Alex si se joaca cu el si povesteste mult cu noi. De fapt Alex e prieten bun cu toti sefii. Le intinde tuturor mana (el primul :) ), ii saluta, le face cu mana, le zambeste... Sunt doi sefi de sala foarte duri si impunatori, dar cand il vad pe Alex vin la el zambind si se joaca cu el.

Eu sunt din ce in ce mai trista ca se apropie de final vacanta noastra in paradis... Si nu stiu cum sa absorb cat mai multe imagini cu marea superba si cat mai multe amintiri frumoase. Cat sa imi ajunga un an, pana vara viitoare...

La Thessaloniki

Postare scrisa in 25 iulie

Dimineata am luat lunch basketul de la hotel si am pornit spre Thessaloniki, care e la vreo 70-80 de kilometri de noi. Ne-am calculat drumul la amiaza ca sa pierdem doar ora de plaja de dimineata, si nu orele mai multe de dupa-masa, sa fim inapoi la hotel pe la 5. Si chiar am reusit.

In Thessaloniki am vrut sa mergem si in parcul de distractii Magic Park, dar vara e deschis doar dupa ora 18, asa ca nu am putut. Stiam de anul trecut unde e Ikea, dar voiam acum sa vizitam si mallul Cosmos Mediterranean. Mai ales ca citisem despre el ca e cel mai mare mall din toata zona balcanica. Pana cand am ajuns la mall am ramas oricum impresionati la oraselul-cartier plin de magazine. Un oras intreg e zona de shopping. Cu mall-uri multe si imense, cu reprezentatii ale firmelor vestite in propriile cladiri, mari cat un hipermarket, cu zeci de magazine de outlet, zeci de magazine de copii, ceva incredibil. Nu am vazut asa ceva nicaieri, si am fost si in Bucuresti, Budapesta, Viena, Paris,... (pe vienezi ii suspectez ca sunt acum mai mari, eu nu am mai fost de cativa ani). Si pana la urma Thessaloniki e un oras normal, nici nu e capitala.

Inainte de mall am intrat in Kou-Kou, un magazin pentru copii pe care l-am vizitat si anul trecut. Normal ca nu am iesit cu mana goala :D.

In mall ne-am plimbat repede si apoi am mers in Ikea. Puiul scump era deja super obosit, trecuse ora la care dormea de obicei. Si a adormit chiar cand ne pregateam sa intram in ikea. Am vrut sa-l mut din sling in carucior si s-a trezit puiul drag. L-am pus in boba rapid, sa aiba acces la tzitzi in mod discret in timp ce noi ne plimbam prin ikea. Am sperat sa reuseasca sa adoarma la loc. Dar i-a trezit interesul magazinul, s-a coborat jos si a inceput sa se joace asa de frumos peste tot, ca imi era drag sa-l privesc. Mai ales la raionul pentru copii, se ascundea sub paturile etajate, dupa perdelute, s-a dat in fotoliul acela bila care se roteste, s-a urcat in paturi si a trecut din pat in pat, s-a jucat cu olitele si cu inaltatoarele etc. A fost un scump tot timpul. Imi aducea sa vad obiecte, cand aveam de stat mult intr-un loc si de calculat ceva, isi gasea repede ceva “de lucru” in acea zona. Nu ne-a “deranjat” cu nimic, chiar daca ii trecuse ora lui de somn, si il si trezisem imediat ce a adormit, si acolo era plin de lume, loc nou, zgomotos. Tind sa cred (dar nu ma pripesc cu concluziile) ca de cand citesc cartea Sperantei Farca nu mai sunt eu asa inversunata (bine, nici nu prea eram :)) ) sa fac totul dupa planurile mele. Si atunci, daca il las sa se joace cum vrea el, totul e simplu, viata e frumoasa, noi toti suntem fericiti. Nici o maraiala, nici un nerv, nici o criza. Vom vedea pe viitor daca nu cumva trecem printr-o perioada mai roz acum si de aceea e mai usor. Sau vom vedea daca imi trece mie zenul transmis de carte :)). Dar deocamdata ne e foarte bine :D.

