joi, 27 ianuarie 2011

Mix

Da, e iar o postare din aceea gen update, dar am zis sa mai schimb titlul.

E ger rau la noi. Imi ingheata fata in timp ce ma plimb si daca ma intalnesc cu cineva nu pot vorbi nimic si nici macar sa schitez un zambet :D. Alex mai sta in carucior, dar se enerveaza de vant si de gerul asta de vreo -9 grade. Apoi se cere in ergo si sta cam inghesuit din cauza ca e asa de imbracat. Si se mai da pe spate ca sa se joace cu mine si sa vorbeasca cu mine. Apoi venim rapid acasa ca sa-l las in fata curtii sa impinga caruciorul cat vrea, deci ne plimbam doar loco. Cand intram in curte plange de ce nu-l las sa sune la sonerie de mai mult de 20 de ori :D. Apoi cand intram in casa iar se poate numai daca mai vine cineva, daca vine taica-meu de la servici, sau Relu :D. Altfel nu se poate...

Am in plan sa fac review-uri foarte scurte la mai multe carti, bune si rele, ce le am in casa sau pe calculator, despre copii. Normal ca tati e dealer-ul meu nr. 1 la cartile tiparite. Ii spun doar ce vreau si repede imi aduce ori imprumutata de la biblioteca, ori cumparata de la librarie.

Alex a avut vreo 5 zile atunci dupa varza de Bruxelles in care a fost super dificil, tipa din orice, plangea mult, si noptile ne erau distruse de plansul lui. Nu cred ca a fost de la varza atata timp. De doua zile e o dulceata. E foarte cuminte. Bine, il mai "supara" pe bunicul pentru ca ii tranteste pe jos toate cartile, asezate frumos, din biblioteca. O mai "supara" pe bunica pentru ca scoate tot pamantul de la flori si il imprastie prin casa, sau pune mancare de-a lui peste tot, pe masa, pe jos... Dar in rest :D e minunat pentru ca nu e dificil, adica nu e dificil sa-i faci pe plac. Pana acum tot maraia si nu il nimeream ce dorea. De exemplu, maraia si se intindea pe masa. Il ridicam sa-si ia ce vrea de acolo si incepea sa planga ca si cum nu as vrea sa-i dau.

Acum, ieri si azi, chiar s-a jucat si singur! Zilele trecute, si ca sa mearga sa butoneze dvd-player-ul ma lua de mana plangand si mergea la el. Si cu adormitul mi-a fost usor ieri si azi. Nu pentru ca ar adormi repede, din contra, m-a tinut vreo 2 ore la fiecare somn, iar noaptea adoarme un pic inainte de ora 12. Dar daca il iau in brate si incepe sa suga, si isi da seama ca nu vrea sa doarma, se coboara jos si merge sa se joace. Alta data statea in brate, maraia de obosit, voia pe jos, ajungea jos incepea sa planga de ce l-am lasat, etc. Acum macar daca nu vrea sa doarma se joaca. Uau! Alta viata! Pai de-ar fi asa tot timpul poate as reusi si eu sa ma joc cu el ceva educativ, poate as reusi sa citesc ceva mai mult, poate as avea timp sa-i ofer mai multa mancare (ca in celelalte zile, cum ma straduiam sa adorm un marait, treceau multe ore in care nu aveam cum sa-l pun undeva sa-i ofer ceva de mancare), oricum ne-am petrece timpul amandoi intr-un mod mult mai util si placut decat ore intregi de plans sau marait. M-am simtit in concediu ieri si azi. Si chiar si bunica a simtit diferenta! Pentru prima data de cand e bunica a putut in timp ce era cu Alex sa rasfoiasca o carte! De necrezut! Doamne, tine-i naravul!

Azi am primit coletul de la hiphip.ro. Voi da linkuri cu produsele alta data, ca sa nu vada mami cat de mult au costat :)))). Mi-am luat un costumas koala, special pentru babywearing, pentru ca are material la picioruse special impotriva vantului, si are un material la burtica ce se poate pune la spate ca sa ii fie mai cald la spate si sa se incalzeasca la burtica de la mami. Are si caciulita frumoasa! La fel are o caciulita superba husa pentru babywearing de ploaie, frig, vant, ninsoare, de pus peste SSC. Superba! Ce mi-am mai luat? Eram ca un copilas de Craciun azi ce isi deschide cadoul ;)). Am mai luat faimoasa caciulita stil cagula de lana, care desi e subtire e incredibil de calduroasa pentru ger, si totusi la fel de potrivita la temperaturi medii. Si e si impermeabila! Am mai luat o haina de ploaie care e din acelasi material ca si pantalonii de ploaie si noroi ce ii avem acasa. In plus, jambiere de lana, ca sa putem face antrenamentul la olita mai usor. Si am mai simtit eu lipsa jambierelor cand toti pantalonii i se ridicau in sus cand il tineam in brate sau in ergo, sau chiar in carucior. Voiam sa iau si pantalonasi de lana care sa fie si protectie de scutec. Si la timp a fost introdusa o promotie minunata, cu doua scutece de canepa cu capacitate mare de absorbtie, bune chiar si pentru noapte, speciale pentru a fi purtate pe sub pantalonasii de lana. In plus, la pachet a fost si lanolina pentru lana. Pachetul a iesit mai ieftin cu 66 ron decat daca le-as fi luat separat! Abia astept sa le probez toate!

Iupiii!!! Am mai zis ca is faine ultimele doua zile? :)

De cateva zile nu mai e asa fan legume. DAR mananca fructe!!! Seara, cu mine!

Eu din septembrie, de cand am inceput sa fiu mai insistenta cu mancarea, am inceput sa ii ofer pe tot parcursul zilei (in fiecare ora ii ofeream din toate, ca aveam impresia ca el ar vrea sa manance fiecare fel la alte ore decat ma gandisem eu initial): fructe piure, fructe intregi, de la el din mana, de la mine, fructe la borcan, legume piure, legume intregi fierte, legume intregi crude, cereale in piureuri, cereale rondele, etc. Incercand eu asta am aflat ca eu degeaba ii ofeream fructele dimineata si el nu voia. Eu atunci credeam ca nu vrea fructe deloc. Ei bine, el vrea fructe, dar numai seara! Are cu cine semana, pentru ca nici eu nu pot manca fructe deloc in timpul zilei :D. Si mai are cu cine semana la ceva. Pe parcursul zilei il cam fortez sa manance ceva. Dar seara pe la 10 ar manca orice ii ofer. Inainte de tzitzi. Si Relu mananca doar o data pe zi, seara cand vine de la servici, deci genele merg mai departe :D.

Problema e ca eu tot incerc sa schimb asta. Pentru ca daca mananca asa tarziu, in zilele in care ii dau mancare la ora aia (bucuroasa ca mananca), toata noaptea geme si se chirceste de durere de burta.

