duminică, 6 martie 2011

Despre avorturi

Uite ca si daca pe ordinea de zi la scris pe blog erau alte prioritati, simt nevoia sa scriu despre ceva ce m-a afectat foarte tare vineri seara. M-a afectat asa de tare incat nu am putut dormi nici din acest motiv, nu numai Alex a fost de vina...

Va avertizez de la bun inceput sa nu intrati pe linkurile care le voi da, daca nu va simtiti in stare sa priviti niste imagini terifiante.

Am citit deci vineri seara acest blog: http://www.narcisvirgiliu.ro/blog/mami-de-ce/. Povestirea asociata imaginilor iar e foarte emotionanta, chiar daca e fictiva. Te atinge in mod evident modul in care povesteste presupusul embrion. Pozele sunt foarte profesionist facute, deci nu e o bataie de joc acea postare. Dupa cate am inteles in poze e vorba despre un fat de 8 saptamani avortat. 8 saptamani inseamna ca mama abia si-a dat seama ca e gravida, si a facut programarea rapid la doctor. 8 saptamani inseamna pentru multi oameni doar o adunatura de celule, mai ales ca la noi la orice cabinet ginecologic se face avort pana la 22 saptamani fara probleme. Uneori se poate si dupa aceasta varsta.

Consider ca toata lumea ar trebui sa vada acele poze, ca sa stim ca la 8 saptamani avem o mica vietate in uter! Si ca un avort chiar si la aceasta varsta e o crima.

Am tot auzit motivatia aceea cu "e dreptul fiecareia, nu pot obliga eu omul sa faca copii". Eu consider ca in momentul in care ai ramas insarcinata ai o responsabilitate si ti-o asumi. Altfel am putea sa spunem si dupa ce se naste copilul, daca parintii nu se simt in stare de o asemenea responsabilitate, sa-l omoare, nu? Cine hotaraste totusi cand devine acel fat o vietate? La 6 luni? La 8 luni? Doar cand se naste?

Am mai auzit motivatia cu "drepturile femeilor". Dar, vorba supravietuitoarei unui avort, uite ca ea e tot femeie, de drepturile ei cine avea grija??? Daca nu ati vazut filmuletul, va recomand cu caldura. Chiar daca pe multi ii supara modul asta de speech, eu m-am obisnuit deja. Americanii vorbesc asa fie ca e o tema politica, de religie, sau de alimentatie. Asa sunt ei si incerc sa vad ce vor sa-mi transmita dincolo de modul de expunere.

La blogul dat initial, cel cu pozele, am citit si cateva comentarii. Astfel am ajuns la un filmulet foarte vechi si probabil greu de urmarit din cauza imaginii proaste calitativ. Dar v-as recomanda sa incercati.

Si foarte foarte mult m-a afectat filmuletul de aici: http://www.strigatulmut.ro/. La un moment dat este aratat un avort la ecograf. Adica in timpul unui avort s-au inregistrat imaginile de pe ecograf. La montaj, cand au privit imaginile, chiar si cei implicati au fost atat de afectati incat viata li s-a schimbat. Femeia era o feminista sustinatoare a avorturilor, si dupa ce a vazut filmul nu a mai amintit de avorturi niciodata. Si nici acel doctor ginecolog nu a mai vrut sa faca niciodata avorturi. Pentru ca imaginile sunt infioratoare. Chiar daca sunt pe un monitor alb-negru si trebuie sa privesti cu mare atentie. Se vede clar cum "bebelusul" incearca sa scape de moarte, se vede cum se zbate, se vede cum "fuge" de chiureta, se vede cum il doare infiorator, se vede cum striga!!! Isi deschide gura si striga de durere si de neputinta de a se apara (de aici si numele filmului, Strigatul Mut)! De a se apara atunci cand el se afla in uterul mamei lui, a celei care ar trebui sa faca tot posibilul sa il apere si sa-l protejeze!

Mi-am amintit acum cu ochii in lacrimi partea aceasta de poveste de pe blogul dat initial:

"...as mai fi avut ataaat de multe de povestit, dar in dimineata aia ai vrut sa ne vedem mai repede decat trebuia. Cand m-a atins am crezut ca e mana ta si am inceput sa rad si sa chicotesc “mami, opreste-te, ma gadili! Mai ai rabdare putin. Te anunt eu cand sunt gata sa vin”. Imediat mi-am dat seama ca nu ai cum sa fii tu, mana ta ar fi trebuit sa fie calda si moale, nu rece si ascutita…"


Filmele astea americane oripileaza si prin alt aspect. In SUA pana la Clinton (daca nu ma insel) erau permise avorturile la orice varsta a sarcinii. Adica daca la 7-8luni te hotarai ca vrei avort, acesta se facea ori prin otravirea fetusului si nastere vaginala provocata, ori prin cezariana. Prin otravire macar murea repede. Prin cezariana il scoteau viu si il aruncau intr-o galeata unde era lasat sa moara, sau sufocat, sau omorat in orice alt mod. Nu, asta nu se intampla acu o mie de ani, ci in perioada asta in care traim noi!

Dar apropo de "o mie de ani", chiar as fi curioasa cum s-a ajuns la ideea aceasta de a-ti omori copilul cand e inca in tine, si cine a facut-o legala? De cand se practica avorturile si de cand sunt considerate normale? Tare cred ca e vorba doar de ultimele decenii...

