Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma - 1

De Dr. Darcia Narvaez, articol tradus de aici:
http://www.psychologytoday.com/blog/moral-landscapes/201303/understanding-and-helping-toddler-sleep

Fiecare parinte a fost disperat candva in legatura cu trezirile nocturne ale copilului lui (nota mea: ei folosesc cuvantul toddler, deci nu vorbim aici de bebelusi, ci de copii peste 1 an), indiferent de locul in care doarme si indiferent care sunt circumstantele care acompaniaza disperarea. Desi exista un mare dezacord in legatura cu intrebarea daca bebelusii ar trebui sa poata sa doarma toata noaptea, asteptarea de la copii sa poata dormi toata noaptea, si chiar s-o faca fara sa-i trezeasca pe parinti, este in general bine acceptata – aceasta asteptare fiind ceea ce e prezentat ca un rezultat “sanatos” de catre multi medici. Cercetarile recente ne arata totusi cat de incorecta e aceasta asteptare, stiinta spunandu-ne ca e normal ca acestia sa se trezeasca noaptea si in al doilea an de viata. Asadar, pentru a-i intelege pe copii si ce au ei nevoie in timpul ingrijirii de noapte, trebuie sa fim receptivi la “de ce”-ul nevoilor lor, la abilitati si experiente, si sa cautam “ce” formeaza comportamentele.

Aceleasi griji sunt importante la ora somnului. Daca stii de ce un copil e rezistent la a merge la culcare sau de ce e putin probabil sa ramana in pat cand se trezeste noaptea, ai gasit cheia pentru a-i ajuta pe copii si pe parinti sa creeze un mediu de somn sanatos si fericit. Aici va oferim niste idei pentru de ce-urile si ce-urile copilariei si apoi cateva sugestii practice despre cum ii putem ajuta pe bebelusi si pe parintii lor sa doarma.  Bottom of Form

Cum dorm copiii in lume

Una din principalele griji pe care parintii le ridica, mai ales in multe culturi vestice, este aceea ca copilaria mica este timpul cand trebuie invatata independenta si raspunsul parintilor la nevoile copiilor pot inhiba aceasta dezvoltare. Permiteti-ne intai sa va asiguram ca beneficiile atitudinii responsive la nevoile copilului dumneavoastra nu se incheie in bebelusie, din contra, reactia de ajutare a copilului in suferinta ramane cheia pentru un atasament sigur si pentru rezultate sociale si emotionale pozitive pentru copii (Grusec, 2011). 

Daca au dormit cu bebelusul in acelasi pat sau in aceeasi camera, adeseori parintii se ingrijoreaza daca nu cumva continuand aceasta practica si in copilaria mica, aceasta va duce la rezultate negative pentru copil. Aceasta idee este perpetuata de auto-proclamatii “experti” care ii sperie pe parinti sa creada ca trebuie sa fie intransigenti. Dar exista dovezi care sa sprijine aceasta idee? In toata lumea copiii dorm in mod regulat cu parintii lor, si nu de nevoie. In Bali, copiii dorm regulat cu mamele lor pana la varsta de 3 ani (Diener, 2000). Copiii maiasi dorm cu mamele lor si de obicei sug noaptea pana la 2-3 ani (Morelli et al., 1992). Copiii Ifaluk din Pacificul de Sud dorm cu parintii lor pana aproximativ la varsta de 3 ani (Le, 2000). In Japonia, membrii familiei dorm in mod traditional in aceeasi camera, cu mai multi copii care dorm in patul parintilor (Fukumizu et al., 2005). In Suedia, aproximativ jumatate dintre copiii de 4-5 ani inca dorm in acelasi pat cu parintii cel putin o parte din timp (Welles-Nystrom, 2005). In Japonia, copiii dorm in mod traditional cu un adult (de exemplu cu bunica) pana in adolescenta.

