Despre febra de saptamana trecuta

N-am mai scris demult si sunt curioasa ce iese din postarea de azi, ca sunt intr-un hal... :)).

In primul rand LA MULTI ANI MAMI! Adica LA MULTI ANI BUNI DE ALEX! Sa fii sanatoasa si sa ajungi si vremurile in care sa te poti bucura de noi, nu numai astea in care te cam exploatam... (probabil ca asta va fi undeva prin adolescenta lui Alex si inainte sa se insoare si sa faca prunci, ca apoi iar vom avea nevoie de ajutor :D) Recunosc ca as fi vrut sa scriu ceva emotionant, special, din suflet, dar sunt asa extenuata incat creierul meu nu reuseste sa faca nici o conexiune... Lasa ca ne revenim noi anii viitori! Te puuuuup!!! Si iti multumesc!

De ce sunt asa obosita? Strict legat de noaptea trecuta, pana la ora 3 Alex a plans in somn si a tot scos cu greu gaze, asa ca nu am reusit nici macar sa inchid ochii. De la 3 la 5 am dormit asa mai intrerupt. Apoi la 5 s-a trezit de tot. Pana la 6 am crezut ca ma dezmembrez incercand sa-l adorm plimbat/alaptat/leganat/mangaiat/masat burtica. Si ochii parca aveau ace pe interior si nu voiau nicicum sa stea deschisi. Apoi la 6 daca am vazut ca nu vrea nicicum sa doarma, l-am dus jos la bunicu'. Nu a vrut sa stea initial, am avut o conversatie pe un ton mai dur, am incercat iar sa-l culc ca nu voia sa se desprinda de mine, iar conversatia pe un ton mai dur (dormisem numai 2 ore si alea intrerupte...) si pana la urma a stat linistit si m-a lasat sa merg in pat. In pat eu am inceput sa plang de stres ca aveam impresia ca mi-a zburat tot somnul si ce ma fac eu cu 2 ore dormite numai... Si Alex ce a facut jos cu bunicu'??? A adormit imediat ce l-am lasat, in brate la bunicu', uitandu-se la tv! Mda...

Si azi a fost un duracell si a intarziat cu 2 ore dormitul de amiaza fata de cum e de obicei... Mi-am facut un ceai verde sa ma trezesc mai bine, ca eram zombie. Si ii spuneam mamei mele ca tare cred ca imi voi face si o cafea, ca nu-mi trece somnul, dar eu nu reusisem sa imi beau inca ceaiul sa vad daca e suficienta cofeina din el :)), ca nu ma lasa duracellul :)).

Daca tot m-am pus sa scriu, poate reusesc sa descriu ultimele zile/saptamani. Stiu ca am o restanta cu povestea cu analizele, am restante la raspuns la comentariile voastre. Si mai am deja stranse multe linkuri interesante pe care le-am mai vazut...

Dar acum as vrea sa notez aici ca sa nu uit despre febra lui de zilele trecute.

Dinainte de febra deja avea o saptamana de cand nu prea mai manca si era marait si dormea foarte rau si foarte putin. Slabise si 200 de grame in acea saptamana dinainte de febra.

1. Prima zi de febra: miercuri 23 februarie

S-a trezit cu capul fierbinte fierbinte. In rest corpul ii era perfect normal. Chiar m-am gandit ca nu as aveam cum sa-i iau temperatura pentru ca i-ar fi iesit normala. Mi s-a parut foarte bizar acest aspect si a tinut asa vreo 3 ore. Pana la ora 2 la amiaza am lasat organismul sa lupte. Apoi mi s-a parut extrem de fierbinte si m-am hotarat sa-i iau temperatura la fundulet: 39. Aceasta a fost singura masuratoare oficiala, in rest m-am luat dupa cum il simteam cand il pupam pe frunte. Si comparam tot timpul cu senzatia ce am avut-o cand a avut 39 ca sa imi dau seama cat e. Fiind 39, stiam ca daca depaseste deja e pericol de convulsii, asa ca i-am bagat un supozitor de paracetamol, dar unul mic de 125mg, chiar daca scria pe prospect ca la varsta lui trebuie 250mg.