Poate ca inainte sa ma informez mai mult as fi zis "e dreptul femeii sa decida, e viata ei". Dar acest raspuns ar fi fost dat doar din lipsa de informare, pentru ca nu as fi stiut ce inseamna de fapt un avort, ca se omoara o viata, si se distruge corpul femeii. Asta apropo de drepturile femeii, de cand e asta un drept, sa iti ciopartesti trupul?

Si nu, inca n-am zis nimic de Dumnezeu, pentru ca sunt sigura ca asta e la mintea oricui deja...

Am dat acest link, cu blogul cu pozele, si pe Facebook. Si am primit niste comentarii care as vrea sa le postez si aici, pe mine m-au emotionat mult. Sper sa nu le deranjez pe fetele care le-au scris. Cititi-le cu atentie:

R.U.: "offff, am citit, am privit si am plans pt copiii care nu au ajuns nicodata in bratele unei mame care sa ii stranga la piept si sa ii iubeasca."

Eu: "Doamne, e ingrozitor... toata lumea spune despre drepturile femeii, dar unde sunt drepturile lor? Ca sa nu mai zic ca am intrat pe un link dat la comentarii http://www.youtube.com/watch?v=4Ds2KgUE11M&feature=related unde am aflat cat sufera bebelusii cand sunt avortati! Da, sufera mult fizic! Si apoi am mai intrat si aici http://www.strigatulmut.ro/ unde este un avort "filmat" prin ecografie abdominala... Offf Doamne, cum ne mai rabzi? Oare cum au ajuns mamele sa isi doreasca sa isi omoare copiii?"

Eu: " Deci la strigatulmut.ro nici nu ma pot uita pana la final :(((( Doamneee, copilul ala isi deschide gura sa planga, sa strige, sa o strige pe mama lui sa-i sara in ajutor!!! Se zbate!!! Cum poate o mama sa isi omoare copilul nu inteleg :(((. Sunt devastata. Nu ma pot opri din plans... Pentru sutele de mii, milioanele de copii omorati astfel ZILNIC..."

S.D.M.: "Fetelor, eu nu ma pot uita. Am vazut multe la viata mea, dar uite asta, refuz sa vad. Nu pot, mai, nu pot! mi se pare cumplit numai din ce povestiti voi...Doamne, ce trist"

Eu: "D, nu te uita... astfel de imagini si filme ar trebui sa fie obligati sa vada doar oamenii care sunt hotarati sa faca un avort... Noi degeaba ne consumam aici ca oricum nu putem schimba nimic...

Eu: "Acum am vazut ca nu s-a tiparit tot mesajul ce-l scrisesem cand am dat linkul. Am vrut sa zic ca atunci cand eram insarcinata cu Alex si ii citeam mamei mele in fiecare saptamana evolutiile, stiu ca ea a ramas uimita. Femeile pe vremuri credeau ca pana pe la 3 luni embrionii sunt doar niste celule pe acolo. Nu i-a venit sa creada ca de la 6 saptamani avea activitate cardiaca!!! A zis ca daca si pe vremuri s-ar fi stiut asa ceva, sigur ar fi fost mai putine avorturi."

Eu: "Ei acum cu atat mai mult as spera ca daca mai multe fete tinere ar vedea aceste imagini si filme, ar fi mai hotarate sa nu faca avort niciodata..."

S.D.M.: "Da, clar! asa ar trebui sa se intample! Sa-i implante intr-un scaun si sa-i oblige sa vada."

O.K: "Recomand si http://vreausaaflu.ro/ unde explica frumos cum evolueaza copilul intrauterin si povesteste si despre metodele de ... you know... omorare."

O.K.: "Tot acolo zice ca din saptamana a 4-a ii bate inima."

O.K.: "Iar in privinta avortului, e un subiect cam tabu... pentru ca multe femei l-au facut si multi barbati au indemnat la asta... dar se pune prost problema. Intrebarea nu este "sa am sau sa nu am un copil" (cand e deja insarcinata) ci "sa omor sau sa nu omor."

S.S.: "Cutremurător...nu mi-am imaginat că e chiar aşa. Imaginile te lasă fără cuvinte. Dureros şi...am început să plâng..."

B.M.: "Multa lume nu stie de fapt cum se face, e sangeros si femeile ar trebui sa se gandeasca si la riscurile enorme pentru sanatatea lor cand fac un avort si la infertilitate."

L.M.: "Oare cand vor intelege femeile ca avortul e o crima? Care e diferenta dintre a ucide un copil nenascut si a-ti ucide copilul?"

Eu: "Da, si eu zic ca mare vina o are lipsa de informare, clar! Nu cred ca femeile stiu ce se intampla in timpul unui avort, nu cred ca ele stiu cum arata copilasul la acea varsta, cum el sufera fizic si emotional cand este omorat, sau ce repercusiuni are avortul asupra organismului femeii. Si psihic, si fizic. De ce feministele sustin drepturile femeii de a avorta dar nu sustin drepturile femeii de a fi informata si de a nu-si bate cineva joc de corpul ei. Sunt sigura ca sunt si interese financiare la mijloc. Daca s-ar trece sub ilegalitate avortul, doctorii ginecologi ar pierde din start mai mult de jumatate din veniturile lor..."