Chiar si in America de Nord, rezultatele pe termen lung asociate cu dormitul in acelasi pat cu copiii chiar si dupa ce nu mai sunt bebelusi sprijina o dezvoltare normala si sanatoasa (Barajas, Martin, Brooks-Gunn & Hale, 2011).  In particular, la varsta de 5 ani nu au fost probleme cognitive sau de comportament asociate cu dormitul in acelasi pat cu parintii intre 1 si 3 ani, intr-un grup din Statele Unite de familii cu venituri mici. Daca raspunzi nevoilor copilului tau, sau chiar dormi in acelasi pat cu el, nu il vei inhiba, ba chiar il vei ajuta la cresterea emotionala si la independenta. Indiferent de aranjamentele voastre de somn, urmatoarele sectiuni ar trebui sa va ajute sa intelegeti somnul copilului vostru si sa gasiti solutii pentru orice problema de somn pe care ati intalni-o.

Cunoasteti-va copilul

Copiii mici sunt deseori intelesi gresit, in timp ce ei incearca sa isi indeplineasca atat propriile nevoi, cat si nevoile si asteptarile familiei si societatii. Copilaria mica este un timp cu schimbari sociale, biologice si emotionale, pe masura ce are loc o tranzitie de la bebelusie la un nou nivel de independenta si crestere. Aceste momente sunt egalate doar de adolescenta in ceea ce priveste nivelul de schimbari provocatoare in dezvoltare pentru copilul vostru si provocarile necesare in cresterea copilului pentru voi parintii.

De ce somnul poate fi greu: La copiii mici energia e din abundenta. Copiii vor sa ‘faca’ totul ei singuri; le place sa iti arate, sa iti spuna, sa iti ceara si sa te intrebe; si cel mai mult, ei adora sa fie in compania ta. Asa ca de ce ar vrea un copil sa paraseasca exaltarea de a fi cu tine, pentru a merge la somn? Ei bine, adeseori nu vor! Asadar, ei nu pot sa faca sau sa mentina acea tranzitie spre somn fara sprijin si indrumare. E perfect normal ca un copil mic sa se trezeasca in timpul noptii; se trezesc si poate isi cauta ursuletul, sau ceva linistitor care are mirosul mamei; e posibil ca cei mici sa isi strige parintii; aceasta strigare este numita “semnalizare”. Unii copii semnalizeaza o data pe saptamana, altii o data pe noapte sau de mai multe ori pe noapte, iar unii deloc (Weinraub, Bender, Friedman, Susman, Knoke, Bradley, et al., 2012) .

Un copil care se trezeste este o ingrijorare comuna pentru parinti, cercetarile ne arata ca peste jumatate din copiii peste un an se trezesc in mod regulat (Scher, 2001) si cel putin o treime din toti parintii de copii mici raporteaza ca au o ‘problema semnificativa’ cu somnul copilului lor (Armstrong, Quinn & Dadds, 1994). Asadar, nu este iesit din comun sa te ingrijorezi in legatura cu somnul copilului tau. Totusi, la fel ca in perioada cand era bebelus, daca il indrumam sa se linisteasca si daca ii oferim alinare noaptea, acestea il pot ajuta sa adoarma la loc fara consecinte negative. Ignorarea si lipsa reactiei la semnalizarea copilului il pot lasa anxios si nelinistit. Cel mai important lucru de tinut minte este acela ca un copil care se trezeste NU este obraznic; el incearca sa comunice ceva cu comportamentul lui. Multi parinti reactioneaza la trezirile copilului lor cu disciplina (Armstrong et al., 1994)—dar nu exista niciun indiciu ca acest lucru este de ajutor in promovarea somnului sau a dezvoltarii pozitive.

Desigur, uneori totul este codificat, dar cu blandete si cu sentimentul ca cineva e alaturi de ei, copiii pot descoperi somnul.

