duminică, 2 octombrie 2011

Metoda plansului controlat (Cry It Out – CIO) cauzeaza leziuni cerebrale




Traducere de aici: http://www.drmomma.org/2009/12/crying-it-out-causes-brain-damage.html



Ne-am gandit sa dam mai departe acest articol scurt [publicat prima data in 2006] pentru ca timp de cativa ani chiar si Ferber (‘tatal’ dresajului pentru somn, al plansului controlat si al lasatului copilului sa planga pana la epuizare) a declarat ca nu ar mai repeta aceste tehnici cu bebelusii lui, dat fiind ce stim acum despre daunele fiziologice, psihologice si emotionale pe care CIO le face asupra dezvoltarii nou-nascutilor, copiilor si oamenilor. Din pacate, avalansa ‘plansului controlat’, pe care Ferber a inceput-o cu ani in urma, (poate chiar cu intentii bune?) a continuat sa o ia la vale fara control si parintilor li se dau in mod regulat aceste sfaturi foarte daunatoare sa ignore singurul mod prin care bebelusul lor comunica faptul ca o nevoie trebuie sa-i fie indeplinita – plansul lui.

Stim ca exista civilizatii in care nevoile bebelusilor sunt indeplinite pe tot parcursul zilei, si, ca rezultat, ei plang foarte rar. De ce nu ar fi cazul asta si referitor la bebelusii nostri? Haideti sa nu le mai facem mai mult rau. Trebuie sa fiu de acord cu ultima declaratie a autorului – va veni o zi cand vom intelege exact cate daune le provocam bebelusilor, dezvoltarii lor neurologice si atasamentului lor social (si viitorilor copii si adulti, si societatii in general) – incat vom ajunge sa vedem crying-it-out ca o alta forma oribila de abuz al copiilor.

Va rugam sa luati in considerare si ca tinutul bebelusului in brate, aproape, si alinarea lui cand plange in timp ce incerci sa-ti da seama care e cauza, nu este acelasi lucru cu lasatul unui bebelus sa planga (suparat) singur, si abandonat. Pentru mai multe informatii, cartea Dr. Sunderland este un loc excelent (si usor accesibil) de a porni.





Cercetarile sugereaza ca lasatul unui copil sa planga pana la epuizare cauzeaza leziuni cerebrale.

De Dr. Stephen Juan

Expertii avertizeaza ca lasatul copilului sa planga pana la extenuare cauzeaza suferinta extrema bebelusului. Si o asemenea suferinta extrema la un nou-nascut s-a descoperit ca blocheaza dezvoltarea totala a anumitor zone din creier si determina creierul sa produca cantitati in plus de cortizol, lucru care poate fi daunator.

Conform unui studiu al Universitatii din Pittsburgh, efectuat de Dr. DeBellis si sapte colegi de-ai lui, publicat in Biological Psychiatry in 2004, copiii care sufera traume devreme in viata dezvolta in general creiere mai mici.

Un studiu al Universitatii Harvard, efectuat de Dr. Teicher si cinci colegi de-ai lui, de asemenea publicat in Biological Psychiatry, afirma ca zonele creierului afectate de suferinta extrema sunt sistemul limbic, emisfera stanga si corpus callosum. Zone aditionale care pot fi implicate sunt hipocampusul si cortexul orbitofrontal.

Cartea The Science of Parenting (2006) de Dr. Margot Sunderland puncteaza unele efecte devastatoare asupra creierului care pot aparea daca parintii esueaza in cresterea corespunzatoare a unui bebelus – si aceasta include fortarea lor sa planga pana la epuizare ("cry it out"). Dr. Sunderland, care este directoare a sectiunii de educatie si training la Centrul pentru Sanatatea Mentala a Copilului din Londra, se bazeaza pe munca in neurostiinta pentru a trage concluziile si recomandarile despre procedurile de parenting.

In prima carte de parenting care face legatura comportamentului parintelui cu dezvoltarea creierului nou-nascutului, Dr. Sunderland descrie cum creierul nou-nascutului se “sculpteaza” in continuare dupa nastere. Parintii au un rol major in acest proces de “sculptare” a creierului.

Dr. Sunderland sustine ca este crucial ca parintii sa indeplineasca nevoile emotionale rezonabile ale nou-nascutului. Acest proces este ajutat de oferirea unui mediu “hranitor” emotional continuu pentru nou-nascut.

