Lasatul copilului sa planga (CIO - Cry It Out) - Pericole

de Margaret Chuong-Kim

Articol tradus de aici: http://www.drmomma.org/2009/12/dangers-of-leaving-baby-to-cry-it-out.html

Printre parintii nou-nascutilor de azi exista o disputa constanta despre cum trebuie sa raspunzi plansului unui bebelus. Pe de o parte, exista proponentii metodei “cry it out” (nota mea: prin traducere ar insemna plans pana la extenuare, plans controlat, i se mai spune si metoda Ferber), in care bebelusul este lasat singur sa planga, in speranta ca in final se va opri. De cealalta parte, exista “parintii atasati” care raspund imediat plansului bebelusilor si incearca sa-i calmeze folosind diverse metode, inclusiv tinutul in brate si imbratisatul. Metoda cry-it-out (CIO) a fost populara in anii precedenti, dar attachment parenting-ul (AP) castiga teren printre parintii de azi. Rezultatele studiilor din psihologie indica faptul ca abordarea AP la plansul bebelusului este mai probabil sa ofere ca rezultate un copil sanatos fizic si emotional.

Teoria atasamentului a aparut la sfarsitul anilor ’60, cand psihologul John Bowlby a declarat ca o relatie calda, intima intre ingrijitor si nou-nascut este necesara pentru o sanatate optima si pentru o supravietuire de baza. Astfel, fiecare individ se naste bine echipat cu reflexe si instincte pentru a interactiona cu ingrijitorul primar, care in cele mai multe cazuri e mama. De exemplu, nou-nascutii invata repede sa recunoasca si sa prefere vocea si mirosul mamei. Pe masura ce bebelusii dezvolta control locomotor, ei isi afiseaza dorinta de a fi aproape de ingrijitorii lor prin intinderea inspre mama sau tatal lor pentru a fi luati sus, sau prin taratul inspre ei. Dintr-o perspectiva evolutionista, aceste comportamente au valoare de supravietuire. Bebelusii carora le lipsesc aceste comportamente de atasament vor rataci de langa ingrijitorii lor si au mai multe sanse sa se piarda, sa fie atacati sau sa piara. Plansul unui nou-nascut este intentionat sa creasca posibilitatea supravietuirii lui, pentru ca instinctul unei mame este de obicei acela de a merge la copilul ei la primul semn de suparare.

Traim intr-o epoca in care stim ca bebelusul e in siguranta intr-o alta camera, indiferent de cat de mult plange. Aceasta inseamna ca ar trebui sa ii lasam pe bebelusi sa planga singuri? Proponentii CIO sfatuiesc adeseori ca bebelusii lasati sa planga se vor opri intr-un final, si durata atacurilor viitoare de plans va descreste. Care sunt consecintele emotionale ale plansului pentru un nou-nascut atunci cand este lasat singur? Bowlby si colegii lui au initiat o serie de studii in care copiii cu varstele intre 1 si 2 ani, care aveau relatii bune cu mamele lor, erau separati de ele si lasati sa planga. Rezultatele au aratat o secventa previzibila de comportamente: Prima faza, etichetata “protest”, consta in plans puternic si neliniste extrema. A doua faza, etichetata “disperare”, consta in plans monoton, inactivitate, si retragere constanta. A treia faza, etichetata “detasare”, consta intr-un interes reinnoit asupra imprejurimilor, desi e vorba de un interes diferit, distant. Astfel, pare ca atunci cand sunt lasati sa planga singuri, in final plansetele se disipa, dar acest lucru se intampla din cauza dezvoltarii graduale a apatiei in copil. Copilul se opreste din plans pentru ca invata ca nu mai poate sa spere ca ingrijitorul ii va oferi alinare, nu pentru ca supararea lui a fost usurata.