Nu a scazut temperatura absolut deloc. Am incercat sa-l ud putin cu apa calduta pe maini si pe picioare si nu m-a lasat. A inceput sa planga. Nu suporta nici sa-l ating eu uda. De fapt chiar si o saptamana mai tarziu, cand deja nu mai avea febra, si tot a ramas cu o reticenta la apa, plangea si cand il spalam la fundulet, si cand il spalam pe maini.

Seara am reusit sa-l pacalesc putin si sa-l ud la incheieturi cu apa in care pusesem putin otet. L-am lasat si mai dezbracat pana cand a inceput sa tremure tot, si intr-adevar pentru moment i-a mai scazut temperatura. Dar foarte repede a crescut apoi din nou.

Am vrut sa stiu ce sa ma fac daca si noaptea ii va creste mai mult. Stiam ca nu o pot suna pe pediatra lui / doctorita noastra de familie pentru ca nu raspunde cand nu e la cabinet. Asa ca am sunat-o pe nasa noastra, care e doctorita pediatra la spitalul TBC. Mi-a spus sa-i dau nurofen de 3 ori pe zi. Nu prea mi-a convenit, dar am ascultat-o. Alex suporta mai bine supozitoarele decat siropurile. Nurofen a mai primit doar de 2 ori cred in viata lui (in doua nopti planse din cauza dintilor), si ii e foarte greata de el, si i-l dau cu forta, cand urla mai tare i-l tot bag pe gat. Partea buna era ca daca aceasta febra era de la dinti, nurofenul i-ar mai fi luat si din durere si i-ar fi fost mai usor sa se odihneasca.

Febra a mai avut Alex doar o data cred pana acum, si atunci dupa ce am lasat corpul sa lupte si tot asa a urcat prea tare temperatura, i-am dat un supozitor de paracetamol si a scazut imediat, si nu i-a mai crescut deloc. De asta acum am ramas foarte surprinsa si am fost chiar ingrijorata ca nu ii scadea deloc nici dupa acel supozitor cu paracetamol, nici dupa siropul cu nurofen (de fapt era ibalgin, tot pe baza de ibuprofen, dar mi-e mai la indemana sa-l numesc nurofen).

Problema era ca il afectase foarte mult. Nu putea sa doarma. Statea pe mine rupt de somn si gemea si plangea asa incet, dar nu reuseam deloc sa-l adorm. Nu se simtea deloc confortabil, si eu ma tot gandeam cat de bine i-ar prinde un somn, ca de obicei le mai scade temperatura. Si corpul avea nevoie de putere ca sa lupte. Toata ziua a dormit vreo 20 de minute in total, dar numai plimbat si cu tzitzi in gura. Daca aveam impresia ca ma pot aseza jos cu el in brate sau il pot pune pe el in pat, se trezea imediat.

Mi-a dus mana de cateva ori la maselutele lui de jos. Saptamana aceasta cu febra a fost saptamana in care i-au iesit de tot maselutele de jos, pentru ca inainte avea numai varfurile iesite. Si, in plus, ii erau umflate cele de sus.

In aceasta prima zi de febra a mancat putin, dar eu am ramas surprinsa ca a mancat.

Apa a vrut doar o gura, desi eu am vrut sa-i dau mai mult. Dar cum nici de obicei el nu bea apa, nu era ceva anormal.

A fost o zi foarte obositoare. Eu ma asteptam ca atunci cand ei sunt bolnaviori noi capatam puteri de supermami, numai sa le fie lor bine. Dar nu a fost asa, pe la 10 si jumatate seara imi venea sa plang. Si mi-e rusine sa spun, dar mai mult de oboseala decat de ingrijorare. Eram la capatul puterilor si el plangea daca nu il tineam (eu si numai eu) in brate plimbat... Imi era si foame, ma durea si tot corpul, nu mai puteam.

