Purtatul toddlerului in fata

Saptamana trecuta am fost implicata intr-o discutie despre purtatul bebelusului intr-un grup de mamici purtatoare.

La sugestia unei mamici din grup, am vrut sa notez si aici pe blog ideile mele de naturalete in babywearing, si de ascultare a nevoilor copilului.

In grup erau prezente si niste experte in babywearing, cu certificate sau nu, care cand au auzit ca unele dintre noi ne purtam destul de des copilasii in fata, au sarit ori cu reguli stricte, ori cu misto-uri. Ba ca de la 3 luni trebuie purtati in spate, ba ca noroc ca au oamenii mai multe simturi, si mama si copilul pot “comunica” si atunci cand sunt in spate. Totul cu un ton superior. Chiar daca explicasem inainte ca eu il port din cand in cand in fata pentru ca el se cere. Pentru ca e obisnuit sa adoarma la san, si deci daca i se face somn vrea in fata, nu poate adormi in spate. Si sunt sigura ca si pozitia spatelui e mai bine sustinuta atunci cand doarme, in fata curbat pe burta mea decat in spate, in concavitatea coloanei mele vertebrale. Pentru ca uneori se cere atunci cand e intr-un mediu nou si ii e teama. Pentru ca asa se simte el in siguranta. Pentru ca nu vad de ce l-as refuza si l-as lasa sa sufere (care ar mai fi sensul purtarii daca n-as asculta de copilul meu?). Durerea de spate pe care o mama o poate avea daca isi poarta copilul in fata este trecatoare si nu apare daca organismul s-a obisnuit asa.

O sa scriu aici unele din mesajele mele, normal ca nu-mi pot permite sa copiez aici si mesajele celorlalte participante la discutie, fie ca erau pro-ascultat copilul, sau nu.

“Cred ca m-am obisnuit. Am observat ca durerea e o chestie de muschi, nu de oase. Adica daca n-am folosit slingul cu inele o vreme, prima data cand il folosesc ma doare umarul. Dupa doua zile de folosire nu mai am nimic. Asa si cu purtarea in fata. Cred ca daca o mama ce nu si-a purtat copilul il pune la 2 ani direct in fata, sigur o va durea spatele. Asa eu ma simt doar ca si cum as fi gravida :D. Stau asa mai dreapta :)).”

“pentru plimbari mai lungi prefer in spate. De cand poate vorbi. Deci la 6 luni nu ma simteam bine nici eu sa-l pun in spate. Eu sunt si mai slaba in partea de sus (adica spre deosebire de fund :)) ). Si nu mi se parea ca are o pozitie buna la 6 luni in spate. Am o curbura adanca, se lovea de omoplati :D. Pe cand in fata cum am un pic de burtica, statea curbat bine de spate :D.”

“Dar chiar daca eu prefer in spate, nu merge cum vreau eu :)). Deci si asta vara in concediu, ne plimbam si mai mult de o ora si nu voia in spate. Am observat ca in locuri noi vrea in fata.”

“Al meu suge de zeci de ori pe zi si e mai lipicios, mai mamos, poate de asta :D. Nu adoarme fara tzitzi si se simte in siguranta doar in fata (sau tinut in brate). De asta spun ca atunci cand mergem in locuri noi, sau cand nu il are si pe taica-sau in raza vizuala, vrea in fata sa ma vada pe mine.”

“o fi cel mai sanatos [purtatul in spate], dar el, copilul meu, nu e de aceeasi parere. Se pare ca sunt unii care nu se simt in siguranta daca nu vad chipul mamei, sa stie cum sa reactioneze la stimulii externi. Iar piticul meu dupa 10 luni, de la 7-8 supturi pe zi, a inceput sa ceara sanul si pentru confort, alinare, nu numai pentru mancare. Asa ca am ajuns la peste 30 de supturi pe zi :D. Uneori mult mai multe. Eu folosesc babywearingul in primul rand ca sa fie el fericit si sa se simta in siguranta. Abia apoi pentru confortul meu. Totusi, la urma urmei cel mai natural e tinutul in brate, fara materiale. Si ala nu se facea niciodata in spate cu un copil mic.”

“Putem porni de la premiza ca toti copiii sunt diferiti, nu? Si ca au nevoi diferite.”


“Simt nevoia sa ma explic, pentru ca si eu am simtit un misto la adresa mea, prin faptul ca eu as insista cumva sa-l tin pe copil in fata, ca nu vreau sa pierd controlul, si ca oamenii au mai multe simturi decat cel vizual...”

“1. Pornesc cu ideea ce am spus-o mai sus, ca fiecare copil e diferit. Si chiar daca plictisesc, voi vorbi putin despre copilul meu, ca sa vedeti cat de diferiti sunt intre ei astia micii.

1.a. A avut reflux. In primele 6 luni nici nu a atins salteaua de la pat, a putut dormi doar pe sotul meu noaptea si pe mine ziua. Plangea zilnic 90% din timpul in care era treaz. Normal ca toata ziua prin casa in acele luni il plimbam continuu in brate sau in wrap, la verticala, in incercarea de a-l calma si de a-i fi lui mai usor. Din plans, candva, se linistea si tot adormea direct. Sugea doar plimbat prin casa, pana la 1 an asa a supt. Asa ca s-a obisnuit sa adoarma doar plimbat. Asta-vara si asta-toamna a avut o perioada in care adormea si doar la san, dar de vreo luna iarasi imi spune “plimba-ma, mama!” cand ii e somn. Acuma seara de la 10 la 12 l-am plimbat aproape continuu, pentru ca el imi cerea. Ii era somn si nu putea adormi. De ce o lungesc atata? Ca sa dau explicatii pentru faptul ca probabil copilul meu s-a obisnuit sa adoarma pe pieptul meu. Si ca nu se simte in siguranta poate in alta pozitie. Poate de pe vremea in care voma de zeci de ori pe zi, in jet, de ne uda pana la chiloti pe toti. Poate de atunci simte nevoia sa-mi vada chipul ca sa stie daca e totul in regula. “

