Purtatul toddlerului in fata

Saptamana trecuta am fost implicata intr-o discutie despre purtatul bebelusului intr-un grup de mamici purtatoare.

La sugestia unei mamici din grup, am vrut sa notez si aici pe blog ideile mele de naturalete in babywearing, si de ascultare a nevoilor copilului.

In grup erau prezente si niste experte in babywearing, cu certificate sau nu, care cand au auzit ca unele dintre noi ne purtam destul de des copilasii in fata, au sarit ori cu reguli stricte, ori cu misto-uri. Ba ca de la 3 luni trebuie purtati in spate, ba ca noroc ca au oamenii mai multe simturi, si mama si copilul pot “comunica” si atunci cand sunt in spate. Totul cu un ton superior. Chiar daca explicasem inainte ca eu il port din cand in cand in fata pentru ca el se cere. Pentru ca e obisnuit sa adoarma la san, si deci daca i se face somn vrea in fata, nu poate adormi in spate. Si sunt sigura ca si pozitia spatelui e mai bine sustinuta atunci cand doarme, in fata curbat pe burta mea decat in spate, in concavitatea coloanei mele vertebrale. Pentru ca uneori se cere atunci cand e intr-un mediu nou si ii e teama. Pentru ca asa se simte el in siguranta. Pentru ca nu vad de ce l-as refuza si l-as lasa sa sufere (care ar mai fi sensul purtarii daca n-as asculta de copilul meu?). Durerea de spate pe care o mama o poate avea daca isi poarta copilul in fata este trecatoare si nu apare daca organismul s-a obisnuit asa.

O sa scriu aici unele din mesajele mele, normal ca nu-mi pot permite sa copiez aici si mesajele celorlalte participante la discutie, fie ca erau pro-ascultat copilul, sau nu.

“Cred ca m-am obisnuit. Am observat ca durerea e o chestie de muschi, nu de oase. Adica daca n-am folosit slingul cu inele o vreme, prima data cand il folosesc ma doare umarul. Dupa doua zile de folosire nu mai am nimic. Asa si cu purtarea in fata. Cred ca daca o mama ce nu si-a purtat copilul il pune la 2 ani direct in fata, sigur o va durea spatele. Asa eu ma simt doar ca si cum as fi gravida :D. Stau asa mai dreapta :)).”

“pentru plimbari mai lungi prefer in spate. De cand poate vorbi. Deci la 6 luni nu ma simteam bine nici eu sa-l pun in spate. Eu sunt si mai slaba in partea de sus (adica spre deosebire de fund :)) ). Si nu mi se parea ca are o pozitie buna la 6 luni in spate. Am o curbura adanca, se lovea de omoplati :D. Pe cand in fata cum am un pic de burtica, statea curbat bine de spate :D.”

“Dar chiar daca eu prefer in spate, nu merge cum vreau eu :)). Deci si asta vara in concediu, ne plimbam si mai mult de o ora si nu voia in spate. Am observat ca in locuri noi vrea in fata.”

“Al meu suge de zeci de ori pe zi si e mai lipicios, mai mamos, poate de asta :D. Nu adoarme fara tzitzi si se simte in siguranta doar in fata (sau tinut in brate). De asta spun ca atunci cand mergem in locuri noi, sau cand nu il are si pe taica-sau in raza vizuala, vrea in fata sa ma vada pe mine.”

“o fi cel mai sanatos [purtatul in spate], dar el, copilul meu, nu e de aceeasi parere. Se pare ca sunt unii care nu se simt in siguranta daca nu vad chipul mamei, sa stie cum sa reactioneze la stimulii externi. Iar piticul meu dupa 10 luni, de la 7-8 supturi pe zi, a inceput sa ceara sanul si pentru confort, alinare, nu numai pentru mancare. Asa ca am ajuns la peste 30 de supturi pe zi :D. Uneori mult mai multe. Eu folosesc babywearingul in primul rand ca sa fie el fericit si sa se simta in siguranta. Abia apoi pentru confortul meu. Totusi, la urma urmei cel mai natural e tinutul in brate, fara materiale. Si ala nu se facea niciodata in spate cu un copil mic.”

“Putem porni de la premiza ca toti copiii sunt diferiti, nu? Si ca au nevoi diferite.”


“Simt nevoia sa ma explic, pentru ca si eu am simtit un misto la adresa mea, prin faptul ca eu as insista cumva sa-l tin pe copil in fata, ca nu vreau sa pierd controlul, si ca oamenii au mai multe simturi decat cel vizual...”

“1. Pornesc cu ideea ce am spus-o mai sus, ca fiecare copil e diferit. Si chiar daca plictisesc, voi vorbi putin despre copilul meu, ca sa vedeti cat de diferiti sunt intre ei astia micii.