Seara cand am vrut sa-l adorm pentru noapte si sa-l pun in pat ca sa am posibilitatea sa ma schimb in pijama si sa ma spal pe dinti, nu am reusit. Se trezea imediat ce il lasam undeva jos, asa ca am mers cu el la baie si dormea pe umarul meu in timp ce ma spalam pe dinti. L-am pus jos in pat cat mi-am luat pijamaua si a plans infiorator. L-am adormit destul de greu. Am stat apoi cu el in brate si am vazut cum din cand in cand avea frisoane, tremura tot. In plus, isi scrasnea dintii. (De fapt am observat apoi in alte seri ca nu sunt frisoane de febra, pentru ca se scutura asa imediat dupa ce isi scrasnea dintii, deci avea o durere mare probabil cand isi inchidea maxilarul).

De doua ori pe parcursul noptii s-a trezit chiar de tot, de a trebuit sa-l plimb mult sa-l adorm. Plus plansul continuu si in somn. La ora 4 s-a trezit de tot de tot si nu a vrut sa mai stam in dormitor. Ne-am dus la tv si doar asa a stat linistit pe mine, daca ne-am uitat la tv. Nu dormea, dar cred ca se odihnea aproape ca intr-un somn, la cat de relaxat respira.

Ce i-am dat in prima zi in afara de paracetamol la amiaza si ibuprofen seara: camilia, o jumatate de tub de oscilococcinum (pentru prima data in viata lui, i-am dat pentru ca oscilo nu e bun la orice raceala, nu e bun la racelile cu secretii nazale de exemplu, dar e bun la starile gripale cu febra), vitamina C (foarte greu, nu voia, desi de obicei cand o prinde plange daca i-o iau din mana), vitamina D (la fel ca la vitamina C), o lingurita de ceai de musetel cu miere si propolis si lamaie. (Deci pentru prima data in meniul lui propolis).


2. Joi 24 februarie

Febra mare in continuare. Scadea foarte putin si pe o perioada foarte scurta de la nurofen. Nurofen care in continuare i-l dadeam cu mare chin.

A dormit la mine in brate in 3 reprize, dar numai cu tzitzi in gura. A scapat tzitzi o data si s-a trezit dupa cateva secunde tresarind foarte tare.

Mancare solida deloc deloc. Alaptat exclusiv.

Apa deloc deloc, ceai deloc, vitamina C si vitamina D deloc.

Comprese sau sa ma lase sa-l ud nu. Stiu ca poate ar fi trebuit sa insist. Dar din moment ce oricum primea nurofen si deci nu mergeam pe remedii naturiste, mi s-a parut un chin inutil. Am si citit ca lor le creste temperatura si cand plang. Asa ca incercam sa limitez crizele de isterie. Plangea asa de infiorator cand incercam sa-l ud incat nu merita efortul. Daca ar fi crescut temperatura peste 39 sigur as fi trecut peste asta, dar daca asa a fost situatia, am simtit nevoia sa-i mai crut chinul.

Intr-adevar trebuie sa trecem peste plansul lor cand le facem ceva bine. Dar eu am mers pe principiul ala "pick your battles", sa nu zica nici el ca exagerez si il fac sa planga toata ziua. Si cum la nurofen era un circ enorm (nu stiu de ce il fac asa gretos si lipicios si siropos, in loc sa fie mai concentrat, sa am mai putina substanta de bagat cu forta pe gat in timp ce el urla ca din gura de sarpe...), am zis ca trec peste faza cu udatul. Adica si daca eu ma udam pe mana si incercam sa-l ud la incheietura mainii incepea sa planga infiorator, cu suspine, lacrimi, isterii, urlete mari. Nu un plans usurel peste care sa trec sau care sa-l calmez in cateva minute. Reactiona de parca l-as fi bagat intr-un cearsaf udat cu apa rece! Se chircea tot si i se intepenea coloana si membrele. Era un tablou de cosmar. Daca am fi putut trece peste febra asta fara nurofen, atunci da, recunosc ca as fi intreprins ceva, nu l-as fi lasat fara nici un remediu doar pentru ca plange. Dar daca tot metodele alternative nu au dat rod, si am mers pe medicina alopata, am zis ca nu are rost sa il fortez la ceva care nu eram sigura ca ii face bine, poate acel plans ii crestea la loc temperatura coborata de o compresa pe manute.