“1.b. Suge. Mult. La 2 ani si 3 luni inca are zile cu alaptat exclusiv. Inainte sa am copil judecam mult. Credeam ca o mama poate avea vreo influenta majora in multe aspecte ale copilului, dar Cineva mi-a dat peste nas. Daca nu ar fi racit, as fi spus ca e sanatos de la alaptat, daca nu ar fi plans cand era mic, m-as fi batut in piept ca e din cauza ca l-am purtat in wrap, daca ar fi fost mancacios, as fi spus ca e din cauza diversificarii pe care am gandit-o foarte bine... Copiii fac ce vor ei, si atunci cand iese bine, o mama ar putea crede ca ea detine piatra filozofala... Asa ca acum nu accept judecati din partea altora. Da, copilul meu suge de zeci de ori si ziua si noaptea la varsta asta. Da, consider ca e normal, daca asa vrea el. Da, adoarme doar la san, nu poate sa adoarma in pat, in carucior, in carrier in spate, in scaunul de masina. Nu, nu vreau sa-l schimb. “

“1.c. Copilul meu e needy si clingy, daca ar fi sa ii pun etichete. Adica atunci cand mergem undeva intr-un loc nou, sau intr-un loc cu lume multa, vrea doar la mine in brate, si vrea constant sa imi vada chipul, sa stie daca e totul in regula, si vrea sa se cuibareasca la pieptul meu, poate chiar sa suga pentru calmare. Pentru asta, eu nu-l pot purta decat in brate sau in carrier in fata atunci cand mergem undeva. Daca stau sa ma gandesc, am vazut ceva studii (care luptau impotriva carucioarelor cu fata la lume si a carrierilor cu fata la lume) in care se arata cat de mult conteaza pentru bebelusi si toddleri sa vada chipul parintilor atunci cand intalnesc o situatie dificila. Deci totusi exista o explicatie si mi se pare plauzibila. “

“1.d. Vreau cu adevarat sa pornesc tot timpul de la premiza ca pruncii sunt diferiti, pentru ca altfel sunt tentata sa ii judec pe alti parinti prin prisma copilului meu. Daca m-as gandi la al meu, la 3 luni nu-l puteam pune in spate pentru ca plangea si voma mult. La 10 luni nu-l puteam pune in spate, ca descoperise si el suptul pentru confort si cerea sanul de 100 de ori pe zi. Deci daca as crede ca toti copiii sunt ca al meu, as putea sa ajung la concluzia ca o mama care il pune in spate de la cateva luni il chinuie, si il obliga sa stea undeva unde lui nu ii convine. Aplica un pic de Cry-It-Out. Il forteaza. Dar nu voi trage concluziile astea pentru ca stiu ca nu toti copiii sunt la fel. Stiu ca nu putem da teorii. Stiu copii care s-au intarcat singuri inainte de 2 ani, desi teoria spune ca e imposibil. Stiu copii alaptati care dorm toata noaptea, desi teoria spune ca e imposibil. “

“1.e. Asa cum sunt copii care stau linistiti in carucioare si in patuturi, sunt si copii care stau linistiti in spatele parintelui, fara sa se simta nesiguri. Deci faptul ca unii copii accepta (sa stea in carucior, sa stea in patut, sa stea in carrier in spate), nu inseamna ca acesta e un lucru neaparat acceptat de toti copiii. La urma urmei, sunt si copii care nu suporta wrapul deloc, nici in fata. Nu putem fi atat de intolerante incat sa ne impunem propriile idei si experiente. (Eu am acceptat ca unii copii pot fi purtati de la 3 luni in spate, dar nu am fost acceptata cand am spus ca pruncului meu nu ii place)”

“2. Ideea Babywearingului din punct de vedere al Attachment Parentingului, Natural Parentingului, Peaceful Parentingului, Positive Parentingului, etc. este de a-i asculta copilului nevoile, de a fi aproape de el. Daca babywearingul ca teorie fixa incalca aceste nevoi, atunci eu nu pot fi de acord cu asa ceva. “

“2.a. Alaptarea la cerere este ideala. Consider ca atunci cand bebelusul e in spate, mama nu poate vedea chiar asa repede (ca atunci cand e in fata) cand vrea copilul san. Si deja oricine stie ca daca ajunge sa planga ca sa suga, e deja destul de tarziu. In timp, lactatia scade daca alaptarea nu e chiar, chiar la cerere. Si apoi apar problemele in alaptare. “

“2.b. poate sunt eu mai nesimtita, dar avandu-l in spate, mai ales daca fac ceva in timpul ala, de exemplu un mers ritmat, nu cred ca pot simti cu adevarat daca totul e in regula cu copilul, la fel cum o pot face cand e in fata si il pot vedea, ii pot vedea caile respiratorii, ii pot regla pozitia daca s-a miscat, etc. “

“3. Pozitii sanatoase
3.a. cum am mai spus, am un spate osos si o curbura a spatelui foarte mare. Pentru un copil mic nu cred ca in spatele meu s-ar fi putut sustine o pozitie arcuita frumos. Pe burta si pieptul meu, curbate invers, sta chiar bine o broscuta mica de copil. Probabil pentru ca asa e natural. “

“3.b. Mai ales cand adorm, ei se cam lasa, nu m-as simti linistita cu un bebelus mic ca s-a lasat in jos corect, fara sa-l pot eu potrivi. Dar asta e ceva subiectiv, probabil ca o persoana mai experimentata ar putea. “

“3.c. sa nu se creada ca sunt impotriva purtatului in spate. Mi se pare cel mai confortabil mod, intr-adevar, de purtare a unui copil mare si greu. Dar de aici si pana la a bana purtarea in fata mi se pare mult. “

“3.d. nu inteleg ce nu e ok in faptul ca il port in fata atunci cand vrea. Pozitia copilului in fata e ok, deci daca e numai pentru confortul mamei, sunt sigura ca natura ne-a facut sa rezistam la asta, din moment ce putem rezista la lucruri mai grele, la purtatul lor in brate cateva ore. “

“4.Teoretizare
4.a. Mi se pare ca exageram deja cu atata teorie si abstractizare pentru un lucru atat de natural. E ca si cum eu in loc sa ascult de instinct si de copilul meu, as asculta de un “expert” in alaptare, de exemplu, care mi-ar spune ca de la 3 luni trebuie sa folosesc niste protectii de silicon pe sani si sa-i dau sa suga numai dintr-o anumita pozitie. Chiar ajungem sa punem reguli la niste lucruri atat de naturale?”

