duminică, 5 august 2012

Militez pentru Rooming-in in maternitati



Ce inseamna rooming-in? Inseamna posibilitatea ca dupa nastere mama sa stea in aceeasi camera cu bebelusul ei. Incet incet se misca in directia asta lucrurile si la noi, insa uneori doar pe hartie. Am mai scris aici despre maternitatea din Baia Mare, care cica e prietena a copilului, si totusi am o multime de prietene care au nascut acolo (ce-i drept ca nu stiu nici o proaspata mamica, de anul acesta) si care au fost tinute la distanta de bebelusii lor. Mamele cu cezariana chiar la alt etaj.

Poate vi se va parea neimportant, sau mai mult, sunteti chiar impotriva. Chiar si la maternitatea privata unde am nascut eu a trebuit sa ma rog de doamnele asistente sa mi-l lase pe Alex din a doua zi de viata, deci mai mult de 24 de ore nu a stat cu mine in camera. Motivul lor a fost sa ma odihnesc. Cel putin cu asta tot insistau, chiar daca eu le-am spus ca nu pot sa ma odihnesc tocmai din cauza ingrijorarii si a dorintei de a fi langa puiul meu. Si stiu multe, multe mame care fac eforturi supra-omenesti ca si dupa o cezariana sa mearga cat de repede pe propriile picioare la sectia de neonatologie ca sa fie mai aproape de bebelusii lor. Dupa a doua zi cand l-am primit in camera, in afara orelor de vizita si in afara zilei in care a fost tinut la lampa :(, de fiecare data cand era dus la neonatologie, apaream si eu pe hol sa ma uit la el. Slabita, gata sa pic de pe picioare, am reusit o data sa le lamuresc pe asistente ca nu am vizitatori, sa imi dea copilul in camera, sa nu mai stau acolo in picioare. Nu imi dau seama daca in prima zi, cand nu au vrut sa mi-l dea, chiar astea sa fi fost gandurile lor reale, grija fata de odihna mea, sau pur si simplu confortul lor, se temeau ca le voi chema din 5 in 5 minute sa le intreb cum sa manevrez copilul.

Partea proasta, gandul care nu-mi da pace de atunci, este faptul ca eu vorbisem cu asistentele de la neonatologie (pe una din ele o cunosteam dinainte si chiar ma intalnisem cu ea pentru o poveste) ca nu vreau sa primeasca puiul meu nimic in afara colostrului meu. Aveam colostru inca din luna a 5-a, a 6-a, nici nu mai tin minte. Imi udam tricourile inca din timpul sarcinii. Asa ca am vrut neaparat, daca tot am avut acest colostru, sa aiba puiul meu posibilitatea unui intestin virgin (despre beneficiile intestinului virgin, despre faptul ca si 1 mililitru de orice altceva in afara de laptele matern conteaza, puteti citi aici: link 1, link 2).

Ca o paranteza, vad de nenumarate ori pe grupurile de mamici intrebarea “ce fac pana imi vine laptele? Tin copilul flamand?”. Exista credinta asta populara ca laptele vine doar de prin ziua a 3-a, a 5-a, si pana atunci nu ai ce sa faci decat sa-i dai formula. Mamele, inspirate probabil de asistentele neinformate, considera colostrul ca fiind insuficient si calitativ, si cantitativ. Colostrul este hrana perfecta pentru bebelus imediat dupa nastere si pana cand apare laptele. Pregateste tot sistemul digestiv pentru aparitia laptelui. Ajuta la eliminarea meconiului, are multi multi anticorpi, este perfect construit pentru a fi prima masa a copilului. Stiu ca exista nasteri cezariene la rece, deci la care si colostrul vine mai tarziu, dar acesta nu va veni daca sanul nu e stimulat. Deci chiar si in aceste cazuri e foarte important sa fie pus copilul la san cat de repede, ideal in prima jumatate de ora de la nastere. In acea jumatate de ora reflexul lui de supt e la maxim, va sti sa faca treaba excelent, iar dupa 2 ore de la nastere intra intr-o stare de somn care va face dificila alaptarea.

Revin la regretele mele. Intr-una din zilele in care Alex era dus de langa mine la sectia de neonatologie in timpul orelor de vizita, am mers la el dupa ce am vorbit un pic cu sotul meu care venise la mine (dar care nu cred ca ar fi avut contraindicatii la apropierea de puiul lui, din moment ce a fost acolo si cand s-a nascut...). O asistenta tocmai scotea o sticla de lapte formula hipoalergen cu soia din gura unui bebelus si o ducea inspre Alex, care incepuse sa se smiorcaie. In secunda in care i-a atins-o de gura, i-am batut inmarmurita in geam si i-am aratat camasa de noapte ce era leoarca in dreptul sanilor. Nici macar nu se obosise sa se gandeasca daca nu cumva e un bebelus alaptat, la care i-ar interfera suptul, sau caruia i-ar distruge putin flora stomacala. Si de atunci nu am pace, pentru ca in prima zi si noapte de viata Alex mi-a fost adus o singura data la alaptat. Nu as putea crede ca in rest a dormit linistit, sunt din ce in ce mai sigura ca desi le-am spus clar ca nu vreau sa i se dea formula sau glucoza, a primit ceva in locul colostrului meu.

Poate se va crede ca ma stresez aiurea. Dar nu reusesc sa inteleg, daca mama are colostru si daca mama vrea sa alapteze de ce asistentele ii pun bete in roate? Nu sunt singurul caz de acest gen, stiu o multime de mamici care trebuie sa se lupte sa-si alapteze copiii in maternitate. DE CE? Ok, inteleg ca spitalul primeste sponsorizari pentru fiecare bebelus ce se externeaza hranit cu formula, dar nu inteleg care e castigul asistentelor...