Lasatul unui bebelus sa planga pana la epuizare (“cry it out”) cand e suparat va fi probabil privit ca abuz al copilului de generatiile viitoare.

10 comentarii:

  1. chiar la doctormomma ma gandeam cand am vazut titlul :) imi amintesc articolul. Dar nu numai ferber scria despre asta, eumi-aduiuc aminte de "mai lasa-l mama sa mai si planga, sa faca plamani!!". E o metoda veche de cand lumea, ar fi interesant un studiu antropologic care sa lege violenta si regimurile sangeroase de asemenea practici. De exemplu, pe stalin l-a uitat cineva intr-o copaie? :) Sau Hitler era violat sistematic cand era mic ? :)) Ce minte creata am si eu...

    RăspundețiȘtergere
  2. Zooz - :))). Nu e (doar) creata, e legata de suflet, atata tot! :)

    Raluca, stii ce nu inteleg eu? Cum Dumnezeului poti sa te "lauzi" ca ti-ai facut inima ferfenita si ti-ai tropait pe toate instinctele, lasandu-l sa planga pentru ca asa zic "cartile" (cel putin interpretabil, evident!) ca "e bine pentru el". Ce e bine pentru el? Ca el sufera si tu suferi? Cum poate ASTA sa duca la armonie si echilibru? Cat e orb sa poti fi la a-ti asculta instinctele care racnesc in tine, ascultand in schimb glasul "ratiunii" sociale?
    Eu imi aduc aminte puterea, forta din mine, cum a izbucnit valvataie de cate ori cineva a incercat sa-mi spuna sa-mi inhib ceea ce-mi venea instinctual fata de copil. Dragon-leoaica, ce vrei ... :D I-as fi parlit pe toti, nu era nevoie de nimeni si nimic in afara mea si a copilului. Asta e instinctul si asta e "cel mai bun"ul.
    In rest ... multa lume trista. Bine ai spus tu si mare dreptate ai avut. Trist e tot ce se poate spune.

    RăspundețiȘtergere
  3. vorbeste fetita cu linkuri si tot fetita care plange cand sta singura o zi cu propriul copil. e bine asa?

    RăspundețiȘtergere
  4. Zoozie, Alina, va tzuc!

    pariupeocartenepublicata, hmmm banuiesc ca ai vrut sa ma intepi cumva, dar daca n-am inteles la ce faci referire, inseamna ca n-ai reusit...

    M-oi fi plans si eu candva ca mi-a fost greu. Am zis undeva ca eu sunt perfecta si ca la mine totul e roz? Din contra, m-am plans mult de tot. Asa, si? Ce legatura are cu subiectul?

    Ca sa nu mai zic ca aproape toata luna august si jumatate din luna septembrie am fost singura cu Alex. Si ne-a fost bine.

    RăspundețiȘtergere
  5. uuuu, TOATA LUNA? si cu toate astea ai mai avut timp sa dai drumul la masina de linkuri? nu, ca tu esti cu adevarat tare!

    RăspundețiȘtergere
  6. Raluca, eu nu m-as obosi sa raspund la comentarii ca cel de mai sus. In rest, te pup, esti minunata ca de obicei. Si nu pune la suflet rautatile gratuite si puerile...nu se merita.

    RăspundețiȘtergere
  7. Oana, Raluca e cel putin la fel de tare ca mama care are un job, casa, copil si inca mai are timp de comentarii la postari intolerante. Nu? Ca doar toleranta asta e steagul sub care e onorant sa faci caterinci ieftine.

    RăspundețiȘtergere
  8. Raluca,

    Voiam sa iti spun ca mie imi e de mare folos ca tu pui link-uri si scrii postari cu atat de multe informatii. De multe ori intru pe blogul tau cand am nevoie de o opinie informata.

    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  9. Gabi, Alina, Anastela, va multumesc mult! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  10. E nevoie de 20 de ani de studii ca sa ne convingem ca dresajul copiilor pentru somn, lasatul lor sa planga singuri, teama de a nu-i lasa sa adoarma la san, ne distruge copiii, ne face mai anxiosi, accentueaza depresia mamei si saboteaza alaptarea? Cum am putut crede altceva? De ce modul natural al puiului de mamifer-om de a adormi ni se pare ca trebuie schimbat si credem ca modificand somnul copilului nu-i schimbam si intreaga sanatate?

    http://evolutionaryparenting.com/proving-the-harm-in-early-sleep-training/

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...