Sa revin la fructe. Am zis ca am inceput sa-i ofer borcanas cumparat de la dm. Mi se pare mult mai bun decat orice alt borcanas gustat. Si pare si mai mare la acelasi pret ca un hipp pitic. Nu prea vrea nici borcanas din asta. Il accepta doar daca intre timp il las sa scoata pamantul din ghivecele cu flori ale bunicii :D. Si atunci nu il mananca pe tot, ii ajunge un borcan din ala vreo doua saptamani. L-am gustat si dubios lucru, nu se strica...

Ei, dar de cand a gustat prima data borcanul de fructe, din acea seara, a inceput sa manance fructe cu mine. O muscatura mare eu, una mica el. Si asa ne tine pe noi cina mai mult de o ora, el se tot joaca intre timp, eu nu-mi iau muscatura decat dupa ce ii trece randul lui :D. Asa ca noi amandoi ne luam cina la 10, desi nu e deloc indicat pentru nici unul dintre noi... Dar sunt asa fericita ca mananca fructe!

Apropo de borcanase de la dm, azi am adaugat pe lista diversificarii si fructul maracuja :D. Zilele trecute susanul in rondele, nu stiu daca am mai zis. Tot vreau sa-i bag susan si in alte moduri, dar pana ieri iar a facut putina greva. Azi i-am facut iar dupa o lunga absenta, lapte de nuci. I-a placut.

E super iubitor cu toata lumea, dar normal ca cel mai mult cu mine si Relu. Seara cand stam aici noi 3 impreuna, merge la el la laptop si se intinde la el si-l pupa pe gura!!! E incredibil de minunat! Pe mine ma tot mangaie, ma calareste, rade de mine, ma dragosteste! Iar seara, cand ne punem impreuna in "pat", ma uit la el si-mi vine sa nu ma mai culc! Nu-mi vine sa cred ca am asa o minune langa mine, nu-mi vine sa cred ca Cel de Sus mi l-a dat mie! Si ca am un baietel mare deja care doarme frumos langa mine :x :x :x! Doamne, incerc sa savurez cat pot de mult perioada asta cand e mic, stiu ca va trece mult prea repede!

Eu merg la inot aproape in fiecare seara (tarziu de tot). Cand ma intorc e asa de simpatic, ce faze face! Isi ridica mainile, gesticuleaza, se rasfata singur, vine si imi strange in brate picioarele! E un dulce!

Deja intelege multe lucruri. Si are memorie. Daca arunca undeva telefonul lui Relu si mai apoi Relu i-l cere, merge dupa el si-l aduce. Daca a gasit o moneda intr-un sertar, a pus-o pe pat, si eu i-am luat-o pe ascuns, a cautat-o apoi pe tot patul, nu stia unde i-a disparut. Nu eram obisnuita sa aiba asa memorie.

Cand a vazut la tv un meci de fotbal a inceput sa strige "ciuuuuttt" cum face el cand da in minge :)).

Cand l-a durut atunci burta de la varza de Bruxelles, m-a luat la un moment dat de mana (eu credeam ca vrea sa mergem undeva) si mi-a dus mana la burta lui :|.

Se joaca multe minute (in care eu ma odihnesc) in cenusa de la semineu. Ce conteaza ca apoi el e ca un hornar si pe jos e plin de cenusa! Si-a dus acolo multe jucarii cu care a vazut el ca poate sa traga cenusa sa poata ajunge la ea, inclusiv un faras!

Povesteam zilele astea cu o graviduta tare draga mie. Si tot impartind sfaturi despre pompe si sterilizatoare, mi-am dat seama care ar fi lucrurile ce le-as schimba daca as putea da timpul inapoi. Mda, deja am anumite regrete.

Legat de momentele imediat de dupa nastere nu stiu daca sa-mi exprim regretele. Poate intr-o zi voi scrie aici cate as fi vrut eu in maternitate. Dar nu am avut curaj sa le cer pe toate. Pentru ca si putinul ce l-am cerut a facut sa fiu privita bizar. Si cum aveam nevoie de oameni care sa se comporte frumos cu mine, pentru binele psihicului meu, nu eram in situatia de a ma lupta pentru nimic. Mi-am ales prioritatile din ce as fi preferat si la restul am facut compromisuri, am cedat la greu.

Am vrut din tot sufletul (si la a doua nastere, fiind deja o mama puternica, voi cere si acest lucru) sa-l puna pe Alex pe mine dupa ce iese, sa ma simta pe mine prima data cand vine pe lume, sa ma miroasa, sa se incalzeasca de mine. Nu lumini puternice in ochii lui, nu picaturi in ochi, nu instrumente in nas, nu spalat si infofolit. Si as fi vrut sa fie taiat cordonul doar dupa ce se oprea din pulsat. Am citit atat de mult cat conteaza acest lucru, de la o "simpla" anemie, pana la cancer si moarte. Nu are rost sa continui subiectul, cine e interesat poate studia. Dar noi am si fost pe fuga, am nascut repede, nu am apucat sa ma inteleg bine cu doctorii. Dorinta cea mai puternica ce am avut-o legata de Alex a exprimat-o Relu pentru mine catre medicul neonatolog, ca eu nu eram in stare. Am avut mare noroc cu Relu acolo. Si stiind ca pentru acea dorinta vom avea de luptat cu ei, nu am mai vrut sa aduc in discutie si alte proceduri care sa le deranjeze obisnuintele.

Revin la povestea cu prietena mea graviduta. Simt apoi ca am gresit cand am venit acasa, ca am ascultat ce scrie in toate cartile, sa pui copilasul in patut si sa nu aiba nimic in jur, sa nu se sufoce. Sindromul de moarte subita a bebelusului nu are cauze cunoscute, deci astea mi se par exagerari, la fel ca si interzicerea culcatului pe burta si a dormitului cu parintii. Si Karp, cu Happiest Baby on The Block recomanda somnul pe burtica. Despre co-sleeping sunt mii de resurse in care se arata ca e cel mai sigur somn pentru bebelus. Dar daca tot l-am pus la inceput in patut, sunt sigura ca i-ar fi fost mult mai bine inconjurat de ceva, sa stea intr-un leagan mai stramt, intr-un hamac, intr-o pozitie mai curba, nu intins drept, fara invelitoare, fara nimic, intr-un patut mare si gol. Cred ca acesta a fost un declansator al plansului lui de atunci (printre multe alte motive) si mai ales al faptului ca el pana pe la 6 luni se tot speria. Reflexul Moro, care il au majoritatea copilasilor doar in conditii in care au de ce sa se sperie, la Alex era exagerat. Si cand il puneam pe masa de infasat incepea sa dea cu manutele prin aer speriat, cu ochii mari, terifiat, si incepea sa planga, ca si cum ar cadea in gol de la inaltime. Trebuia tot timpul sa chem pe cineva sa-l tina de ambele maini ca sa nu se sperie. Cand a crescut mai mare ii puneam o haina agatata acolo ca sa se apuce de ea, sa se tina de ea, sa ii dea un sentiment de siguranta.

