Mix

Da, e iar o postare din aceea gen update, dar am zis sa mai schimb titlul.

E ger rau la noi. Imi ingheata fata in timp ce ma plimb si daca ma intalnesc cu cineva nu pot vorbi nimic si nici macar sa schitez un zambet :D. Alex mai sta in carucior, dar se enerveaza de vant si de gerul asta de vreo -9 grade. Apoi se cere in ergo si sta cam inghesuit din cauza ca e asa de imbracat. Si se mai da pe spate ca sa se joace cu mine si sa vorbeasca cu mine. Apoi venim rapid acasa ca sa-l las in fata curtii sa impinga caruciorul cat vrea, deci ne plimbam doar loco. Cand intram in curte plange de ce nu-l las sa sune la sonerie de mai mult de 20 de ori :D. Apoi cand intram in casa iar se poate numai daca mai vine cineva, daca vine taica-meu de la servici, sau Relu :D. Altfel nu se poate...

Am in plan sa fac review-uri foarte scurte la mai multe carti, bune si rele, ce le am in casa sau pe calculator, despre copii. Normal ca tati e dealer-ul meu nr. 1 la cartile tiparite. Ii spun doar ce vreau si repede imi aduce ori imprumutata de la biblioteca, ori cumparata de la librarie.

Alex a avut vreo 5 zile atunci dupa varza de Bruxelles in care a fost super dificil, tipa din orice, plangea mult, si noptile ne erau distruse de plansul lui. Nu cred ca a fost de la varza atata timp. De doua zile e o dulceata. E foarte cuminte. Bine, il mai "supara" pe bunicul pentru ca ii tranteste pe jos toate cartile, asezate frumos, din biblioteca. O mai "supara" pe bunica pentru ca scoate tot pamantul de la flori si il imprastie prin casa, sau pune mancare de-a lui peste tot, pe masa, pe jos... Dar in rest :D e minunat pentru ca nu e dificil, adica nu e dificil sa-i faci pe plac. Pana acum tot maraia si nu il nimeream ce dorea. De exemplu, maraia si se intindea pe masa. Il ridicam sa-si ia ce vrea de acolo si incepea sa planga ca si cum nu as vrea sa-i dau.

Acum, ieri si azi, chiar s-a jucat si singur! Zilele trecute, si ca sa mearga sa butoneze dvd-player-ul ma lua de mana plangand si mergea la el. Si cu adormitul mi-a fost usor ieri si azi. Nu pentru ca ar adormi repede, din contra, m-a tinut vreo 2 ore la fiecare somn, iar noaptea adoarme un pic inainte de ora 12. Dar daca il iau in brate si incepe sa suga, si isi da seama ca nu vrea sa doarma, se coboara jos si merge sa se joace. Alta data statea in brate, maraia de obosit, voia pe jos, ajungea jos incepea sa planga de ce l-am lasat, etc. Acum macar daca nu vrea sa doarma se joaca. Uau! Alta viata! Pai de-ar fi asa tot timpul poate as reusi si eu sa ma joc cu el ceva educativ, poate as reusi sa citesc ceva mai mult, poate as avea timp sa-i ofer mai multa mancare (ca in celelalte zile, cum ma straduiam sa adorm un marait, treceau multe ore in care nu aveam cum sa-l pun undeva sa-i ofer ceva de mancare), oricum ne-am petrece timpul amandoi intr-un mod mult mai util si placut decat ore intregi de plans sau marait. M-am simtit in concediu ieri si azi. Si chiar si bunica a simtit diferenta! Pentru prima data de cand e bunica a putut in timp ce era cu Alex sa rasfoiasca o carte! De necrezut! Doamne, tine-i naravul!

Azi am primit coletul de la hiphip.ro. Voi da linkuri cu produsele alta data, ca sa nu vada mami cat de mult au costat :)))). Mi-am luat un costumas koala, special pentru babywearing, pentru ca are material la picioruse special impotriva vantului, si are un material la burtica ce se poate pune la spate ca sa ii fie mai cald la spate si sa se incalzeasca la burtica de la mami. Are si caciulita frumoasa! La fel are o caciulita superba husa pentru babywearing de ploaie, frig, vant, ninsoare, de pus peste SSC. Superba! Ce mi-am mai luat? Eram ca un copilas de Craciun azi ce isi deschide cadoul ;)). Am mai luat faimoasa caciulita stil cagula de lana, care desi e subtire e incredibil de calduroasa pentru ger, si totusi la fel de potrivita la temperaturi medii. Si e si impermeabila! Am mai luat o haina de ploaie care e din acelasi material ca si pantalonii de ploaie si noroi ce ii avem acasa. In plus, jambiere de lana, ca sa putem face antrenamentul la olita mai usor. Si am mai simtit eu lipsa jambierelor cand toti pantalonii i se ridicau in sus cand il tineam in brate sau in ergo, sau chiar in carucior. Voiam sa iau si pantalonasi de lana care sa fie si protectie de scutec. Si la timp a fost introdusa o promotie minunata, cu doua scutece de canepa cu capacitate mare de absorbtie, bune chiar si pentru noapte, speciale pentru a fi purtate pe sub pantalonasii de lana. In plus, la pachet a fost si lanolina pentru lana. Pachetul a iesit mai ieftin cu 66 ron decat daca le-as fi luat separat! Abia astept sa le probez toate!