Eu: "Si mi-am amintit ca o data cand aveam o discutie cu mama mea ca nu intelegeam cum de sunt asa lipsiti de suflet doctorii ginecologi, nu le pasa de femei si de copii si se comporta parca mai rau cu pacientele lor decat orice alte specializari (tocmai unde ar fi nevoie de cel mai bun suflet de doctor...), stiu ca atunci mama mea mi-a zis ca sigur ei nu mai sunt deloc umanizati pentru ca fac atatea avorturi zilnic, fac mai multe avorturi decat nasteri. Dupa atatea crime (la care noi uitandu-ne la filme si la poze ne oripilam si pentru ei e rutina), chiar am avea pretentia sa le pese ca unele mame isi vor copilasii sanatosi in brate? Pentru ei e aceeasi "gaura" si acelasi produs in interior, scuzati limbajul, ca la avorturile ce le fac ei zilnic... De asta au ajuns sa nu le pese."

Eu: "Si pentru asta mi s-ar parea mai bine sa existe o specializare doar pentru nasteri. Un doctor cu care nasti sa nu faca si avorturi... Sau poate de aceea tot timpul o moasa va fi mai aproape de mama decat un doctor ginecolog..."

M.B.: "Sunt inca in stare de soc..."

O.K.: "Isi pierd din venituri si daca se reglementreaza nasterea cu moase(acasa sau la spital) :D si de ei n-ar mai fi nevoie decat la complicatii."

O.K.: "A, ca fapt divers, am fost odata la ginecolog si avea afisata lista de preturi. Un avort costa, prin 2008, vreo 200 ron. Am ramas super uimita cat de putin pret se pune pe viata. Pentru ca pe partea cealalta, ca sa ramai insarcinata e mult mai costisitor. FIV spre exemplu, peste 1000 de euro."

B.M.: "Trist e ca sotii si iubitii nostri vad avortul ca pe asul din maneca. N-are nimic, draga, am gresit amandoi dar platesti doar tu. Evo, murdaro (ma gandesc acum la enormitatile alea gen molifta dupa nastere, sau ca n-ai voie sa intri in biserica daca esti la ciclu), de ce ar trebui sa fie si barbatul la fel de raspunzator pentru o sarcina nedorita? Ma gandesc ca in astfel de cazuri vina e a ei ca nu s-a ferit, cel putin lumea asa gandeste. Bine, sunt si atatia oameni responsabili dar ce am scris mai sus e o prejudecata adanc inradacinata."

S.Y.: "Eu dupa primele imagini n-am mai putut rationa, cat de cutremurator."

M.C.: "Dumnezeule..."

Dumnezeule... cred ca e potrivit sa incheiem cu acest cuvant... Dumnezeule...

42 de comentarii:

  1. am vazut si eu linkul la tine pe FB ... si l-am deschis, dar nu am putut parcurge nici macar jumatate din articol... Nu-mi puteam opri lacrimile... Am incetat sa il citesc atunci cand mi-am dat seama ca deja mintea mea era invadata de ganduri care mai de care mai prapastioase si imi mangaiam obsesiv burta. Si ieri si azi, i-am multumit lui Dumnezeu ori de cate ori l-am simtit pe Ghita ca misca si am pupat-o si imbratisat-o excesiv pe Maria. Nu poti continua sa citesc - este mult prea crud adevarul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Raluk...eu una la aceasta ora doar plang si nu pot sa comentez nimic. Decat atat...mi-am dorit-o asa de mult pe Isabela si imi doresc in continuare asa mult inca un copilas incat nu pot si nu pot si nu vrea si iar nu pot sa le inteleg pe acele individe care pot sa faca asa ceva!!!! Alea nici macar femei nu pot fi numite...Pacat ca nu se face o campanie la nivel national cu asa ceva...poate ar rationa de doua ori inainte de a lua asa o decizie crunta...

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, eu am vazut acel strigat mut la putin timp dupa revolutie, cand eram inca un copil. Cand in Romania se inregistraserea peste un milion de avorturi in primele luni.

    Si mi-am amintit de el cand mi-am vazut copilul la ecograf, cand avea numai 12 saptamani si avea pana si nasuc, avea 1mm, si avea si degete la maini si la picioare si toate organele interne desi nu complet formate. Era deja un om.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu nu pot sa ma uit...nu sunt asa de tare; nici nu incerc macar sa deschid linkurile. Ar fi prea mult pentru mine.
    Omul e singura specie de pe pamant capabila sa-si omoare puiul nenascut. Eu merg chiar mai departe si spun ca e groaznica si selectia care se face. Adica facem teste sa vedem daca fetusul nu are un defect genetic sau altceva cu scopul de-a curma viata respectiva daca se descopera ceva. Cu ce drept? Eu mi-am pus aceasta intrebare cand am primit rezultatul de la triplu test, deja incepusem sa simt miscarile lui bebe. Mai mult, eu am aflat ca sunt insarcinata cand bebe avea 3 saptamani si din ziua aceea am trait un miracol in fiecare moment cat am fost insarcinata, nici nu pot descrie fericirea respectiva...