Si la fel, nu voia apa, vitamina C, nimic. Si iar am zis ca e destul ca ii bag pe gat fortat nurofenul, nu o sa stam 3 persoane sa-l tinem sa ii desclestam fortat maxilarul si el sa urle ca sa ii bag si apa pe gat. M-am bazat ca nurofenul e musai, si apa daca nu vrea inseamna ca e suficient sanul. Nu stiu daca am facut bine, dar asa am simtit, ca e destul cat il chinuiam. Dar cum plangea asa de mult si de rau, am simtit ca trebuie sa renunt la unele chestii pe care le doream. Culmea e ca am renuntat la cele in care cred, la cele naturale. Dar cum nurofenul era obligatoriu, asta a fost singurul raspuns posibil...

Foarte marait si foarte slabit.

Si Relu si frate-meu erau raciti de mai demult, dar numai in aceasta zi au mers la medic si au inceput sa ia tratament. Dar nu le seamana simptomele nici intre ei, nici cu ale lui Alex. Pentru ca Alex nu are nici un alt simptom in afara de febra: nu are secretii nazale, nu are nimic la gat, nu tuseste,...

Eu reuseam sa mai citesc pe net stand cu el in brate, dar ajungeam cu mana numai la touchpad, nu si la taste ca sa scriu cate ceva. Si oricum, as fi riscat sa-l trezesc.

Am chemat-o pe doctorita noastra la el, ca sa fim siguri ca nu are rosu in gat. In gat era perfect, plamanii perfecti, urechile ok, si uitandu-se la masele, a ajuns la concluzia ca e clar de la masele. Cele de jos care acum ieseau de tot si impingeau gingia inflamata din jurul lor, mai si loveau in gingia umflata si rosie a celor de sus. M-a intrebat daca nu tresare in somn, si i-am spus ca da! Mi-a explicat ca de aceea el doarme numai cu tzitzi, ca sa nu i se apropie maselele de jos de gingia care il doare sus. Si de aceea cand nu are nimic in gurita tresare de durere si se trezeste.

Mi-a spus sa-i dau nurofen de 3 ori pe zi. I-am zis ca sunt ingrijorata ca nu bea lichide, iar ea mi-a explicat ca daca papa tzitzi e suficient (m-a cam surprins placut la faza asta, nu ma asteptam de la ea, as fi crezut ca incepe sa ma ia la 11 metri de ce il alaptez inca...).

Noaptea a fost la fel de grea. De dinainte de 5 pana pe la 6 dimineata am incercat in zadar sa-l adorm la loc. Si oricum toata noaptea a fost cu plimbari in care eu incercam sa-l readorm. Nu stiu daca de la febra care nu cobora deloc, sau de la durerea de dinti. Si seara normal ca numai deodata am putut merge la culcare pentru ca se trezea imediat ce imi scoateam tzitzi din gura lui.

Deja imi puneam problema daca nu cumva e roseola, din cauza acestei temperaturi care nu scadea sub antitermice!

Ce a primit in ziua aceasta: nurofen cu forta de 3 ori pe zi si camilia.

3. Vineri, 25 februarie (ziua fratelui meu, asa ca LA MULTI ANI inca o data, unchiu' Lali!)

La fel, Alex a dormit doar la mine in brate in timpul zilei. Si nu reusea sa adoarma profund, se tot trezea tresarind la cateva minute. Si cand era treaz statea numai la mine in brate. Noi tot ne asteptam sa fie ultima zi cu febra si sambata sa ne apara bubele de roseola.

Pana spre seara a fost cel mai slabit de cum l-am vazut in toata viata lui saracutul. El care e asa usor de facut sa rada in general, acum schita doar un zambet slabit cand incercam sa-l inveselim.

Am reusit sa-i ridic moralul aratandu-i cum face gorila (faceam ca Tarzan, batandu-ma pe piept si el radea bine, si de atunci de cate ori il intreb cum face gorila rade si se bate pe piept :)) ).