Tin minte cum imi povestesc multe multe prietene cum merg sa-si alapteze copiii si ii gasesc adormiti satuli de lapte praf. Imi amintesc acum cum m-a emotionat si prietena mea Raluca atunci cand imi povestea si mie la telefon disperata cum asistentele de la neonatologie il saturau pe bebelus inainte sa mearga ea, si ei nu-i permiteau sa mearga in afara orelor stricte pentru alaptat. Nu inteleg aceasta determinare a asistentelor.

Colostrul este, asa cum am mai spus, ideal pentru bebelus. Daca mama il are, si vrea sa-l dea copilului, de ce se gasesc cadre medicale care sa fie impotriva unei chestiuni atat de naturale, si atat de banale si atat de importante totodata? De ce sa-i umpli stomacul bebelusului cu lapte praf, si colostrul mamei sa ramana in sani? Si ramanand in sani, sa nu se mai produca laptele acela mult asteptat? Pentru ca sanii nu sunt un butoi in care daca nu iei din el, se strange mai mult lapte. Dimpotriva. Daca organismul isi da seama ca nu exista cerere, nu mai produce lapte. Deci doar punand copilul la san (chiar si la sanul aparent gol) vei reusi sa faci lapte.

Sunt atatea surse de informare acum incat m-as astepta ca si asistentele de la neonatologie sa afle ca stomacul unui nou-nascut e foarte foarte mic, are vreo 5-7 ml, nu 50 ml cat cred ele. Si cate mame cunosc carora aceleasi asistente le spuneau „ah, ai prea putin colostru, uite ca ai reusit sa mulgi doar 10 ml, insuficient, trebuie sa-i dam 50 ml de formula”. In primul rand nici o pompa nu va reusi sa scoata ce poate extrage gurita unui copil. Si nu numai din cauza tehnicii defectuoase, ci si din pricina lipsei oxitocinei in cazul pompei. Nu poti secreta hormonul dragostei, al atasamentului, al conexiunii, fata de o pompa, deci nici laptele/colostrul nu va cobori in sani. Oxitocina se secreta in principal in 3 situatii: la orgasm, la nastere si la alaptare. Sa vad eu cine poate avea un orgasm in apropierea unei asistente rautacioase si a unei pompe ce iti cauzeaza dureri, intr-un mediu unde ti se spune constant ca nu poti si ca deranjezi. La fel e si nasterea de grea langa aceleasi cadre medicale „deranjate”, la fel e si alaptarea si mulsul laptelui.

In al doilea rand, stomacul fiind mic, bagand in el 50 ml de formula il dilatam intr-un mod total nesanatos. Si nici orarul maternitatilor nu le ajuta pe mame, pentru ca din cauza stomacului mic, nou-nascutii vor sa suga putin si des, nu o data la 3 ore. Normal ca puiului i se face foame dupa nici o jumatate de ora, si concluzia asistentelor nu va fi ca bebelusul trebuie sa suga iar colostru, ci ca nu se satura. Nici nu mai are rost sa mai vorbim de beneficiile alaptarii exclusive, ale unui intestin virgin, in comparatie cu formula. Ne-am lungi prea mult si am pierde din vedere esentialul acestei postari. Acela ca daca mama isi doreste, ea trebuie sa poata sta cu bebelusul ei in camera si trebuie sa aiba sansa sa il alapteze exclusiv.

Pentru ca acesta mi se pare cel mai mare dezavantaj al separarii de mama, faptul ca alaptarea exclusiva este aproape imposibila, si mama trebuie sa lupte inuman de mult pentru ea. Si alaptarea este ingreunata nu numai din cauza ca bebelusul primeste formula, ci si pentru ca absenta bebelusului din bratele mamei ii transmite acesteia ca nu are pentru cine sa faca lapte. Asa cum spun Dr. Linda Palmer in The Baby Bond, si Jean Liedloff in The Continuum Concept, atunci cand mama nu isi tine bebelusul in brate si la san imediat dupa nastere, in primele ore, in primele zile, sistemul hormonal se modifica rapid. Pentru a face fata durerii si doliului (organismul crede ca fatul nu a supravietuit) nu va face lapte, va opri hormonii de alaptare si de bonding, de atasament. De aici si depresiile post-natale, organismul sufera ca dupa un doliu. Asadar, pentru ca partea primitiva a creierului nostru, cea de mamifer, sa inteleaga faptul ca am nascut un pui viu, acesta trebuie sa fie in permanenta langa noi, in bratele noastre, la sanul nostru.

Tot pentru o alaptare de succes, rooming-in-ul e esential si din cauza ca astfel bebelusului nu ii va fi data suzeta sau biberonul pentru consolare.

Si ca sa inchei cu alaptarea, trebuie neaparat amintit cat e de importanta hranirea la cerere fata de cea la program, mai ales la nou-nascuti, care nu au un stomac mare. As umple postarea cu linkuri despre alaptarea la cerere, asa ca daca cineva mai are dubii, sa intrebe in comentarii, nu are rost sa repet daca totul e deja cunoscut.