    Asa, si daca tripul test ar fi fost pozitiv, ce ar fi trebui sa fac? Sa renunt la bebe ca la o masea stricata doar pentru ca el nu va fi la fel ca noi? E o lume bolnava asta in care traim...

    RăspundețiȘtergere
  5. chiar ca genocid e cuvantul potrivit! e abominabil. te ia cu frig, te cutremura, te marcheaza doar daca citesti/ te uiti la poze, iar daca o faci cred ca te urmareste si te bantuie toata viata ca o fantoma ce nu-si gaseste pacea.
    nu am mai vazut niciodata asa ceva. "4-3-2" e mic copil pe langa acest foto reportaj!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nici nu vreau sa deschid vreun link.E peste puterile mele, asa ceva.Mai ales ca am avut o exp urata inainte de Daria.O sarcina oprita in evolutie la 9 sapt.apucasem sa l vedem pe bebe la eco la 6 sapt si deja ne gandeam la el ca la un copil , un suflet , ce embrion , zigot, blastocit si altele.A fost nevoie de interventie chirurcigala, insa am cerut anestezie totala tocmai pt a nu ramane cu nici o amintire sau trauma despre ....moment.Desi , ramai undeva cu o trauma psihica...si dupa.Nu sunt de acord cu asa ceva , condamn toate femeile care recurg la asa ceva ,din poprie initiativa, azi , cnd exista atatea cai si metode de contraceptie, atatea cai de informare.Nu , nu , nu !

    RăspundețiȘtergere
  7. Nici eu nu sunt de acord cu avortul. Cu o singura exceptie. Cred ca oricine stie cum se face un copil si daca ramai insarcinata e alegerea ta si obligatia ta sa il nasti. Nu ai dreptul sa-l omori.
    Dar daca bebele are probleme fizice grave, care nu i-ar permite o viata normala, inteleg alegerea unor mame de a renunta la el. Nu cred ca e corect pentru acel copil sa-l condamni la o viata urata, grea..
    E greu, greu sa spui ce ai face tu in situatia respectiva.

    RăspundețiȘtergere
  8. si victimele unul viol ce trebuie sa faca? dar cele care-si lasa copiii in spital? dar monstrii care violeaza copii sau ii trimit cu buna seringa pe mana unor dezaxati? dar aia

    RăspundețiȘtergere
  9. am citit un comentariu pertinent pe situl respectiv referitor la problema violului: cu ce e vinovat copilul? pentru ce, pedeapsa pentru el, e sa fie omorat, sfartecat in pantecele femeii!? daca nu vrei copil, naste-l si lasa-l. o familie care nu poate avea copii se va bucura sa-l infieze! dar nu adauga pe langa trauma violului si pe cea a avortului! copilul chiar nu are nicio vina!

    @Roxana: referitor la copiii cu handicap: tu stii ce rata de probabilitate are testul acela??? tu stii de cate ori doctorii au dat gres iar femeile indemnate sa faca avort s-au bucurat si I-au multumit lui Dumnezeu ca nu au facut? pentru ca copilul s-a nascut PERFECT sanatos!

    si daca se naste cu malformatii sau sindrom Down sau mai stiu eu ce, ce vina are el? nu suferinta lui e problema, sa nu ne ascundem dupa deget. ci egoismul nostru, poate chiar rusinea fata de ce ar zice lumea. comoditatea de a nu ne jertfi pe noi insine pentru a avea grija de un ingeras!

    si cei care se nasc asa, nu sufera pentru ca oricum nu stiu cum sa fie altfel decat asa cum sunt si invata sa traiasca asa, cu deficientele pe care le au. problema e cu cei din jur si in special cu parintii care se rusineaza si nu vor/concep sa aiba un copil cu probleme.

    si ca sa iti arat cum ar trebui sa se poarte parintii normali cu un copil cu probleme iti dau un filmulet. poveste adevarata.
    http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
    pregatiti servetele.

    RăspundețiȘtergere
  10. Octavia,eu nu ma refeream la sindromul down si nici la triplutest. Stiu ca este neconcludent si ca nu ar trebui bazata o decizie pe estimarile date de el.
    Eu ma gandeam la situatii in care la ecografie se descopera ca cel mic are malformatii grave, nu are toate organele sau are alte probleme majore. Stiu de exemplu cazul unei fetite care nu avea sistemul digestiv complet si nici rinichi. Nu avea practic nicio sansa de supravietuire in afara burticii.
    La cazuri ca astea ma refer

    RăspundețiȘtergere
  11. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  12. scrisesem mai mult dar mobilul meu a ales sa pastreze doar atat si sa-mi inlocuiasca de nebun un cuvant cu altul. De unde pana unde seringa n-o sa stie decat softul asta destept care prezice dupa bunul lui plac.

    Voiam de fapt asa scriu ca exista atata rau pe lume - abuzuri greu de imaginat asupra copiilor neavortati, abandonul nou nascutilor, bataia sora cu moartea si ca niciunul nu dispare daca inchidem pagina sau nu putem sa citim.

    Avortul e doar unul din multe rele si naiba stie daca relele astea pot fi comparate intre ele, dar zau ca nu dispar daca nu reusim noi din prea multa sensibilitate sa privim niste imagini care seamana cu groapa comuna.