Plang bebelusii mai mult atunci cand suntem alaturi de ei? Un studiu din 1986 a ajuns la concluzia ca opusul e adevarat: cu cat mai mult isi tine o mama in brate copilul si il poarta, cu atat mai putin bebelusul va plange sau va fi nervos. Studii inter-culturale au demonstrat de asemenea ca parintii din societatile non-vestice sunt mai rapizi decat parintii din societatile vestice in a raspunde la plansul copiilor lor, si bebelusii din societatile non-vestice plang pe perioade de timp mai scurte. Ingrijitorii din 78% de culturi ale lumii raspund repede plansului unui nou-nascut. De exemplu, ingrijitorii Efe din Africa raspund plansului unui bebelus in cel mult 10 secunde, cel putin 85% din timp, atunci cand bebelusul are intre 3 si 7 saptamani, si cel putin 75% din timp, atunci cand bebelusul are 17 saptamani. Ingrijitorii Kung raspund in maxim 10 secunde peste 90% din timp, pe parcursul primelor 3 luni ale bebelusului, si peste 80% din timp la varsta de 1 an. In contrast, ingrijitorii americani si olandezi s-a descoperit ca intentionat nu raspund la plansul unui copil aproape 50% din timp pe parcursul primelor 3 luni ale bebelusului. S-a descoperit ca nou-nascutii din societatile non-vestice sunt agitati la fel de frecvent ca si cei din societatile vestice, dar datorita raspunsului prompt al ingrijitorilor din societatile non-vestice, durata cumulata totala de plans este mai mica decat cea din societatile vestice.

Conform teoriei atasamentului, multi bebelusi se nasc fara abilitatea de a-si regla singuri emotiile. Aceasta inseamna ca ei considera ca lumea este confuza si dezorganizata, dar nu au abilitatile necesare pentru a face fata si pentru a se calma singuri. Astfel, pe parcursul perioadelor de suparare, ei isi cauta ingrijitorii pentru ca apropierea fizica a ingrijitorului ii ajuta sa se calmeze si sa restabileasca echilibrul. Cand ingrijitorul raspunde repede si este sensibil, copilul invata in mod gradual si crede ca este demn de iubire, si ca alti oameni pot fi de incredere ca sa-i ofere iubire. Invata ca ingrijitorul este o baza sigura de la care poate explora lumea, si daca intalneste adversitate, se poate intoarce la baza pentru sprijin si alinare. Aceasta incredere in ingrijitor are drept rezultat ceea ce se numeste un individ sigur (asigurat, intarit, linistit).

Copiii care nu au parte in mod consistent de ingrijitori impresionabili si sensibili, devin adeseori indivizi nesiguri, caracterizati de interactiuni anxioase, evitante si/sau ambivalente. Studiile pe termen lung au aratat ca indivizii siguri, comparati cu indivizii nesiguri, au o probabilitate mai mare sa fie populari, acomodati, altruisti si plini de compasiune. Ca adulti, indivizii siguri tind sa se simta confortabil sa se bazeze pe altii, dezvolta repede atasamente apropiate, si au incredere in partenerii lor. Indivizii nesiguri, pe de alta parte, tind sa fie nelinistiti in relatiile lor, afisand anxietate (manifestata prin posesivitate, gelozie si agatare) sau evitare (manifestata prin lipsa de incredere si rezistenta in a se baza pe altii). Practicile de parenting din America de Nord, inclusiv CIO, sunt adeseori influentate de teama ca bebelusii vor creste prea dependenti. Oricum, o abundenta de cercetari arata ca incurajarea, contactul fizic regulat si raspunsul prompt la suparare in perioada de nou-nascut sau in copilarie, are ca rezultat adulti siguri si increzatori, care sunt mai capabili sa formeze relatii functionale.

S-a sugerat in trecut ca CIO este sanatos pentru dezvoltarea fizica a nou-nascutului, in mod particular a plamanilor. Un studiu recent care cerceta consecintele imediate si pe termen lung ale plansului nou-nascutilor sugereaza altceva. Schimbarile urmatoare datorate plansului nou-nascutului au fost documentate: pulsul inimii crescut si tensiunea sangelui crescuta, nivel scazut de oxigen, tensiunea sangelui in creier crescuta, rezerve de energie si oxigen epuizate, interactiune mama - nou-nascut intrerupta, leziuni ale creierului, si disfunctii cardiace. Cercetatorii studiului au sugerat ca ingrijitorii ar trebui sa raspunda plansului nou-nascutului rapid, consistent, si intelegator, recomandari care sunt pe aceeasi linie cu principiile AP.