***********************************

Am scris intr-o postare pe blogul Kiddy Shop despre kangaroo care ca fiind un fel de rooming in mai special. V-as recomanda sa cititi acea postare si daca nu aveti un bebelus prematur, pentru ca ingrijirea stil cangur este o purtare a bebelusului mai speciala, de care pot beneficia si bebelusii nascuti la termen cu greutate normala. Carui bebelus nu i-ar fi de folos reglarea respiratiei, a ritmului cardiac, etc?  La finalul postarii sunt multe linkuri, si de pe blogul Kiddy Shop, si de pe internet,  despre beneficiile ingrijirii stil cangur in special si ale babywearingului in general. Nu are sens sa incep sa le enumar aici, e evident ca per total bebelusul va fi mai sanatos si fizic, si emotional. Si atunci, cum sa nu militam pentru rooming-in si pentru acest motiv? Rooming-in-ul va facilita ingrijirea stil cangur, purtarea bebelusului nou-nascut piele-pe-piele. Nici o imagine nu mi s-ar parea mai potrivita intr-o maternitate decat aceea cu o mama ce isi tine pe pieptul gol bebelusul dezbracat, acoperiti cu o patura amandoi, si bebelusul sa fie alaptat la cerere. Tranzitia din uterul mamei in lumea de afara nu ar fi nici intr-un alt mod mai lina. Senzatia ar fi apropiata, gustul laptelui matern seamana cu cel al lichidului amniotic, aude aceleasi sunete ale respiratiei si ale batailor inimii mamei, vocea ei il linisteste, totul e perfect. Isi poate continua dezvoltarea in cel de-al patrulea trimestru exterior.

*********************************

Daca mama sta in maternitate in aceeasi camera cu bebelusul, ii aude fiecare scancet si poate sa-l ajute, sa-l ia in brate, sa-l puna la san, sa-l linisteasca. Astfel, bebelusul nu va ajunge sa planga pana la epuizare fara sa fie consolat, si apoi sa se resemneze. Am tradus aici despre depresia aceea a nou-nascutului, cum se inchide in sine pentru a se proteja, pentru a nu-si risipi energia, din moment ce mama nu mai exista (din punctul lui de vedere, daca mama nu e langa el, aceasta a disparut total pentru totdeauna). Se numeste „learned helplessness” si apare la toti puii de mamifere care isi pierd mamele. E evident ca nici o mama nu isi doreste un asemenea tratament pentru nou-nascutul ei la inceputul vietii, dar din salon nu are cum sa auda plansetele de la neonatologie. Trebuie sa aiba bebelusul aproape de ea! Despre metoda Ferber, Cry-It-Out, plans controlat, dresaj pentru somn, am mai scris. De obicei am scris pentru parintii care sunt pe cale sa incerce orice ca sa isi faca bebelusii sa adoarma singuri. Dar toate aspectele metodei CIO se aplica si in maternitate atunci cand bebelusul nu e langa mama, tot cortizolul acela crescut care distruge celulele neuronale este prezent si la un nou-nascut ce plange la neonatologie dupa mama lui, si care in final se resemneaza. Nu pot sa stiu cat a plans Alex in prima zi si in prima noapte, cand nu a fost langa mine, dar cu atatia bebelusi in jurul lui care plangeau aproape tot timpul, e evident ca la un moment dat m-o fi chemat la el :(...

De ce nu m-am luptat mai mult ca sa stea cu mine? Pentru ca nu aveam curaj sa le supar cu nimic pe asistente, incercam prosteste sa fiu politicoasa. Pentru ca aveam incredere in asistenta cu care discutasem ca daca plange mi-l aduce, insa acum nu cred ca am fost ascultata. Pentru ca atunci cand m-am ridicat din pat sa merg la baie am cazut, noroc ca erau asistentele langa mine si m-au prins. Si mi-au dat de inteles ca as pica si cu bebelusul in brate. Desi puteau sa ma ajute. Sa il am langa pat, si cand as vrea sa-l alaptez sa le chem sa ma ajute, nu? Of, ce stiam atunci...

*********************************

Imi continui ideile, daca tot am abordat CIO, despre legatura rooming-ului cu somnul bebelusului. Daca bebelusul doarme in aceeasi camera cu mama lui, inseamna ca face co-sleeping (reamintesc ca asta inseamna co-sleeping, sa doarma in apropiere, la o lungime de mana, sa-i auda rasuflarea, dormitul in acelasi pat se numeste bed-sharing). Si inseamna ca bebelusul beneficiaza de tot ce aduce acesta, si mama la fel: lapte mai mult, o alaptare mai usoara, un bebelus mai sanatos fizic si emotional.


Newborns Need To Be Near Their Mothers At Night | Fox News (despre avantajele apropierii fizice, chiar si in comparatie cu dormitul in aceeasi camera)




*********************************

Tot in continuarea ideilor cu alaptarea, kangaroo care, co-sleeping si alinarea plansului, e foarte important cum il tratam pe bebelusul nostru in primele clipe/zile/saptamani de la nastere, pentru ca asta i se va imprima in creier despre lume si despre ce merita el. Explicatia o gasiti acest articol despre The Limbic Imprint, si in cartea The Continuum Concept, din care copiez si aici citatul:

“Perioada imediat următoare naşterii este cea mai impresionantă perioadă petrecută în afara corpului mamei. Ceea ce întâlneşte bebeluşul este ceea ce înţelege el drept natura vieţii. Fiecare impresie ulterioară poate doar confirma, într-o măsură mai mare sau mai mică, prima impresie, făcută când nu avea deloc informaţii despre lumea exterioară. Aşteptările lui sunt cele mai inflexibile pe care le va avea vreodată. Schimbarea din ospitalitatea totală a uterului este enormă, dar, după cum am văzut, a venit pregătit pentru marea săritură din uter la locul său în braţe.