Iupiii!!! Am mai zis ca is faine ultimele doua zile? :)

De cateva zile nu mai e asa fan legume. DAR mananca fructe!!! Seara, cu mine!

Eu din septembrie, de cand am inceput sa fiu mai insistenta cu mancarea, am inceput sa ii ofer pe tot parcursul zilei (in fiecare ora ii ofeream din toate, ca aveam impresia ca el ar vrea sa manance fiecare fel la alte ore decat ma gandisem eu initial): fructe piure, fructe intregi, de la el din mana, de la mine, fructe la borcan, legume piure, legume intregi fierte, legume intregi crude, cereale in piureuri, cereale rondele, etc. Incercand eu asta am aflat ca eu degeaba ii ofeream fructele dimineata si el nu voia. Eu atunci credeam ca nu vrea fructe deloc. Ei bine, el vrea fructe, dar numai seara! Are cu cine semana, pentru ca nici eu nu pot manca fructe deloc in timpul zilei :D. Si mai are cu cine semana la ceva. Pe parcursul zilei il cam fortez sa manance ceva. Dar seara pe la 10 ar manca orice ii ofer. Inainte de tzitzi. Si Relu mananca doar o data pe zi, seara cand vine de la servici, deci genele merg mai departe :D.

Problema e ca eu tot incerc sa schimb asta. Pentru ca daca mananca asa tarziu, in zilele in care ii dau mancare la ora aia (bucuroasa ca mananca), toata noaptea geme si se chirceste de durere de burta.

Sa revin la fructe. Am zis ca am inceput sa-i ofer borcanas cumparat de la dm. Mi se pare mult mai bun decat orice alt borcanas gustat. Si pare si mai mare la acelasi pret ca un hipp pitic. Nu prea vrea nici borcanas din asta. Il accepta doar daca intre timp il las sa scoata pamantul din ghivecele cu flori ale bunicii :D. Si atunci nu il mananca pe tot, ii ajunge un borcan din ala vreo doua saptamani. L-am gustat si dubios lucru, nu se strica...

Ei, dar de cand a gustat prima data borcanul de fructe, din acea seara, a inceput sa manance fructe cu mine. O muscatura mare eu, una mica el. Si asa ne tine pe noi cina mai mult de o ora, el se tot joaca intre timp, eu nu-mi iau muscatura decat dupa ce ii trece randul lui :D. Asa ca noi amandoi ne luam cina la 10, desi nu e deloc indicat pentru nici unul dintre noi... Dar sunt asa fericita ca mananca fructe!

Apropo de borcanase de la dm, azi am adaugat pe lista diversificarii si fructul maracuja :D. Zilele trecute susanul in rondele, nu stiu daca am mai zis. Tot vreau sa-i bag susan si in alte moduri, dar pana ieri iar a facut putina greva. Azi i-am facut iar dupa o lunga absenta, lapte de nuci. I-a placut.

E super iubitor cu toata lumea, dar normal ca cel mai mult cu mine si Relu. Seara cand stam aici noi 3 impreuna, merge la el la laptop si se intinde la el si-l pupa pe gura!!! E incredibil de minunat! Pe mine ma tot mangaie, ma calareste, rade de mine, ma dragosteste! Iar seara, cand ne punem impreuna in "pat", ma uit la el si-mi vine sa nu ma mai culc! Nu-mi vine sa cred ca am asa o minune langa mine, nu-mi vine sa cred ca Cel de Sus mi l-a dat mie! Si ca am un baietel mare deja care doarme frumos langa mine :x :x :x! Doamne, incerc sa savurez cat pot de mult perioada asta cand e mic, stiu ca va trece mult prea repede!

Eu merg la inot aproape in fiecare seara (tarziu de tot). Cand ma intorc e asa de simpatic, ce faze face! Isi ridica mainile, gesticuleaza, se rasfata singur, vine si imi strange in brate picioarele! E un dulce!

