Toxoplasmoza - vesti mai putin bune

Azi am primit rezultatele. Am sperat si chiar am crezut ca va veni aviditatea aceea mare, sa ma pot linisti. Dar nu...

IgG 858  UI/ml   (ELFA)
<4 negativ; absenta imunitatii
≥4 si <8 echivoc; se recomanda
repetarea recoltarii
≥8 pozitiv - <300 imunitate veche sau
debut al seroconversiei
- ≥300 seroconversie
recenta sau persistenta a unui nivel
ridicat, mai vechi

Index de aviditate 0.198
< 0.2: aviditate scazuta
0.2-0.3: aviditate intermediara
≥ 0.3: aviditate crescuta
(Posibil infectie recenta (in ultimile 4 luni) cu Toxoplasma gondii. Se recomanda consult de specialitate (parazitologie)).


IgM 1.74  (ELFA)
< 0.55 : Negativ
0.55 - 0.65 : Echivoc - se recomanda
repetarea recoltarii dupa 10 zile;
≥0.65 : Pozitiv
(Determinarea anticorpilor Toxoplasma gondii IgM s-a efectuat prin 2 metode: electrochemilumiscenta si ELFA in ambele cazuri obtinandu-se un rezultat pozitiv)


Am intrat din nou in panica. Ce fac acum? Am cautat la Synevo Cluj si nu au analiza IgA, care ar indica mai precis vechimea infectiei.

Am spus si in postarea precedenta ca am primit sfaturi si ajutor de unde nici nu ma asteptam. O fosta colega de generatie (nici nu de clasa) din liceu mi-a scris si mi-a dat atunci numarul de telefon al matusii sale, care este specialist in toxoplasmoza in Cluj (nu la infectioase, ci la sanatate publica). Am sunat-o acuma dimineata, mi-a raspuns imediat, m-a ascultat si mi-a zis ca ea ar face tratamentul cu spiramicina pana la finalul sarcinii. Mi-a zis ca posibilitatea de infectie in primul trimestru e intr-adevar mica, dar ea exista, si daca se infecteaza fatul in primul trimestru da cele mai mari anomalii. Mi-a spus ca daca IgG-ul ar fi fost peste 1000, ar mai fi fost sanse sa fie suficient ca sa transmit anticorpi prin placenta la fat. Nu s-a mirat si nu m-a certat cand i-am spus ca inca alaptez in sarcina un copil de doi ani jumate. Mare lucru de la un cadru medical din Romania! Mi-a dat si datele de contact ale altei doctorite specialiste in parazitoze din Cluj, cadru universitar, pentru a afla parerea dansei.

Am sunat, mi s-a raspuns imediat (uau, eu de atatea ori nu pot raspunde la telefon nici macar la numerele ce le am in agenda, nu mai vorbesc de numere necunoscute). A fost atat de calda si de draguta, m-a intrebat mai multe detalii, despre analize, despre alimentatie. Mi-a zis ca trebuie neaparat sa gasesc un loc unde sa fac IgA, mi-a explicat ca o aviditate mica nu inseamna neaparat infectie recenta, dar o aviditate mare ar fi insemnat infectie mai indepartata. Mi-a zis ca IgM-ul nu mai e relevant de multi ani pentru infectiile recente. Dar mi-a spus ca dupa parerea ei, as fi pierdut sarcina daca as fi fost infectata recent si daca fatul ar fi fost infectat. Mi-a mai spus ca parerea ei este ca daca IgA-ul iese bine (of, Doamne ajuta!), si ecografia de dupa saptamana 16 nu arata anomalii, atunci ea ar elimina complet posibilitatea infectarii recente cu toxoplasmoza. Si aceasta doamna doctor a considerat ceva perfect normal ca alaptez in sarcina un copil de doi ani jumate, cand i-am spus de ce as vrea sa evit tratamentul.

Ca o paranteza, fix duminica m-am trezit nervoasa de ce am acceptat eu la ginecolog sa mai merg la o ecografie in saptamana 21? De ce am acceptat-o doar ca sa nu-l supar pe doctor? Stiam ca la viata mea toate regretele ce imi macina zen-ul si stomacul au fost din tot felul de imprejurari cand am acceptat ceva ca sa nu supar, nu pentru ca asa am crezut eu. Asa ca deja duminica eram pornita sa merg la medic si sa-i spun ca numai daca ma lamureste motivele medicale pentru care m-ar interesa lungimea femurului copilului meu (ca doar daca e prea mica, tot n-o poate lungi...), sunt de acord sa fac ecografia. Eram hotarata ca asta va fi si un test, sa-l vad cum reactioneaza cand imi spun parerile, pentru ca in timpul nasterii e evident ca nu voi avea atata putere sa ma contrazic cu el. Ei na, uite ca soarta iarasi ma face sa imi doresc eu sa fac ecografia. Desi tot nu imi este clar, daca e deja afectat fatul si daca Doamne fereste are anomalii, daca are vreo importanta ca eu as face tratamentul sau nu. Adica nu cred ca poate sa-l ajute sa-si refaca lipsurile, nu? Of...

Colega mea se intereseaza in momentul asta in Tg-Mures, si sa afle parerea unui mare ginecolog de acolo, dar si cu analizele. Vad ca se face IgA si la Tg-Mures. La Cluj am sunat la infectioase, mi-au spus sa revin dupa ora 1, acum am aflat ca nu se face IgA la Cluj la infectioase. La Synevo nu. Nu stiu unde altundeva sa sun. Pentru ca da, as fi preferat un drum de Cluj de 3 ore decat unul de Bucuresti de o zi intreaga cu Alex cu tot. Sau cu avionul, treziri de la ora 4 si mers la Bucuresti...

Am sunat si la Bucuresti la EcoParaDiagnostic, pentru ca daca tot as merge la Bucuresti, macar sa merg la cei mai specializati in toxoplasmoza. Dar nu am avut cum sa dau de doamna dr. Carmen Cretu, am vorbit doar la receptie. Trebuie sa vad daca as avea cum sa trimit sange la ei, sa nu trebuiasca macar sa fac 2-3 drumuri si pentru consultatii inainte si dupa analize, si pentru analize. Stie cineva cum as putea trimite sange la ei? Daca as sti ca rezolv cu un drum, ar fi ok, dar rezultatele vin in 7 zile, deci nu am cum sa stau atata in Bucuresti, pentru ca apoi cu rezultatele sa imi fac programare la doamna doctor ca s-o intreb ce sa fac.

De ce nu fac pur si simplu tratamentul? Pentru ca e un antibiotic luat zilnic, toata sarcina, iar daca fatul nu e infectat nu cred ca are sens. Plus ca mi se par mai simple 3 drumuri de Bucuresti cu avionul decat o intarcare brusca si fortata a lui Alex acum.

Nu mi-e clar de ce pe linkul dat in ceva comentarii la prima postare, pe un forum romanesc, erau mamici care primeau tratamentul chiar daca aveau indicele de aviditate crescut, sau daca aveau rezultate bune la amniocenteza. De ce au mai facut amniocenteza? A, probabil pentru a avorta in cazul in care... Si totusi de ce li se dadea tratament?