Pentru ce nu a venit pregătit este o săritură şi mai mare în orice fel, cu atât mai puţin pentru una într-un nimic, non-viaţă, un coşuleţ cu textile sau un pătuţ de plastic fără mişcare, sunet, miros sau senzaţie de viaţă. Ruptura violentă din continuum mamă-copil, atât de puternic conturată în timpul fazelor petrecute în uter, e de înţeles că se lasă cu depresie la mamă, precum şi cu agonie la bebeluş.

Fiecare terminaţie nervoasă de sub pielea lui proaspăt expusă tânjeşte după îmbrăţişarea aşteptată, întreaga lui fiinţă, specificul a tot ceea ce este el, conduce spre a fi purtat în braţe. Timp de milioane de ani puii de om au fost ţinuţi aproape de corpul mamei lor încă din momentul naşterii. Unii bebeluşi din ultimele sute de ani se poate să fi fost privaţi de această experienţă de maximă importanţă, dar acest fapt nu a diminuat deloc aşteptarea fiecărui nou-născut că el va ajunge la locul lui de drept.”

Deci putem spune ca oferindu-i mamei posibilitatea sa stea cu bebelusul in camera, luptam pentru fericirea si sanatatea emotionala ulterioara a viitorului om.

****************************

Un alt motiv pentru care militez pentru rooming-in este faptul ca mama are mai multa grija de bebelus decat asistentele de la neonatologie. Nu vreau acum sa pun linkuri, ma supara prea tare. Imi amintesc doar cum in penultima zi a noastra in spital am crezut ca innebunesc. Copilul meu trebuia sa stea la lampa 12 ore. Nu am avut putere sa spun nimic,  sa intreb daca e musai, fara nici o analiza. L-au pus de pe 9 jumate dimineata. Si am plans dupa el toata ziua, ca nu ma lasau sa stau acolo decat cateva minute. Deja ma invatasem cu el in camera, ma atasasem de el. Asistentele insistau sa merg in camera, pe motiv ca "vai, doamna, profitati si mergeti sa dormiti". Deci o agresivitate ascunsa sub vorbe mieroase, degeaba le spuneam ca nu ma pot odihni.  Dar le deranjam sa ma vada mereu la geam. Nu m-au lasat sa-l iau sa-l alaptez (desi ar fi obligate), asa ca pentru a nu-i da formula, m-am muls sa ii dea laptele meu din biberonul lor. Din biberon a lipsit foarte mult cand revenisem dupa vreo ora (din 200 ml de lapte de la mine din cauza furiei laptelui pe care cu mulsul acesta mi-am accentuat-o, mai erau doar vreo 30 ml, Alex avea 2 zile). Deci cred ca au folosit aceeasi sticla sa le dea si altor bebelusi, sa nu se mai oboseasca sa prepare formula. Cel mai traumatizant a fost cand la ora 10 seara asistenta plina de zel nu a vrut sa-mi dea copilul. Eu deja plansesem toata ziua de dorul lui si de faptul ca vedeam ca nu-i place acolo fara mine atatea ore, culcat pe spate, in lumina si caldura, fara nici un minut in bratele cuiva. Si ea nu si nu (tot zambind) ca il mai tine pana la 12, sa merg sa dorm si imi promite ca mi-l aduce. Ca "sa fie sigur bine". Neonatoloaga nu mai era acolo, dar i-am repetat plangand in hohote ce spusese doamna doctor, 12 ore. Macar de mila mea ca plangeam acolo si tot trebuia sa mi-l dea. Pana la urma i-am zis foarte hotarata ca daca tot e stresata ca nu ma odihnesc, atunci sa imi dea copilul, ca eu fara el nu merg de acolo. M-a vazut hotarata si mi l-a dat, tot bombanind ca nu ma intelege de ce nu profit sa dorm. Saptamana urmatoare, dupa ce am ajuns acasa, am citit despre un caz de la Iasi cred, in care o asistenta de la neonatologie o trimisese pe mamica la culcare, ca ii mai tine un pic copilul la lampa, si i-l aduce la 12. Copilul a fost uitat acolo si a fost ars. M-am cutremurat de similaritati... Si ora la fel, si asistenta insistenta la fel, doar orasul era diferit.

Plus multe alte accidente de care citim la stiri, cum mor sau se ranesc copiii in spitale, ard in incendii, sunt scapati de catre asistente si au traumatisme grave... Toate acestea nu s-ar intampla daca mamele si-ar supraveghea mereu copiii, daca i-ar avea tot timpul aproape, in camerele lor.  

**************************

Si, ca un motiv final, nu inteleg rostul de a o tine pe mama departe de bebelus, in loc ca aceasta sa fie lasata sa se descurce singura cu propriul bebelus. Iar daca intampina dificultati, cu atat mai bine, are aproape specialistii (speram) care s-o ajute. Daca nu in maternitate, atunci unde? Ajunge acasa si isi da seama ca nu stie nimic.