“4.b. Babywearingul trebuie sa ne vina in ajutor, sa ne purtam copiii mai usor, sa le fim aproape mai usor, sa le ascultam nevoile mai usor. Daca ajungem la interziceri si la atatea stereotipuri, pierdem esenta purtatului bebelusilor. Totusi aici in grup e vorba de carrieri sanatosi, de pozitii ale copilului bune, si ajungem sa impunem niste teorii (spuse de scoli de babywearing afiliate unor firme de wrapuri si alti carrieri la urma urmei), chiar impotriva dorintei copilului. Se pierde toata esenta babywearingului. “

“4.c. Am vazut mai demult o discutie cred ca pe wallul Cristinei, ca era vorba de infant insertul de la manduca. I-am dat atunci totala dreptate, dar numai in tacere. Nici eu nu sunt de acord cu SSC de la nastere, am spus-o de multe ori. Dar de aici si pana la a fi atat de inversunate impotriva unui SSC de la nastere (care totusi are niste modificari ca sa poata sustine in mod cat de cat sanatos un nou-nascut) mi se pare cale lunga. De multe ori un parinte poate nu vrea sa investeasca atat, in wrap, sling, mei-tai, SSC, ... Si chiar cred ca daca incepem cu teorii, ca un SSC poate sa faca atat de mult rau, ca uite ce spun expertii aia, (sau chiar in discutia noastra, daca ar citi aici un incepator) oamenii se sperie. Si mai mult ca sigur ii indepartam cu inversunarea noastra de a fi ca la carte. Cartea aia nemteasca e scoasa de o firma de carrieri la urma urmei. Si o sa se gandeasca “stai un pic, ca in carucior nu pateste nimic, nu-mi mai cumpar nici un wrap”, sau “marsupiul ala chicco scrie ca e de la nastere si nu scrie pe el nimic de pericole, sigur e mai bun decat astea”, sau, “brrr ce inversunate is sectantele astea, ma cam sperie”. Si oamenii, daca li se baga in cap ca nu fac bine, nu mai fac deloc. Ca sa compar iarasi cu alaptarea, daca un bebelus primeste un biberon cu formula in spital, si mama ajunge la o lactivista care ii spune cat e de grav, si ca i-a distrus iremediabil flora intestinala, si ce boli autoimune va face copilul, atunci mama aceea va merge acasa si se va gandi ca nu mai are nici un rost sa sufere ragade si canale infundate. Pentru ce? Daca oricum raul a fost facut? Va abandona total alaptatul. La fel si la babywearing. Oamenii simpli vor un carrier cu care sa-si poarte sanatos copilul. Ii indepartam cu teorii si cu critici si cu interdictii si cu inversunare? In loc sa ne bucuram ca au auzit de carrieri sanatosi si ca vor sa isi poarte copiii? “

Biscuiti din faina de mei

Am cautat pe blog sa vad ce am mai scris eu pe tema biscuitilor. Facem destul de rar. Probabil ca in familiile in care parintii mananca biscuiti, trebuie facuti des, ca sa aiba cel mic o varianta sanatoasa. Dar noi cum nu mancam, se pare ca nici Alex nu considera ca ar trebui ca biscuitii sa faca parte din meniul zilnic.

Nu cred ca mai trebuie sa amintesc ca Alex nu a mancat niciodata biscuiti din comert sau zahar (in afara de zaharul continut de putinele medicamente pe care le-a luat la viata lui). Eu nu am mai cumparat biscuiti de mai mult de 15 ani, asa ca mi s-ar fi parut chiar bizar sa cumpar ceva atat de nesanatos doar pentru ca cei din jur dau copiilor biscuiti. Dau explicatiile astea pentru ca mi se mai spune ca imi chinui copilul ca nu-i dau biscuiti. Nu vad unde e chinul lui, serios. Nu stie ce sunt aia, nu i-ar putea satisface o nevoie pe care nu o are, iar nutritional sunt bullshit. “Pai il poti face fericit daca ii dai biscuiti zilnic”. Really? Astfel de “fericire” vreau sa-i ofer copilului meu? Nu joaca pe afara cu mama lui? Nu desenarea si dansul si rasetele si pupatul? Fericirea dintr-un pachet cu E-uri si junk? O fericire de tip bulimic, care e facuta sa inlocuiasca pe timp scurt un gol din inima adultilor? Nu, multumesc. Alegem sa fim cu adevarat fericiti, nu “sugar-high” fericiti (pentru mami, necunoscatoare de limba engleza, nu voi traduce bullshit si junk de mai sus, ci sugar-high care este expresia pentru senzatia de dupa ce mananci zahar, care se aseamana cu cea de dupa consumul de droguri.)

Si acum sa revin. Am cautat pe blog ce am mai scris despre biscuiti si am gasit ca am scris doua retete de biscuiti vegani din cartea Elenei Pridie, am scris aici pe undeva pe la mijloc cum am facut eu din si mai putine ingrediente biscuiti de mei (grrrr pe vremea cand intr-o postare faceam o ciorba adunata de mai multe subiecte...) si aici am scris despre biscuitii aproape raw vegani pe care ii fac o data la cateva luni.

Inainte de Craciun m-am hotarat sa-i fac lui Alex niste biscuiti, pentru cazul in care l-ar fi tentat din prajiturile pe care cei ai casei le mananca. Stiu, ideal ar fi fost sa facem toate prajiturile din casa cu sirop de artar in loc de zahar si fara chimicale nocive, si fara margarina, dar cum inainte de Craciun am avut si noi un necaz in familie, am cumparat prajiturile de la un laborator, sa avem pentru musafiri, si pentru cei ai casei care consuma inca zahar. Nu stiu cum e in restul tarii, dar prajiturile din Baia Mare de la laboratoare de cofetarie sunt tare bine facute, parca sunt de casa, nu sunt gretoase, cremoase, nu par de cofetarie. Deci oricine le-ar fi vazut ar fi zis ca sunt de casa, aratau foarte bine. Stiu ca in Cluj cand stateam lumea avea aceasta problema si se minuna de parjiturile din Baia Mare. Dar iar am deviat de la subiect :D.