A doua greseala care cred eu ca am facut-o a fost faptul ca nu am fost in totalitate dedicata lui. Trup eram, dar suflet nu. Eram frustrata pentru ca nu puteam, ca alte mame pe care le cunosteam, de bebelusi mici mici, sa pot face o multime de lucruri. Marea majoritate a bebelusilor pe care ii stiam dormeau in patut aproape toata ziua pana spre 6 luni. Mamele puteau sa se ingrijeasca, sa citeasca, sa stea pe net, sa aiba grija de casa, sa se ocupe de educatia si distractia copilasilor, etc. Alex in timpul zilei dormea pe mine si eram nervoasa ca nu pot nici sa beau apa cand imi e sete sau sa merg la baie cand imi trebuie. Nu puteam sa fac un dush, sa ma ocup cum trebuie de mine, de epiziotomie macar (stiam si mame care mergeau la sala repede dupa nastere, eu nu ma puteam ocupa de lucruri banale legate de sanatatea si igiena mea). Nu puteam sa lipsesc de acasa, nu puteam sa citesc, sa stau pe net. In scurtele perioade cand era treaz, Alex plangea continuu, chiar si o ora continuu pana cand adormea de atata plans.

Dar comparatia cu alte mamici mi se pare ca mi-a furat o perioada superba cu copilul meu. Eu de fapt nu voiam sa ies nicaieri! Si daca mi s-ar fi creat conditii nu as fi iesit! Si ce daca statea pe mine toata ziua un pui de om de aproape 4 kilograme? Acum cand privesc inapoi ma gandesc ca ar fi trebuit sa mi se para cea mai superba perioada din viata mea. Eu eram frustrata doar comparandu-ma cu alte mamici, sau comparandu-l pe Alex cu alti bebelusi, si gandindu-ma mai mult la ce se asteapta cei care ma cunosc sa fac imediat dupa nastere. Nu m-am gandit deloc la asteptarile mele. Si chiar daca nu era telul meu in viata sa stau cu un pui mic in brate (desi ce minunat suna!), imi place mult o intrebare a unei bloggerite dragi (mami de bob de orez :x): conteaza chiar asa mult pentru mine ce vreau sa fac incat sa-i iau fericirea puiului meu? Cat ma costa sa ii fac pe plac? Sa fac ce trebuie? Pentru o perioada asa scurta din viata mea, dar o perioada de maxima importanta pentru el? Cat ma costa? E asa de greu?

Nu, si imi dau seama ca daca atunci la inceput nu as fi citit pe net despre mame carora le e usor, sau nu mi s-ar fi spus in viata reala ("aaaa, pai eu pana la 5 luni n-am simtit ca am copil in casa, am fost in vacanta"), ar fi fost mult mai simplu, pentru ca mi-as fi ascultat intuitia! Mi-as fi ascultat sufletul si as fi fost acolo pentru Alex! Nu, nu l-am lasat sa planga, faceam tot ce puteam fizic vorbind sa-i fie bine. Dar o faceam cu resentimente. Si mai mult, daca as fi avut atunci norocul sa dau peste unele articole sau unele bloguri pozitive, asa cum citesc azi, ale unor mame ca mine, care isi cresc copilasii cu dragoste si cu sacrificii facute din dragoste, totul ar fi fost mult mai fain! As fi savurat acea perioada cu el!

Imi amintesc cum ma plangeam la telefon la o prietena care are un baiat cu o luna mai mic decat Alex. Si ii spuneam "Alex nu sta nici un minut in carucior!". Si ea imi spunea senina "pai noi nici n-am cumparat carucior, il tinem in brate si in sling". Nu m-am trezit atunci la realitate. Ce-i drept ca nu puteam gandi foarte limpede dupa ore zilnice de urlete si plansete cu oprire a respiratiei si cu fata toata vanata de plans. Cred cu tarie ca daca n-ar fi plans asa rau as fi gandit mai lucid.

Dar plansul asta al lui nu am cum sa stiu daca e de la dereglarea aia de energie ce e rezolvata cu ajutorul terapiei cranio-sacrale (de atunci citesc asa mult despre asta si ma minunez cati bebelusi au scapat de orice suparare cu ajutorul ei), sau de la reflux, sau de la reflexul meu de coborare a laptelui mult prea exagerat (stropeam la un metru cu lapte si dupa ce termina de supt...), sau de la cine stie mai ce... Dar imi pun totusi intrebarea, acum, dupa ce l-am citit pe Salome, daca nu cumva Alex a simtit nemultumirile mele de atunci de la inceput si de aceea a plans asa mult si atatea luni, pana pe la 5-6 luni...

Erau niste nemultumiri foarte putin sesizabile. Nu vorbesc aici de ceva vizibil in exterior, nu bombaneam nervoasa prin casa :D. Adica eu eram indragostita pana peste cap de Alex si mi se parea cel mai divin lucru de pe pamant sa fii mama. Doar acum, printr-o analizare in strafundurile gandirii am simtit acele frustrari de atunci si mi-am dat seama ca viata mea de proaspata mamica putea fi mult mai usoara daca imi ascultam inima si daca imi ascultam copilul.

Sper ca aceste randuri, chiar daca sunt lungi si plictisitoare, sa fie de invatatura si altor mamici (desi recitind postarea vad ca si eu inca mai gasesc ocazii sa ma plang...). Sa isi asculte intuitia, si sa incerce sa inlature orice influenta exterioara care nu le face bine. Si nu ma refer doar la greutatile ce le-am avut eu. Ci si la alaptat, la felul in care doarme bebelusul, la absolut orice. Ei simt tot si cred ca sufera enorm, chiar daca mai tarziu nu isi vor aminti nimic, ci vor ramane doar cu personalitatea usor schimbata poate din cauza noastra...