In strainatate mi s-a spus sa merg, dar nu cunosc pe nimeni, nici un specialist. Nu cred ca ma pot pur si simplu caza in Viena si acolo sa caut laboratoare si specialisti.

Deci intrebari:

• stiti daca se face undeva la Cluj IgA? (poate si IgE?)
• stiti daca se poate trimite cumva sange la analize in Bucuresti la EcoParaDiagnostic?
• cu rezultatul analizelor, stiti daca se poate contacta doamna doctor Carmen Cretu, si sa platesc consultatia ca pe una reala? (fie ca e prin telefon, sau prin email)
• o cunoaste cineva cat s-o intrebe ce analize sa mai fac in afara de IgA si IgE?
• daca gasesc un loc la Cluj unde se face analiza, sau merg la Tg-Mures, oare inseamna ca prelungesc aiurea si pierd timpul? In sensul ca daca tot la Bucuresti as ajunge intr-un final, IgA si IgE nu ar mai avea relevanta (4-6 luni ar fi deja din timpul sarcinii, nu de dinainte)
• stiti de ce sunt mamici care primesc tratament, chiar daca aviditatea este mare, sau chiar rezultatele la amniocenteza sunt bune?
• stiti daca dupa ce este deja infectat fatul, si probabil afectat de asta, mai are vreun efect tratamentul? Ii poate reface auzul pierdut, vazul pierdut, neuronii pierduti, membrele lipsa? Adica are vreun rost tot stresul meu din moment ce infectia, daca a fost in timpul sarcinii, a avut loc deja? Sau mamele fac aceste investigatii in general ca sa se linisteasca in cazul in care analizele sunt bune, si sa avorteze in cazul in care sunt proaste? Pentru ca eu nu as vrea sa fac avort, asa ca vreau sa stiu daca are sens totul.
• stiti pe cineva foarte bun specialist in toxoplasmoza in strainatate? pentru ca decat sa merg sa caut, poate mai bine ma bazez ca avem specialisti la noi.  

Of of...

TIME – I am mom. Enough!

Mi-a placut mult schimbarea titlului, propusa de un grup de bloguri de natural parenting. Aceste bloguri au facut un “carnaval” al postarilor cu aceasta tema, “I am mom. Enough!”, titlu inspirat de tot iuresul din media provocat de coperta revistei Time.

Stiu ca sunt intarziata ca scriu abia acum despre asta, dar uite ca ultimele doua postari din acest carnaval le-am citit abia ieri, si mi-au placut mult mult.

Am vrut sa fac o adunare de linkuri interesante pe aceasta tema, fara sa-mi mai spun eu parerea, pentru ca au facut-o altii multi mai bine:

Aici puteti vedea pozele din sesiunea foto pentru coperta. Eu recunosc ca imi place mult mult cea a Dionnei, pe care o citesc cu drag de multa vreme la Code Name: Mama.

Dupa ce a inceput nebunia cu acuzatiile si jignirile primite de mamele ce au pozat si de parintii ce practica Attachment Parenting si de parintii ce practica intarcarea naturala, Hobo Mama (care impreuna cu Dionna a fondat naturalparentsnetwork.com) a scris foarte frumos pe aceasta tema aici.

Dionna insasi a simtit nevoia sa se exprime si sa povesteasca despre alaptatul pana la termen (nu pot sa-i spun prelungit, pentru ca asa ar trebui sa fie natural pentru noi, ca specie) aici.

Tot despre familia Dionnei, dupa aparitia revistei, aici.

O postare neutra si frumoasa: No.I am not mom enough.

Despre alaptare, cat timp se alapteaza la nivel mondial, si cat timp e normal pentru specia noastra sa fie alaptata, parerea doctoritei antropolog Katherine Dettwyler, aici.

Tot despre varsta naturala a intarcarii la om, aici.

Un interviu minunat cu protagonistele din pozele propuse pentru coperta Time, dupa scandalul iscat, pe kellymom.

O postare cu mult umor, simpatica, despre alaptare si despre alegerea dornica de scandal a pozei, aici.

Mi-a placut mult chiar in primele zile dupa aparitia revistei, pozaaceasta si comentariul de la ea. Poza este a lui Mommypotamus, in timp ce o alapta intr-o pozitie naturala, nu fortata, pe fiica ei de 3 ani, in ziua in care il nascuse pe fiul ei mai mic.

Mommypotamus a fost chemata la tv sa isi spuna parerea. Despre interviu aici.

Un interviu video cu mamica de pe coperta aici.

Mayim Bialik a fost chemata la tv pentru o serie de interviuri pe tema Attachment Parentingului. Puteti vedea filmarile aici.

Dr. Bill Sears raspunde acuzatiilor aici (ca doar a fost tarat fara sa vrea in acest scandal).

Cred ca una dintre postarile cele mai frumoase pe tema aceasta, aici.

Dar de departe cea mai plina de umor postare, spusa de un tata (banuiesc ca ati observat deja de multa vreme ca in general femeile sunt impotriva oricaror chestiuni legate de alaptat, fie ca e vorba de alaptare la cerere, alaptare noaptea, alaptare in public, alaptare pana la intarcarea naturala, etc. Barbatii privesc mult mai degajat si natural problema).

Si Attachment Parenting International a simtit nevoia sa scrie cu ocazia aceasta despre alaptarea la termen.

Despre strategia dornica de scandal adoptata de Time, aici.

Tot despre alaptare si coperta Time, aici.

Despre alaptarea unui toddler, aici.

Din carnavalul amintit chiar la inceput, postarile Dionnei si a lui Hobo Mama:

http://codenamemama.com/2012/05/28/i-am-dad-enough/

http://www.hobomama.com/2012/05/attachment-parenting-is-about-respect.html

Celelalte postari pe tema le puteti vedea in insiruirea de linkuri din josul celor doua pagini de mai sus. Imi place mult postarea lui Hobo Mama pentru oricine care spune ca are ceva impotriva Attachment Parenting-ului. Explica frumos ce inseamna de fapt Attachment Parenting.

Chiar si celebrul raw-food-ist Kevin Gianni a scris despre Attachment Parenting.

 

La noi in tara? Pot aminti doar postarea de pe poarta-ma. Stiu ca s-a scris si pe Mame pentru mame, mai ales dupa scandalul de la TVR. Stiu ca este pe net inregistrarea emisiunii total neprofesionale de pe TVR. Stiu ca si pe Digi24 si-a dat un nene cu parerea ca sunt mame bizare care isi tin pruncii in tot felul de chingi si care ii alapteaza (rumoare in public)! Stiu ca psihologul/psihiatrul dezinformat si subiectivo-pasionat-de-experienta-propriei-sotii a scris si pe blog si chiar stiu ca a primit niste comentarii frumoase, civilizate, care sa il faca sa vada greselile. Dar recunosc ca sunt intr-o perioada in care nu am chef sa ma supere ceva, ceva ce nu as putea schimba, ceva ce imi da impresia ca poate distruge usor increderea fragila a unei mame mai putin informate, care alapteaza, sau ceva care m-ar jigni gratuit. Asa ca nu le-am citit/vizualizat deloc, le admir pe mamicile ce au avut nervi si rabdare sa se lupte cu morile de vant. Daca doriti sa completati lista cu linkurile acestea ce nu le-am pus eu, sau cu altele care v-au placut pe tema, sunteti invitati sa o faceti.

