marți, 22 aprilie 2014

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma – 2. Oboseala?





Creierul unui copil mic este capabil de procese complexe si pot fi multe motive pentru care copilul se trezeste si semnalizeaza, sau striga / plange. Motivele pot include cosmarurile, faptul ca s-a trezit si nu ii place intunericul, sau pur si simplu dorinta de atentie linistitoare. O noua experienta pe care un copil mic o are in timpul zilei poate cauza treziri in plus si semnalizare peste noapte. Factori emotionali si fizici pot cauza treziri dincolo de normalitate. S-ar putea ca parintii sa se ingrijoreze ca somnul prelungit, fara ca cel mic sa se trezeasca si sa ii strige sau fara ca el sa vina la parinti pentru atentie, nu va veni niciodata. In mijlocul noptilor pline de treziri, al oboselii si al presiunii pe care toti cei din jur o pun spunand ca cei mici ar trebui sa doarma toata noaptea, este usor ca parintele sa cada in capcana disciplinarii si a masurilor dure pentru a-l “face pe copil sa doarma toata noaptea”. In aceste conditii familiile obosite au tendinta sa uite ca cel mic are nevoie de alinare si bunavointa.
 
A-i ajuta pe copii sa doarma poate insemna sa stim cand sunt obositi. 

Cum putem sa stim daca un copil nu doarme pentru ca nu e inca destul de obosit pentru somn? Si cand sunt copiii obositi? Copiii obositi vor arata semne ca le e somn. Copiii mici nu vor dori sa doarma pentru ca au atatea lucruri de facut! Dar copiii prea obositi se vor linisti mai greu ca sa doarma. Asadar este important sa ii punem in pat inainte sa fie prea obositi. Parintii pot urmari semnele de somnolenta …


Sunt tafnosi. Cand sunt somnorosi, copiii mici devin mai putin toleranti la schimbare si mai sensibili emotional, se plictisesc mai usor si nu pot sa-si mentina atentia la joaca si uneori sunt miorlaiti. 

Sunt iritabili. Cand sunt obositi, copiii mici pot deveni prea sensibili la sunete bruste, de multe ori chiar tresar.

Privesc in gol. S-ar putea ca cei mici sa inceapa trecerea catre somn,la fel ca bebelusii, printr-o schimbare in starea de vioiciune. Astfel pot avea momente cand privesc in gol, cand nu se concentreaza la nimic. Uneori aceste momente sunt scurte, alta data sunt lungi.

Sunt neindemanatici. Pe masura ce copiii mici devin mai obositi, e posibil sa cada, sa se dezechilibreze dintr-o parte in alta, sau sa scape lucruri din mana mai des.

Arata obositi. Cand sunt obositi, tenul mai deschis al unor copii devine palid si se inchide la culoare, si se formeaza cearcane inchise la culoare in jurul ochilor.

Neobisnuit de dornici de imbratisari sau dimpotriva, nu mai suporta mangaierile. E posibil ca atunci cand le e foarte somn, copiii sa caute alinarea imbratisarilor, sau sa fie mai greu de linistit si de imbratisat.


Pentru a ajuta copiii sa intre in rutina de somn si sa adoarma, este bine sa ii punem in pat inainte sa vedem aceste semne. Acest lucru ar putea ajuta la abilitatea copilului de a se linisti si a a dormi bine. Unul din cele mai de succes lucruri pe care un parinte le poate face este sa implementeze o rutina pentru somn care tine seama de specificul copilului. S-a aratat ca implementarea unei rutine pentru somn poate scadea timpul in care copilul adoarme, avand si beneficiul de a imbunatati dispozitia mamei (Mindell, Telofski, Wiegand, & Kurtz, 2009).

(Nota mea: autorii spun rutine ce tin seama de specificul copilului, adica pur si simplu sa faceti in fiecare seara acelasi gen de activitati, nu fortari sau impuneri artificiale. Sa nu uitam ca rutina dauneaza alaptarii, de exemplu.)

Alte postari in seria de somn de pe site-ul Psychology Today:
(pe masura ce le voi traduce, voi inlocui linkurile cu postarile traduse) 

Sleep Training – Dresajul bebelusilor pentru somn: Greseli pe care le fac “expertii” si parintii









SIDS: Risks and Realities
- nu il voi traduce pentru ca e prea lung si nu prezinta interes pentru  parintii romani. Vezi explicatia din nota din postarea de mai jos, "Dormitul in acelasi pat cu bebelusii: ce e atat de senzational?"



Pericolele lăsării bebelușului să plângă singur
   

Co-Autori
Tracy Cassels, University of British Columbia, www.evolutionaryparenting.com
Sarah Ockwell-Smith, babycalming.com
Wendy Middlemiss, University of North Texas
Kathleen Kendall-Tackett, Texas Tech University, http://www.uppitysciencechick.com/sleep.html
Helen Stevens, Safe Sleep Space
James McKenna, Mother-Baby Behavioral Sleep Laboratory, University of Notre Dame, www.cosleeping.nd.edu

Bibliografie:
Alfano, C.A., Ginsberg, G.S., & Kingergy, J.N. (2007).  Sleep-related problems among children and adolescents with anxiety disorders.  Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 46, 224-232.
Barajas, R.G., Martin, A., Brooks-Gunn, J., & Hale, L. (2011).  Mother-child bed-sharing in toddlerhood and cognitive and behavioral outcomes.  Pediatrics, 128, e339-e347.
Cain, N. & Gradisar, M. (2010).  Electronic media use and sleep in school-aged children and adolescents: a review.  Sleep Medicine, 11, 735-742.
Cantor, J. (1998). "Mommy, I'm Scared": How TV and Movies Frighten Children and What We Can Do to Protect Them. New York: Mariner.
Feshbach, N.D. (1987).  Parental empathy and child adjustment/maladjustment.  In N. Eisenberg & J. Strayer (Eds.) Empathy and Its Development (pp. 271-291)Cambridge: Cambridge University Press.
Grusec, J.E. (2011).  Socialization processes in the family: social and emotional development.  Annual Review of Psychology, 62, 243-269.
Mindell, J.A., Telofski, L.S., Weigand, B., & Kurtz, E.S. (2009).  A nightly bedtime routine: impact on sleep in young children and maternal mood.  Sleep, 32, 599-606.
Owens, J., Maxim, R., McGuinn, M., Nobile, C., Msall, M., & Alario, A. (1999).  Television-viewing habits and sleep disturbance in school children.  Pediatrics, 104, e27.
Smith, H.A. (2006). Parenting for primates. Cambridge, MA: Harvard University Press.
Thompson, D.A. & Christakis, D.A. (2005).  The association between television viewing and irregular sleep schedules among children less than 3 years of age.  Pediatrics, 116, 851-856.
Weinraub, M., Bender, R. H., Friedman, S. L., Susman, E. J., Knoke, B., Bradley, R., Houts, R., & Williams, J. (2012).  Patterns of developmental change in infants’ nighttime sleep awakenings from 6 through 36 months of age.  Developmental Psychology, 48, 1511-1528.
Welles-Nystrom, B. (2005).  Co-sleeping as a window into Swedish culture: considerations of gender and health care. Scandinavian Journal of Caring Science, 19, 354-360.


Dr. Darcia Narvaez este Profesor de Psihologie la Universitatea Notre Dame si Director Executiv al revistei Journal of Moral Education.

2 comentarii:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...