In perioadele scurte cand a stat pe picioarele lui si a studiat jucarii si carti m-a tinut de mana si m-a pus sa-i ridic de jos orice scapa din mana, nu a avut puterea sa se aplece.

Din moment ce dormea numai la mine in brate si doar plimbat, mi-a venit ideea geniala sa-l pun in wrapul cumparat de la sling.ro, pentru ca e mai subtire decat sleepy, si acum nu ne trebuia gros in casa, cand avea si febra. In wrap a dormit mult mai mult si am reusit chiar sa ma asez jos pe fotoliu cu el dormind la piept dupa 30 de minute de plimbare prin casa. Ca sa nu mai zic ca nici nu i-am simtit greutatea cand l-am plimbat. Cred ca daca nu imi venea ideea cu wrapul cedam fizic sau psihic ca deja nu ma mai tineau mainile si spatele sa-l plimb ca sa mai doarma cate un minut...

Seara a venit cu o minune (probabil si din cauza ca se odihnise)! Stateam cu el in brate si in timp ce eu beam apa din sticla, s-a intins sa mi-o ceara!!! Niciodata in viata lui nu mi-a cerut apa. Tot timpul cand reuseam sa-i dau sa bea o gura sau doua de apa era doar dupa multe insistente. Mi-am dat seama imediat ca se simte mai bine. Imediat dupa aceea eu am inceput sa-mi iau cina cu fructe si a mancat de la mine cateva muscaturi! Apoi repede s-a umplut de energie si a inceput sa se joace, sa fuga, sa rada. A venit si cu o rondea de orez la mine sa i-o rup in bucati si sa i-o dau in gurita! Ne-a pus sa schimbam la tv posturile pana cand am dat de un spectacol de dansuri populare, si ne-a facut si el show! Asa ca eram siguri ca in ziua urmatoare ii va scadea febra (inca o avea mare, chiar daca lua nurofen de 3 ori pe zi!) si ii vor aparea bubitele de la roseola.

Am petrecut serile alea multa vreme cu bunicii, sa n-o iau eu razna singura, pentru ca pe Relu il trimisesem de acasa si nu a dormit cu noi, ca sa nu il contamineze pe Alex cu viroza lui. Din moment ce dormeam singura, trebuia iar cu toate sa ma pregatesc in avans, cu el in brate, tot ce de obicei fac dupa ce il culc pe el (pus nuci/seminte in apa, imbracat in pijama, spalat pe dinti, mers la baie). Noaptea a fost totusi destul de grea. Pana la ora 3 a plans continuu in somn. Somnul meu era in reprize de cate 2-3 minute, dar care mi se pareau foarte odihnitoare. De cate ori ma trezeam la plansul lui ma gandeam "ce bine am dormit, cred ca a trecut o juma de ora de somn" si apoi vedeam pe ceas ca erau doar 3 minute!

4. Sambata, 26 februarie

A avut un singur somn, foarte scurt, la mine in brate. El tot voia sa-l plimb si eu nu mai puteam. Culmea e ca si cand era treaz el voia sa-l plimb in brate prin casa si plangea cand ma asezam jos, chiar daca nu voia sa doarma. Se pare ca doar asta ii mai calma din durerile de dinti, pentru ca bubite nu ii aparusera.

A avut diaree de 5 ori. Deci totusi erau dintii de vina... Febra nu a mai avut!!! Iuhuuu!

Si totusi apa nu voia sa bea deloc. Cu greu am reusit sa il lamurim sa bea o gura de ceai de menta din ceasca de cafea a bunicii, ii tot spuneam ca bea cafea ca bunica. Fiecare astfel de "lamurire" o priveam ca o mare cucerire si ne umplea inimile de bucurie. Inimi care erau asa crispate ca nu voia el sa ia de la noi toate remediile care noi stiam ca i-ar face bine...