Nu am scris pentru a deschide o cale de scandal, am vrut doar sa am undeva toate aceste linkuri interesante la un loc.

Edit 18 februarie 2013:

 

"If all women around the world breastfed their babies immediately after birth, the lives of 830,000 babies a year could be saved, Save the Children estimates in a new report released today.

In “Superfood for Babies,” the international humanitarian and development agency identified four significant barriers that prevent more women from successfully breastfeeding, including during the critical “power hour” after birth. They are: cultural and community pressures, the health worker shortage, lack of maternity legislation, and inappropriate marketing of breast-milk substitutes. "

http://www.businesswire.com/news/home/20130217005030/en/Earlier-Breastfeeding-Save-830000-Babies-Year-Save

Update ecograf + 2 suprize blogosferice

Am fost azi la ginecolog, la ecograf. Bebe e perfect(a), se misca de zor de abia a reusit doctorul sa faca  masuratorile. Am negociat cu doctorul una alta legat de numarul de ecografii, s-a distrat de mine ca daca analizele mi-ar fi fost bune n-as fi vrut sa fac niciuna. Dar, pentru ca mi-am ales un doctor de treaba (acelasi ca la Alex), stiam ca nu ma va face sa ma simt prost, ci vom negocia totul cu zambetul pe buze (putin ranjit asa, normal ca nu i-a convenit cand i-am spus ca am citit ca sunt nocive ecografiile). M-a recunoscut cand m-a vazut in sala de asteptare, si m-a intrebat "ati nascut cu mine acu vreo 2-3 ani si tin minte ca nu m-ati stresat deloc cu nasterea, nu?" :))). Da, eu sunt cea care a sosit la spital cu dilatatie 10 si a nascut intr-o ora de la internare. La fel de bine a tinut minte ca eu sunt cea care citesc foarte mult :)).

Cred ca am scris aici cum mi-am ales eu medicul ginecolog in sarcina cu Alex. Eu deja stiam prea multe despre bolile mele, doctorii mari specialisti de la Cluj imi spuneau ca nu voi putea ramane gravida, si apoi ca nu va rezista sarcina. Asa ca mi se pare ca doctorul meu e perfect din punct de vedere al urmaririi sarcinii. Nu stiu cum este cu alte gravide, poate se muleaza pe personalitatea fiecareia, dar cu mine e optimist (ca nu suna bine sa spun ca nu e informat sau ca e naiv :D). Dar si in sarcina cu Alex mi-a zis ca nu e nici o problema cu sarcina si ca nu trebuie sa iau tratament de sustinere (cu o teorie foarte interesanta, am fost de acord cu el: o sarcina bolnava oricum se pierde, diferenta e ca daca iei progesteron sarcina oprita in evolutie nu se desprinde singura intr-un avort natural, ci trebuie chiuretata). Dar asta intra in categoria "nu faceti asta acasa". Eu ajunsesem deja la concluzia ca nu vreau progesteron dupa studii multe pe tema si dupa analize de sange ale progesteronului din sarcina. De aceea mi-a placut ca am gasit un medic care sa priveasca sarcina ca fiind ceva natural. Eram satula de specialisti care stresau prin controale si care vedeau mereu doar partea negativa.

Ei bine, am stiut ca azi voi dori sa fac o ecografie. Sau ca va dori el, cand va vedea analiza de toxoplasmoza. Desi era evident ca daca s-ar fi oprit din evolutie, s-ar fi eliminat singura (si as fi avut dureri si sangerari). Si daca fatul ar fi avut anomalii, iarasi nu ne-ar fi ajutat cu nimic ecografia, pentru ca nu se pot rezolva, si pentru ca nu as fi vrut sa fac avort, indiferent de consecinte.

Dar am stiut si ca el ma va linisti, pana cand voi mai primi alte rezultate. La ecografie am vazut un bebe miscator, dadea din manute si picioruse la greu, de-abia a reusit sa-l masoare. E mai mare cu 5 zile decat saptamanile de sarcina, deci se vede ca mananc prea mult (glumesc :D, sper ca toate gravidutele stiu ca ei cresc in salturi, uneori mai mult, apoi mai stagneaza, datele cu care compara ecograful sunt strict statistice, nu sunt niciodata motiv de ingrijorare). Totul perfect, maini, picioare, stomac, inima, vezica urinara. Nu, nu i-a vazut bine bine sexul, asa ca a zis ca nu se pronunta pana data viitoare (haha, sau asa voia sa se asigure ca mai merg la o ecografie :D).

Referitor la ecografie, mi-a spus doua lucruri care m-au linistit (indiferent daca sunt adevarate sau nu :D):

• IgG asa mare inseamna ca infectarea a fost mai demult; IgM asa mic inseamna ca infectarea a fost mai demult.
• Din experienta lui si din ce a invatat (nu e cazul sa-mi spuneti acum ca ei invata multe prostii, nu :D), toxoplasmoza din primul trimestru da pierderea sarcinii, oprirea din evolutie. Daca nu am pierdut-o, nu e de acum infectia, sau nu s-a infectat bebe (numai un procent iau de la mama). Doctorul spune ca doar infectarile din celelalte doua trimestre dau anomalii la fat si probleme mai tarziu. 

Asa ca el mi-a spus sa nu ma mai stresez. Asta mi-a picat bine dupa ce doctorita de familie azi mi-a zis ca ea mi-ar recomanda sa fac amniocenteza direct, sa nu ma mai stresez cu alte analize (IgA, IgE). Desi eu consider mai stresanta amniocenteza decat niste analize de sange, recunosc.

Bun, deci o zi frumoasa. Care s-a incheiat si mai frumos. Iarasi va dau link catre blogul Kiddy, ca prea mult si personal am scris acolo ca sa repet si aici, despre doua postari din blogosfera care au aparut acuma seara si care mi-au adus multa bucurie!

Un an de Kiddy Shop

Nu are rost sa repet ce am scris aici despre aniversarea de azi :). Pentru ca se pare ca am inceput sa scriu "personal" si acolo :)).

La multi ani Kiddy Shop, la multi ani si multumiri tuturor celor care au fost alaturi de noi in acest an!

Update fara informatii importante– Toxoplasmoza in sarcina

Am vrut sa specific din titlu ca nu e o postare cu informatii ca sa nu va pierdeti vremea citind-o :D. E mai mult cu ganduri...

18 mai – am fost la Satu Mare si mi-am facut analiza de aviditate. Abia in 30-31 mai imi da rezultatul. M-am hotarat sa merg pana la urma azi, sa conduc eu, si nu maine cu Relu, pentru ca azi-noapte nu am putut dormi aproape deloc, asa ca era musai sa fac ceva, sa nu simt ca pierd vremea.