Alte postari in seria de somn de pe site-ul Psychology Today:

(pe masura ce le voi traduce, voi inlocui linkurile cu postarile traduse)

Sleep Training – Dresajul bebelusilor pentru somn: Greseli pe care le fac “expertii” si parintii  

“Lasati culcati bebelusii care plang” – e un sfat atat de gresit 

Metode simple de a calma un bebelus ce plange

Somnul normal al bebelusului: 1.Metoda de hranire si dezvoltarea

Somnul normal al bebelusului: 2. Schimbarea modelelor

Somnul normal al bebelusului: 3. Comportamente normale ale parintilor si de ce acestea nu ii vor dauna copilului tau

Somnul normal al bebelusului: 4. Importanta alaptarii pe timpul noptii

Somnul normal al bebelusului: 5. Mai multe despre modul normal de adormire

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma - 1

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma – 2. Oboseala?

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma – 3. Pregatind reusita

SIDS: Risks and Realities
- nu il voi traduce pentru ca e prea lung si nu prezinta interes pentru  parintii romani. Vezi explicatia din nota din postarea de mai jos, "Dormitul in acelasi pat cu bebelusii: ce e atat de senzational?"

Dormitul in acelasi pat cu bebelusii: ce e atat de senzational? 

Dormitul impreuna cu copilul in pat sau in camera ii poate salva viata

Pericolele lăsării bebelușului să plângă singur
 

Co-Autori

Tracy Cassels, University of British Columbia, www.evolutionaryparenting.com

Sarah Ockwell-Smith, babycalming.com

Wendy Middlemiss, University of North Texas

John Hoffman, uncommonjohn.wordpress.com

Kathleen Kendall-Tackett, Texas Tech University, http://www.uppitysciencechick.com/sleep.html

Helen Stevens, Safe Sleep Space

James McKenna, Mother-Baby Behavioral Sleep Laboratory, University of Notre Dame, www.cosleeping.nd.edu

Bibliografie:

Alfano, C.A., Ginsberg, G.S. & Kingergy, J.N. (2007).  Sleep-related problems among children and adolescents with anxiety disorders.  Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 46, 224-232.

Barajas, R.G., Martin, A., Brooks-Gunn, J., & Hale, L. (2011).  Mother-child bed-sharing in toddlerhood and cognitive and behavioral outcomes.  Pediatrics, 128, e339-e347.

Cain, N. & Gradisar, M. (2010).  Electronic media use and sleep in school-aged children and adolescents: a review.  Sleep Medicine, 11, 735-742.

Cantor, J. (1998). "Mommy, I'm Scared": How TV and Movies Frighten Children and What We Can Do to Protect Them. New York: Mariner.

Feshbach, N.D. (1987).  Parental empathy and child adjustment/maladjustment.  In N. Eisenberg & J. Strayer (Eds.) Empathy and Its Development (pp. 271-291).  Cambridge: Cambridge University Press.

Grusec, J.E. (2011).  Socialization processes in the family: social and emotional development.  Annual Review of Psychology, 62, 243-269.

Mindell, J.A., Telofski, L.S., Weigand, B. & Kurtz, E.S. (2009).  A nightly bedtime routine: impact on sleep in young children and maternal mood.  Sleep, 32, 599-606.

Owens, J., Maxim, R., McGuinn, M., Nobile, C., Msall, M. & Alario, A. (1999).  Television-viewing habits and sleep disturbance in school children.  Pediatrics, 104, e27.

Smith, H.A. (2006). Parenting for primates. Cambridge, MA: Harvard University Press.

Thompson, D.A. & Christakis, D.A. (2005).  The association between television viewing and irregular sleep schedules among children less than 3 years of age.  Pediatrics, 116, 851-856.

Weinraub, M., Bender, R. H., Friedman, S. L., Susman, E. J., Knoke, B., Bradley, R., Houts, R., & Williams, J. (2012).  Patterns of developmental change in infants’ nighttime sleep awakenings from 6 through 36 months of age.  Developmental Psychology, 48, 1511-1528.

Welles-Nystrom, B. (2005).  Co-sleeping as a window into Swedish culture: considerations of gender and health care. Scandinavian Journal of Caring Science, 19, 354-360.

Dr. Darcia Narvaez este Profesor de Psihologie la Universitatea Notre Dame si Director Executiv al revistei Journal of Moral Education.