    Altii isi violeaza fetitele de doi ani, credeti ca ii poate impresiona vreo poza?

    suntem mult mai urati decat ne place sa credem. Eu tocmai mi-am batut pisica de exemplu.

    RăspundețiȘtergere
  13. Salut, desi e un subiect foarte trist, cineva trebuie sa vorbeasca despre asta, astfel ca ma bucur ca ti-ai facut timp sa scrii despre asta.
    Eu sunt insarcinata (15 saptamani) si la ecografia de la 13 saptamani am fost absolut emotionata de imaginile de pe monitorul ecografului. Desi informata asupra faptului ca la aceasta varsta fatul este foarte bine dezvoltat si conturat am ramas muta de uimire si de fericire la vederea micutului jucaus din burtica. Faptul ca am ramas insarcinata este sursa fericirii noastre acum si chiar daca as fi fost singura pe aceast drum sunt convinsa ca nu l-as fi iubit mai putin.

    RăspundețiȘtergere
  14. Zoozie, asa e, raul nu dispare daca noi nu vrem sa stim de el. Dar nu e nevoie sa ma torturez singura uitandu-ma la imagini care ma vor urmari muult timp.Pur si simplu aleg sa n-o fac, ma doare deja prea mult constiinta faptului ca exista astfel de lucruri pe lumea asta. Caci ea exista. Una e sa nu vrei sa stii nici o rautate din lumea asta, sa-ti astupi urechile si sa nu-ti pese si alta sa-ti cunosti limitele suportabilitatii...

    RăspundețiȘtergere
  15. Ma scuzati ca nu am mai intrat pe aici. Si din lipsa de timp, si din dorinta de indepartare de subiect... Pai daca si Relu a fost terminat toata seara aia in care a vazut filmuletele... Doamne, bine ca n-am trecut prin asa ceva, ca nu stiu cum as fi trait cu vina...

    RăspundețiȘtergere
  16. Gabi, eu vad ca sunt mult mai empatica si mai sensibila la problemele si suferintele copilasilor de cand sunt mama. De exemplu, inainte sa fiu mama daca auzeam copii plangand pe strada in cel mai rau caz ma enervau, in cel mai bun caz ii ignoram. De cand sunt mama imi vine sa-i iau pe toti in brate si sa-i alin. Pur si simplu ma doare fizic de cate ori nu pot alina toti copilasii care plang...

    Deci nu stiu cum as fi reactionat la un astfel de articol inainte sa am un copil. Poate nici nu mi s-ar fi parut asa de infiorator. Deci pana la urma poate ar fi degeaba si ce am spus eu, sa fie aratata filmarea si pozele tuturor oamenilor care vor sa treaca printr-un avort... Daca acei oameni nu sunt parinti inca, poate ca nu ar rezona. In schimb niste parinti nu au cum sa treaca nepasatori peste asta.

    De ce-ti spun toate astea? Pentru ca tu esti acum intr-o perioada dublu sensibila. Nici n-ar fi trebuit sa deschizi linkul pentru ca nu iti faci doar tie rau. Sunt sigura ca tu esti mai afectata decat noi toate, pentru ca esti si mama, si ai si in burtica o comoara! Te pup si te imbratisez cu drag! Ai grija de voi!

    RăspundețiȘtergere
  17. Da, Cecilia, si eu sunt de acord ca e nevoie de o campanie. Marea majoritate a avorturilor sunt din nestiinta. Nu numai din necunoasterea altor metode de contraceptie, dar pur si simplu li se pare mai ieftin si mai simplu de facut avort la nevoie. Ar trebui acestor femei sa li se deschida ochii, sa stie cat e de grav ceea ce fac. Parerea mea e ca ar trebui sa devina ilegal, si sa se poata face avort doar in cazuri de exceptie. Dar asta nu se va intampla pentru ca, asa cum am spus, doctorii ginecologi si-ar pierde cel putin jumatate din "paine"...

    RăspundețiȘtergere
  18. Zoozie, cred ca ai fost foarte afectata daca erai un copil cand ai vazut strigatul mut. Si uite, ti-ai amintit de film atatia ani mai tarziu!

    RăspundețiȘtergere
  19. Gabi, si eu m-am gandit la asta, incercand sa inteleg cand in evolutia omenirii au inceput femeile sa isi omoare pruncii nenascuti. Chiar m-am gandit ca nu exista nici o alta specie care sa faca asta... Nu sunt deloc de acord nici cu selectia de care spui. Stii de ce? Pentru ca nu stiu unde se pune granita. Poate unii parinti considera ca nu pot sa creasca un copil cu picioarele mai grasute, sau cu degetele mai lungi, sau cu urechile mai clapauge. Sau poate se va face un test estimativ de IQ si daca nu e destul de inteligent sa se poata omori copilul! Unde ne oprim?

