Metoda plansului controlat (Cry It Out – CIO) cauzeaza leziuni cerebrale

Traducere de aici: http://www.drmomma.org/2009/12/crying-it-out-causes-brain-damage.html



Ne-am gandit sa dam mai departe acest articol scurt [publicat prima data in 2006] pentru ca timp de cativa ani chiar si Ferber (‘tatal’ dresajului pentru somn, al plansului controlat si al lasatului copilului sa planga pana la epuizare) a declarat ca nu ar mai repeta aceste tehnici cu bebelusii lui, dat fiind ce stim acum despre daunele fiziologice, psihologice si emotionale pe care CIO le face asupra dezvoltarii nou-nascutilor, copiilor si oamenilor. Din pacate, avalansa ‘plansului controlat’, pe care Ferber a inceput-o cu ani in urma, (poate chiar cu intentii bune?) a continuat sa o ia la vale fara control si parintilor li se dau in mod regulat aceste sfaturi foarte daunatoare sa ignore singurul mod prin care bebelusul lor comunica faptul ca o nevoie trebuie sa-i fie indeplinita – plansul lui.

Stim ca exista civilizatii in care nevoile bebelusilor sunt indeplinite pe tot parcursul zilei, si, ca rezultat, ei plang foarte rar. De ce nu ar fi cazul asta si referitor la bebelusii nostri? Haideti sa nu le mai facem mai mult rau. Trebuie sa fiu de acord cu ultima declaratie a autorului – va veni o zi cand vom intelege exact cate daune le provocam bebelusilor, dezvoltarii lor neurologice si atasamentului lor social (si viitorilor copii si adulti, si societatii in general) – incat vom ajunge sa vedem crying-it-out ca o alta forma oribila de abuz al copiilor.

Va rugam sa luati in considerare si ca tinutul bebelusului in brate, aproape, si alinarea lui cand plange in timp ce incerci sa-ti da seama care e cauza, nu este acelasi lucru cu lasatul unui bebelus sa planga (suparat) singur, si abandonat. Pentru mai multe informatii, cartea Dr. Sunderland este un loc excelent (si usor accesibil) de a porni.





Cercetarile sugereaza ca lasatul unui copil sa planga pana la epuizare cauzeaza leziuni cerebrale.

De Dr. Stephen Juan

Expertii avertizeaza ca lasatul copilului sa planga pana la extenuare cauzeaza suferinta extrema bebelusului. Si o asemenea suferinta extrema la un nou-nascut s-a descoperit ca blocheaza dezvoltarea totala a anumitor zone din creier si determina creierul sa produca cantitati in plus de cortizol, lucru care poate fi daunator.

Conform unui studiu al Universitatii din Pittsburgh, efectuat de Dr. DeBellis si sapte colegi de-ai lui, publicat in Biological Psychiatry in 2004, copiii care sufera traume devreme in viata dezvolta in general creiere mai mici.

Un studiu al Universitatii Harvard, efectuat de Dr. Teicher si cinci colegi de-ai lui, de asemenea publicat in Biological Psychiatry, afirma ca zonele creierului afectate de suferinta extrema sunt sistemul limbic, emisfera stanga si corpus callosum. Zone aditionale care pot fi implicate sunt hipocampusul si cortexul orbitofrontal.

Cartea The Science of Parenting (2006) de Dr. Margot Sunderland puncteaza unele efecte devastatoare asupra creierului care pot aparea daca parintii esueaza in cresterea corespunzatoare a unui bebelus – si aceasta include fortarea lor sa planga pana la epuizare ("cry it out"). Dr. Sunderland, care este directoare a sectiunii de educatie si training la Centrul pentru Sanatatea Mentala a Copilului din Londra, se bazeaza pe munca in neurostiinta pentru a trage concluziile si recomandarile despre procedurile de parenting.

In prima carte de parenting care face legatura comportamentului parintelui cu dezvoltarea creierului nou-nascutului, Dr. Sunderland descrie cum creierul nou-nascutului se “sculpteaza” in continuare dupa nastere. Parintii au un rol major in acest proces de “sculptare” a creierului.

Dr. Sunderland sustine ca este crucial ca parintii sa indeplineasca nevoile emotionale rezonabile ale nou-nascutului. Acest proces este ajutat de oferirea unui mediu “hranitor” emotional continuu pentru nou-nascut.

Lasatul unui bebelus sa planga pana la epuizare (“cry it out”) cand e suparat va fi probabil privit ca abuz al copilului de generatiile viitoare.