Nu sunt buna la dat retete. Pentru ca mie imi place sa pun totul dupa ochi, si sa adaug ingrediente dupa cum ma taie capul pe moment, deci niciodata nu voi nimeri aceeasi reteta. Stateam si acum si ma uitam la poze si o tot intrebam pe mami daca nu mai stie ce i-am spus atunci ca am pus in ei :D. Deci, din memoria mea, reteta ar suna asa:

Ingrediente:
- faina de mei
- galbenus de ou (am spus ca profit sa-l ascund pe unde pot, in speranta ca Alex va manca)
- smantana (trebuie pus ceva gras ca sa fie moi :D si prefer smantana pentru ca avem cruda, in locul untului pasteurizat)
- sirop de artar bio (mierea nu se comporta bine la procesarea termica)
- coaja de lamaie (aveam un plic mai vechi cu coaja de lamaie bio si voiam sa o consum; mare grija la lamaile ne-bio, cred ca as folosi doar daca as freca intai coaja bine de tot cu perie si cu otet)
- bicarbonat si suc de lamaie ca sa faca spume :D (dupa cate m-am interesat eu, la varsta lui de peste 2 ani, e ok bicarbonatul asta, nu e nociv ca si praful de copt, si am vrut ceva sa umfle putin biscuitii, sa fie mai pufosi; cu albusul de la ou, batut, cred ca ar fi iesit mai inspre chec decat inspre biscuiti)

Am amestecat totul, am mai pus faina de mei pana s-a putut modela, si le-am pus in tava, pe hartie de copt, impreuna cu ajutorul de bucatar :D

S-au facut foarte repede, mare atentie sa nu se arda. Nici temperatura nu retin la cat am pus-o, cred ca la 180... sunt varza la retete, stiu. Vreau doar sa va dau idei, nu va pot da reteta completa :)).

I-am facut piticului “cafeluta”, adica laptic crud incalzit un pic, cu praf raw organic de carob (roscove) si cu miere. Iese cafeluta asta cu un gust atat de minunat de delicios incat stau si ma gandesc de ce ar mai face cineva nesquickuri copilului... ahhh mi s-a facut pofta acum :D.

Si s-a servit cu biscuiti si cafeluta :)

Si desigur, ca orice mancare, are parte de succes atunci, pe moment. A mancat vreo 2 biscuiti (ceea ce la noi e ceva enorm :)) ). Apoi nu a mai vrut nici in alta zi, nici daca i-am mai facut proaspeti :D. La fel se intampla cu orice mancare :D.

O zi memorabila

Este vorba de ziua de ieri, 21 ianuarie.

Trecem peste faptul ca dimineata m-am trezit nervoasa ca am dormit prea putin :D.

Ieri m-am intalnit cu Ina! E atat de calda si de dulce!!! Exact cum o stiam de pe internet si de la telefon! Cred ca orice stres si orice suparare daca ar avea cineva, atunci cand se intalneste cu ea sigur se insenineaza si se linisteste! Si cat de frumos vorbea cu Alex!!! Dar ... recunosc ca nu am putut fi foarte atenta la Ina, pentru ca Anais m-a captivat! Si cand ii vedeam pozele pe blog eram cucerita de ea, dar in realitate e... greu de descris in cuvinte! E fericita, e tot timpul cu zambetul pe buze, e iubitoare si pupacioasa, e atat de frumoasaaaaa!!! E incredibila!

S-a intins la Alex sa-l iubeasca. Asta micu’ al meu s-a intimidat si s-a ascuns in geam. Dar cand a auzit ca vrea sa-l pupe, s-a intors catre ea si s-a intins la ea, au fost atat de dulci! ♥♥♥

(Relu, care se plimba pe afara pana am povestit noi in masina, a fost atat de impresionat de Anais si Alex, cat de dulci au fost, incat a vrut sa-i surprinda cu telefonul. Momentul Kodak trecuse, dar tot sunt scumpici :D.)


Ca sa mentin traditia totusi de a vorbi putin de locurile din Baia Mare si din jur, unde se poate iesi cu piticii, voi spune cateva fraze si despre Cavnic. Stiti ca am zis ca la Suior e foarte fain sus la Cota 1000. Urmeaza sa povestesc si despre Mogosa, unde am fost la plimbare in 1 si 2 ianuarie, e superb. Ei bine, la Cavnic, poate ca e fain daca esti schior, nu stiu. Dar daca nu esti, mie personal mi-a crescut tensiunea cu gasirea unui loc de parcare intre miile de masini parcate pe marginea soselei pe kilometri intregi. Emotii mari ca ne vom zgaria masina de celelalte. Aglomeratie multa si in afara de schiat nu prea am vazut sa se faca ceva interesant.

DAR recunosc ca e prima data cand merg la Cavnic si poate nu am stiut unde sa caut atractii pentru ne-schiori. La Mogosa merg de cand eram mica, asa ca ma descurc pe acolo. Si nici nu am avut timp sa ma plimb, pentru ca am stat mai mult in masina cu Ina si apoi am tot mers cu ei la hotel, la Danesti.

La Danesti la hotel venit si Mara (Diana), colega si prietena mea, cu sotul ei si cu Iza. Iza, ca de obicei, super tupeista si plina de energie (motiv pentru care lui Alex in general ii e teama de ea :)) ). Anais dormea angelic in bratele Inei, fara s-o intereseze galagia din jur. Doar era la mama ei in brate, nu? Unde s-ar fi simtit mai in siguranta?

Am comandat mancare si Alex a zis foarte hotarat ca vrea mamaliga si a mai repetat de multe, multe ori, pentru ca mamaliga lui tot intarzia :)). A si mancat bine de tot, desi dupa cate am inteles de la cei de la masa, mancarea la hotelul asta nu e tare buna :D. Si nu stiu daca lumea ma crede cand ma plang ca juniorul meu nu e mancacios, pentru ca la restaurante se pare ca i se face pofta :)).