Deja intelege multe lucruri. Si are memorie. Daca arunca undeva telefonul lui Relu si mai apoi Relu i-l cere, merge dupa el si-l aduce. Daca a gasit o moneda intr-un sertar, a pus-o pe pat, si eu i-am luat-o pe ascuns, a cautat-o apoi pe tot patul, nu stia unde i-a disparut. Nu eram obisnuita sa aiba asa memorie.

Cand a vazut la tv un meci de fotbal a inceput sa strige "ciuuuuttt" cum face el cand da in minge :)).

Cand l-a durut atunci burta de la varza de Bruxelles, m-a luat la un moment dat de mana (eu credeam ca vrea sa mergem undeva) si mi-a dus mana la burta lui :|.

Se joaca multe minute (in care eu ma odihnesc) in cenusa de la semineu. Ce conteaza ca apoi el e ca un hornar si pe jos e plin de cenusa! Si-a dus acolo multe jucarii cu care a vazut el ca poate sa traga cenusa sa poata ajunge la ea, inclusiv un faras!

Povesteam zilele astea cu o graviduta tare draga mie. Si tot impartind sfaturi despre pompe si sterilizatoare, mi-am dat seama care ar fi lucrurile ce le-as schimba daca as putea da timpul inapoi. Mda, deja am anumite regrete.

Legat de momentele imediat de dupa nastere nu stiu daca sa-mi exprim regretele. Poate intr-o zi voi scrie aici cate as fi vrut eu in maternitate. Dar nu am avut curaj sa le cer pe toate. Pentru ca si putinul ce l-am cerut a facut sa fiu privita bizar. Si cum aveam nevoie de oameni care sa se comporte frumos cu mine, pentru binele psihicului meu, nu eram in situatia de a ma lupta pentru nimic. Mi-am ales prioritatile din ce as fi preferat si la restul am facut compromisuri, am cedat la greu.

Am vrut din tot sufletul (si la a doua nastere, fiind deja o mama puternica, voi cere si acest lucru) sa-l puna pe Alex pe mine dupa ce iese, sa ma simta pe mine prima data cand vine pe lume, sa ma miroasa, sa se incalzeasca de mine. Nu lumini puternice in ochii lui, nu picaturi in ochi, nu instrumente in nas, nu spalat si infofolit. Si as fi vrut sa fie taiat cordonul doar dupa ce se oprea din pulsat. Am citit atat de mult cat conteaza acest lucru, de la o "simpla" anemie, pana la cancer si moarte. Nu are rost sa continui subiectul, cine e interesat poate studia. Dar noi am si fost pe fuga, am nascut repede, nu am apucat sa ma inteleg bine cu doctorii. Dorinta cea mai puternica ce am avut-o legata de Alex a exprimat-o Relu pentru mine catre medicul neonatolog, ca eu nu eram in stare. Am avut mare noroc cu Relu acolo. Si stiind ca pentru acea dorinta vom avea de luptat cu ei, nu am mai vrut sa aduc in discutie si alte proceduri care sa le deranjeze obisnuintele.

Revin la povestea cu prietena mea graviduta. Simt apoi ca am gresit cand am venit acasa, ca am ascultat ce scrie in toate cartile, sa pui copilasul in patut si sa nu aiba nimic in jur, sa nu se sufoce. Sindromul de moarte subita a bebelusului nu are cauze cunoscute, deci astea mi se par exagerari, la fel ca si interzicerea culcatului pe burta si a dormitului cu parintii. Si Karp, cu Happiest Baby on The Block recomanda somnul pe burtica. Despre co-sleeping sunt mii de resurse in care se arata ca e cel mai sigur somn pentru bebelus. Dar daca tot l-am pus la inceput in patut, sunt sigura ca i-ar fi fost mult mai bine inconjurat de ceva, sa stea intr-un leagan mai stramt, intr-un hamac, intr-o pozitie mai curba, nu intins drept, fara invelitoare, fara nimic, intr-un patut mare si gol. Cred ca acesta a fost un declansator al plansului lui de atunci (printre multe alte motive) si mai ales al faptului ca el pana pe la 6 luni se tot speria. Reflexul Moro, care il au majoritatea copilasilor doar in conditii in care au de ce sa se sperie, la Alex era exagerat. Si cand il puneam pe masa de infasat incepea sa dea cu manutele prin aer speriat, cu ochii mari, terifiat, si incepea sa planga, ca si cum ar cadea in gol de la inaltime. Trebuia tot timpul sa chem pe cineva sa-l tina de ambele maini ca sa nu se sperie. Cand a crescut mai mare ii puneam o haina agatata acolo ca sa se apuce de ea, sa se tina de ea, sa ii dea un sentiment de siguranta.