Suporterii CIO tind sa vada plansul nou-nascutului lor ca incercari de a-si manipula ingrijitorii in a le acorda mai multa atentie. Mentinerea acestei idei poate fi daunatoare pentru sanatatea imediata si pe termen lung a bebelusului. In campul psihologiei cognitive, exista premiza ca gandurile noastre stau la baza comportamentului nostru. Astfel, daca gandim pozitiv despre un individ, comportamentul nostru catre acel individ tinde sa fie de asemenea pozitiv. In schimb, daca gandim negativ despre un individ, ne vom comporta corespunzator. Luati in considerare oameni din viata voastra proprie pe care ii credeti manipulatori – cum va influenteaza acea perceptie comportamentul dumneavoastra cu persoana respectiva? Este improbabil ca interpretarea unei personalitati manipulatoare va avea ca rezultat ingrijirea empatica plina de dragoste si compasiune a acelui individ. Nou-nascutii, neajutorati fara sprijinul ingrijitorilor lor, pot suferi si consecinte emotionale, si fizice, din cauza acestui tip de atitudine.

Cand sunteti pusi in fata unui bebelus care plange, poate fi prudent sa va puneti urmatoarea intrebare: De ce aleg acest raspuns? Vreau ca bebelusul meu sa se opreasca din plans pentru ca se simte confortabil si in siguranta, sau vreau ca bebelusul meu sa se opreasca din plans de dragul opritului din plans? Ce invata bebelusul meu despre mine si despre lume daca ii raspund in aceasta maniera? Daca as fi un bebelus si as fi suparat, cum as vrea sa raspunda ingrijitorii mei?

Pentru mai multe pe tema 'dresaj pentru somn,' 'crying it out' (CIO) si 'plans controlat', vedeti resursele de pe aceasta pagina: Sleep Training: A Review of Research

Bibliografie:

Campos, J., et al. (1983). Socioemotional development. In P. Mussen (Ed.), Carmichael’s Manual of Child Psychology: Vol. 2. Infancy and Developmental Psychobiology. New York: Wiley.

Craig, G., Kermis, M., & Digdon, N. (1998). Children Today. Scarborough, ON: Prentice-Hall.

Dacey, J. & Travers, J. (1996). Human Development Across The Lifespan (4th Ed). Boston: McGraw-Hill.

DeCasper, A., & Fifer, W. (1980). Of human bonding: Newborns prefer their mothers’ voices. Science, 208: 1174-76.

Gleitman, H. (1996). Basic Psychology (4th Ed). New York: W.W. Norton.

Hunziker, U. & Barr, R. (1986). Increased carrying reduces infant crying: A randomized controlled trial. Pediatrics, 77(5): 641-8.

Luddington, Hoe, S. Cong, X., & Hashemi, F. (2002). Infant crying: Nature, physiologic consequences, and select interventions. Neonatal Network, 21(2): 29-36.

Macfarlane, A. (1975). Olfaction in the development of social preferences in the human neonate. Parent-Infant Interaction. Amsterdam: CIBA Foundation Symposium.

Mikulincer, M., & Shaver, P. (2001). Attachment theory and intergroup bias: evidence that priming the secure base schema attenuates negative reactions to out-groups. Journal of Personality and Social Psychology, 81(1): 97-115.

Miller, R. (2000). Dysfunctional relationships. In R. Kowalski & M. Leary (Eds.), The Social Psychology of Emotional and Behavioral Problems: Interfaces of Social and Clinical Psychology. Washington, DC: APA.

Waters, E., Wippman, J., & Sroufe, L. (1979). Attachment, positive affect, and competence in the peer group: Two studies in construct validation. Child Development, 50: 821-829.