 **************************

Recapitulez: militez pentru ROOMING-IN pentru ca:
  • Ajuta in alaptare (alaptarea la cerere este posibila, fara alti factori care sa intervina, cum ar fi suzetele si laptele formula, se administreaza colostrul foarte important, este posibil sa se poata efectua un alaptat exclusiv pentru un intestin virgin).
  • O ajuta pe mama sa nu aiba depresie post-natala, sa se ataseze mai usor de bebelus, sa nu fie stresata si ingrijorata, sa aiba lapte.
  • Se poate efectua ingrijirea stil cangur, purtarea bebelusului piele-pe-piele, cu toate avantajele ce vin de aici.
  • Mama poate linisti bebelusul astfel incat acesta sa nu fie lasat sa planga singur.
  • Dormitul alaturi de mama este foarte sanatos si alaturi de alaptare apara impotriva SIDS (sindromului mortii subite a bebelusului).
  • Bebelusul va fi mai fericit, mai implinit, datorita imprimarii limbice a primelor impresii linistite de dupa nastere.
  • Bebelusul este mai in siguranta langa mama lui decat la neonatologie.
  • Mama are ocazia sa vada ce dificultati intampina si sa intrebe specialistii din maternitate orice dileme ar avea referitoare la ingrijirea noului bebelus.

As fi curioasa ce motive au cadrele medicale sa se impotriveasca sistemului de rooming-in.


Edit 17 aprilie 2013:


Why practice rooming in? Well, one reason is secretory immunoglobulin A (sIgA). The maternal gut contains plasma cells that police her gut for invaders that could cause infection. When such an invader is found that plasma cell journeys to the mammary lactocyte and transfers that information in the form of sIgA. If mom and baby are together, then mom can protect her baby from infection because they both have the same exposures to illness-causing organisms. If mom is in her room and the baby is in the nursery, the mother can't make sIgA specific to what the baby may have been exposed to, increasing the baby's risk for infection, since the baby's immune system is just in the beginning stages of developing. Mom and baby should stay together...or make sure mom goes and kisses the staff that took care of her baby.


28 de comentarii:

  1. Am uitat sa mentionez ca postarea mea a aparut din ideea de a protesta la distanta, din moment ce nu pot participa in Bucuresti la marsul de awareness pe aceasta tema din Saptamana Internationala a Alaptarii 1-7 august 2012. Mai multe detalii aici:

    http://www.nastecumsimti.org/servicii-2/saptamana-internationala-a-alaptarii-nastere-naturala/

    http://www.nasterenaturala.ro/

    "Marș de protest și de awareness pentru instituirea rooming-in-ului în toate maternitățile din București – „NU separării copilului de mamă în maternitate!” desfăşurat în data de 6 august între orele 9:00 – 11:00, pe traseul Piaţa Victoriei – Piata Universităţii. La acest marş sunt aşteptate 100 de persoane care vor milita paşnic pentru drepturile copiilor şi ale mamelor cu pancarde cu mesaje sugestive. În continuarea marşului de protest, conducerii Spitalelor Elias, “Panait Sârbu” şi Malaxa (singurele maternităţi din Bucureşti în care nu există posibilitatea rooming-in-ului) le vor fi transmise materiale informaţionale despre importanţa şi beneficiile neseparării copilului de mamă şi o strategie elaborată de conducerea ANNA privind implementarea acestor practici în maternităţile respective."

    Insa, mare atentie, am vazut pe pagina de Facebook a evenimentului (http://www.facebook.com/events/242532035867021/) ca acest mars s-a amanat din motive birocratice de avize de la primarie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Raluca!

    Multumesc ca mi-ai raspuns la comentariul articolului despre drumul spre Grecia. Vroiam sa te intreb daca vorbesti spaniola cumva sau daca stii pe cineva care vorbeste si ar fi interesat sa colaboreze la traducerea cartii Laurei Gutman - La maternidad y el encuentro con la propia sombra (ai citit-o cumva pe autoare? parca vazusem mentionat numele ei pe undeva pe blogul tau).

    Mi-ai putea da o adresa de mail unde sa-ti scriu despre asta? Daca scriu pe adresa kiddyshop, vezi tu mailurile?

    Salutari si merci!
    Andra

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut! Din pacate nu vorbesc spaniola. Insa Paula (http://mofturisicopilarii.blogspot.ro/) locuieste in peninsula iberica, eu as zice ca in Spania, sper sa nu gresesc :)). Si Zoozie (http://blogulmeumediocru.blogspot.ro/) stie spaniola. Si mai mult ca sigur si Jeanina (http://www.emigrantintenerife.info/). Cu toate trei iti pot face legatura daca e nevoie.

      Pe adresa kiddy vad mailurile si eu, si colega mea, sa-mi spui daca vrei o adresa mai personala.

      Multumesc ca te-ai gandit la mine! Nu am citit-o pe autoare, dar uite ca abia astept.

      Ștergere
  3. imi pare rau ca nu pot ajunge, dar inima mi-e acolo!

    RăspundețiȘtergere
  4. Singura problema e ca logistic vorbind e deocamdata imposibil sa faci asa ceva in maternitatile din Romania, cu saloane de 6-8-10 paturi. Nu ai cum sa tii 8 mame cu 8 nou-nascuti intr-o camera, parerea mea. Iar costurile pentru a reorganiza maternitatile in saloane de 1-2 persoane nu cred ca vor fi alocate prea curand, trecand peste faptul ca asta ar reduce capacitatea de primire a maternitatilor.
    Iar pentru femeile cu cezariana ar trebui saloane unde sa poata fi insotite de o ruda, din experienta mea e imposibil dupa operatie sa ai grija de un nou-nascut 24h pe zi, cand tu esti ca o rama si nu te poti misca (o parte din timp stai la terapie intensiva oricum). Eu, cel putin, nu m-as aventura sa stau singura cu copilul in primele zile, prefer sa ma tar pe scari o data la 2-3 ore sa-l alaptez.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deocamdata macar in maternitatile care se mandresc cu statutul de baby-friendly (si primesc finantari in plus pentru asta) ar putea sa respecte la ce s-au angajat. In timp sunt sigura ca s-ar putea rezolva si cu saloanele. Iar eu sunt de parere ca femeile ce au nascut cu cezariana ar trebui sa aiba neaparat un ajutor, ori din familie, ori din randul asistentelor sau ingrijitoarelor.