    Eu din acest motiv nu am facut dublu/triplu test. Nu vedeam rostul. Si nu eram atunci asa impotriva avorturilor ca acum. Dar era o sarcina obtinuta greu. Daca la DT/TT mi-ar fi dat un rezultat de 2/1000 ar fi fost considerat o statistica riscanta. Pentru ca asta e, o statistica, nu un rezultat concret. Si problema e ca poate fi si fals pozitiv, si fals negativ, ca sa zic asa. Deci nici daca ai o statistica buna de fapt nu inseamna nimic... Si daca ai un rezultat prost, ce faci? Mergi la amniocenteza? Care ea in sine are un risc de avort de 2%? E mai mare riscul la amniocenteza decat la orice rezultat de DT si TT. Si daca la amniocenteza primesti un rezultat rau, faci intrerupere de sarcina? De obicei asta se intampla dupa saptamana 20. Chiar mai faci un avort la o sarcina asa avansata, si de un copil de care deja te-ai atasat asa mult??? Plus ca eu am o cunostinta cu amniocenteza cu rezultat rau care a nascut un copil perfect sanatos. Nu stiu daca o fi fost gresit rezultatul, sau in urmatoarele luni Cel-Care-A-Pus-Viata-Acolo a si "reparat" orice problema... Si atunci iti pui niste semne de intrebare...

    Si daca te hotarasti ca nu vrei sa faci amniocenteza, cum stai toata sarcina apoi cu rezultat prost? Am asa multe, multe prietene, care si-au petrecut apoi toata sarcina plangand zilnic din cauza unui rezultat gresit... Chiar merita? DT si TT sunt niste porcarii...

    Si ce mare dreptate ai cu miscarile, cu miracolul sarcinii! O lume bolnava, intr-adevar, in care sa omoram un copil inainte de a se naste...

    RăspundețiȘtergere
  20. Adriana, ai dreptate, si eu cred ca daca faci un avort si nu realizezi atunci, treci peste. Dar poti sa realizezi pe loc, sau peste cativa ani (gandirea asta tardiva eu as vedea-o in mai multe situatii: femeia devine mama si isi da seama ce sufletel a omorat prima data, sau femeia nu mai poate deveni niciodata mama si isi da seama ca si-a omorat singura progenitura, sau femeia vede candva astfel de imagini si de filme si isi da seama ca nu era doar o mana de celule, inerta si fara viata, ce a omorat ea acolo...). Dar si cand iti dai seama ce ai facut... mi se pare ceva ingrozitor si nu stiu cum mai poti trai apoi. Pentru ca nu e orice fel de crima, femeile astea si-au omorat propriul copil!

    RăspundețiȘtergere
  21. Dana, imi pare foarte rau sa aflu de acea sarcina oprita in evolutie. Cred ca a fost ingrozitor, de cate ori imi imaginam ca voi pierde sarcina cu Alex incepeam sa plang in hohote si nu stiu cum as fi rezistat sa trec prin asa ceva... Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  22. Roxana, Dumnezeu sa ne fereasca intr-adevar, sa trebuiasca sa facem astfel de alegeri. Si eu m-am gandit mult cat poate fi de greu... Dar in acelasi timp m-as gandi ca nu e vina copilului... greu, foarte greu...

    RăspundețiȘtergere
  23. Zoozie, mi-a placut ce ti-a raspuns Octavia la intrebarea cu violul. Nu stiu daca eu as avea puterea sa port o sarcina stiind cum a aparut. Dar Dumnezeu sa ne fereasca de asa ceva... In legatura cu cei care nu sunt facuti sa fie parinti, ce putem spune? Sunt multi care realizeaza la 6 saptamani, la 20 de saptamani, sau dupa nastere, ca nu pot fi parinti. Daca in primele situatii copilul se poate omori, ce ar insemna sa se ajunga sa poata fi omorat copilul si dupa nastere daca oamenii nu se pot hotari daca vor sa fie parinti sau nu? Eu zic ca tot o crima e si inainte de nastere... Si acum privind in ansamblu mi se pare asa o mare idiotenie, de nici nu stiu cine a inventat-o, cum adica sa-ti omori propriul copil??? Iar monstrii si dezaxatii sunt sigura ca fac copii bine mersi si nici nu se gandesc la avort...

    RăspundețiȘtergere
  24. Octavia, iti spun sincer ca nu ma asteptam sa fii asa sensibila la subiectul asta. Vezi ce am scris in al doilea comentariu, la Gabi, nu stiu daca eu inainte sa fiu mama as fi rezonat asa... Jos palaria! Te admir si iti doresc un copilas cat de repede! A, si filmuletul, cand l-am vazut prima data am plans in hohote, nu numai asa, sa curga lin pe obraz... Da, cu adevarat pot spune ca sunt multi cei pe care ii denumim "handicapati" mai "oameni" decat noi cei "normali"... Si multi isi traiesc viata mai intens si fac ceva mai important in viata lor decat mine...

    RăspundețiȘtergere
  25. Roxana, cum am zis, sa ne fereasca Cel de Sus de asa ceva. Ma mira ca astfel de cazuri ajung pana la o faza inaintata a sarcinii. Si imi amintesc de medicul meu ginecolog care nu a vrut sa-mi dea tratament de sustinere a sarcinii chiar daca eram cu risc de progesteron scazut. Mi-a spus ca daca imi da progesteron, si totusi sarcina nu e o sarcina sanatoasa, atunci ori moare dar nu se elimina, deci ramane fixata (ceea ce ar fi dus la un chiuretaj in locul eliminarii naturale a sarcinii pierdute), ori ajunge intr-o faza inaintata chiar daca nu e o sarcina sanatoasa. De asta m-a sfatuit sa nu iau progesteron si daca natura considera ca nu e o sarcina sanatoasa, sa se elimine natural. Pentru ca vezi, poate si cazurile ce le amintesti s-ar fi eliminat natural, fara sa fie nevoie de avort. Tot nu e bine sa ne amestecam peste natura, in nici un sens.