Dupa mancare, s-a jucat cu Iza! Mare, mare mirare! Iza, cum e obisnuita sa se joace cu copii mai mari, credea ca il poate trage si impinge dupa ea in fuga, cum vrea. La inceput am stat pe langa ei, si eu, si Mara, sa-i prindem in cazul unei dezechilibrari. Dar apoi, desi se speria cand era tras si impins si ciupit si strans in brate, Alex al meu a inceput sa ne impinga la o parte, sa-l lasam in pace, si sa fuga razand in hohote prin tot restaurantul cu Iza :)). O mare, mare dragoste. De cate ori o prindea cu spatele, mergea timid catre ea s-o mangaie ♥. Cand nu era atenta Iza, el o mangaia pe par. Daca Iza dansa, dansa si el. Fugeau razand in hohote amandoi. Au fost atat de minunati!!! Eu ii tot propuneam Marei sa mi-o dea pe Iza acasa :)))). Ah, si cand au dansat, l-am atentionat pe sotul Marei ca asa vor dansa si la nunta si i-a cam cazut fatza :))). E tatic de fata, era si normal :)))).

Si taticul Izei se distra de copiii astia doi crescuti sanatos, ca la frigiderul de sucuri se uitau fascinati aratand sticlele de apa :))). “Apa! Apa!” :))) fara sa isi dea seama ce or fi celelalte sticle colorate. Doar Iza a zis “rosu” uitandu-se la sticlele de coca-cola :))).

(da, sotii nostri ne pozau amandoi, deci Iza cu Alex fugeau liberi singuri pe holul hotelului :)) )


Am totusi un mare regret pentru ziua de ieri :D. Eu, cum stiam ca mergem la sanius, la zapada, nu l-am imbracat pe pitic elegant. Pe sub salopeta de zapada i-am dat un overall de bumbac, o pijama din aceea intreaga, sa-i fie cald. Asa ca in restaurant sigur ar fi fost mai cool cu niste pantaloni de catifea si un tricou, decat intr-o pijama bej simpla si banala. Si ar fi iesit niste poze mai faine. Bunica lui Alex a fost destul de afectata ca am dus asa copilul la o intalnire asa importanta, mai ales ca s-a lasat cu poze :D.

Dar sa nu credeti ca e fidel baiatul mamei :D. La plecare, cand tot spunea “pa” catre Ina si Anais, s-a intins sa o pupe pe Anais, a prins-o de manute si a pupat-o pe obrajori!!! Un moment sublim, erau atat de inocenti si te induiosa sa-i vezi asa fericiti pe amandoi ca s-au pupat :).

Cand am ajuns acasa, baiatul meu care nu vrea niciodata sa iasa afara, care imi spune zilnic ca nu vrea sa iesim pentru ca ii e frig la nas, care nu suporta zapada, mi-a spus din masina ca el vrea afara la zapada. Asa ca l-am imbracat la loc cu salopeta de zapada si pe intuneric am stat in curte. El de fapt avea un mare stres, sa dam zapada cu lopata, sa nu se culce fara sa curete zapada din curte! Chiar am observat ca asta e singurul mod in care il pot lamuri cateodata sa iesim la aer: ii spun ca avem ceva de lucru sau de rezolvat! Ce sa fac, e baiat :)). Probabil, ca oricarui barbat, i se pare plictisitor sa se plimbe fara nici un scop :)).

In casa, seara, puiul meu mi-a mai facut o surpriza! Pentru prima data in viata lui mi-a spus:

“te iubesc, mama!” ♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥

M-am topit! Mai ales ca prima data n-am inteles ce-a zis (“te ‘besc, mama!”), si mi-a mai repetat de nu stiu cate ori, de fiecare data cu un zambet cuceritor pe fata :).

Apoi, dupa cateva minute, m-a pupat pe obraz, si a zis:

“te-am pupat, mama!”

Alta topire... Alex e tot timpul iubitor si pupacios si dragastos, dar in cuvinte nu prea spunea, ci doar ma imbratisa, ma mangaia, si spunea “mmmmmm” ca atunci cand mananci ceva bun :)).

Peste cateva minute, momentul de topire numarul 3. M-a mangaiat pe piept si apoi a zis:

“mangai tzitzi, mama!” :)).

Sunt sigura ca am uitat sa scriu multe detalii de ieri, si de la intalnirea cu Ina si Anais, si de la distractia cu Iza, si de la vorbele lui minunate de acuma seara! Dar am vrut totusi sa imi notez cate putin, sa stiu ca 21 ianuarie 2012 a fost o zi frumoasa!


Linkuri:
Am ajuns si pe blogul Izei.
Si nu m-am putut rabda sa nu urc toate pozele celor doi mostenitori Kiddy Shop facute de taticul Izei :D (v-am zis, raman cu un regret ca nu l-am imbracat si eu mai cool :D)

P.S. In momentul asta tocmai i-a zis lui Relu "te 'besc, tata! te 'besc tata pentru ca esti frumos!" :))))


Am selectat si eu aici cateva poze facute de taticul Izei (le vedeti pe toate in linkul de mai sus):

Picturi de Katie M. Berggren

Am uploadat saptamana trecuta pe contul de Facebook al Kiddy Shop-ului niste poze ale unor picturi superbe, de Katie M. Berggren, pe tema maternitatii.

Meli si-a ales un anume tablou de acolo, reprezentativ pentru ea si cei 3 pui ai ei. Mi s-a parut asa fain, li se potriveste atat de bine, incat am inceput sa explorez din nou pozele, in cautarea picturii care ne-ar reprezenta pe noi. Probabil am mai spus-o, nu ma prea pricep la arta, dar aceste tablouri ma emotioneaza profund, si la urma urmei, asta trebuie sa fie scopul artei, indiferent de cat de profesionist e lucrata, sau nu. E prima data cand imi doresc sa am un tablou in casa :D.

Problema in alegerea unui tablou este ca toate mamicile reprezentate sunt foarte feminine (a se citi "cu parul lung" :)) ). De aceea mi se parea ca daca as afirma ca semanam noi cu o anume pictura, e ca si cum m-as crede eu mai frumoasa decat sunt :D. Trecand peste aspectul acesta, si luand in considerare doar pozitii si emotii, avem asa:


Acestea ne reprezinta noptile:

pentru ca mai nou, indiferent daca suge sau nu, adoarme la loc doar dupa ce se baga in mine si ne strangem in brate, si ne mulam perfect unul langa celalalt, intr-o pozitie incredibil de aducatoare de fericire, si pentru mine, cea claustrofoba :D.