Adica eu nu mi-as fi imaginat ca vom putea merge cu Alex oriunde, oricand, oricat ar fi el de obosit. Si el sa fie fericit ca ne are pe noi doi, ca are tzitzi la indemana oricand vrea, si sa doarma oriunde il apuca. Si daca el e fericit, si noi suntem. L-am admirat mult azi. Nu a marait deloc deloc deloc. Deloc. Nici un marait scurt macar, ca si cum nu l-as asculta ce cere. Si dupa ce am cumparat ce am vrut, am intrat inapoi sa mancam. M-am pus la masa cu o salata greceasca excelenta, mi-am pus pe ea putin ulei de masline extravirgin bio ce era pe masa (!) si am inceput sa mananc, cu el in boba. El se pusese pe supt inca de la coada de la autoservire. Si am mancat asa amandoi deodata. Nu a contat ca o doamna trantea tacamurile la locurile lor, un sunet metalic puternic de tresaream eu, nu a contat galagia incredibila de la locul de mese, plansetele unor copii mici, urletele celor mari, faptul ca eram chiar langa bucatarie si cand duceau carucioarele cu tavile se auzea infernal. Nu. Faptul ca era la sanul meu era suficient pentru el. A adormit calm, linistit, in timp ce eu imi savuram salata greceasca. Apoi am mers si l-am recuperat pe Relu de la iesire de la hot-dogi :)) si ne-am bagat in masina. Puiul mic a dormit pana in fata hotelului. Si chiar daca de obicei somnul lui aici e mai lung, si il face relaxat in pat, nu s-a trezit marait (ca mine cand dorm ziua si imi scade tensiunea puternic :)) ). S-a trezit vesel si am mers la plaja sa ne facem programul zilnic de joaca la nisip si in apa.

Marea azi a fost cu valuri si piticul radea in hohote de se uita toata lumea la el. Ii placea mult sa il salte Relu in sus la fiecare val. Pe plaja s-a jucat linistit si frumos cu nisipul, apa, masinutele de nisip, formele de nisip. Si cand i-a aratat lui Relu ca vrea la locul de joaca pentru copii, Relu l-a dus. Chiar daca noua nu ne place acolo, pentru ca vrea unde nu poate ajunge decat singur, si nu e un loc de joaca pentru copii mici. Chiar daca Relu ajunge sa se bage in toate tuburile si pe toate podetele pe unde il plimba Alex. Si chiar daca face treaba asta de cateva zile in timp ce stie ca eu ma relaxez la mare sau la piscina :)). Vad ca a invatat si el (sau stia dintotdeauna, pentru ca el nu a citit cartea :D) ca daca Alex e fericit, totul e bine. Daca ne “luptam” cu el, nu rezolvam nimic. Ba mai mult, putem chiar sa ii stricam personalitatea si psihicul, increderea in sine si dorinta de cunoastere, curiozitatea si ambitia.

La cina el e singurul copilas ce nu primeste palme fizice sau morale... Adica celor care nu li se da la propriu peste fata sau maini, li se arunca vorbe pe un ton crizat, li se arunca mancarea in fata, sunt fortati sa stea la masa si daca nu mai vor, deja a ajuns sa mi se para normal gestul acela cu un parinte ce trage dupa el de mana un copil, si apoi cand ajunge unde vrea, il tranteste acolo, scuturandu-i mana si franandu-l cu ea. Nu stiu daca se intelege ceea ce vreau sa explic, ca vad ca e un comportament tip.

Si chiar daca Alex e singurul nedresat, e cel mai cuminte. Ceilalti copii ori se razvratesc, ori par soldatei-legume. Chiar nu vreau sa para o lauda. Si stiu ca persoanele care citesc acest blog si ne cunosc personal vor stii ca spun adevarul si vor stii la ce ma refer cand spun ca Alex in ultima vreme e o minune de baiat. Si la masa ne imbratiseaza mereu, ne mangaie, ne pupa. Tot timpul sta in bratele noastre si se muta de la unul la celalalt ca sa ne pupe si sa ne imbratiseze. Nici o nemultumire la el, si nici la noi, ne pupam, ne imbratisam si mancam :D. Dar sunt sigura ca si el ar plange daca l-am obliga sa stea in scaun cand el vrea la noi.