A doua greseala care cred eu ca am facut-o a fost faptul ca nu am fost in totalitate dedicata lui. Trup eram, dar suflet nu. Eram frustrata pentru ca nu puteam, ca alte mame pe care le cunosteam, de bebelusi mici mici, sa pot face o multime de lucruri. Marea majoritate a bebelusilor pe care ii stiam dormeau in patut aproape toata ziua pana spre 6 luni. Mamele puteau sa se ingrijeasca, sa citeasca, sa stea pe net, sa aiba grija de casa, sa se ocupe de educatia si distractia copilasilor, etc. Alex in timpul zilei dormea pe mine si eram nervoasa ca nu pot nici sa beau apa cand imi e sete sau sa merg la baie cand imi trebuie. Nu puteam sa fac un dush, sa ma ocup cum trebuie de mine, de epiziotomie macar (stiam si mame care mergeau la sala repede dupa nastere, eu nu ma puteam ocupa de lucruri banale legate de sanatatea si igiena mea). Nu puteam sa lipsesc de acasa, nu puteam sa citesc, sa stau pe net. In scurtele perioade cand era treaz, Alex plangea continuu, chiar si o ora continuu pana cand adormea de atata plans.

Dar comparatia cu alte mamici mi se pare ca mi-a furat o perioada superba cu copilul meu. Eu de fapt nu voiam sa ies nicaieri! Si daca mi s-ar fi creat conditii nu as fi iesit! Si ce daca statea pe mine toata ziua un pui de om de aproape 4 kilograme? Acum cand privesc inapoi ma gandesc ca ar fi trebuit sa mi se para cea mai superba perioada din viata mea. Eu eram frustrata doar comparandu-ma cu alte mamici, sau comparandu-l pe Alex cu alti bebelusi, si gandindu-ma mai mult la ce se asteapta cei care ma cunosc sa fac imediat dupa nastere. Nu m-am gandit deloc la asteptarile mele. Si chiar daca nu era telul meu in viata sa stau cu un pui mic in brate (desi ce minunat suna!), imi place mult o intrebare a unei bloggerite dragi (mami de bob de orez :x): conteaza chiar asa mult pentru mine ce vreau sa fac incat sa-i iau fericirea puiului meu? Cat ma costa sa ii fac pe plac? Sa fac ce trebuie? Pentru o perioada asa scurta din viata mea, dar o perioada de maxima importanta pentru el? Cat ma costa? E asa de greu?

Nu, si imi dau seama ca daca atunci la inceput nu as fi citit pe net despre mame carora le e usor, sau nu mi s-ar fi spus in viata reala ("aaaa, pai eu pana la 5 luni n-am simtit ca am copil in casa, am fost in vacanta"), ar fi fost mult mai simplu, pentru ca mi-as fi ascultat intuitia! Mi-as fi ascultat sufletul si as fi fost acolo pentru Alex! Nu, nu l-am lasat sa planga, faceam tot ce puteam fizic vorbind sa-i fie bine. Dar o faceam cu resentimente. Si mai mult, daca as fi avut atunci norocul sa dau peste unele articole sau unele bloguri pozitive, asa cum citesc azi, ale unor mame ca mine, care isi cresc copilasii cu dragoste si cu sacrificii facute din dragoste, totul ar fi fost mult mai fain! As fi savurat acea perioada cu el!

Imi amintesc cum ma plangeam la telefon la o prietena care are un baiat cu o luna mai mic decat Alex. Si ii spuneam "Alex nu sta nici un minut in carucior!". Si ea imi spunea senina "pai noi nici n-am cumparat carucior, il tinem in brate si in sling". Nu m-am trezit atunci la realitate. Ce-i drept ca nu puteam gandi foarte limpede dupa ore zilnice de urlete si plansete cu oprire a respiratiei si cu fata toata vanata de plans. Cred cu tarie ca daca n-ar fi plans asa rau as fi gandit mai lucid.

Dar plansul asta al lui nu am cum sa stiu daca e de la dereglarea aia de energie ce e rezolvata cu ajutorul terapiei cranio-sacrale (de atunci citesc asa mult despre asta si ma minunez cati bebelusi au scapat de orice suparare cu ajutorul ei), sau de la reflux, sau de la reflexul meu de coborare a laptelui mult prea exagerat (stropeam la un metru cu lapte si dupa ce termina de supt...), sau de la cine stie mai ce... Dar imi pun totusi intrebarea, acum, dupa ce l-am citit pe Salome, daca nu cumva Alex a simtit nemultumirile mele de atunci de la inceput si de aceea a plans asa mult si atatea luni, pana pe la 5-6 luni...

