Cazuri umanitare

Ma cutremur de cate ori aflu de cate un copilas bolnav. Imi imaginez cum in sarcina noi, toate mamele am pornit cu aceeasi bucurie si acelasi entuziasm, si apoi unele dintre noi au ajuns sa treaca prin chinuri asa de mari! Pentru ca nu exista durere mai mare pentru o mama decat sa nu-ti fie copilul sanatos.

Nici macar nu-mi pot imagina ce simt aceste mame, cum si de unde isi gasesc puterea de a merge mai departe, de a nu claca, de a fi acolo alaturi de copilasul lor, si a-i da si lui putere si speranta. Doamne fereste pe toata lumea!

V-am mai povestit de Raisa si Caterina. Ne-am luat cu alte treburi si am uitat sa mai scriem pe blog ca s-a facut un subiect la Umanitare pe desprecopii.com despre Raisa, si cazul a fost acceptat la Bazar, deci se pot dona si cumpara lucrusoare pentru Raisa. In Germania acea procedura nu se mai face la clinica respectiva si acum mama Raisei comunica cu alta clinica unde ar putea face acea operatie. Dar ea e la fel de optimista si cu zambetul pe buze!

Probabil ati vazut ca este inca un banner in dreapta, pentru Bibi. Viata este grea si pentru ei, dar sunt luptatori si speram ca vor reusi.

Cel mai mult ma afecteaza cand intru pe site-ul Mariei Eva. Cand vad ca un copil perfect sanatos poate afla vestea cutremuratoare ca are leucemie cu cateva zile inainte sa implineasca 4 ani. Si cand ma uit la filmuletele acelea tot timpul plang in hohote. Cu ce a gresit sufletelul asta mic sa se chinuie atat? Si cum poate o mama sa treaca prin asa ceva? Doamne fereste...

Aseara am aflat despre un copilas un pic mai mic decat Alex (de la fulgusorii de noiembrie-decembrie 2009 de pe DC), il cheama Rares si se lupta cu mai multe probleme la inima. De la nastere. Si dupa fiecare interventie mama spera ca va fi ultima si ca vor fi in sfarsit linistiti si sanatosi. Nu exista pe blog date despre donatii, este doar povestea lor.

Tot pe DC citisem mai demult despre bebelusul Siluan si plangeam de cate ori vedeam pozele lor din spital, cu puiul mic cu pielea galbuie si umflat tot din cauza problemelor la ficat. Ma bucur sa citesc ca sunt un pic mai bine.

Azi am citit despre Cosmin care are mare nevoie de ajutor. Cum bine spune Andreea in aceasta postare, haideti sa facem in asa fel incat macar de bani sa nu fie ingrijorati, ca au ei destule probleme si suferinte.

In Postul Pastelui haideti sa facem un mic gest pentru ca si acesti copii sa poata sa se bucure candva de copilarie. Sa poata si ei sa fuga si sa se joace si sa rada in hohote ca si copiii nostri.