1.a. A avut reflux. In primele 6 luni nici nu a atins salteaua de la pat, a putut dormi doar pe sotul meu noaptea si pe mine ziua. Plangea zilnic 90% din timpul in care era treaz. Normal ca toata ziua prin casa in acele luni il plimbam continuu in brate sau in wrap, la verticala, in incercarea de a-l calma si de a-i fi lui mai usor. Din plans, candva, se linistea si tot adormea direct. Sugea doar plimbat prin casa, pana la 1 an asa a supt. Asa ca s-a obisnuit sa adoarma doar plimbat. Asta-vara si asta-toamna a avut o perioada in care adormea si doar la san, dar de vreo luna iarasi imi spune “plimba-ma, mama!” cand ii e somn. Acuma seara de la 10 la 12 l-am plimbat aproape continuu, pentru ca el imi cerea. Ii era somn si nu putea adormi. De ce o lungesc atata? Ca sa dau explicatii pentru faptul ca probabil copilul meu s-a obisnuit sa adoarma pe pieptul meu. Si ca nu se simte in siguranta poate in alta pozitie. Poate de pe vremea in care voma de zeci de ori pe zi, in jet, de ne uda pana la chiloti pe toti. Poate de atunci simte nevoia sa-mi vada chipul ca sa stie daca e totul in regula. “

“1.b. Suge. Mult. La 2 ani si 3 luni inca are zile cu alaptat exclusiv. Inainte sa am copil judecam mult. Credeam ca o mama poate avea vreo influenta majora in multe aspecte ale copilului, dar Cineva mi-a dat peste nas. Daca nu ar fi racit, as fi spus ca e sanatos de la alaptat, daca nu ar fi plans cand era mic, m-as fi batut in piept ca e din cauza ca l-am purtat in wrap, daca ar fi fost mancacios, as fi spus ca e din cauza diversificarii pe care am gandit-o foarte bine... Copiii fac ce vor ei, si atunci cand iese bine, o mama ar putea crede ca ea detine piatra filozofala... Asa ca acum nu accept judecati din partea altora. Da, copilul meu suge de zeci de ori si ziua si noaptea la varsta asta. Da, consider ca e normal, daca asa vrea el. Da, adoarme doar la san, nu poate sa adoarma in pat, in carucior, in carrier in spate, in scaunul de masina. Nu, nu vreau sa-l schimb. “

“1.c. Copilul meu e needy si clingy, daca ar fi sa ii pun etichete. Adica atunci cand mergem undeva intr-un loc nou, sau intr-un loc cu lume multa, vrea doar la mine in brate, si vrea constant sa imi vada chipul, sa stie daca e totul in regula, si vrea sa se cuibareasca la pieptul meu, poate chiar sa suga pentru calmare. Pentru asta, eu nu-l pot purta decat in brate sau in carrier in fata atunci cand mergem undeva. Daca stau sa ma gandesc, am vazut ceva studii (care luptau impotriva carucioarelor cu fata la lume si a carrierilor cu fata la lume) in care se arata cat de mult conteaza pentru bebelusi si toddleri sa vada chipul parintilor atunci cand intalnesc o situatie dificila. Deci totusi exista o explicatie si mi se pare plauzibila. “

“1.d. Vreau cu adevarat sa pornesc tot timpul de la premiza ca pruncii sunt diferiti, pentru ca altfel sunt tentata sa ii judec pe alti parinti prin prisma copilului meu. Daca m-as gandi la al meu, la 3 luni nu-l puteam pune in spate pentru ca plangea si voma mult. La 10 luni nu-l puteam pune in spate, ca descoperise si el suptul pentru confort si cerea sanul de 100 de ori pe zi. Deci daca as crede ca toti copiii sunt ca al meu, as putea sa ajung la concluzia ca o mama care il pune in spate de la cateva luni il chinuie, si il obliga sa stea undeva unde lui nu ii convine. Aplica un pic de Cry-It-Out. Il forteaza. Dar nu voi trage concluziile astea pentru ca stiu ca nu toti copiii sunt la fel. Stiu ca nu putem da teorii. Stiu copii care s-au intarcat singuri inainte de 2 ani, desi teoria spune ca e imposibil. Stiu copii alaptati care dorm toata noaptea, desi teoria spune ca e imposibil. “

“1.e. Asa cum sunt copii care stau linistiti in carucioare si in patuturi, sunt si copii care stau linistiti in spatele parintelui, fara sa se simta nesiguri. Deci faptul ca unii copii accepta (sa stea in carucior, sa stea in patut, sa stea in carrier in spate), nu inseamna ca acesta e un lucru neaparat acceptat de toti copiii. La urma urmei, sunt si copii care nu suporta wrapul deloc, nici in fata. Nu putem fi atat de intolerante incat sa ne impunem propriile idei si experiente. (Eu am acceptat ca unii copii pot fi purtati de la 3 luni in spate, dar nu am fost acceptata cand am spus ca pruncului meu nu ii place)”

“2. Ideea Babywearingului din punct de vedere al Attachment Parentingului, Natural Parentingului, Peaceful Parentingului, Positive Parentingului, etc. este de a-i asculta copilului nevoile, de a fi aproape de el. Daca babywearingul ca teorie fixa incalca aceste nevoi, atunci eu nu pot fi de acord cu asa ceva. “

