Biscuiti din faina de mei

Am cautat pe blog sa vad ce am mai scris eu pe tema biscuitilor. Facem destul de rar. Probabil ca in familiile in care parintii mananca biscuiti, trebuie facuti des, ca sa aiba cel mic o varianta sanatoasa. Dar noi cum nu mancam, se pare ca nici Alex nu considera ca ar trebui ca biscuitii sa faca parte din meniul zilnic.

Nu cred ca mai trebuie sa amintesc ca Alex nu a mancat niciodata biscuiti din comert sau zahar (in afara de zaharul continut de putinele medicamente pe care le-a luat la viata lui). Eu nu am mai cumparat biscuiti de mai mult de 15 ani, asa ca mi s-ar fi parut chiar bizar sa cumpar ceva atat de nesanatos doar pentru ca cei din jur dau copiilor biscuiti. Dau explicatiile astea pentru ca mi se mai spune ca imi chinui copilul ca nu-i dau biscuiti. Nu vad unde e chinul lui, serios. Nu stie ce sunt aia, nu i-ar putea satisface o nevoie pe care nu o are, iar nutritional sunt bullshit. “Pai il poti face fericit daca ii dai biscuiti zilnic”. Really? Astfel de “fericire” vreau sa-i ofer copilului meu? Nu joaca pe afara cu mama lui? Nu desenarea si dansul si rasetele si pupatul? Fericirea dintr-un pachet cu E-uri si junk? O fericire de tip bulimic, care e facuta sa inlocuiasca pe timp scurt un gol din inima adultilor? Nu, multumesc. Alegem sa fim cu adevarat fericiti, nu “sugar-high” fericiti (pentru mami, necunoscatoare de limba engleza, nu voi traduce bullshit si junk de mai sus, ci sugar-high care este expresia pentru senzatia de dupa ce mananci zahar, care se aseamana cu cea de dupa consumul de droguri.)

Si acum sa revin. Am cautat pe blog ce am mai scris despre biscuiti si am gasit ca am scris doua retete de biscuiti vegani din cartea Elenei Pridie, am scris aici pe undeva pe la mijloc cum am facut eu din si mai putine ingrediente biscuiti de mei (grrrr pe vremea cand intr-o postare faceam o ciorba adunata de mai multe subiecte...) si aici am scris despre biscuitii aproape raw vegani pe care ii fac o data la cateva luni.

Inainte de Craciun m-am hotarat sa-i fac lui Alex niste biscuiti, pentru cazul in care l-ar fi tentat din prajiturile pe care cei ai casei le mananca. Stiu, ideal ar fi fost sa facem toate prajiturile din casa cu sirop de artar in loc de zahar si fara chimicale nocive, si fara margarina, dar cum inainte de Craciun am avut si noi un necaz in familie, am cumparat prajiturile de la un laborator, sa avem pentru musafiri, si pentru cei ai casei care consuma inca zahar. Nu stiu cum e in restul tarii, dar prajiturile din Baia Mare de la laboratoare de cofetarie sunt tare bine facute, parca sunt de casa, nu sunt gretoase, cremoase, nu par de cofetarie. Deci oricine le-ar fi vazut ar fi zis ca sunt de casa, aratau foarte bine. Stiu ca in Cluj cand stateam lumea avea aceasta problema si se minuna de parjiturile din Baia Mare. Dar iar am deviat de la subiect :D.

Nu sunt buna la dat retete. Pentru ca mie imi place sa pun totul dupa ochi, si sa adaug ingrediente dupa cum ma taie capul pe moment, deci niciodata nu voi nimeri aceeasi reteta. Stateam si acum si ma uitam la poze si o tot intrebam pe mami daca nu mai stie ce i-am spus atunci ca am pus in ei :D. Deci, din memoria mea, reteta ar suna asa:

Ingrediente:
- faina de mei
- galbenus de ou (am spus ca profit sa-l ascund pe unde pot, in speranta ca Alex va manca)
- smantana (trebuie pus ceva gras ca sa fie moi :D si prefer smantana pentru ca avem cruda, in locul untului pasteurizat)
- sirop de artar bio (mierea nu se comporta bine la procesarea termica)
- coaja de lamaie (aveam un plic mai vechi cu coaja de lamaie bio si voiam sa o consum; mare grija la lamaile ne-bio, cred ca as folosi doar daca as freca intai coaja bine de tot cu perie si cu otet)
- bicarbonat si suc de lamaie ca sa faca spume :D (dupa cate m-am interesat eu, la varsta lui de peste 2 ani, e ok bicarbonatul asta, nu e nociv ca si praful de copt, si am vrut ceva sa umfle putin biscuitii, sa fie mai pufosi; cu albusul de la ou, batut, cred ca ar fi iesit mai inspre chec decat inspre biscuiti)

Am amestecat totul, am mai pus faina de mei pana s-a putut modela, si le-am pus in tava, pe hartie de copt, impreuna cu ajutorul de bucatar :D

S-au facut foarte repede, mare atentie sa nu se arda. Nici temperatura nu retin la cat am pus-o, cred ca la 180... sunt varza la retete, stiu. Vreau doar sa va dau idei, nu va pot da reteta completa :)).

I-am facut piticului “cafeluta”, adica laptic crud incalzit un pic, cu praf raw organic de carob (roscove) si cu miere. Iese cafeluta asta cu un gust atat de minunat de delicios incat stau si ma gandesc de ce ar mai face cineva nesquickuri copilului... ahhh mi s-a facut pofta acum :D.

Si s-a servit cu biscuiti si cafeluta :)

Si desigur, ca orice mancare, are parte de succes atunci, pe moment. A mancat vreo 2 biscuiti (ceea ce la noi e ceva enorm :)) ). Apoi nu a mai vrut nici in alta zi, nici daca i-am mai facut proaspeti :D. La fel se intampla cu orice mancare :D.