      Ștergere
    2. Eu as fi zis mersi daca ar fi binevoit vreo asistenta sa-mi arate cum sa-l pun corect la san sau sa-l schimb sau detalii de-astea, ca ma simteam pierduta de fiecare data cand ma duceam sa-l alaptez, tot ar face o diferenta fata de ce se intampla acum..

      Ștergere
    3. Da, ai dreptate, orice mic avans ar fi binevenit...

      Ștergere
    4. La Cantacuzino e cu rooming-in, dar nu e baby-friendly. In primul rand, nu s-a intamplat sa vina vreo asistenta neo-nato sa se intereseze daca stiu cum sa pun copilul la san, daca ma descurc in vreun fel. De venit au venit, sa ia copilul sa-i dea "sa manance", sa ma convinga ca n-am lapte, ba chiar sa insiste pe subiectul asta. Cred ca la cezariana as fi avut nevoie de ajutor doar in primele 12 ore, dar cineva din familie e oricand binevenit pentru sustinerea morala

      Ștergere
    5. Da, Andra, din pacate in ultimele zile am auzit chiar povesti ingrozitoare de la Cantacuzino, cum bine stii. Eu nu inteleg de unde atata inversunare sa-i arati mamei ca e incompetenta! Acesta e un domeniu in care chiar ar trebui testati riguros psihologic angajatii care lucreaza cu proaspetele mame! Inca dinainte de a se oferi sprijin terapeutic lauzelor, mi s-ar parea important ca cineva sa-i verifice pe oamenii acestia (mai bine spuneam sa "le" verifice, pentru ca dezastrele sunt mai mult la asistente decat la doctori) daca nu cumva isi varsa propriile neajunsuri pe cineva atat de sensibil. Mi se pare ingrozitor...

      Ștergere
  5. Poate o sa te surprinda ce spun dar unde am nascut eu exact femeile care au nascut cu cezariana aveau privilegiul sa stea cu copilul in salon. dupa ce ieseau de la terapie itesiva bineinteles. si daca solicitau expres acest lucru. Salonul unde am stat eu, de fapt saloanele, la ultimele 2 cezariene aveau langa patul mamei un patut ptr copil. inaltut asa si ingust si dedesupt era locul unde tineai lucrurile.
    Cand aduceau copiii la san pe terapie, ii puneau in pat cu mama, apoi il luau daca nu cereai tu sa ramana cu tine. dupa un timp venea sa-l ia iar, depinde de tine daca il dadeai sau spuneai ca vrei sa-l lase cu tine. In salon insa il lasa toata ziua daca vroiai. dar noaptea venea sa il ia si la vizita.
    Vreau sa zic ia intr-o noapte, a3a sau a4-a dupa nastere, m-am trezit sa merg la toaleta. Desi chiauna de somn, auzeam asa plansete de copil dar culmea cand am deschis usa la salon, nu veneau de pe coridorul spitalului. Cand am scos capul pe geam mi-am dat seama ca era plansul bebelusilor de la neonatologie.
    Instant mi-a sarit somnul si mi s-a pus un nod in gat. Cand am deschis usa la neonatologie, doamna de acolo dormea pe canapea, iar dincolo de geam copiii urlau de ti se ridica parul in cap. Am aprins lumina si i-am spus ca am venit sa-mi iau copilul in salon. nici n-a avut timp sa-mi dea replica ca eram deja langa al meu copil dorindu-mi in acelasi timp sa am vreo 10 maini sa mai iau cativa in brate.
    Sa nu mai zic ca atunci cand am aprins lumina m-am speriat. pe jos misunau goangele ca senioritele pe faleza. nu mai stiam pe unde sa calc.
    M-am dus cu copilul in salon si le-am zis mamelor ca daca vor ca bebeilor sa la fie bine sa mearga sa-i ia de acolo.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of Sakura... cat as fi vrut in prima zi de dupa nastere sa fi fost tu colega mea de salon si sa ma mobilizezi sa fiu mai tupeista, sa imi cer copilul de la inceput! Of of... saracii bebelusi....

      Ștergere
    2. Si mie mi-ar fi placut, sa sti Raluca.
      Din noaptea aia si pana cand m-am externat, copilul a ramas la mine in salon in afara de timpul cat dura vizita.
      Am obsrvat cat de mult conteaza ca sa fie intr-un grup un element de-asta tupeist. care sa insufle grupului un alt suflu. Recunosc ca in viata mea cele mai mari cotituri trecute cu bine au fost cele in care cineva ma impulsionat, m-a impins de la spate.

      Referitor la noaptea aia, eu habar n-aveam ca bebelusii sunt lasati sa planga in halul ala. eu credeam ca daca plang, ii calmeaza cineva cumva. ce naiva eram. De-aia zic ca cel mai bine ii e copilului langa mama lui. acolo sub ochii ei, in bratele ei, la sanul ei,

      Ștergere
    3. Eu am trait in aceeasi naivitate pentru ca o cunosteam pe aceasta asistenta si povestisem cu ea dinainte. Dar ele sunt atat de obisnuite sa ii lase sa planga incat nu cred ca ii mai baga in seama...