“2.a. Alaptarea la cerere este ideala. Consider ca atunci cand bebelusul e in spate, mama nu poate vedea chiar asa repede (ca atunci cand e in fata) cand vrea copilul san. Si deja oricine stie ca daca ajunge sa planga ca sa suga, e deja destul de tarziu. In timp, lactatia scade daca alaptarea nu e chiar, chiar la cerere. Si apoi apar problemele in alaptare. “

“2.b. poate sunt eu mai nesimtita, dar avandu-l in spate, mai ales daca fac ceva in timpul ala, de exemplu un mers ritmat, nu cred ca pot simti cu adevarat daca totul e in regula cu copilul, la fel cum o pot face cand e in fata si il pot vedea, ii pot vedea caile respiratorii, ii pot regla pozitia daca s-a miscat, etc. “

“3. Pozitii sanatoase
3.a. cum am mai spus, am un spate osos si o curbura a spatelui foarte mare. Pentru un copil mic nu cred ca in spatele meu s-ar fi putut sustine o pozitie arcuita frumos. Pe burta si pieptul meu, curbate invers, sta chiar bine o broscuta mica de copil. Probabil pentru ca asa e natural. “

“3.b. Mai ales cand adorm, ei se cam lasa, nu m-as simti linistita cu un bebelus mic ca s-a lasat in jos corect, fara sa-l pot eu potrivi. Dar asta e ceva subiectiv, probabil ca o persoana mai experimentata ar putea. “

“3.c. sa nu se creada ca sunt impotriva purtatului in spate. Mi se pare cel mai confortabil mod, intr-adevar, de purtare a unui copil mare si greu. Dar de aici si pana la a bana purtarea in fata mi se pare mult. “

“3.d. nu inteleg ce nu e ok in faptul ca il port in fata atunci cand vrea. Pozitia copilului in fata e ok, deci daca e numai pentru confortul mamei, sunt sigura ca natura ne-a facut sa rezistam la asta, din moment ce putem rezista la lucruri mai grele, la purtatul lor in brate cateva ore. “

“4.Teoretizare
4.a. Mi se pare ca exageram deja cu atata teorie si abstractizare pentru un lucru atat de natural. E ca si cum eu in loc sa ascult de instinct si de copilul meu, as asculta de un “expert” in alaptare, de exemplu, care mi-ar spune ca de la 3 luni trebuie sa folosesc niste protectii de silicon pe sani si sa-i dau sa suga numai dintr-o anumita pozitie. Chiar ajungem sa punem reguli la niste lucruri atat de naturale?”

“4.b. Babywearingul trebuie sa ne vina in ajutor, sa ne purtam copiii mai usor, sa le fim aproape mai usor, sa le ascultam nevoile mai usor. Daca ajungem la interziceri si la atatea stereotipuri, pierdem esenta purtatului bebelusilor. Totusi aici in grup e vorba de carrieri sanatosi, de pozitii ale copilului bune, si ajungem sa impunem niste teorii (spuse de scoli de babywearing afiliate unor firme de wrapuri si alti carrieri la urma urmei), chiar impotriva dorintei copilului. Se pierde toata esenta babywearingului. “

“4.c. Am vazut mai demult o discutie cred ca pe wallul Cristinei, ca era vorba de infant insertul de la manduca. I-am dat atunci totala dreptate, dar numai in tacere. Nici eu nu sunt de acord cu SSC de la nastere, am spus-o de multe ori. Dar de aici si pana la a fi atat de inversunate impotriva unui SSC de la nastere (care totusi are niste modificari ca sa poata sustine in mod cat de cat sanatos un nou-nascut) mi se pare cale lunga. De multe ori un parinte poate nu vrea sa investeasca atat, in wrap, sling, mei-tai, SSC, ... Si chiar cred ca daca incepem cu teorii, ca un SSC poate sa faca atat de mult rau, ca uite ce spun expertii aia, (sau chiar in discutia noastra, daca ar citi aici un incepator) oamenii se sperie. Si mai mult ca sigur ii indepartam cu inversunarea noastra de a fi ca la carte. Cartea aia nemteasca e scoasa de o firma de carrieri la urma urmei. Si o sa se gandeasca “stai un pic, ca in carucior nu pateste nimic, nu-mi mai cumpar nici un wrap”, sau “marsupiul ala chicco scrie ca e de la nastere si nu scrie pe el nimic de pericole, sigur e mai bun decat astea”, sau, “brrr ce inversunate is sectantele astea, ma cam sperie”. Si oamenii, daca li se baga in cap ca nu fac bine, nu mai fac deloc. Ca sa compar iarasi cu alaptarea, daca un bebelus primeste un biberon cu formula in spital, si mama ajunge la o lactivista care ii spune cat e de grav, si ca i-a distrus iremediabil flora intestinala, si ce boli autoimune va face copilul, atunci mama aceea va merge acasa si se va gandi ca nu mai are nici un rost sa sufere ragade si canale infundate. Pentru ce? Daca oricum raul a fost facut? Va abandona total alaptatul. La fel si la babywearing. Oamenii simpli vor un carrier cu care sa-si poarte sanatos copilul. Ii indepartam cu teorii si cu critici si cu interdictii si cu inversunare? In loc sa ne bucuram ca au auzit de carrieri sanatosi si ca vor sa isi poarte copiii? “