Excursia de la Satu Mare nu a fost lipsita de peripetii, dupa drumul plin de reparatii si blocaje si gropi, initial am mers langa Politie, unde stiam eu ca au un sediu, dar se pare ca s-au mutat, apoi am mers in centru, unde mi s-a spus ca s-au mutat, si mi-au spus ca nu recolteaza dupa ora 10, desi pe site scria ca pana la 12. Am fugit dincolo, langa piata, unde scria pe afis ca recolteaza pana la 11, nici nu am mai pierdut vremea sa ma uit la ceas, am intrat repede repede sa cer analiza :D. Era 10:44. Ah, si desi am fost in Satu Mare de zeci de ori, nu reusesc sa cunosc orasul asta deloc :)).

Tot incerc sa nu ma mai gandesc la asta, pana in 31 mai, dar nu reusesc. In momentul in care voi deschide mailul cu rezultatele atunci cred ca voi fi aproape de lesin. Incerc sa-mi pun de pe-acum gandurile in ordine, desi nu are sens stresul, inainte de a afla rezultatul, pentru ca daca acesta este bun, stresul este in zadar. Mai am emotii si pentru ecografia de luni, sper din suflet sa mi se spuna ca bebe e ok. Bine, eu tot nu-i vad rostul ecografiei, pentru ca daca Doamne fereste bebe nu mai traieste, ma bazez pe natura ca ar elimina sarcina din moment ce nu iau tratamente de sustinere. Dar la cum imi arata analizele, ma da afara doctorul daca nu vreau ecografie, e clar :D.

Am primit azi zeci de mesaje, si pe blog, si pe mail, si comentarii pe FB, si mesaje private pe FB, a fost ceva coplesitor, m-am simtit dintr-o data alt om, inconjurata de atatea ganduri bune. Am primit si sprijin, idei, rugaciuni. Va multumesc din suflet! Va transmit inapoi energie pozitiva si ganduri bune inmiit!

Mintea mea de informatician are tendinta sa creeze un algoritm cu if-then-else...

• Daca ecografia de luni vine cu vesti normale, mergem cu incredere mai departe si asteptam rezultatele de la analiza.
• Daca ecografia de luni vine cu vesti proaste, nu vreau sa ma gandesc.
• Daca rezultatul analizei de aviditate e bun, nu mai vreau sa ma stresez cu nimic, ci vreau sa ma inconjur doar de ganduri bune, energie pozitiva, rugaciuni, lucruri frumoase, muzica si dans . Totusi, ratiunea imi spune ca as intreba inca o data un specialist daca rezultatul acela este linistitor.
• Daca rezultatul analizei nu e bun, eu cred ca am doua posibilitati:

o   Calea alopata, unde nu stiu daca as face intai amniocenteza, sa vad daca fatul e intr-adevar afectat, sau as lua direct tratamentul, nu stiu care are mai multe efecte negative. Oricum, m-as baza pe specialisti. (Eu credeam ca amniocenteza se face ca sa vezi daca bebe e infectat. Dar citind acuma seara experientele mamicilor pe la medicii din Romania, vad ca tratamentul li se da oricum, si amniocenteza li se face ca sa stie daca fac avort terapeutic sau nu... )  Am primit din jur oferte de ajutor pentru a ajunge la specialisti in Ungaria, in Austria, in Cluj-Napoca (si la infectioase, si la oficiul de sanatate publica), in Tg-Mures (ginecolog) si in plus pot lua in considerare si ginecologul si specialistul in infectioase din Baia Mare...

o   Calea energiei pozitive, care inseamna si rugaciune, si credinta totala in Cel de Sus, si folosirea legii atractiei universale, si ganduri pozitive, si meditatie, si alimentatie sanatoasa, si sport,  si homeopatie (ca medicatie energetica de fapt, deci homeopatie unicista), si foarte multa muzica si dans (ieri am observat ca singurele momente cand nu simteam un bolovan pe piept sunt cele in care auzeam o muzica ritmata si imi venea sa dansez, imediat corpul meu se relaxa ca dupa o ora la spa)

Am expus intr-un fel plusurile celor doua cai. Sa spun si minusurile.

• La calea alopata am impresia ca nu m-as putea relaxa niciodata. Nu as putea sa “let go”, tot timpul as fi in priza ce mai pot face. Dar nu asta e cel mai rau. Doua lucruri mi se par ingrozitoare de fapt: faptul ca nu pot verifica dupa tratament (de fapt se cam ia toata sarcina) daca a avut efect (in prea multe cazuri nu e eficient, la asa efecte negative). Si faptul ca nu voi sti in urmatorii ani daca nu cumva apare vreo consecinta a bolii din uter. Voi trai cativa ani intr-un stres destul de mare, asta in cel mai bun caz, in cazul in care se naste bine. (Intre timp cercetez daca exista posibilitatea sa fie testat dupa nastere daca a contactat boala.) Mai sunt chestiuni care ma deranjeaza: ca e interzis in alaptare, deci ar trebui sa trecem eu si Alex printr-o experienta traumatizanta si stresanta; faptul ca are totusi atatea efecte negative la mama, si poate si la fat,... Si la amniocenteza sunt stresata, pe langa riscurile ei, si de faptul ca vreo 2 zile nu as avea voie sa-l iau in brate pe Alex. Cred ca mi-ar sari pe burta de suparare :)).
• La calea energiei pozitive nu stiu daca nu m-as invinui vreodata ca nu am facut mai mult. Ca mai puteam face mai mult si nu am facut. Si daca eu as reusi sa iau totul cum vine si sa nu ma invinovatesc tare, nu garantez asta si pentru restul familiei. Am primit multe sfaturi de la voi sa am incredere in El. Am incredere in El, la urma urmei am spus-o foarte des ca doar El mi l-a dat pe Alex. (E obligatoriu sa va povestesc o data ipotezele mele, cum am reusit totusi sa raman insarcinata cu Alex in asa conditii de lipsa a ovulatiei, de lipsa de progesteron care sa sustina sarcina, si de anticorpi tiroidieni. Una dintre ipoteze tine chiar de un miracol religios. Poate reusesc in weekendul asta sa le scriu, asa, de relaxare si ca sa mai uit :D.) DAR stiti bancul ala cu indundatiile, omul credincios care nu merge de pe acoperis si refuza barcile de salvare, pentru ca are incredere ca Dumnezeu il va ajuta. Cand moare si ajunge in fata lui Dumnezeu, il intreaba de ce nu l-a ajutat, si El ii spune “pai ti-am trimis 3 barci, dar le-ai refuzat!”. Deci credinta in Dumnezeu, in faptul ca doar El decide la urma urmei daca ne va incerca cu necazul asta sau nu, nu inseamna sa stau cu mainile in san, ci sa imi ascult bine bine intuitia, sa reusesc sa imi ascult inima mai mult decat logica, sa vad ce vrea El sa-mi transmita, in ce “barca” sa urc. Si mai cred ca legea atractiei universale si rugaciunile sunt foarte asemanatoare, in nici un caz nu se exclud. Una dintre diferentele pe care le vad eu intre legea atractiei si credinta in divinitate este faptul ca la prima e evident ca iti doresti binele si incerci sa il vizualizezi. La a doua mi se pare ca te impaci cu orice situatie ti se da, si accepti senin, gandindu-te ca totul e trecator pe lume si ca totul are un scop. Eu nu cred ca daca ai incredere in Dumnezeu, totul va fi bine in situatia de moment, pentru ca stiu o multime de oameni buni, extraordinari, care au incredere totala in Dumnezeu, si care trec prin greutati, si care au copii bolnaviori. Nu si-au pierdut credinta, ci au capatat o intelepciune, ca binele si raul sunt cu mult deasupra lucrurilor lumesti. Acesta este motivul pentru care atunci cand citesc ca daca am credinta totul va fi bine, pentru ca eu, sotul meu, familia mea, suntem oameni buni, am o strangere de inima daca citeste un parinte minunat, care crede si a crezut in Dumnezeu. Pentru ca lucrurile rele nu li se intampla celor rai. Ma doare durerea acelor parinti cand citesc acele randuri. Parinti care au si au avut incredere in Dumnezeu, oameni minunati, si care totusi sunt greu incercati. Oricum, nu imi place de obicei sa ma rog pentru ceva concret, job, rezolvare a unei probleme, si situatii din astea care iti par catastrofice cand esti acolo, dar dupa aceea iti dai seama ca tot raul a fost de fapt inspre bine, si daca se implinea ce ai cerut, atunci nu ai fi ajuns la acel “bine” din prezent. Cineva stie mai bine ce trebuie sa se intample, in asta vad eu mai mult credinta, decat in rugaciuni. Cred ca deja aiurez aici pe langa subiect :D.