Linkuri

Am mai scris o postare pe celalalt blog si o dau aici ca sa mergeti daca vreti sa va inscrieti la un eveniment din lumea raw (si nu numai): http://natural-club-ro.blogspot.com/2011/01/masti-de-fata-de-la-annmarie-gianni.html

Despre cum decurge incet incet o intarcare naturala. Foarte incet si natural :D http://blogulmeumediocru.blogspot.com/2011/01/foaie-cu-foaie-dezvelim-si-reconstruim.html

Si cateva linkuri ce le-am dat si pe Facebook, dar vreau sa ramana si aici:

Un indemn al top-modelului Miranda Kerr pentru alaptare:
http://www.koraorganics.com/blog/live-in-my-skin/all-things-organic/organic-certification/thank-you-for-your-beautiful-heartfelt-comments-and-well-wishes/

Un ghid foarte fain pentru alaptare, un pdf de descarcat de aici: http://www.womenshealth.gov/pub/bf.cfm

Poate aici e raspunsul cresterii numarului de copii care mor din cauza SIDS in ultimele decenii, in ultimele sute de ani: antrenamentul prin care parintii vor sa-i faca sa adoarma singuri... "Extreme stress. You know -- like the stress that a baby would feel if his parents laid him in the crib and walked out the door. Like the anxiety that would flood his little body as he wailed and waited for them to come back to him. Like the despair he would feel when they did not."
http://www.drmomma.org/2010/02/sleep-training-higher-stress-lower.html

Un articol fain despre disciplina unui toddler "I think one of the most overlooked things in toddler discipline is remembering to still respect the kiddo, and that they aren't trying to make you upset."
http://thestir.cafemom.com/toddler/115208/stop_being_mean_to_your

O postare despre cea mai mare greseala pe care o fac parintii legata de somnul copiilor, metoda Cry-It-Out, de a-i lasa sa planga pana adorm singuri:
http://www.facebook.com/note.php?note_id=146393188752345&id=134844053221572

Idei de snackuri pentru copii: http://codenamemama.com/2011/01/22/50-healthy-snack-ideas/

Efectele bataii la copilasi, tulburator...
http://www.drmomma.org/2010/01/how-spanking-changed-my-life.html

Si dovezi impotriva celor care sustin ca circumcizia este ok din motive religioase. Se pare ca pe vremuri nu asa se practica, si se pare ca in fiecare religie de fapt nu apare asa ceva in cartile sfinte http://www.drmomma.org/2011/01/faith-considerations-on-circumcision.html

Si la indemnul Dianei, careia ii multumesc ca si-a rapit din timp, m-am inscris pe forumul de pe babywearer.com. Dau doua linkuri extrem de interesante, de unde se pot culege cateva branduri de SSC-uri care merg foarte bine la toddleri si chiar la copii mari in drumetii pe munte. Cu parere de rau ca subiectele nu sunt vizibile decat utilizatorilor forumului.

http://www.thebabywearer.com/forum/showthread.php?430568-Which-carrier-for-almost-3y-old

si

http://www.thebabywearer.com/forum/showthread.php?415902-Beco-vs-Boba-vs-Ergo

31 de comentarii:

  1. m-ai topit cu povestea manutei pe burtica! :) Imi creeaza o stare de bine postarile despre dezvoltarea lui Alex - ma fac sa visez cu ochii deschisi.
    multumesc pentru toate aceste likuri si pentru retete. am incercat si noi cu succes laptele de migdale! :D
    Felicitari pentru ca reusesti sa ajungi la inot! chiar te invidiez! ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Raluca,
    Si eu regret taaare multe lucruri, si eu am facut multe dupa cum spuneau altii si nu dupa cum simteam eu..... La al doilea copil am fost ceva mai desteapta, dar tot mi-au ramas niste regrete. Cat despre nastere, ce zici de fata asta?
    http://mamepentrumame.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=55%3Arevista-unica-home-delivery-ana-maita&catid=35%3Anasterea&Itemid=54&limitstart=3
    In ceea ce priveste borcanelele de la dm, eu nu ti le-as recomanda sub nici o forma. Borcanelele nu sunt altceva decat o CONSERVA fabricata industrial. Prepara-i tu mai bine din fructe sau legume proaspete sau fierte de tine si mixate, este cea mai sanatoasa solutie, numai asa stii CU SIGURANTA ce contine mancarea! Daca citesti cu atentie pe borcanel, o sa vezi ca scrie de ex. "fara conservanti" cu un mic * in dreapta sus si care undeva mai jos e explicat cu litere mici de tot: "conform legii, nu contine conservanti". Ceea ce tradus, nu inseamna altceva decat ca nu contine substante, care conform legii intra in categoria conservantilor, dar contine alti aditivi care doar conf. legii nu trec drept conservanti!!!! De aceea nici nu se strica! Medicii germani nutritionisti seriosi si cu constiinta NU recomanda borcanelele, indiferent de firma producatoare!
    Iar m-am intins cam tare, scuza-ma! Cu mare drag, dorindu-va tuturor numai bine,
    Mimi

    RăspundețiȘtergere
  3. Raluk ca de obicei ne dai o groaza de informatii utile. Iar articolul despre nasterea acasa m-a facut sa am lacrimi in ochi...pentru mine nasterea a fost un miracol si imi pare rau ca nu l-am savurat asa cum trebuia...dar zilele ce au urmat in spital au fost socante. Din cauza asta stau si ma tot intreb daca as avea curaj sa fac un al doilea copil in Romania...
    Regrete cred ca toate avem...dar eu una multumesc lui Dumnezeu ca v-am avut pe voi fetele de pe DC, unele mult mai informate decat mine care m-ati facut sa inteleg ca tot ce se petrece cu mine si copilul e normal...si care m-ati ajutat sa o alaptez pe Isabela 11 luni si jumtatate. Daca e ceva ce regret e faptul ca au fost DOAR 11 luni si jumatate...
    Alex e mortal cate stie si face...mie mi se pare o varsta incredibila...atat de multe inteleg si acumuleaza in timp asa scurt!
    Va pupam cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  4. Hello, nu trebuie sa te gandesti la ce n-ai facut!Trebuie sa trimiti frustrarile alea ce le-ai avut undeva in pustiu si sa nu iti faci probleme.Important e ca acum ai ajuns la un echilibru.Si eu eram la inceput stresata ca Edi nu doarme (la o saptamana dupa ce am venit de la maternintate adica in perioada aia cand se spune ca bebelusii dorim 18 ore in patutul lor, Edi a stat treaz de la 6 dimineata la 16 !!) sau ca nu ii place sa iasa afara.Prima oara cand am iesit afara s-a lasat cu niste planseteeee de mama mama.Dar treptat treptat l-am purtat, l-am luat in pat cu noi si lucrurile s-au normalizat.Sigur ca mai plange (acum de exemplu il mai supara dintisorii)dar in mare am constatat ca lucrurile stau cu mult mai bine daca eu sunt relaxata si linistita.Si vorba ta si a Marie Mirabela ce te costa sa il lasi sa faca ce vrea?bine in limitele de siguranta admise:).Dar stii partea asta cu attachment parenting e de fapt metoda cea mai dificila de a educa un copil dar si cea mai frumoasa.Eu sper sa am intelepciunea sa il lasa sa se desprinda si sa fie independent.Numai bine va dorim.

    RăspundețiȘtergere
  5. Off Ralu , fiecare mama regreta cate ceva mai tarziu , insa din moment ce suntem constiente ca am facut tot posibilul si ce credeam noi ca era mai bine , nu mai trebuie sa ne gandim la ce a fost ci sa incercam in viitor sa corectam ceva .

    SI eu regret unele chestii insa , asa e viata , trebuie sa invatam din greseli si sa ne adaptam , nimeni si nimic nu poate fii perfect .