      Ștergere
    4. la terapie intensiva dupa cezariana se sta cam fara logica dupa parerea mea....se sta pentru ca spitalele n-au personal sa se ocupe de tine decat in saloanele de tipul ala, unde exista asistenta permanenta. eu n-am stat la ati dupa cezariana si nici nu mi s-a parut ca as fi avut nevoie

      Ștergere
    5. Da, cred ca dupa orice operatie stai la terapie intensiva ca sa fii supravegheat non-stop, banuiesc ca asta e logica lor. Tin minte cand eram internata dupa operatia de colecistectomie la Cluj, o operatie simpla, laparoscopica, atat de simpla incat de la terapie intensiva m-au tot externat in ziua urmatoare. Dar cat am stat acolo am asistat la o scena ce putea fi tragica daca nu erau asistentele acolo. Un domn a facut o embolie, cred ca asa se numeste cand un cheag de la operatie blocheaza apoi o artera, nu stiu daca a ajuns la plamani, dar domnul a fost salvat asa rapid, pus pe oxigen si chemat de urgenta medicii. Si avea si el tot o operatie simpla, dar na, astea se mai intampla.

      Ștergere
    6. Si eu as fi vrut-o pe Sakura in camera cu mine. Sau macar pe acelasi etaj cu mine. Sau pe hol cu mine. Doar sa-mi dea impulsul, bobarnacul.

      Ștergere
    7. Da... acum sper ca voi avea puterea, daca tot stiu, sa-mi dau eu singura impulsul. Pe mine ma omoara incet politetea si bunul simt in raport cu cei care de fapt ei imi ofera un serviciu. Contra cost. As fi facut orice ca sa nu-i supar, sa nu-i deranjez. Si apoi plangeam in camera din cauza regretelor ca nu am fost tiger-mama.

      Ștergere
  6. raluca evident ca pot aparea probleme, sunt curioasa cum se sta in alte tari dupa cezariana. mie repet, n mi s-a parut necesar, dar eu am fost sa zicem un caz fericit, care a doua zi umbla pe acolo fara probleme

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am nascut de doua ori prin cezariana.
      Prima a fost o cezariana de urgenta, dupa multe zile de travaliu, incercari de a scoate copilul cu forcepsul si vacuumul, complicatii majore la mine care au necesitat o a doua operatie si el a trebuit sa stea in spital o saptamana cu tot felul de diagnostice.
      Primele doua zile am fost la terapie intensiva cu tot felul de tuburi infipte in mine. De bebe a avut grija tatal lui care a stat cu noi in salon. Baiatul a stat foarte putin la nursery, in principal cand i se administra tratamentul. Asistentele mi l-au pus la san chiar daca eu nu puteam misca un deget, l-au adus si mi l-au tinut acolo la san. Din nefericire datorita complicatiilor nu am reusit sa alaptez exclusiv si am completat cu formula. O decizie dictata de circumstante nefavorabile pe care am regretat-o nespus.

      A doua nastere, cezariana la 40 de saptamani, initial totul era pregatit pt VBAC dar fetita nu s-a intors.
      Operatia a avut loc la 8 dimineata (fata a fost la terapie intensiva toata ziua din cauza unor probleme la plamani). eu la 5 ore de la cezariana m-am dat jos din pat cu ajutor si am mers sa o alaptez. Mi-au dat-o cu toate cablurile atasate de ea si a petrecut 2 ore la san, a supt din prima foarte bine. Seara pe la 8 cand i s-au stabilizat saturatiile de oxigen(aceeasi zi) mi-au adus-o in salon si acolo a ramas pana cand am plecat acasa (am stat 2 nopti in spital). Si da, m-am ocupat in exclusivitate de ea, ba chiar a dormit cu mine in pat din prima noapte:)), eu avand operatie...nimeni nu mi-a dictat nimic, am alaptat zi si noapte. Asistentele sunt acolo sa ma ajute nu sa-mi dicteze ce sa fac cu copilul meu. Eu am pus o hartie mare la ea in patut pe care am scris: no formula, no pacifiers, no vaccination - pentru momentele cand era luata la nursury pentru controale medicale.

      Acum are 9 luni si este in continuare alaptata aproape exclusiv, foarte putine solide (practicam BLW:D) si doarme in pat cu noi din prima zi de cand am adus-o acasa.

      Din experienta personala, la a doua nastere am avut mai mult suport pentru alaptare, dar au contat si circumstantele medicale care m-au facut sa ratez o alaptare exclusiva la primul copil.
      La al doilea am avut si consultanti in lactatie care m-au ajutat si in spital si acasa.

      Oricum situatia din Romania e tragica, mamele sunt tinute uneori pt o cezariana si 7 zile in spital timp in care sunt despartite de copil, trist. Aici (SUA) am stat doua nopti, am nascut joi la 8 dimineata si sambata la pranz am plecat acasa.

      Ștergere
    2. Ooffff, si eu credeam ca SUA e mai "corupta" de marile concerne decat amarata noastra de tare, credeam ca acolo companiile de formula au mai mare putere sa se impuna in maternitati. Inseamna ca probabil la noi nu e decat rautate si prostie din partea personalului medical...

      Ce frumos sa stii ca esti respectata si ajutata in orice fel... mi se pare uman si logic inclusiv ca il lasa pe sot langa tine. Am citit cu bucurie ce ai scris, sper din suflet sa ajunga asa si la noi candva... Mi-ai amintit de o poza ce circula pe facebook in urma cu cateva luni, cu o mama ce paralizase la nastere, si asistentele ii tineau copilul la san la fiecare alaptare. Si-a revenit mamica intr-un final, si copilul era in continuare alaptat exclusiv...