Erau niste nemultumiri foarte putin sesizabile. Nu vorbesc aici de ceva vizibil in exterior, nu bombaneam nervoasa prin casa :D. Adica eu eram indragostita pana peste cap de Alex si mi se parea cel mai divin lucru de pe pamant sa fii mama. Doar acum, printr-o analizare in strafundurile gandirii am simtit acele frustrari de atunci si mi-am dat seama ca viata mea de proaspata mamica putea fi mult mai usoara daca imi ascultam inima si daca imi ascultam copilul.

Sper ca aceste randuri, chiar daca sunt lungi si plictisitoare, sa fie de invatatura si altor mamici (desi recitind postarea vad ca si eu inca mai gasesc ocazii sa ma plang...). Sa isi asculte intuitia, si sa incerce sa inlature orice influenta exterioara care nu le face bine. Si nu ma refer doar la greutatile ce le-am avut eu. Ci si la alaptat, la felul in care doarme bebelusul, la absolut orice. Ei simt tot si cred ca sufera enorm, chiar daca mai tarziu nu isi vor aminti nimic, ci vor ramane doar cu personalitatea usor schimbata poate din cauza noastra...

Linkuri

Am mai scris o postare pe celalalt blog si o dau aici ca sa mergeti daca vreti sa va inscrieti la un eveniment din lumea raw (si nu numai): http://natural-club-ro.blogspot.com/2011/01/masti-de-fata-de-la-annmarie-gianni.html

Despre cum decurge incet incet o intarcare naturala. Foarte incet si natural :D http://blogulmeumediocru.blogspot.com/2011/01/foaie-cu-foaie-dezvelim-si-reconstruim.html

Si cateva linkuri ce le-am dat si pe Facebook, dar vreau sa ramana si aici:

Un indemn al top-modelului Miranda Kerr pentru alaptare:
http://www.koraorganics.com/blog/live-in-my-skin/all-things-organic/organic-certification/thank-you-for-your-beautiful-heartfelt-comments-and-well-wishes/

Un ghid foarte fain pentru alaptare, un pdf de descarcat de aici: http://www.womenshealth.gov/pub/bf.cfm

Poate aici e raspunsul cresterii numarului de copii care mor din cauza SIDS in ultimele decenii, in ultimele sute de ani: antrenamentul prin care parintii vor sa-i faca sa adoarma singuri... "Extreme stress. You know -- like the stress that a baby would feel if his parents laid him in the crib and walked out the door. Like the anxiety that would flood his little body as he wailed and waited for them to come back to him. Like the despair he would feel when they did not."
http://www.drmomma.org/2010/02/sleep-training-higher-stress-lower.html

Un articol fain despre disciplina unui toddler "I think one of the most overlooked things in toddler discipline is remembering to still respect the kiddo, and that they aren't trying to make you upset."
http://thestir.cafemom.com/toddler/115208/stop_being_mean_to_your

O postare despre cea mai mare greseala pe care o fac parintii legata de somnul copiilor, metoda Cry-It-Out, de a-i lasa sa planga pana adorm singuri:
http://www.facebook.com/note.php?note_id=146393188752345&id=134844053221572

Idei de snackuri pentru copii: http://codenamemama.com/2011/01/22/50-healthy-snack-ideas/

Efectele bataii la copilasi, tulburator...
http://www.drmomma.org/2010/01/how-spanking-changed-my-life.html

Si dovezi impotriva celor care sustin ca circumcizia este ok din motive religioase. Se pare ca pe vremuri nu asa se practica, si se pare ca in fiecare religie de fapt nu apare asa ceva in cartile sfinte http://www.drmomma.org/2011/01/faith-considerations-on-circumcision.html

Si la indemnul Dianei, careia ii multumesc ca si-a rapit din timp, m-am inscris pe forumul de pe babywearer.com. Dau doua linkuri extrem de interesante, de unde se pot culege cateva branduri de SSC-uri care merg foarte bine la toddleri si chiar la copii mari in drumetii pe munte. Cu parere de rau ca subiectele nu sunt vizibile decat utilizatorilor forumului.

http://www.thebabywearer.com/forum/showthread.php?430568-Which-carrier-for-almost-3y-old

si

http://www.thebabywearer.com/forum/showthread.php?415902-Beco-vs-Boba-vs-Ergo