    Eu am ajuns la concluzia ca Iza are nevoie de timp ptr ea , si asta am obs si la Alex cand era mic , ptr ca se duce singura in camera ei si se joaca cateva minutele , si cred ca se simt in siguranta si sunt ok daca stiu ca pot sta singuri cateva minutele si cred ca le face bine , stiu ca citisem undeva despre asta cand era Alex mic , cum ca nu putem fi 100% langa ei.

    RăspundețiȘtergere
  6. Raluca, este una dintre cele mai impresionante postari citite de mine! Deja mi-ai ridicat niste semne de intrebare legate de felul in care procedez si eu cu copiii mei, dar am sa te intreb in particular.
    M-a impresionat si pe mine in mod deosebit micutul Alex care ti-a dus mana la burtica sa te atentioneze ca il doare. Mi-au dat lacrimile, sunt minunati copilasii nostri! A fost frumos si pana acum, dar de-acum incepe perioada cea mai frumoasa din viata lor si a noastra, acum, cand pot sa se exprime, cand isi definesc personalitatea, cand incep sa isi manifeste dragostea fata de noi prin gesturi care aduc lacrimi in ochi. Sa nu te mai gandesti la ce ai fi putut face si nu ai facut. Ai fost mereu o mamica absolut minunata, un model pentru multe dintre noi, poate cea mai dedicata mamica pe care am avut eu ocazia sa o cunosc, si sunt norocoasa ca esti prietena mea, chiar daca doar virtual, deocamdata!

    RăspundețiȘtergere
  7. Si eu am regrete, de la nastere, la primele saptamani impreuna si pana la felul cum reactionez acum uneori. Dar cum din greseli se invata cel mai bine, asta nu ne poate face decat sa fim mai bune pe viitor pentru copiii nostri. Trecutul nu mai poate fi schimbat...poate ca fiecare ne-am comportat cat am putut de bine in circumstantele si cu experienta pe care o aveam atunci.
    Iar tu esti o mama minunata, am mai zis si cu alta ocazie, de multe ori mi-ai dat putere si rabdare mai multa pentru bebe al meu. Nu te mai amari degeaba, important e sa ne perfectionam zi de zi.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ralu, cand am citit aseara postul m-am intristat gandindu-ma cate regrete am, cate lucruri as fi vrut sa se intample altfel vis a vis de copilul nostru; astazi m-am trezit cu gandul ca nimeni nu este perfect si ca este greu sa faci din prima ca la carte (sau mai bine, asa cum vrea sufletul tau); e ca mersul pe bicicleta, mai cazi, te mai dezechilibrezi, dar la un moment dat treaba merge ca unsa:)

    Important este ca am invatat ceva, am devenit mai intelepte si cand ni se va mai oferi ocazia, vom actiona in asa fel incat sa fim mandre de noi.

    Ün singur regret il scriu aici: acela ca nu am tinut-o langa mine pe Ana in prima noapte; cand am cerut-o mi s-a spus ca vom avea tot timpul din lume sa ne cunoastem si ca trebuie sa ma odihnesc; de emotie, n-am dormit toata noaptea si pentru ca auzeam cum plang copiii la sectia de neonat, m-am dus si am stat ore bune uitandu-ma pe geam si incercand sa-mi dau seama unde-i puiul nostru.

    Sunt de acord cu ce a scris Cristina in ultima fraza.

    pupici, cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  9. Raluca,

    Iti citesc de ceve vreme blogul, seara tarziu, dupa ce Matei, bebelusul meu de 6 luni adoarme. Am ajuns sa va indragesc tare mult pe tine si pe scumpul de Alex desi nu va cunosc personal. :)

    Aceasta ultima postare m-a impresionat si in ea m-am regasit tare mult. Se pare ca noi, mamele, avem regrete legate de cum ne-am crescut copilasii. Asta pt. ca, desi sunt convinsa ca incercam sa facem tot ce e mai bine pt puii nostri, cateodata mai dam gres din necunostinta sau pt ca i-am ascultat pe altii si abia mai taziu realizam cum si de ce am gresit.

    Eu regret enorm ca nu am realizat la timp ca puiul meu se sperie ft usor de tot ce inseamna necunoscut si am pus multe crize de plans ale lui pe seama colicilor pe care nici nu stiu daca le-a avut de fapt. L-am lasat sa planga pana adormea in landou, la plimbare, de atatea ori in loc sa-l port mai des in moby si in sleepy. Insa citisem de atatea ori ca bebelusul trebuie sa stea pe spate , pe o suprafata plana, rigida si aveam impresia ca in wrap nu sta bine. Regret ca am venit de atatea ori acasa plina de nervi dupa crizele lui de plans pe care le facea pt ca se speria de straini, mai ales daca acestia il trezeau. Mereu a dormit iepureste si auzea vocile straine din apropierea lui, se trezea si incepea sa planga. Si acum se mai sperie cateodata insa am inteles ca asa e el, il linistesc cat pot de repede iar daca nu se poate acomoda cu persoana straina ne luam la revedere si ne linistim imediat. Pacat ca altii nu inteleg ca asa e felul lui si arunca in vant vorbe care ma deranjeaza de genul " Scoate-ti-l si voi mai des afara din casa!" cand Matei merge zilnic la plimbare cu mici exceptii.
    Cat despre alti prieteni cu bebei care duc o cu totul alta viata decat a noastra, prioritatea mea e sa imi cresc puiul sanatos si voios si daca asta necesita tot timpul meu asa va fi. Daca prietenii vor intelege, bine, daca nu inseamna ca nu ne-au fost prieteni cu adevarat.

    Matei s-a atasat ft tare de leaganul lui, My little lamb. Nu atat de miscarea de leganare cat de locusorul acela calduros, alb si pufos. De cand era nou nascut il puneam acolo si se linistea imediat si dormea cel mai bine. Asa ca el ziua nu adoarme decat acolo cand suntem acasa iar noaptea la san ori in leagan dupa care il mut in patut. Legat de somn regret ca am incercat sa-l las o data sa adoarma in patut la el. A plans in continuu, a fost experienta traumatizanta pt amandoi si n-am realizat nimic. Cred ca ar fi plans si o noapte intreaga. Dar atat ma certa toata lumea ca nu stie sa adoarma singur si ca nu o sa incapa mereu in leagan sau ca pana la urma nu o sa-l mai alaptez incat am cedat si am incercat.

    As mai fi vrut sa mai scriu una alta insa trebuie sa culc puiul.
    Te pup Super Mamico si "te citesc" cu mare drag!