      Multumesc!

      Ștergere
    3. La nici una din nasteri nu am avut surpriza ca cineva sa administreze formula sau sa ma preseze in sensul asta. Ba chiar citeam recent ca in unele state s-a interzis formula in spitale, se elibereaza pe baza de prescriptie ca un medicament dupa ce mama a fost consiliata in prealabil de efectele negative pe care le poate avea administrarea de formula. Din pacate din cauza concediului de maternitate extrem de scurt (6 saptamani - maxim 12) multe femei renunta la alaptatul exclusiv. Eu am renuntat la servici:).
      Baiatul a avut probleme de sanatate de la 1 la 2 ani (alergii, infectii la urechi), nu o sa stiu niciodata cat la suta din ele s-au datorat alimentarii mixte si cat introducerii in colectivitate - cresa la o varsta frageda (1 an), dar am decis ca la fetita sa nu mai fac greselile pe care le-am facut la baiat asa ca acum stam acasa si ne bucuram unii de altii:))

      Ștergere
    4. Da, aici e dezastru. Asistentele ar face orice sa-ti demonstreze ca esti incapabila sa alaptezi, sa tii copilul in brate, sa cresti un copil, etc. Lauzele sunt tinta lor perfecta de batjocura, probabil sunt cele mai vulnerabile paciente pe care le pot "invinge" cu rautatea lor. Imi cer scuze daca sunt prea dura, dar azi am auzit niste povesti de la o maternitate din Bucuresti incat mi s-a facut sila. De fapt asistentele folosesc cuvantul "greata" se pare: "nu vezi ca-i e greata de sanul tau? hai nu-l mai flamanzi, da-i biberonul asta, nu fi absurda". Asta dupa cateva secunde de a alapta pentru prima oara dupa mai mult de 24 de ore de la nastere, atunci cand i s-a permis... fara nici un ajutor sau sfat, desigur. Hai s-o facem pe mama sa simta ca e o mama rea daca nu da formula, ca flamanzeste copilul. Singura mea intrebare din ultimele zile, de cand citesc astfel de experiente, este DE CE fac asistentele asta? Doar din dorinta de a se simti superioare? Din frustrari personale? Din rautate pura? Primesc stimulente financiare? (Stiam ca sectiile de maternitate, chiar si de la stat, primesc sponsorizari in functie de cate externari se fac cu recomandare de formula, o formula anume, dar nu m-am gandit niciodata daca se plateste si personalul)

      Scuze, revin la raspunsul pentru tine. Stiu ca e ingrozitor cu concediul de maternitate in state, de aceea ma surprinde cand aflu ca SUA are un procent mai bun decat noi la bebelusii alaptati. Si doar si acolo se lupta cred ca cel mai mult in lumea asta companiile de formula pe "carnea de tun". Si cel mai mult le admir pe mamele americane care alapteaza in continuare pana la 1 an, 2 ani, chiar mai mult, in acele conditii, isi duc pompa la serviciu si lasa acasa lapte pentru copil. Cam de pe la 1 an majoritatea care fac asta renunta la pompa din cate am vazut, dar isi alapteaza in continuare copiii seara, noaptea, dimineata. Mi se pare fenomenal. Nu stiu daca as fi fost in stare.

      Ștergere
  7. Voiam doar sa le gasesc explicatii, poate asta e protocolul dupa operatii. Nu ma refeream ca ar fi nevoie de terapie intensiva dupa cezariana in sensul ca femeile isi revin greu, am in anturajul meu cel putin doua cazuri de cezariana care in aceeasi zi se plimbau pe coridor fara probleme, iar eu cu naturala mea cand m-am ridicat din pat prima data, dupa vreo 12 ore, am cazut in bratele asitentelor...

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna, imi cer scuze, n-am reusit sa citesc nici tot postul, nici toate comment-urile, din lipsa de timp, insa am prins ideea si am vrut sa impartasesc experienta mea vis-a-vis de rooming. Eu am nascut in Cluj, la maternitatea Stanca si mie mi-a fost adus copilul a doua zi f. de dimineata si acolo mi l-au lasat! Am stat intr-un salon de vreo 8 paturi cu 3 separeuri, dar se auzea tot,evident. Toti copiii au stat langa mamele lor, insa unele insistau sa le fie luat noaptea sau cateva ore ca sa se odihneasca.//deci opus a tot ce ai scris tu, chiar ele cereau asta! In plus, asistenta ne-a explicat sa punem copilul la san cat mai des, ca sa ne vina laptele,ca majoritatea maelor se plangeau ca nu au lapte. Asistenta insista ca chiar si o lingurita pe zi de colostru ii ajunge si il satura! Deci mai exista si astfel de asistente si maternitati.
    Raluca, si eu am o fetita de 1n si 7luni si un baietel pe drum! Iti doresc o nastere usoara si colostru "rapid" si "saturant"!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, am uitat de astfel de situatii! Si asistenta ce o cunosteam de la clinica Euromedica de la noi a spus ca intalneste foarte multe mamici care nici nu vor sa vada copilul cat stau acolo (ca doar e maternitate privata, au conditii, tv in salon, etc), pe motiv ca o sa aiba destula grija acasa de copil. Ea le intreba mereu ce vor face acasa, daca nu invata acolo, aproape de asistente, cum sa il ingrijeasca...

      Ce frumos! Sarcina usoara, nastere frumoasa si un baietel sanatos!

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...