Dar da, pana cand aflu ceva mai concret, bun sau rau, aplic la greu atractia universala, vizualizez ca bebe e bine.

Ah, inca ceva, musai sa spun desi n-as fi vrut. Cautand aseara daca se transmite prin lapte la bebelusi/toddleri, am gasit, cum am scris si in comentariul de azi-noapte, ca NU se transmite deloc, nu exista riscul asta. DAR ca cercetatorii se intreaba atunci, din moment ce nu se transmite prin laptele uman, de ce se transmite prin laptele de ..... capra! Da, noi bem lapte de vaca si capra crude, nepasteurizate. Sunt sigura in continuare ca lactatele pasteurizate fac mai mult rau decat bine, si sunt foarte periculoase. Atata ca as sfatui femeile care planuiesc o noua sarcina sa isi faca TORCH-ul regulat (inainte de sarcina cu Alex il faceam de 2 ori pe an, tot in asteptarea sarcinii dorite, acum eram sigura ca va intarzia mai mult aceasta sarcina, avand in vedere problemele mele hormonale si alaptatul intensiv) si sa evite lactatele de capra negatite. Oricum, eu mai tare suspectez fructele si legumele din gradina sau igiena precara din restaurante, pentru ca animalele care ne dau noua lapte sunt verificate regulat, analizate, deparazitate, tratate, etc.

Sa spun rapid ceva si despre Alex. Chiar daca alaltaieri si ieri de cate ori ma vedea ingandurata incepea sa fie nervos, sa loveasca, sa arunce cu lucruri, azi a fost atat de empatic si intelegator! A fost al doilea nostru drum mai lung cu masina, cu mine la volan si el in scaun in spate. Si a acceptat vesel in total 3 ore dus-intors sa stea, sa se uite cu bunica lui dupa vaci si tractoare, si in Satu Mare cu 3 opriri pentru analize, a fost incredibil. Si chiar si acuma seara, desi nu a dormit deloc de cand ne-am intors, a fost foarte intelegator cu mine, a inceput sa-si "citeasca" singur daca a vazut ca eu sunt prea obosita (adica inventeaza povesti pe baza pozelor, dar in stilul ala pompos al povestilor "a fost o data...", "si vazuuu un lup" :))  ). Eu sunt franta (2 analize in 2 zile consecutive, un drum obositor, plus nesomnul de azi-noapte), si cand sunt obosita am si greturi mult mai puternice, e clar ca e ceva si de la ficat. Ca sa se inteleaga surprinderea mea ca a avut rabdare sa ma astepte in masina la opriri, ieri cand am mers fara el la analize in Baia Mare a plans de suparare si de dor in bratele bunicii, desi cu 2 minute in urma imi facea cu mana... Si apoi toata ziua m-a intrebat de analize, si mi-a zis ca i-a fost dor de mine si ca a fost suparat ca am plecat :).

Va multumesc mult inca o data! M-ati ajutat mai mult decat va puteti imagina! Imi cer scuze ca scriu atat de mult pe tema, si postarea de azi nici nu are de fapt deloc informatii concrete, am folosit blogul mai mult pentru descarcare si ca sa va multumesc din suflet.

Help - toxoplasmoza in sarcina

Mda, nu asa mi-am imaginat ca va voi da vestea. Am scrise ganduri in niste fisiere de la inceputul sarcinii si credeam ca le voi face publice candva. Nu am simtit nevoia sa fac public acest lucru, dar acum am nevoie de idei, daca ati avut careva toxoplasmoza in sarcina.

Am 13 saptamani si 3 zile de sarcina. Pe scurt, despre sarcina: greturi si acid all day long, in special seara. Ca in sarcina cu Alex, greturile imi trec daca rontai uscaciuni. Deja de 2 luni nu mai pot manca fructe (in sarcina cu Alex mi se facea rau si cand vedeam la tv fructe sau legume crude). Drept urmare, deja am pus mai mult de 7 kilograme. In sarcina cu Alex pusesem deja 13 :), din aceleasi motive de rontaiala ca sa pot sa fiu functionala si sa nu o iau razna de la greturi. Inca il alaptez pe Alex si suptul lui doare ingrozitor, cand se mufeaza imi dau lacrimile si strang manerele de la fotoliu. Cand suge noaptea nu mai pot dormi, cum faceam pana acum (cand nici nu stiam dimineata daca s-a trezit o data sau de 10 ori, nu ma interesa, eu dormeam mai departe). Si asta pentru ca suptul doare si pentru ca el suge cu orele, de suparare probabil pentru ca lactatia a scazut.

La 11 saptamani si un pic mi-am facut analizele de primul trimestru. Abia azi mi-am ridicat rezultatele, ca asa e in provincie, dureaza mult, se trimit la Bucuresti. M-am bucurat ca deocamdata tiroida e bine si asta ar insemna ca sarcina asta si inca vreun an dupa ea scap de euthyrox. Dar am primit rezultate ingrijoratoare la toxoplasma:

Anticorpii Toxoplasma Gondi IgG: 794 UI/ml (interval de referinta <=3.99)
Anticorpii Toxoplasma Gondi IgM: 1.84 (interval de referinta <0.8).

Cei de la Bucuresti unde trimit cei de la Medcenter Baia Mare analizele au trimis sangele pentru verificare la Cantacuzino (scrie pe fisa), si s-a confirmat.

Ambele analize mi-au iesit negative toata sarcina cu Alex. IgG pozitiv inseamna ca am avut candva in viata asta o infectie cu toxoplasma. IgM pozitiv inseamna ca in ultimii doi ani (sau dupa alte surse in ultimele 18 luni) m-am infectat.

Daca m-am infectat inainte de sarcina, totul e ok cu fatul. Daca m-am infectat in timpul sarcinii e bai.

Foarte bine sunt explicate problemele la gravide aici.  Iar aici sunt detalii cu investigatiile ce trebuie facute.