    Oana, mami lui Matei

    RăspundețiȘtergere
  10. Citeam undeva ca nu trebuie sa fii un parinte perfect, ci un "good enough parent" ca sa cresti niste copii minunati...copiii nu au nevoie de perfectiune (frustrarea este o parte inerenta a vietii, si o experimenteaza si ei, in mod natural in relatia cu noi), de un super om, ci de un parinte autentic, care are sentimente si nu se abtine sa si le exprime intr-un mod adecvat.Am trecut si eu prin situatii in care m-am manifestat pasiv-agresiv si apoi am regretat izbucnirea care n-a facut decat sa deruteze copilul si mi-am dat seama ca ne este mult mai bine amandurora sa fiu sincera cu propriile sentimente si sa refuz cererea lui (de ex. ma trage de bluza pentru a 10 oara in jumate de ceas ca el vrea titi, dupa ce tocmai a supt de 5 minute) daca asta simteam..Mi-am achizitionat cartea lui Thomas Gordon-Manualul parintilor eficace- si pot sa spun ca este o lectura iluminatoare si extrem de utila in relatia dintre parinti si copii, dar si in alte tipuri de relatii.

    RăspundețiȘtergere
  11. Off Raluk cat te inteleg..Nu stiu daca iti amintesti cand am spus ca eu daca nu il aveam pe Bruce langa mine direct dupå nastere nu stiu ce as fi facut.Multumesc lui Dumnezeu ca nu m-a lasat så traiesc experienta aia ci m-a incununat cu norocul de a avea puisorul meu imediat dupå nastere.Daca ma vedeai cum ma uitam la asistenta cand mi l-a luat( dupå jum de ora, ca nu indraznea så ne intrerupå din momentul acela magic in care nu ma såturam så ma uit la el, så il mangai, så ii vorbesc) pt a-l cantari si masura.Si asta a fost acolo in camera , nu a plecat nicaieri cu el.Deci, pot så spun ca nu am stat absolut nici o secunda departe de el.

    Cand te citesc acum imi dau seama cat de norocoaså am fost.

    Si imi amintesc cum radeam eu cu tati de Bruce ca uite ce bine ca nu ne-am strofocat så cumpåråm prea multe hainute pt spital pt ca oricum el a stat in pampers pe burtica mea si pe a lui..asa am dormit, asa am stat primele 24 de ore...asa am mancat si eu, asa am vb si cu voi pe laptop.:)Dar aici intr-adevar chiar este un sistem minunat, cum te invata cat de important este ca puiul tau så fie cat mai aproape de tine, cate beneficii are acest fapt si cat de bine se simte o mama care are posibilitatea asta.ASA A FOST!

    Si mai stiu ca eu in primele 6 såpt am dormit cu el pe piept..Nu am crezut vreodata ca pot dormi noaptea asa dreapta fara pozitii din alea de te sperii:D.Ziua la fel stateam cu el pe piept.Asa am simtit eu.Nici macar nu l-am incercat så vad daca plange in patut..nici nu a vazut patutul vreo 2 luni.Am incercat dar vedeam ca nu ii place nici nu insistam.

    Apoi ca si tine mami am facut tot posibilul så il ajut atunci cand era trist..Orice!Nu il lasam nici o secunda.Il luam incercam tot pana se linistea.Stiu ca se gasesc multi din jur så iti spuna ca ''vai, asa o så se obisnuiasca, numai in brate, o så vezi tu'!'Nu m-a interesat!

    Si apoi cum i-au trecut coliceii a inceput så doarma in patutul lui dar nu putine au fost noptile cand il luam så dorm cu el fara ca el så fi cerut asta ci asa pt linistea mea si så il simt.Simteam ca aveam nevoie de mirosul lui så pot adormi linistitå.Nu mai spun ca atunci cand era trist, cand il durea burtica ,dormea numai cu mine si chiar cat mai lipit asa de mine så il simt.

    Cred ca mam intins dar as mai avea de scris muuulte..

    Te rog eu mami så nu te mai gandesti ca nu ai facut ceea ce trebuia.din contra, ai facut exact ceea ce o mamå face pt copilul ei.

    Eu inca nu am intalnit o mami ca tine, atat de dedicata copilului ei,care in putin ei timp cauta informatii pt a-i oferi o viata sånåtoaså din toate punctele de vedere.Jos pålåria pt tine, Raluk!

    Eu am invatat ff multe de la tine!

    Uitå-te la puiucul tau cat de frumos, sånåtos si special este..si este al TAU.

    Te pup mult!

    RăspundețiȘtergere
  12. Draga mea, cred ca nemultumiri si frustrari ca lucrurile nu au iesit asa cum trebuie are orice mama, in orice moment al vietii. Chiar si cele care au cei mai exemplari copii, tot sunt nemultumite de ceva. Important este sa le constientizezi (la momentul acela, dar si ulterior daca atunci nu ai putut), sa le accepti, sa faci pace cu tine, sa vezi ce poti schimba din urmarile frustrarilor si sa mergi mai departe.

    Eu am fost o mama relaxata in primele luni, dar acum, de cand Degetzica a inceput sa aiba personalitatea ei, am cam inceput sa-mi pierd rabdarea. Si ma simteam mizerabil din pricina asta. Pana cand am acceptat ca asa sunt eu, iute la manie si am facut un pact: sa nu ma mai enervez mai des de x ori pe saptamana/luna. Si de fiecare data cand imi trec ganduri din astea prin cap sa-mi repet ca nu voi mai gandi astfel.

    In plus, daca mi se pare ca ce a facut ma supara, ii spun ca sunt suparata sau trista: "mamica este trista pentru ca ai tras-o de par si o doare. mamica nu te trage niciodata de par, mamica te iubeste."

    Cumva evident sau poate surprinzator, am constatat ca Degetzica este muuult mai de treaba cu mine atunci cand nu ma enervez si ii arat toata dragostea mea. Pentru ca este sigura de mine, pe mine si pe dragostea noastra.

    Alex este minunatat in toate reactiile lui, iar eu ma bucur pentru el si pentru tine ca reusesti sa ajungi la piscina. Superb! Lasa gandurile negre, fii prezenta si bucura-te de perioada asta. Gandeste-te in orice moment ca va trece mult mai repede decat ti-ai dori si-ti va fi dor.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce postare frumos si ce comentarii frumoase...:X:X:X
    A post to remember :D
    Va pup dulce si asteptam cu nerabdare noutati despre Alex >:D<

    RăspundețiȘtergere
  14. n-am (inca) copii, dar am atat de multe de invatat din experienta ta si iti multumesc ca ne-o impartasesti! si ma bucur inca o data ca te-am gasit :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Uau! Sunt impresionata! Cand am scris postarea aceasta, si mai ales partea cu regretele, chiar nu m-am gandit ca va fi ceva care va provoca atatea alte ganduri si atatea simtiri in voi! Eram sigura ca va fi ceva banal, mie mi-a venit ideea sa scriu despre asta pentru ca in acea zi povestisem cu o graviduta draga de asa ceva, ma gandisem ce sfaturi sa-i dau. Stia deja toate lucrurile importante la care tin, gen alaptare, babywearing, natural parenting, etc. Deci chiar ma gandeam ca mie mi-ar fi prins bine sa invat sa ii ignor pe cei din jur si sa imi savurez la maxim primele luni de MAMA! Cu bune si cu rele. Sa am incredere in instinctele mele.