Acestea ne reprezinta zilele:

(dar intr-o Boba, nu intr-un wrap tesut)

(pentru ca suntem foarte, foarte pupaciosi, si tzatzofili)



Acestea ne reprezinta primele luni de viata, cand, in picioare sau pe fotoliu, piticul statea doar la mine in brate:

Sau cand papa tzitzi doar plimbat prin camera:

Nu va enervati pe mine ca nu m-am putut hotari la una, chiar mi-a fost greu sa aleg si asa din pozele cu un singur copilas. Daca vreti, puteti sa o considerati o leapsa, inceputa de Meli, si sa va ganditi care pictura v-ar reprezenta cel mai bine.

Ce mai facem noi: litere, abtibilduri, acuarele

Daca tot a avut atat de mare succes ultima postare mai personala, sa mai scriem deci :D.

De fapt nu am vrut sa treaca nenotata undeva, pentru ajutorarea memoriei mele, prima data cand a recunoscut literele. Zilele trecute a vazut un M si a zis foarte entuziasmat "mama!!!". Apoi mi-a aratat un T si a strigat "tataaaa!!!". Deci se pare ca nu a uitat de asta-vara, cand vreo doua luni a avut mania sa ma tot puna sa-i scriu pe orice foi, pe orice tabla, "MAMA", "TATA", "UNCHIU LALI", "BUNICU", "BUNICA", "LUCKY", "NERO" :)))). M-a surprins totusi, pentru ca de prin octombrie sigur nu m-a mai pus sa-i scriu.


Si am mai vrut sa scriu aici care sunt cele mai noi activitati adaugate zilelor noastre (pe langa puzzle-urile de dinainte, masinutele, creioanele colorate, plastilinele, cititul cartilor ... despre care nu cred ca am scris pe blog, sau sa fi pus macar o poza).

Din 1 ianuarie incoace are o pasiune usor costisitoare :)). De la bunicu' avea o carte cu abtibilduri, cu animale de la ferma, de la Editura Girasol. Eu recunosc ca daca nu ar fi fost din intamplare cartea in casa noastra, nu m-as fi gandit sa ii cumpar asa ceva. De aceea vreau sa va spun de ea, sa va dau idei :)). A fost o mare, mare distractie in seara de 1 ianuarie, impreuna cu Relu, cautau abtibildurile si locurile lor din carte. Si se distrau de fiecare abtibild. Si Alex trebuia sa-i dea pupicuri si daca gasea Relu intai, si daca gasea el (si nu s-a prins ca Relu il "fraiereste" la faza asta :))) ).

Zilele trecute am gasit albumul Cora si cateva pachetele cu abtibilduri, iar a fost foarte entuziasmat. Si putin trist cand s-au terminat si a vazut ca nu e complet albumul (ce sa facem, daca in toamna nu am avut pasiunea asta :)) ).

(da, face ca toate animalele ce le gaseste :D)

Acum am inceput sa-i cumparam mai multe. Si de aceea am spus ca e o pasiune putin costisitoare, pentru ca destul de repede completam cartile si revistele. Dar, daca luam in considerare ca Alex nu cere nici un produs din magazine (dulciuri sau alte lucruri procesate), consideram revistele cu abtibilduri "kinder-ul" lui saptamanal :)))). Si sunt folosite oricum, si dupa completare, ii arata bunicului care e cel mai mare animal, care animal inoata, care se catara, stie tot fara sa-i fi explicat noi.

Zilele astea am inceput sa desenam cu acuarele. Din motive de auto-protectie, am tot amanat, si am ales sa desenam pana acum doar cu creioane colorate :D. Ne jucam frumos cu acuarelele, mai ales eu :)). El se plictiseste destul de repede, si apoi vrea apa curata sa isi curete cu pensulele masinutele din dotare. Imi cere sa-i pun sort, "ca bunica".

Si mi-am dat seama de ce nu vrea Alex sa manance: ca sa nu ii fie ocupata gura, pentru ca vorbeste continuu! :))


Editez ca am uitat totusi ceva. Chiar daca avem paharelele astea de cand era micut, Alex doar acum are pasiunea de a le pune unul in altul si unul peste altul. Si dupa ce termina cele doua turnuri, imi spune "pozaaaaa!" si se aseaza intre ele :)).

Linkuri

In ultimele luni pe Facebook am dat sute de linkuri dragute, utile, interesante. Din iunie nu cred ca am mai apucat sa le scriu si aici, stiu ca faceam o postare lunara cu “ce am citit”, unde le treceam. Asa ca multe le-am pierdut. Vreau sa reiau traditia de a le scrie si aici, si ca sa nu le pierd, dar si pentru ca multi cititori ai blogului nu imi sunt prieteni pe Facebook.


Linkuri din perioada 24 decembrie - 12 ianuarie (nu integral 12 ianuarie :D)


Alaptare


Analytical Armadillo - The Booby Whisperer: Non Breastfed Babies Are Happier - The News Today

How To Spot Tongue/Lip Ties & Get FREE Expert Advice « The Mommypotamus

http://www.naba-breastfeeding.org/images/Just%20One%20Bottle.pdf

Significantly Reduce Breast Cancer Risk By Breastfeeding More Than Two Years | Boba

Feed with Love and Respect - Attachment Parenting International

Why Our Mothers Shouldn’t Have Listened To Theirs « The Mommypotamus

Analytical Armadillo - The Booby Whisperer: The Breastfeeding Nazi - For Real?

sensul iubirii: vaaai, domnisoara asa mare!

http://www.bcbabyfriendly.ca/whatsinbreastmilkposter.pdf

The Alpha Parent: How to Win Any Breastfeeding Argument

ama: Alaptatul la cerere - o perspectiva transculturala

The Alpha Parent: Timeline of a Breastfed Baby

printre nori: Alăptarea - ce spun altii

How hard is it to just cover up when nursing in public?