    Am o cunostinta care tot asa cu tratamente a ajuns pana in luna a 8-a si au vazut la ecograf ca fetita are spina bifida. I-au provocat nasterea si fetita a murit imediat dupa nastere. Anul asta eu am vazut un site al unei femei, o mama de fetita cu spina bifida. Intr-adevar au o viata grea, dar femeia cumva si-a gasit astfel menirea in viata, si are un sens, ajuta multe mame cu tot felul de sfaturi. Ma gandesc ca, desi nu ar fi viata pe care o visam noi, poate toate in viata au un sens...

    RăspundețiȘtergere
  26. Lorimer, ce frumos ai explicat cum numai o femeie insarcinata poate sa simta! Ai o minune in burtica! Sarcina usoara si bebe sanatos!

    RăspundețiȘtergere
  27. Gabi, cum i-am spus si Danei pe FB, nu e musai sa te uiti daca nu poti, asta-i clar. Mai ales ca nu esti tu "publicul tinta". Eu i-as obliga sa se uite doar pe cei care ar avea de gand sa faca vreodata un avort. Sau poate pe majoritatea tinerilor, ca sa fie atenti si sa foloseasca prezervativul... Daca stii ca iti faci doar rau si nu te intorci la copilul tau cu energie pozitiva, nu are rost sa te uiti...

    Va pup cu drag pe toate. Si daca prin abordarea acestui subiect am facut cumva o singura femeie sa renunte vreodata la un avort, atunci eu ma declar fericita pentru ca s-a castigat o viata de om!

    RăspundețiȘtergere
  28. Ralu, parca spunea un DR pe la comantarii ca fatul ar fi avut undeva inre 12-15 saptamani.
    Scuze ca postez cand probabil toata discutia e incheiata.
    Oricum, impresionante poze si impresionant subiect

    RăspundețiȘtergere
  29. @Roxana: ai dreptate,e un caz la care nu m-am gandit... nu stiu ce as face daca Doamne fereste as fi in situatia asta... nu comentez mai mult ca poate spun prostii.
    Singura situatie in care mi se pare acceptabil avortul ar fi daca evolutia sarcinii pune in pericol viata mamei

    @Raluca: lasa palaria pe cap ca n-ai de ce sa o dai jos :) nu-mi amintesc cum gandeam inainte sa se trezeasca constiinta in mine... adica acum vreo 8 ani. din principiu imi pasa de fiintele care nu au posibilitatea de a se apara, iar copiii nenascuti mi se par cei mai vulnerabili in marea ipocrizie a zilelor noastre: "vai, saracul catelus, eu iubesc animalele, mananc diseara o friptura, du-te mama si avorteaza ca esti prea tanara, traieste-ti viata". sper sa se inteleaga ceva din ce am incercat sa sintetizez :)

    RăspundețiȘtergere
  30. Eu nu am vrut sa spun ca un copil rezultat dintr-un viol trebuie sa moara! E un fragment dintr-o postare mai lunga, care dn cauze ce nu tin de mine s-a trunchiat asa. Am ncercat sa reiau ideea ceva mai jos. Legam vioul de suferintele pe care le-am enumerat mai apoi.

    Fetelor o prietea e-amea a rams gravida exact in perioada in care am ramas cu Anda EU i-am dat banii de avort. E greu sa judeci pe cineva, ea era nr-o situatie incurcata, sarcina a fost chiar un accident, decizia a fost grea, dar a fost alegerea ei. Nu i-a fost usor. I-au facut anestezie generala. Stiti la ce ma gandesc acum? Ca fiind anestezie generala ea nu a simtit chiar nimic, cine stie cat au macelari-o aia pe masa... sau poate nu, dar numai aia de la clinica stiu.

    RăspundețiȘtergere
  31. Raluca, referitor la avorturile spontane si medicatia de sustinere a sarcinii, sunt cazuri si cazuri. Asa e, in general, natura incearca sa elimine neconformitatile.Dar mai sunt si lipsuri ale organismului mama care trebuie suplinite. Ce vreau sa spun e ca eu am luat aproape toata sarcina medicamente pentru sustinere, de la progesteron si antispastice in primul trimestru, pana la relaxanti musculari pentru contractii in ultimul. Chiar si asa am avut sangerari, unele apropiate de hemoragii. Dar am nascut un copil sanatos si asta poate doar datorita medicatiei. Deci uneori natura trebuie ajutata...

    RăspundețiȘtergere
  32. @zoozie: toti gresim. important este sa ne revenim :) la fel prietena ta.
    eu le-am spus prietenelor mele ca le cresc eu copilul decat sa se gandeasca la avort. li-l cresc pana se hotarasc ca il vor.

    RăspundețiȘtergere
  33. Moni, si eu am citit comentariul domnului acela, dar inainte de asta spusese fotograful parca de varsta de 8 saptamani, si m-am gandit ca el trebuie sa stie mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  34. Octavia, am priceput sinteza perfect! ;)

    Zoozie, am inteles.