I-a gatit bunica orez cu morcovi si separat paste din orez. Asa ca i s-a oferit o multitudine de remedii impotriva diareei: orez cu morcovi, apa de la fierberea lor, paste de orez, rondele de orez, banana, ceai de menta. La inceput nu a vrut nimic, apoi m-a uimit ca a mancat din piureul de orez cu morcovi chiar foarte bine. Si a avut efect! Am scapat de diaree!

Eu eram foarte obosita de la atatea nopti nedormite. Si m-a luat prin surprindere aceasta zi pentru ca eu ma asteptam ca daca el se simte mai bine sa fie mai usor. Dar din contra, l-a luat energia si totusi voia doar in brate. Asa ca nu am fost in stare sa-l adorm si l-a adormit Relu. Si a dormit chiar foarte mult. A, probabil ca eram asa obosita si pentru ca de atatea zile deja el era alaptat exclusiv. Culmea e ca dupa ziua aceasta cu diareea si zilele de febra in care nu bea deloc apa, crescuse 80 de grame la 10.88 kg.

Mai apoi voia sa doarma iar numai la mine in brate, ba la san, ba plimbat prin camera. Si culmea e ca de la febra asta a mai capatat un obicei, acela de a fi plimbat prin camera ca si cum l-as adormi, isi punea capul pe umarul meu, dar statea doar si se odihnea cu ochii deschisi sau inchisi, dar fara sa doarma. Si nu ma lasa sa stau jos, plangea rau de tot cand stateam jos. Si asta de fiecare data cand se trezea plus de mai multe ori pe zi...

Seara a mancat iar ca prin minunte paste de orez date de bunica.

Tot in aceasta seara i-am spus la telefon lui Relu cat ii este de dor lui Alex de el. Chiar era marait, ne arata in parcare masina si il cauta prin casa pe Relu, imi arata lucruri de-ale lui, etc. Asa ca s-a hotarat sa vina acasa la pui si sa doarma pe jos in living ca sa nu respiram acelasi aer toata noaptea. Mare bucurie!

L-am adormit usor dar noaptea a fost foarte grea, pana pe la 4:30 a plans continuu in somn, apoi plansul s-a rarit la vreo 3-5 minute pana pe la 7:30 cand s-a trezit de tot. Am incercat sa-l adorm la loc si nu am reusit. L-am luat in brate sa-l duc la ai mei sa mai fur o ora de somn, dar pana jos mi-a adormit pe umar. L-am dus inapoi in pat si a dormit dus dus fara nici un marait inca o jumatate de ora! Pentru mine a fost cel mai odihnitor somn!

5. Duminica, 27 februarie. (Ziua surorii lui Relu, Andreea: LA MULTI ANI inca o data, matusa Andreea!)

Tocmai am aflat ca exista ibuprofen si sub forma de supozitoare. Voi cauta. Daca gasesc nici nu stiu daca sa ma enervez pentru zilele astea in care l-am chinuit sau sa ma bucur ca exista.

A mancat 3 lingurite de lapte de caju cu stafide si cereale de orez. Am revenit la a cantari mancarea solida luata de Alex in lingurite...

A fost o zi in care a fost si mai marait decat de obicei... Dar am avut noroc ca saptamana ce a urmat Relu era liber si ne-a putut ajuta.

6. Luni, 28 februarie

Aceasta a fost o zi in care Alex a tipat foarte tare! Nu l-am auzit niciodata sa urle asa fara absolut nici un motiv, din senin. Statea si se juca cu ceva, sau povesteam, sau priveam ceva, si incepea absolut dintr-o data sa tipe!

In plus isi pierdea echilibrul in timp ce umbla (m-a ingrijorat daca nu cumva e un semn grav, dar am aflat apoi ca ar fi un semn de deshidratare usoara). Isi punea foarte des mana la masele.

Era foarte marait si foarte mamos. Somnul tot numai la mine in brate. Dar dormea mult, a avut doua somnuri lungi.

A mancat foarte putine solide. Noroc cu tzitzi.

Nu a mai avut diaree.

Somnul de noaptea a fost, minune mare, ok!

7. Marti, 1 martie

Era marait orice faceam, dupa ce ne cerea ceva, exact de aceea plangea...