    Va spun sincer ca m-ati impresionat pana la lacrimi si mi-a placut la nebunie sa va citesc. Va multumesc din tot sufletul ca v-ati luat din timpul pretios ca sa imi scrieti mesaje asa de pline de sentimente, am impresia ca ati inclus in mesaje putin din sufletul vostru! V-am citit si in aceste zile, n-am prea apucat sa raspund pentru ca Alex are din nou probleme cu somnul si atunci nu prea am timp la calculator. Dar stiti ce-i fain? Ca daca nu ma mai plang de efortul depus, atunci nici mie nu mi se mai pare asa de greu. Si devin mai atenta la motivele pentru care nu poate adormi, si devin mai empatica cu durerile si problemele lui. Asa cum ar trebui sa fie orice mama de fapt.

    RăspundețiȘtergere
  16. Gabi Cojocaru, ma bucur mult ca iti plac postarile astea, eu chiar credeam ca sunt plictisitoare pentru oricine in afara de familie. Eu ma gandeam sa le scriu doar ca sa le am eu peste ani, sa am ce citi la pensie :D. Stai ca in urmatoarea postare vin cu un link si mai fain de retete sanatoase pentru copilasi! Si abia astept sa imi spui cand mergi si tu la inot! ;) Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  17. Mimi, si eu banuiesc ca voi sti mai multe la al doilea puiuc, si daca ducem algoritmul mai departe, ca sa devin mama ideala va trebui sa fac vreo 10 :)). Da, imi plac mult articolele de la mame pentru mame, referitoare la nasterea acasa. In Romania, unde o ambulanta vine in cateva ore, mi se pare putin periculos. Mai ales ca moasele nu pot sa vina acasa, e inca ilegal. Daca as locui in occident, absolut! As fi nascut acasa si la prima nastere! Si acum, ca am vazut ca am nascut fara probleme, abia astept sa se poata si la noi in mod nepericulos sa se nasca acasa! Sau daca nu, macar sa avem ceva centre mai orientate spre nastere cat mai naturala. In care sa poti naste cu o moasa, dar sa existe aparatura speciala si doctori ca sa intervina la nevoie. De fapt, si la nasterea lui Alex eu am fost hotarata sa stau acasa cat pot din travaliu si sa merg la clinica doar cand nu mai pot. Si asa am si facut. Asta pentru a evita chestii de genul inducere, ruperea membranelor, medicamente in exces, doar pentru ca s-ar grabi acasa un anume doctor.

    Iti multumesc mult pentru treaba cu borcanelele. Si eu aveam un cui in suflet ca ii dau, dar din alte motive. Cand vad "suc concentrat de... struguri, pere, mere etc." imi amintesc cum am citit undeva de asta, si ca astea sunt de fapt niste expresii pentru "zahar extras din struguri, pere, mere etc". In loc de zahar din sfecla, e alt fel de zahar. Dar e tot zahar! Eu le-am incercat intr-un moment de disperare, ca el nu manca deloc deloc fructe. Si nu-mi venea sa-i ofer piure de legume de dimineata pana seara. Si chiar m-am bucurat ca din ziua in care i l-am oferit, a inceput sa manance fructe impreuna cu mine. Fructe reale! :D Deci ceva ceva tot m-a ajutat. Chiar si mami imi spusese ca in locul acelor borcanase sa amestecam cumva cu apa si cereale dulceata ei de asta vara in care nu a pus zahar sau conservanti. Avem si magiun 100% natural din prune nestropite. Dar uite ca atunci cand esti disperat nu iti vin in minte idei bune.

    Cum am zis, partea buna e ca sunt bio, spre deosebire de perele ce le gasesc acum in hipermarket. Si ca, din cauza lor, Alex a prins gustul fructelor, si acum mananca cu mine seara fructe. Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  18. Cecilia, fa demersurile pentru un centru de nastere naturala, "ca acasa", la Cluj! Hai ca ma bag si eu! :) Si vin si de pacienta! :) Si incearca sa uiti regretul cu alaptarea. Nu numai pentru ca intarcarea nu a fost dorita de tine. Dar si pentru faptul ca sustii cu atata putere si curaj alaptarea oriunde mergi, si la
    prieteni, si in parc la alte mamici, peste tot. Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  19. Onixa, multumesc din nou pentru vizita! Uau, deci Edi e mai ceva decat Alex :D. Intre timp ti-am rasfoit blogul si mi-am dat seama ca ceea ce spui, ca nu-i placea sa iasa afara, era destul de nelalocul lui pentru voi, care sunteti niste iubitori de natura! Ai dreptate, e asa frumos sa ne lasam purtate de instinctul natural de mama si sa ii iubim si sa-i educam prin attachment parenting, natural parenting, peaceful parenting, sau ce alte denumiri a mai primit stilul acesta atat de natural si atat de vechi de a creste un copil! Numai bine si voua!