Cum se ia toxoplasma?

• de la pisici - nu avem, dar trec vagaboandele prin gradina noastra; eu nu am pus deloc mana pe puii gasiti anul trecut in magazia noastra, de fapt nu am mai pus mana pe o pisica de multa vreme, eu sunt "a dog person" :D, 
• de la carne cruda - nu servesc carne deloc, nu am pus mana pe carne cruda de multi ani, si avem o igiena foarte stricta in ceea ce priveste tocurile de lemn de taiat legume, sunt diferite de cele de carne cruda, tot timpul tinem separat carnea cruda si nu punem nimic gatit langa ea; dar nu stiu daca aceasta igiena se respecta si pe la restaurante...

Partea interesanta e ca peste tot am citit ca boala e foarte vizibila. Simptome mai ceva ca la gripa, dureri articulare, dureri musculare, ganglionii inflamati mult de tot cel putin 2 luni. Adica ar trebui sa am un sistem imunitar chiar beton sa nu fi observat ca am facut toxoplasmoza in ultimii 2 ani jumate.

Ce se intampla daca contactezi virusul in timpul sarcinii si nu te tratezi?

Citez din linkul dat mai sus de la Medcenter, am pus eu cu italics problemele posibile ce pot aparea la fat:

"În cazul în care mama se infectează în cursul sarcinii infecţia ajunge la nivelul placentei, difuzând în sângele fetal. Infecţia fetală în cursul primului trimestru de sarcină se produce mai rar, dar se asociază cu un risc mare de apariţie a anomaliilor fetale şi de avort spontan.
 
Infecţia contractată într-o perioadă avansată a sarcinii este mai frecvent transmisă la făt, dar prezintă un risc mai mic de a induce anomalii fetale.

Infecţia primară a mamei în perioada imediat înaintea concepţiei sau în primele 10 săptămâni de sarcină are o rată de transmitere verticală de 2%, dar peste 80% dintre fetuşii infectaţi vor dezvolta o boală severă.

Între săptămânile 24 - 30 de sarcină prevalentă infecţiei severe scade de la 80 la 20%, iar după săptămâna 30 se reduce la 6%, desi peste 80% dintre gravidele care prezintă infecţie primară în acestă perioadă vor transmite infecţia fătului. Dacă copilul se naşte viu, boala poate fi gravă, atenuată sau latentă.

Formele grave se manifestă prin atingere multiviscerală, sindrom hemoragic, icter, hepatosplenomegalie, encefalopatie şi deces rapid sau sechele neevolutive ale unei maladii fetale cu hidro sau microcefalie, calcificări intracraniene.

Formele atenuate sunt oculare (microftalmie izolată, strabism), neurologice (hipotonie, somnolenţă tranzitorie), hepatice (icter la câteva săptămâni).

Boala latentă în perioada neonatală se poate exprima în timpul copilăriei sau mai târziu prin retard psihomotor, convulsii, hidrocefalie, anemie, surditate, creştere încetinită, icter, dificultăţi de învăţare, creşterea în volum a ficatului şi a splinei, afectarea vederii."


Deci e de rau, e clar ca link la postarea asta nu ii voi trimite mamei mele sa citeasca. Am mai citit pe site-uri straine ca da avort spontan, anomalii la fat mai ales la auz si vedere, nastere prematura, deces in uter inainte de travaliu si deces neonatal. 


Cred ca de fapt asta ma enerveaza cel mai mult, ca nu poti niciodata rasufla usurat, daca rele se pot intampla si dupa nastere, si chiar si in copilarie.

Tin minte in sarcina cu Alex ca am avut 3 saptamani in care am plans continuu, din cauza unei posibile infectari cu varicela. Venise la noi in vizita un nepot caruia in acea seara i-au iesit bubite de varicela. Eu nu am avut nici o boala a copilariei, niciodata, dar mama baiatului nici nu s-a gandit ca eu nu am avut niciodata varicela, asa ca nu m-a anuntat. Am aflat intamplator dupa 3 zile si m-am zbatut timp de 24 de ore sa aflu ce pot face, am ajuns sa vorbesc si cu medici din Cluj si Tg-Mures, sa incerc sa fac rost din strainatate de imunoglobulina pentru varicela, sa imi fac o analiza de anticorpi la varicela, in speranta ca ar fi iesit pozitivi, am trecut printr-un stres incredibil. Apoi, cand am vazut ca lucrurile nu imi ies, m-am decis ca imi fac mai mult rau decat bine, si ca poate e mai bine asa, sa nu primesc imunoglobulina, care venea la randul ei cu o multime de efecte adverse la fat. Stiam si atunci ca daca fac varicela in saptamana de sarcina in care eram, ar fi fost foarte grav, pierdere de sarcina sau anomalii grave la fat. Asta dupa ce obtinusem cu greu sarcina, in ciuda tuturor pronosticurilor negative ale doctorilor. Deci da, a fost o mica tragedie pentru mine, ma invinovateam ca nu am avut grija de mine, doctorita de familie m-a certat de ce nu m-am gandit daca sunt gravida sa nu ma intalnesc cu copii mici. Eu credeam ca avusesem atata grija de mine, inclusiv sa nu ma scuture masina... dar nu imi imaginam ca trebuie sa ma izolez. Din ziua in care mi-am dat seama ca nu mai pot lupta pentru injectia aia, m-am lasat in mana lui Dumnezeu, am stiut ca EU nu mai pot face nimic. Partea stresanta atunci a fost ca toti cei care au fost de fata la vizita copilului asteptau cu infrigurare sa treaca timpul. Mami s-a ars o data facand de mancare si nu si-a dat seama. Cand si-a vazut bubita cu lichid pe antebrat, a intrat in panica, s-a gandit ca poate eu nu am luat de la baietel, a luat doar ea, si eu as fi putut lua direct de la ea foarte usor. Am inceput sa ma gandesc daca nu cumva ar fi trebuit in acele 3 saptamani sa ma izolez total de toata lumea. Partea buna a fost ca dupa 3 saptamani am rasuflat usurata. Era evident ca nu se mai poate intampla nimic rau din cauza acelui caz de varicela.

Dar acum??? Acum cand voi rasufla usurata? Cand voi spune ca am facut tot ce am putut si ma las in mainile Lui? Oricand voi renunta la modalitatile de lupta, imi voi pune intrebari daca nu voi regreta intr-o zi ca nu am facut mai mult... Este un stres incredibil, si, dupa cum zice Michel Odent, asta e cel mai grav in sarcina, si face fatului cel mai mult rau. Dar totusi, cand ma voi linisti ca am facut tot posibilul? Cand va implini 18 ani? Mai tarziu?


Ce spun protocoalele medicale in cazul meu, cu IgG si IgM pozitive?