Irina Popescu si Ana Maita la Televiziunea Română

Alaptarea - ce spun ei



Altele frumoase, dragute, comice, utile


peaceful parenting: 20 Ways to Bring Goodness Into Your Life

Intalnirea cu toddlerul. 5 reguli de politete sau ce sa nu spui

Five Fun Responses to Critical Parenting Questions | Boba

25 clever ideas to make life easier

The Joy of Quiet

Happy New Year to All The Mamas! - Crappy Pictures

lucruri mărunte: Secretul anului

Madres - periodismohumano

small things: Christmas for the Animals

One Day At A Time: My Personal Journey, thus far.



Alimentatie


Despre alimentele fermentate | Tot mai raw

Mami, vlei să-mi iei nişte E-uri? Te loooooog! - Catavencii



Attachment Parenting, Natural Parenting, Peaceful Parenting, Gentle Parenting, Positive Parenting,...


Teribila varsta de 2 ani

Teacher Tom: If You Really Want A Smart And Happy Kid

Toddlers: To Tame or to Trust - The Natural Child Project

Sa ne dam la o parte din drum

În lumea băieţilozaurilor: Despre copilul (meu) independent

“Blossom’s” Mayim Bialik Wrote the Book on Attachment Parenting (And Some Celeb Moms Who Follow It).

Exerciții de empatie

Sa fie Craciun in fiecare zi

22 Alternatives to Punishment - The Natural Child Project

Natural Parenting Websites and Facebook Communities 2011 | Code Name: Mama

Authentic Parenting: 10 Things Not To Do To An Upset Child and A Couple of Things You Can Do

Lingvistice

Alfie Kohn - Children and altruism

Alfie Kohn on Punishment



Babywearing


Kiddy Shop: Purtarea bebeluşului pe timpul iernii

Poartă-mă!: V-ar placea sa veniti la un curs de babywearing?

One small step for breastfeeding.....: Babywearing and Breastfeeding Triplets!

International Travel: 10 Tips to Traveling With a Baby | Boba



Educatie


Cazul împotriva notelor (I)

j is for jellyfish

Scurt ghid de umilință şcolară

Viitor de aur…



Nastere


Nasterea este alegerea ta (sau nu) | Feminitate

Hey Beyonce: Next Time, Consider Homebirth | Code Name: Mama

De dragoste, de dor ~ Zooziesme

Povestea Irinei, "slujnica" privată a gravidelor panicate - Social

Waterbirth



Sanatate


Many common pills are coated with toxic phthalates

Living with low iron levels. Here are some of my health secrets by Miranda Kerr

The 10 biggest vaccine news stories of 2011

Sun 'stops chickenpox spreading'

Can Prozac Cause Kids to Kill? A Canadian Judge Has Ruled it Can

Sunshine helps prevent skin cancer while sunscreens promote it



Sarcina


Annie Murphy Paul: What we learn before we're born | Video on TED.com



Somn


Hobo Mama - Division of responsability in sleeping

Cosleeping and Biological Imperatives: Why Human Babies Do Not and Should Not Sleep Alone

Cry It Out: The Method That Kills Baby Brain Cells

Dansuri si iubire multa

Noi de obicei seara avem o muzica de atmosfera, sau ceva lent, sau in perioada sarbatorilor am avut chiar si colinde. Acuma seara piticul nu a reusit sa adoarma la san, asa ca mi-a spus sa-l plimb. Am dansat in doi pana a adormit, pe piesa asta:



Si mi-am dat seama ca ni se potriveste. Am ajuns sa fiu si eu o lady pentru cineva (chiar ma crede frumoasa :)) ), si el e cavalerul meu drag care m-a invitat la dans in aceasta seara. "Whenever you reach for me/ I'll do all that I can", puiule...

Nu stiu daca am scris pe aici de faptul ca i-au trecut tantrumurile din jurul varstei de doi ani in momentul in care a inceput sa vorbeasca. Nu stiu daca am scris aici ca a avut tantrumuri :D. Dar e atat de iubitor si atat de minunat!!! ♥♥♥♥♥

Noaptea cand se trezeste, chiar si cand ajung in pat langa el, se intoarce la mine, se cuibareste la mine in brate, isi pune mana pe dupa gatul meu, ma mangaie, ma pupa pe fata. Si adoarme repede inapoi. Si mie imi trece toata claustrofobia pe care am avut-o vreodata (niciodata nu am suportat sa dorm cu fata inspre cineva, ci doar in afara, nu mai vorbesc sa ma ating de cineva :))), aveam impresia ca ma sufoc). Si ma cutremur de fericire, si inchid ochii si vreau sa memorez clipa, pentru ca e cea mai mare fericire si fizica, sa-mi tin in brate puiul, si emotionala. Si Ii multumesc lui Dumnezeu ca e sanatos si ca putem sa ne imbratisam asa fericiti.

Dimineata ma trezeste si vrea "tzitzi astalalt" (el crede ca inseamna "asta"). Dupa ce suge asa, stand culcati, in loc sa-mi spuna din aceeasi pozitie ca il vrea si pe cel de deasupra, si ridica in picioare si razand imi pune degetul pe sanul nesupt, spunand "si aaaacccuuummaaaa astalalt!" :))).

Desi eu m-as imbraca doar in negru si albastru, are pasiuni si la hainele mele. "Ia bluza rosie, mama!" aud toata dimineata. Daca trebuie sa iesim si ma schimb de bluza rosie de casa, e bai :D. Daca trebuie s-o pun la spalat, iarasi nu e bine :D.

Are grija de mine, cand coboram la parter unde e frig "ia papucii, mama, jos e frig!".

Ma vrea in totalitate chiar si cand se joaca. Stam jos pe covor cu masinutele, si chiar daca ni se lipesc genunchii, atat suntem de aproape, el imi spune "hai, mama, aici langa mine!" ca un pisoi abandonat :)).

Ma intreaba mereu "ce faci, mama?", "de ce razi, mama?". Daca nu inteleg ceva ce spune el, zice, dand din cap dezaprobator, "aiiii, mama asta!"