Dar e drept ca pentru a avea armonia asta la masa a trebuit eu sa-mi infranez dorinta de a-l convinge sa manance, lucru care il enerva foarte tare acasa si automat ura ora mesei. Si in plus, si la masa acum ascultam de el. Daca el vrea sa vina cu noi, cu fiecare, cand ne servim cu mancare, asta nu ne deranjeaza. El poate sa stea pe o mana cat timp ne punem ceva in farfurie cu cealalta mana. Spun lucrurile astea pentru ca la alte mese am vazut pornind scandaluri pe tema asta, ca unii copii voiau sa mearga cu tatii dupa mancare, nu sa stea cu mamele la masa. Si de aici incepeau certurile si poruncile.

Si spun lucrurile astea nu ca sa ma laud ca am descoperit nu stiu ce adevar si minune a educatiei. Ci pentru a raspandi vorba :D. Ma gandesc ca poate mai exista in lume un copil cam ca si Alex la care sa functioneze asa de bine tactica asta. Cea in care nu pui tu ca parinte atata pret pe ce ai tu in plan, nu te inversunezi, ci inveti de la copil ce e mai important in viata: clipele de valoare alaturi de cei dragi. De o buna bucata de vreme vad ca la noi functioneaza de minune tehnica asta (sau poate fi o coincidenta, cine stie). Si de asta m-am gandit sa povestesc despre ea, poate ajuta si altor mamici.

Pentru ca in zilele astea Alex ne surprinde si ne da o lectie de viata! Sa vedem ca e tot timpul fericit si multumit, ca nu e nici o clipa suparat sau frustrat sau plangacios sau marait. Si am invatat de la el ca nu conteaza planurile, am invatat de la el ce e important pe lume, am invatat sa traim cu adevarat si sa iubim cu adevarat, am invatat ca atata timp cat suntem toti 3 impreuna (+ tzitzi :D), el e fericit, IN ORICE CONDITII. Nimic nu il supara, nimic nu il oboseste, nimic nu il frustreaza.

E un copil minunat si in fiecare zi “cresc” si eu alaturi de el, si invat mai multe decat am crezut vreodata ca voi cunoaste. Si devin in sfarsit, OM, vorba unei bune prietene.

Sa revin la postarea noastra :D. Acuma seara la mini-disco si-a facut curaj si a coborat putin de la mine din brate sa danseze cu copiii. Este o fetita cam de varsta lui Alex care imita perfect tot dansul animatoarelor!!! Problema noastra este ca atunci cand vine melodia cu music-man, il apuca somnul. Eu banuiesc cauza :D. Anul trecut in Grecia imi ramanea mie in cap melodia, tot de la minidisco, si in camera, in loc sa-l adorm cu cantecelele de pana atunci, incepeam “pia-pia-piano, piano, piano, pia-pia-piano, pia-pia-no, upa upa upa-pa, upa-pa, upa-pa, upa upa upa-pa, upa upa-pa...”. Si chiar si acasa pana iarna cand au inceput colindele, eu tot cu piano il adormeam :)). Asa ca acum, la mini-disco, atunci cand incepe melodia ce el o asociaza hipnotizant cu somnul, capituleaza si imi cere sa suga, asa ca ne retragem :)).

Ca o noutate de azi, Relu a adus la locul de dans de pe plaja ipadul. Si a sunat-o pe bunica pe messenger, pe video-call. Asa ca buni l-a putut vedea pe pitic cum danseaza. De fapt l-a vazut cam greu, ca a spus ca de-abia l-a vazut de fundul meu (da, mami, si daca dansam, tot am vazut ce ai scris :)))) ).

Apoi, cand ne-am retras de la minidisco am continuat transmisiunea in direct pe webcam, aratandu-i bunicii marea, si oferindu-i sa asculte sunetul linistit al valurilor. Apoi l-a vazut pe pitic cum se joaca seara tarziu in nisip. Si am mers pe ponton sa ii arate bunicii barcile. De fapt el nu intelegea treaba asta cu buni, asa ca Relu ii spunea sa-mi arate mie barcile si hotelul, si marea. Si se apuca piticul sa ma strige “caaaa” si sa inceapa sa explice ce este in jurul lui :)).

(Voi pune poze pe blog dupa ce vom ajunge acasa si voi avea net normal :D. Ca acum scriu postarile in camera si la net doar le public, nu mai pierd vremea cu uploadat de poze.)