- se repeta analizele la 3 saptamani, si cica ar fi specialisti care si-ar putea da seama dupa diferente daca infectia e foarte recenta. Cine or fi specialistii astia? Ginecologi? Sau doctori de la infectioase? In tara noastra oare?
- se face analiza de Toxoplasma Gondi Aviditate IgG. Despre ea in linkul de mai sus de la Synevo. Daca valorile sunt mari, inseamna ca infectia NU s-a produs in ultimele 8 saptamani. Daca valorile sunt mici, analiza nu e relevanta, infectia s-ar fi putut produce oricand, si in ultimele 8 saptamani, dar si mai demult.
- la un moment dat azi m-am gandit ca pentru a fi sigura poate ar fi mai bine sa iau tratamentul, pur si simplu, fara alte teste. Dar cred ca tratamentul e foarte greu si pentru mama, si pentru fat, pentru ca vad ca ei fac multe investigatii inainte sa-l recomande. Inainte de tratament, daca din analizele de mai sus nu se poate constata cand a avut loc infectia, se recomanda amniocenteza. Care vine la randul ei cu risc de avort, cu medicamente de sustinere a sarcinii, cu antibiotice, ceea ce ma face sa cred ca antibioticul pentru toxoplasmoza e mult mai puternic.
- daca fatul e contaminat, sau se banuieste ca ar fi contaminat, se face tratament cu spiramicina. Spiramicina asta are efecte negative, de multe ori mamele fac icter... Nu am avut curajul sa caut efectele negative asupra fatului. Se ia si multe saptamani, uneori pe tot parcursul sarcinii :(. Din cate am citit, eficacitatea ei este de doar 50%, adica dupa ce te otravesti atata, nici macar nu ai garantia ca bebelusul a scapat de contaminarea cu toxoplasma... Deci, cum am spus mai sus, chiar daca respecti toate protocoalele, iti ramane optiunea sa traiesti cu toporul deasupra capului pana si in copilaria fatului de acum, pentru ca niciodata nu poti fi sigur ca boala intra-uterina nu isi va arata efectele negative.

Acuma legat de mine, de ieri mi-a spus asistenta de la Medcenter ca se banuieste ceva, ca s-au trimis analizele pentru confirmare in alta parte. Asa ca azi-dimineata mi-am repetat analizele la alt laborator din oras, care probabil trimite in Bucuresti la alt laborator. Rezultatele pe miercuri. Daca nu ma grabeam era un pic mai bine, pentru ca intre timp am aflat de testul asta de aviditate, care trebuie facut impreuna cu IgG si IgM si care nu se face la noi in oras. Maine dimineata (sau sambata, sa vedem cum dorm, sa nu fiu un pericol la volan) urc in masina cu Alex si cu mama mea si mergem la Satu Mare la Synevo, sa imi fac analiza de aviditate IgG. Rezultatele vin in 5 zile de la Bucuresti, deci pe vinerea viitoare. Deci am facut si azi analize, voi face si maine.

Daca testul iese bine, cu valori mari, insemnand deci o infectie cu mai mult de 8 saptamani in urma, promit sa ma linistesc si sa las pe Cineva mai puternic decat mine sa aiba grija de toate. Daca analiza va iesi neconcludenta, nu stiu daca voi alege sa fac amniocenteza, sau sa iau tratamentul direct, fara amniocenteza... Ambele variante ma sperie foarte foarte tare. Ca sa nu mai spun ca medicamentul e interzis in alaptare, si doar cine a alaptat toddleri mai mari de 1-2 ani poate sa-si imagineze ca intarcarea brusca si fortata ar fi foarte traumatizanta... Deci inca un stres in mintea mea de gravida. Inca o sarcina in care as fi vrut sa nu am greturi, sa nu mai simt nevoia de rontait, sa nu ma ingras asa tare, si sa nu am parte de astfel de necazuri si stresuri...

M-am programat pentru luni la ginecologul meu din sarcina cu Alex. Oricum voiam sa merg sa-i arat analizele, poate isi da si el cu parerea. Desi eram hotarata sa aman ecografia, din motive expuse anterior, pana mai spre finalul sarcinii, cand m-ar fi interesat starea placentei si a lichidului amniotic (din moment ce nu am avut deloc dureri sau sangerari in aceasta sarcina, deci imi permiteam sa cred ca nu am o sarcina extrauterina; si nici o anomalie nu m-ar fi determinat sa cer un avort), se pare totusi ca luni voi face o ecografie mai mult ca sigur. Ma gandesc ca macar medicul va fi curios daca fatul mai traieste...

Prin intermediul unei prietene dragi, cazul meu a ajuns sa fie expus unui mare ginecolog din Tg-Mures, care mi-a recomandat repetarea analizei, mi-a transmis ca nu e asa grava situatia, dar ca daca ies la fel si a doua tura de analize el mi-ar recomanda tratament.Voi cere si parerea unei doctorite de la infectioase de la noi. Desi ma stiti cum sunt eu cu medicii, in foarte putini am incredere ca stiu despre ce vorbesc sau ca sunt la curent cu noutatile in medicina. Si ma streseaza rau sa-mi inghit vorbele de fata cu ei si apoi sa tin piept familiei cand iau alte decizii.  (Imi aduc aminte de Vioxx-ul recomandat cu drag de un doctor renumit din Cluj sotului meu pentru durerile de coloana, ca mai tarziu sa aflam ca a fost retras de pe piata din cauza ca murea lumea pe capete de la el, si as avea exemple sa umplu o postare intreaga... )

Daca as dori sa ajung la Cluj la un medic e greu, daca la toate specializarile e cum era la endocrinologie. Chiar si la clinicile private, programarile se faceau cu 2-3 luni inainte.

P.S. nu vreau sa-mi amintesc ce am citit despre toxoplasmoza netratata si la adulti. Si din moment ce n-am stiut de ea, normal ca nu m-am tratat.

Ca sa inchei intr-un ton mai pozitiv, poza de la fix 5 saptamani (noi am aflat la 4 saptamani si 3 zile), cu Alex cu testul de sarcina, poza facuta pe automatic shot:

"Cezariana" de Michel Odent - 4

Schita facuta de mine pentru aceasta carte (pentru ca nu se poate numi review la cat a iesit de lunga), schiță personală pentru păstrarea informațiilor prețioase, are in word 15 pagini :). De aceea am ales sa o impart in 4 postari. Pentru a gasi rapid celelalte linkuri cu detalii din carte, le voi pune aici la inceput, la fiecare postare in parte.

Partea 1 aici. 
Partea a 2-a aici.
Partea a 3-a aici. 

Michel Odent vorbeste pe placul meu despre efectul nocebo (opusul efectului placebo, atunci cand ti se spune ca ai o problema care nu exista in realitate, si prin autosugestie apar efectele negative) al consultatiilor prenatale. Reamintesc o postare de-a mea pe tema ecografiilor nocive care se fac in sarcina. Sunt atat de pline de informatii bune linkurile date de mine acolo incat inca am in minte un plan sa le traduc pe toate.

Autorul spune ca “cu cat o femeie insarcinata este expusa mai mult la situatii care stimuleaza anxietatea, cu atat mai dificila va fi nasterea. Un nivel redus de anxietate este, in plus, un factor care favorizeaza cresterea si dezvoltarea fatului in uter.” Femeilor insarcinate din ziua de azi li se baga in cap doar probleme de cele mai multe ori fictive, banuite doar, in loc sa se aiba grija de starea lor emotionala.