Vorbeste toata ziua! Continuu. Si foarte corect. Conjuga verbele corect, foloseste corect pronumele, ba chiar m-a surprins prin decembrie cred sa vad ca foloseste genitivul cand trebuie, corect. Si noi, total nepedagogic, ori ne minunam de el cand mai scoate cate o perla, ori izbucnim in ras.

Ii place mult sa-i citesc si stie pe de rost toate carticelele din care citim, dupa aproximativ 3 lecturari. Cand fac pauza la un cuvant, il spune el, chiar daca nu e poezie, sa cred ca l-a ghicit. In rest, toata ziua ne distram cu masinute, cu creioane colorate, cu plastilina, cu lego, ba mai si pacatuim cu iphone si ipad, unde face orice joc, orice puzzle, fara sa ii explic eu. Invata regulile jocurilor singur, chiar daca sunt in engleza, eu nici nu-mi dau seama ce are de facut, si el in cateva secunde e gata cu jocul. Si stie si denumirile englezesti ale animalelor si ale formelor geometrice :)).

Tzitzi este la putere inca, toata ziua, toata noaptea. De vreo 2 luni principala mancare solida pe care o accepta este: paine cu vinete sau paine cu zacusca de vinete. Nu tu oua, nu tu unt, oricat am incercat sa-l tentez. Nu mai vorbesc ce bunatate de mancare de broccoli i-am facut zilele trecute, am savurat-o la maxim :D. El doar prin lapte. In rest, foarte rar, o data pe saptamana poate, gusta ceva nou, dar numai gusta, si apoi nu se mai atinge de acel aliment.

Din septembrie, desi inca era cald afara, nu mai vrea sa iasa din casa. De fiecare data trebuie sa-l lamurim ore intregi, sau sa-l santajam, sau sa-l pacalim. Santajul e un cuvant mare, de fapt pur si simplu cand nu mai pot de aer inchis, eu ies afara la aer, si ii spun asta. Ii las usa deschisa de la casa si eu stau afara, la cativa metri de el. Doar dupa ce se supara, se hotaraste sa vina afara si ma cheama sa-l imbrac. Dar tot bosumflat, ca "e frig afara, mama!". Eu as iesi la aer de dimineata pana seara. As iesi in oras la plimbare zilnic. Dar vad ca nu am cu cine.

Asa ca ne ramane mult timp sa ne maimutarim prin casa. Pentru ca, pentru ceilalti din familie, ori suntem canguri, ori suntem koala, ori suntem maimute. Tot timpul legati unul de celalalt si in casa, tot timpul unul langa altul, sau unul peste altul.

Dar va veni vremea cand Alex va dansa cu altcineva... si atunci va fi o problema... pentru Relu :)) care ii va lua locul de dansator! (Cred ca daca citeste se va hotari sa-mi mai faca un baiat, doar doar se mai prelungeste concediul lui de la dans :)) )

The Versatile Blogger

Nu ma prea pricep la lepse, dar vad ca m-am descurcat in ultima vreme :D. Ei, dar blog awards imi sunt inca greu de inteles. Primesc o imagine si o dau mai departe, nu? :D

Am primit la final de an de la sakura un blog award:

Intai n-am stiut daca e de bine :D. Ce inseamna "versatile"? "Able to adapt or be adapted to many different functions or activities". Hmmm parca s-a adaptat blogul meu anul trecut unor functii diferite.

Dar spune acolo sakura ca trebuie sa scriu si 7 lucruri despre mine, ceva ce n-am mai spus... De o zi ma gandesc si orice idee am se pare ca am scris-o aici. Sau altundeva pe blog. Sunt sigura ca am mai spus ca:

1. am fost o fumatoare inraita.

2. in primele 3 luni de sarcina m-am ingrasat 15 kilograme.

3. imi place foarte mult sa umblu pe jos (mult si repede).

4. inainte de sarcina imi placeau doar branzeturile dulci (urda dulce), dar de cand am ramas insarcinata si pana in prezent, nu le mai pot suporta decat pe cele sarate sau putin iuti (telemea, feta, mucegaiuri, etc).

5. imi doresc 3 copii, dar nu ma pot urni sa-l fac nici pe al doilea :))

Si gata, ca prea mult m-am gandit si la astea :)). Am ajuns la concluzia ca am scris pe blog prea mult despre mine :)).

Rog sa ia premiul acesta de la mine oricine considera ca are un blog versatil, fara sa nominalizez eu.

Leapsa tablou :)

La multi ani si un an nou fericit!

Am terminat anul cu o leapsa si acum o tinem tot asa :D. Eu ii pasasem mingea Ralucai, si ea mi-a dat-o inapoi :D.

Dupa cum explica si ea,

"Aș vrea mult să îl transform într-o leapșă, deși nu îmi dau seama câtă lume are chef de bricolaj. La noi, tabloul stă frumos deasupra mesei din bucatărie.

Cum s-a născut el? Am luat un teanc de reviste(aveți cu toții, sunt sigură) și am rupt imagini care mi-au plăcut și care mi s-a părut că reflectă într-un fel viața și preocupările mele, trecutul, prezentul și viitorul meu.Nu am stat deloc să mă gândesc, toată treaba a fost spontana și a durat cam zece minute, un sfert de oră maxim.Le-am lipit apoi pe un A3."

Sunt perfect de acord ca vizualizarea viselor ajuta mult la implinirea lor (law of attraction, the secret,...).

Eu nu am reviste acasa :D. Asa ca am zis ca intru pe pinterest si aleg primele imagini care imi plac, care ma reprezinta sau care mi-ar placea sa ma reprezinte. Ca sa semene totusi cu alesul imaginilor dintr-o revista, nu am facut o cautare dupa ceva, nu am umblat in imaginile mele, ci pe pagina principala a pinterestului am dat vreo 3 page down si am ales de acolo ce mi-a placut. Daca dadeam un search, sigur apareau in imaginea mea si bebelusi la san sau purtati :)) si mult mai multa apa si soare :)). Am facut treaba asta ieri, la fel si colajul.

Ce a iesit:

Va provoc, ori in forma clasica, scrapbook din reviste, ori in forma digitala :D, sa va jucati putin cu imaginile, Nela, Dana, Maria si oricine mai doreste :).