Noaptea era ok pana spre dimineata cand incepea iar sa tipe.

Eu citesc in continuare The Baby Bond si am gasit urmatorul fragment (cu trimitere la studiul stiintific care demonstreaza):
"By blocking certain elements of the immune system, common fever-reducing
drugs such as aspirin and ibuprofen (Motrin) interfere with disease fighting,
and healing as well. Using ibuprofen with chicken pox greatly increases the
chance of developing a necrotizing fasciitis (flesh-eating bacteria) infection,79
since it reduces a child’s immune defenses. Some other drugs cause this as well.
Aspirin or acetaminophen (Tylenol) use with influenza, chicken pox, and some
other viruses can lead to dangerous Reye’s syndrome. Acetaminophen prolongs
chicken pox, among other illnesses, and poses liver risks."

De atunci

Am fost stresata incercand sa-mi dau seama de la ce a fost aceasta febra. Cautand informatii despre roseola ma tot intrebam de unde ar fi putut-o lua, pentru ca nu am fost nicaieri in spatii inchise. Am iesit din casa in ultima vreme doar ca sa ne plimbam prin oras si nu am interactionat cu nimeni. Asa ca mi-am pus problema (da, inainte de a afla macar daca are roseola sau nu... drobul asta de sare) daca nu cumva a adus cineva virusul in casa la noi. Cand am citit pe wiki de legaturile cu mononucleoza a HHV-6, care provoaca roseola, am inceput sa il interoghez pe Relu mai in amanunt despre simptomele virozei lui, sa vad daca nu cumva a avut mononucleoza...

Apoi citind mai departe m-am speriat ca ar fi putut fi chiar si meningita Doamne fereste. Sau rujeola pentru ca la noi in oras e epidemie. Sau rubeola.

Tot incercam sa vad daca are semne ale uneia dintre boli (in afara de febra inexplicabila). In a 5-a zi de "boala", dupa ce trecusera cele 3 zile de febra, i-au aparut pe fata niste pete, dar erau sesizabile doar la lumina puternica, si numai daca te uitai foarte atent. Pe frunte si pe spate. Nu erau bubite, erau pete. Stiam ca la roseola de obicei nu apar pe fata, daca apar pe fata e vorba de alta boala a copilariei. Dar oricum nu erau bubite. Apoi am mai citit ca multe boli virale se incheie cu o iritatie pe piele. Dar nu a avut alte semne ale unei boli virale. Pana la urma poate si faptul ca eu tot mai incercam sa-i dau de mancare toata ziua si el nu prea voia, putinul ce-l inghitea nu-i pica bine. Si unele mici indigestii se pot manifesta si asa...

Bine ca a trecut. Alex a ramas cu obiceiuri bune (adoarme mult mai usor decat inainte) si cu obiceiuri proaste (e mai mamos, vrea sa-l plimb dupa ce se trezeste pana isi revine de tot, e mai marait, doarme foarte prost noaptea). Bine, asta cu dormitul nu e un obicei de fapt, e tot de la masele.

Doamne ajuta sa ii iasa o data si celelalte 2 si cei 4 canini. Sper ca nu mai trebuie inca un set de masele chiar acum, nu? A, am constientizat inca un lucru: faptul ca ii ies maselele inseamna ca nu-i mai dau chiar degeaba cerealele. Dupa cum cred ca toata lumea stie deja, pentru a digera cerealele e nevoie de anumite enzime pe care pancreasul nu le secreta decat dupa aparitia maselelor. Adica inainte de asta corpul uman nu prea poate lua minerale si vitamine din cerealele mancate. Sunt doar asa, de forma, de tranzit intestinal.

Si inca ceva ce mi-am amintit pe final (ca ma grabesc sa postez totusi azi, in 5, pentru urarea pentru bunica), dupa o saptamana de alaptat aproape exclusiv a luat in greutate, a ajuns la 11.10 kg :)). In ultima vreme are foarte multe bale si e constipat, are scaun o data la 2-3 zile. Si ma mai mir ca nu doarme bine...