    RăspundețiȘtergere
  20. Dana, iti dai seama ca si eu ma bucur enorm cand il vad ca mai sta si singur! Si ai mar dreptate, nu are rost sa ne intristeze regretele, trebuie sa invatam din ele si sa mergem inainte mai intelepte! Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  21. Cristina, ma emotionezi! Iti zic ca nu ma asteptam sa fie postarea asta altfel decat altele. Intr-adevar, sunt minunati copilasii nostri si noi suntem binecuvantate sa le fim mame! Si cand spui ca de acum incepe perioada asta asa de frumoasa, mi se ridica parul pe mine cand imi amintesc cum povestesti tu de Andrei ce declaratii iti face! :x Iti multumesc pentru cuvintele frumoase, nu le merit, dar le voi reciti de cate ori voi simti nevoia! Si tu esti o mamica extraordinara! Sa nu uitam cate am invatat de pe DC, de la voi, totusi! Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  22. Gabi, ai dreptate! Din greseli invatam si vom fi mamici din ce in ce mai bune pentru puii nostri. Multumesc mult de aprecieri, ma bucur daca am fost candva de ajutor! Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  23. Dana, offf ca n-am vrut sa te intristez! Uite, ma repet, eu chiar credeam ca va trece neobservata postarea asta, mai ales ca nu e scrisa structurat, deci e mai dificil de citit. Ce emotionanta povestea voastra din maternitate! Inseamna ca tu ai un organism mult mai puternic decat al meu! Eu am nascut cu multe ore inaintea ta, si toata ziua nu m-am putut ridica. Atunci cand m-am ridicat, cu ajutorul unor asistente, sa merg la baie, era sa lesin si am picat jos. Deci la mine le inteleg ca nu mi l-au lasat in prima noapte. Eu le-am zis totusi sa mi-l aduca la supt si sa nu-i dea formula. Nu mi l-au adus, si din cauza asta nu m-am odihnit nici eu cum trebuie (deja isi facea simtita prezenta instinctul matern, care oricat ai fi de obosita nu te lasa sa te odihnesti, exact ca la tine). Dar nu aveam puterea si curajul sa ma ridic din pat noaptea singura sa cad pe undeva :D. Si am aflat apoi ca si Alex a dormit dus si nu a papat nimicuta. Chiar erau stresati in ziua urmatoare sa suga piticutul, sa nu se deshidrateze. Se pare ca ei au dupa primul supt dupa nastere o perioada de vreo 12 ore in care dorm, extenuati. Pupici dragi si multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  24. Oana, multumesc mult ca ti-ai facut curaj sa scrii. Si ce pline de emotie sunt povestirile tale! Intr-adevar, instinctul tau de mama iti spunea tot ce era de facut. Dar imediat dupa nastere noi suntem mai slabe, zic eu. Adica am vazut si in maternitate cum imi era teama sa-mi impun dorintele, nu eram cum mi-am imaginat ca voi fi. Sufeream in sinea mea doar ca sa nu le supar pe asistente, pentru ca nu eram in stare de o cearta cu argumente... De asta eu zic ca nu are rost sa ne mai gandim la trecut, ca avem si circumstante atenuante :D. Bine ai zis-o aia, ca cei care nu inteleg nu ne sunt prieteni cu adevarat! Foarte fain! M-ai flatat si m-ai emotionat! Multumesc mult! Sa mai scrii! Si poate iti deschizi un blog din care sa invete si alte mamici! Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  25. Anca, iti multumesc ca mi-ai scris, tu stii ca te admir foarte mult! Am inceput sa citesc cartea lui Thomas Gordon de care zici, am luat-o de la biblioteca. Mi se pare geniala. E cam prea plina de informatie :D. In sensul ca imi vine sa-mi notez, sau sa repet fiecare capitol pana il invat. Chiar ma gandeam in timp ce o citeam ca asa ceva ar trebui sa se predea in scoli, si sunt sigura ca ar fi multi care ar invata ca pe vremuri. Mi se pare ca sistemul scolar de la asa ceva a pornit, de la a invata lucruri utile, a invata cu drag ceva de care esti cu adevarat interesat, si a ajuns in halul in care e azi. Dar asta e alta discutie. Sunt doar la prima parte a cartii, cea cu ascultarea pasiva. Dar deja m-am gandit ca dupa ce o termin o voi recomanda oricui, chiar si prietenilor fara copii, pentru ca e un model excelent de dezvoltare a relatiilor, a oricaror relatii. Mi se pare ca iti dezvolta empatia. O, si partea asta cu ascultarea pasiva as da-o la citit tuturor barbatilor pentru ca ei la asta sunt slabi. Cum era in cartea aia cu barbatii sunt de pe Marte si femeile de pe Venus, in care se spunea ca daca sotia isi spune problemele sotului, el nervos, in loc s-o asculte si s-o lase sa se descarce, vine cu solutii. M-am lungit :D. Te pup cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
  26. Iulika, tu esti un adevarat model pentru mine! Mi s-a intamplat de multe ori sa ma plang, sa ma plang si iar sa ma plang atunci in primele luni. Si eu tot ca ce greu imi e, si continuu ma plangeam. Tu mereu vesela si fericita ca esti mamica, si ce minunat e Bruce. Ca apoi, dupa cateva luni sa aflu ca si el dormea pe tine, si el dormea cu voi! Dar tu nu te-ai comparat niciodata cu alti parinti, sau nu l-ai comparat pe Bruce cu alti copii. Si esti o femeie si o mama asa de minunata! Tot timpul vesela si fericita si optimista! Si nu pentru ca ti-ar fi toate lucrurile mai roze ca la noi, ci doar pentru ca tu alegi sa vezi ce e mai bun. Eu de ce nu am putut asta? De ce nu mi s-a parut ca e cel mai minunat lucru ca doarme Alex pe mine? Cred ca totul a pornit de la anumite asteptari, insuflate la mine de cei din jur. Nu am fost destul de puternica sa le ignor.

    O, si ce frumos ai scris in mesaj! Despre Bruce imediat dupa nastere, despre tot! Nu merit eu laude de la tine, mai am mult pana sa fiu la nivelul tau! Multumesc! Te pup cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  27. Mariamirabela, sunt sigura ca ai dreptate, totul porneste de la noi cu nemultumirile. Si oricat de minunat ar fi un copil, daca asa e mama, ea va fi nemultumita de ceva. Asa cum am intalnit copilasi mult mai demanding decat Alex care aveau mamici carora nu li se parea nimic iesit din comun. Si da, ai dreptate, daca reusim sa fim calme, si ei ne vor raspunde la fel! O, si cata dreptate ai ca trece vremea prea repede pentru noi mamele! Trebuie sa savuram la maxim fiecare clipa cu ei! Te pup cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  28. Meli, multumesc mult! Stiu ca tu ti-ai dus mai departe gandurile legate de postare la tine pe blog. Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  29. Octavia, multumesc mult! Daca vei asculta de instinctele tale, totul va fi minunat! Abia astept! Doamne ajuta! Ma gandesc la tine! Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  30. Am crezut ca voi scrie acuma seara si ce mai facem, dar Alex e hotarat sa fac o postare intreaga intr-o alta zi legata de problemele lui cu somnul. Sper sa fie legate de maselutele care sunt gata gata de iesire si sa se rezolve repede.

    Imediat e ora 1, acum vad ca trebuie sa reglez de undeva ora setata pe blog. Nu mai pot sta acuma noaptea sa scriu. Pupici dragi!

    RăspundețiȘtergere
  31. Nemaipomenita postarea asta ca toate cele pe care le-ai scris pe blogul tau!Te pup Raluk.Sa fiti sanatosi cu totii si poate peste putin timp sa ne scrii ca ai reusit sa mai indrepti din ''greselile '' de la primul copil.Greseli e mult spus sau poate le spun asa pentru ca eu asa le-am perceput pe ale mele.Am si eu destule regrete ce mi se par ca vin in urma unor greseli ale mele.Ce mai pot face?!Nimic!N-am stiut cum sa ma port cu el,n-am stiut cum sa-i fiu pe plac de la inceput.Dar,cel mai important este ca am invatat pe parcurs.I-am urmarit reactiile la diverse actiuni ale mele si daca am consifderat ca i-au placut am continuat,daca nu,nu!In fine,regretul meu cel mai mare este ca din motive medicale pe care daca eram fata desteapta le evitam,nu l-am alaptat decat 7 luni!Sunt PRO Alaptat in totatlitate,insa eu atat am putut!Cand ma uit in urma si-mi amintesc momentele alea in doi simt ca sunt cele mai fericite momente din viata mea de ''mama''.Sunt ale mele.Nimeni in afara noastra:eu si baiatul meu nu stie ce inseamna!Doar o MAMA poate simti asa1Te pup si-ti multumesc tare pentru postul asta!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...