“Ce poate face medicul pentru mine si copilul meu? Daca vom lua ca exemplu cazul obisnuit al femeii care stie ca este insarcinata, care stie cu aproximatie cand a fost conceput copilul, si care are impresia ca totul merge bine, umilul raspuns ar trebui sa fie: nu mare lucru, in afara de a detecta o anomalie majora si de a propune deci un avort.”

 Michel Odent aminteste studii care certifica ce banuieste el: faptul ca nu are nici o influenta negativa intarzierea consultatiilor prenatale asupra nasterii si asupra sanatatii fatului. In plus, s-a demonstrat o corelatie intre numarul de consultatii prenatale si dificultatea nasterii. Pe vremuri, prima consultatie era utila pentru a stabili varsta sarcinii si data nasterii. Dar acum sunt valabile atatea alte moduri de calcul, si teste de sarcina moderne, incat nu isi mai are rostul consultatia aceasta asa devreme.

Este un intreg paragraf impotriva ecografiilor de rutina (si din cauza ca nu ajuta cu nimic, ba din contra, induc anxietate, si din cauza ca pot da de multe ori rezultate false, si din cauza ca s-a observat ca masuratorile sunt mai exacte prin metode clasice, si din cauza ca sunt nocive pentru fat).

Informatiile pe care le-am aflat despre analizele prenatale sunt total noi pentru mine! Eu eram de parere ca ecografiile si alte investigatii sunt nocive, dar analizele de sange le faceam.

Despre analiza hemoglobinei – volumul sangvin al unei femei insarcinate creste considerabil, deci hemoglobina evalueaza dilutia sangvina, o consecinta a activitatii placentare. Un studiu britanic a demonstrat ca cele mai sanatoase greutati ale copiilor la nastere au corespuns femeilor cu rata medie a hemoglobinei intre 8.5 si 9.5. Daca hemoglobina nu scade sub 10.5, creste riscul nasterii unor copii cu greutate mica, riscul nasterii premature si cel de preeclampsie. (De ce nu ne spune nimeni asta??? Toate femeile insarcinate pe care le stiu sunt disperate ca au anemie si trebuie sa ia fier. De ce daca toate femeile insarcinate au hemoglobina scazuta, medicii au ajuns la concluzia ca trebuie sa o creasca, nu au invatat din asta ca poate asa e normal si natural si benefic??? Si eu am incercat sa-mi maresc aportul de fier din alimentatie, ca sa evit fierul sintetic, dar tot nu stiam ca e normal nivelul meu.) Efectele secundare ale suplimentelor de fier date gresit sunt: constipatie, diaree, arsuri de stomac, si cel mai important: impiedica absorbtia unui important factor de crestere – zincul! Bine, eu am mai citit mai demult si nocivitatea in termeni de deces, pentru ca fierul, in lipsa sangerarilor, nu se elimina.

Despre diabetul gestational – autorul considera aceasta analiza inutila pentru ca o femeie diagnosticata cu diabet gestational nu poate fi vindecata, i se dau doar sfaturi alimentare. Aceste sfaturi alimentare sunt bune de urmat de catre toate femeile insarcinate la urma urmei.

Chiar si luarea tensiunii autorul o considera neesentiala. Preeclampsia nu poate fi diagnosticata doar pe baza tensiunii, dar poate fi diagnosticata doar pe baza proteinelor in urina. Asadar, Michel Odent considera ca ingrijirile prenatale medicale standard sunt o pierdere de timp, de bani, si mai ales sunt periculoase pentru fat, in mai multe moduri (normal ca daca se suspecteaza o afectiune, sunt necesare investigatiile , dar din oficiu la toata lumea ele fac mai mult rau decat bine). Mult mai importanta este pregatirea parintilor inca de dinainte de conceptie. Aveti de citit un paragraf intreg pe tema.

Idei preconcepute despre nevoile mamei din timpul nasterii (culmea, multe promovate de miscarile de nastere naturala):

• O mama in travaliu are nevoie de energie si trebuie sa manance. Michel Odent explica biologic si fiziologic motivele pentru care nu exista aceasta nevoie, explica apoi faptul ca zaharul consumat in timpul travaliului scade pragul durerii si nivelul maxim de durere tolerata (si cate mamici stiu care isi pregatesc tocmai snack-uri dulci pentru travaliu), si cum daca ii e foame mamicii trebuie sa manance (pentru ca inseamna de fapt ca travaliul inca nu s-a instalat, e multa adrenalina). Deci de fapt el crede ca o mama nu ar trebui sa accepte recomandari in acest domeniu. Nu trebuie sa mananci daca nu ti-e foame, si trebuie sa mananci linistita ce iti doresti daca ti-e foame. (Tin minte cum mi-am pus in geanta de spital snack-uri cu miere si sticle de apa, credeam ca voi bea litri de apa in travaliu, si nu mi-a trebuit nimic nimic, ca abia puteam respira intre contractii si urlete :D).
• O mama in travaliu trebuie sa se miste. Iarasi Michel Odent spune ca atunci cand mama nu mai simte nevoia sa se miste e un semn bun, inseamna ca incepe sa scada adrenalina. Sfatuind gravida sa se plimbe in astfel de conditii ignori fiziologia nasterii.
• O mama in travaliu trebuie sa fie sprijinita si ajutata. Dr. Michel Odent spune ca femeia naste cel mai usor singura. Alaturi de ea trebuie sa fie cel mult o doula, o figura materna. Trebuie sa se simta in siguranta si nu studiata. O nastere naturala asa cum se desfasoara acum in spitale nu poate sa decurga normal. Hormonii nasterii sunt inhibati.
• Stresul DPN-ului (datei probabile a nasterii). Mama stie din timp ca trebuie sa nasca neaparat inainte sau chiar in acea zi. Daca nu, nasterea va fi provocata. Acest stres in sine face ca hormonii necesari pentru declansarea travaliului sa nu se secrete. O nastere provocata aduce cu sine o cascada de interventii nocive si pentru bebelus, si pentru mama: anestezie peridurala, perfuzii cu oxitocina, vaccum, forceps, cezariana de urgenta. Este mult mai bine ca dupa saptamana 41 sarcina sa fie evaluata zilnic, si de catre mama, si de catre specialist. Spune Michel Odent ca in timpul sarcinii se ofera atatea ecografii inutile, si totusi acesti specialisti nu mai verifica starea sarcinii, a placentei, a lichidului amniotic, prin ecograf, in ultimele zile de sarcina, in loc sa provoace nasterea in mod periculos.

In final, pe scurt, autorul considera ca singura solutie ca sa nu ajungem o rasa umana nascuta numai prin cezariana, e sa se inmulteasca numarul moaselor si sa scada cel al medicilor. Si moasele care ajuta la nastere sa fi nascut la randul lor NATURAL.

Inchei aici, oricum am facut o postare fluviu incredibil de plictisitoare pentru majoritatea cititorilor :D. Dar am vrut neaparat sa am undeva schitate, pentru mine, toate notiunile ce merita tinute minte din aceasta carte. Cartea e incredibil de usor de citit. Se termina in cateva ore, eu acum am recitit-o in doua zile, doar facand acest review. Desi are termeni medicali multi, totul e explicat pe intelesul tuturor. Va invit sa o cititi :).

SFARSIT.