    Gabi, ai dreptate! In zilele noastre cand nu mai suntem nici noi asa sanatosi, nu putem pretinde ca organismele noastre sa fie ca pe vremuri... Si eu cu sindromul ovarian polichistic aveam cica lipsa de progesteron si o faza luteala prea scurta ca sa pot ramane insarcinata si sa tin sarcina. Dar ne-a ajutat Dumnezeu...

    Va pup!

    RăspundețiȘtergere
  35. http://www.evz.ro/detalii/stiri/reportaj-fara-anestezie-avortul-o-despartire-in-somn-de-copilul-care-moare-inainte-sa-se-96.html

    RăspundețiȘtergere
  36. http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/satul-de-atata-moarte-”sunt-responsabil-pentru-75-000-de-avorturi”/. Interviu cu realizatorul documentarului sunetul mut

    RăspundețiȘtergere
  37. ma uit la puiutul meu cum doarme,,,,e sufletul si viata mea. nu mi pot imagina cum ar fi fara el...fara zambetul lui, fara manutele lui care ma cuprind....cum poate o mama sa si omoare puiul????????????? groaznic.groaznic. groaznic. plus ca indeparteaza din viata lor cea mai mare minune data lor de Doamne Doamne.

    RăspundețiȘtergere
  38. Nu sunt pentru avorturi (chiar impotriva), dar nu gasesc corect sa judecam in necunostinta de cauza. Nu stim ce simt acele femei, nu stim ce viata au avut.... Sunt muuult prea multe de luat in consoderare. De cateva ori, veneam din orascucei doi prunci din dotare, eram extrem de obosita, si ma trezeam in autobuz raspunzandu-le foarte neglijent, distant,fara pic de afectiune. Daca ma auzea cineva, imediat ma cataloga drept o mama care isi vede copii drept povara, care nu stie cum sa scape mai repede de ei..... atunci am realizat ca imprejurarile si contextul atarna foarte mult inluarea unor decizii.
    Si eu am ales sa nu deschid nici un link, dupa ce acum putina vreme, nu stiu cum am dat de un video pe you tube, in care mama isi batea copilul de vreo 5-7 luni cu perna, dar intr-un mod foarte violent! Filmuletul era de aprope 2min, dar dupa 10 secunde l.am inchisimediat.
    Si inca ceva: am o prietena, care a avut 2 cezariene, si la 2 luni dupa a 2-a, a ramas iar insarcinata. Toti, i-auspus sa facaavort, ca 2 cezariene asa apropiate e foarte riscant. Din cate imi aduc aminte, a trebuit sa schimbe si doctorul. Si pana la urma, l-a nascut si pe al treilea (fetita), sanatoasa, si acum sunt cu totii sanatosi si frumosi. :)

    RăspundețiȘtergere
  39. Atentie, imagini dure: http://liveactionnews.org/you-cant-say-you-didnt-know-what-a-real-abortion-video-looks-like/

    Eu cred ca inainte de a lua decizia unui avort trebuie vazute. Pentru ca am intalnit multe femei care credeau ca atunci cand avorteaza de fapt iese afara un ghem de celule care inca nu s-au conturat in forma unui copil.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Abia v-am descoperit blogul si am citit acest articol...la imagini nu ma uit caci stiu cum arata un pui de 10 saptamani si imi ajunge pentru o viata intreaga...in 2011 am pierdut o sarcina la 10 saptamani...am ajuns la spital cu hemoragie si mi s-a zis ca nu se mai poate face nimic...am refuzat chiuretajul tocmai pentru ca nu vreoiam sa imi sfasie copilul,inca speram...l-am gasit pe chilot cand am mers la baie...eu consider ca am nascut,chiar daca mult mai devreme...nu o sa uit toata viata cum arata copilul meu,chiar daca totul e incetosat...era copilul meu,dorit,planuit...si chiar daca ar fi fost neplanuit tot copil este...din pacate lumea priveste avortul ca pe o metoda de contraceptie...mama mea a facut avorturi pe vremea lui ceausescu...dar a facut si cinci
      copii pe care i-a educat si pe mime desi avea 60 si...de ani cand mi-am inceput viata sexuala si nu stia care sunt noile metode de protectie m-a pus sa citesc,sa aflu,i-am spus si ei,am discutat...si cand l-am intalnit pe sotul meu si am inceput sa traim impreuna tot ea m-a ajutat sa aleg o metoda buna...concluzia e ca in opinia mea fetele tinere ajung sa faca avort pentru ca mamele lpr nu isi fac datoria,aici intervine intrebarea...ce fel de parinti vrem sa fim?nu am citit inca prea mult despre parenting dar stiu ca in primul rand vreau sa fiu prietena copiilor mei...am scris mult,poate nu chiar pe subiect,dar sincer am vrut sa zic cuiva experienta mea,sa ma descarc...daca as fi nascut la termen bebele meu ar fi avut 3 ani,ar fi avut serbare la gradinita si i-ar fi spus o poezie mosului....

      Ștergere
  40. Iti multumesc mult ca ai scris asta aici! Femeile pe vremuri credeau ca avorteaza un ghem de celule fara viata... Acum e inadmisibil sa nu vrem sa stim. Imi pare foarte rau pentru suferinta ta! E ingrozitor prin ce ai trecut. Sper sa iti gasesti linistea!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...