Update

Diversificare

Alimente noi: scortisoara in rondelele de orez de la Organix cu mere si scortisoara; gulioare in supica.

A avut vreo doua zile in care nu a vrut sa manance nimic dupa ce ma obisnuise de cateva saptamani, ca isi manca legumele totusi, intr-o cantitate mica, dar le accepta. Am vazut ca de cate ori ma refuza are un motiv intemeiat. De exemplu, a refuzat fructele si eu tot am insistat sa-i dau aproape cu forta. Apoi am vazut ca are o rana in cerul gurii si stiu ca in general ranilea astea ustura la actiunea acidului din fructe. Alta data a refuzat fructele si mai apoi i-a mers burta si mi-am dat seama ca si noi adultii de multe ori nu suntem intr-o pasa in care sa vrem sa mancam fructe, vrem ceva mai consistent. Alta data mi-a refuzat piureul de legume si apoi am observat ca nu mai avea un miros bun pentru ca statuse cateva ore la temperatura camerei. Sper sa ma invat minte ca atunci cand imi refuza sa nu mai insist, stiind ca are un motiv. Si stiind ca alta data mananca. A mancat saptamana trecuta in vreo doua zile extrem de mult: piure de fructe vreo 20 ml, piure de legume vreo 40 ml, fructe cateva muscaturi (cea mai mare surpriza a lunii a fost cand am vazut ca musca din fructe si vine si mai cere! A fost incredibil, el care in cel mai bun caz accepta sa puna limba pe un fruct si apoi nu mai vrea), doua rondele de la organix! Enorm pentru el. La el o zi normala, cand sunt multumita ca mananca, inseamna vreo 20-30 ml de legume si cam un sfert de rondea de la organix. Fructe stiu ca nu mananca in general.

Ca sa il fac sa-i placa gustul fructelor am incercat chiar si borcanel cumparat. Aveam acasa piure de pere de la hipp dar astia de la real lipisera un abtibild cu promotie chiar pe locul ingredientelor. Si culmea e ca pe tot internetul romanesc nu am gasit nicaieri ingredientele de la hipp de pere. Am gasit in strainatate, dar nu seamana eticheta, asa ca nu am riscat. Am cumparat un borcanel de la babylove (dm) de pere si prune. Mirosea delicios! El dupa cateva insistente si-a atins putin piure de buze si apoi a refuzat complet. Am sperat ca fiind vorba de fructe gatite si indulcite (chiar daca indulcitorul e aproape natural: suc concentrat de alte fructe) si cu orez, ii vor placea. Dar nu. In ziua urmatoare, totusi am reusit sa-l fac sa manance putin, deci voi mai incerca.

Nervi

Are tantrumuri mai multe de vreo 3-4 zile. Cand intram in casa de afara, nu vrea nicicum sa intre. Sau cand nu-i dam pe mana ceva periculos ce el doreste. Nu mai merge ca inainte sa ii distragem atentia. S-ar putea sa fie si de la faptul ca maseluta de jos care ne ameninta de atatea luni ca iese, are 3 puncte albe...

Inainte de aceste 3-4 zile a fost asa de minunat, asa de cuminte si dulce! Si acum e minunat si dulce :D dar e mai dificil, foarte usor se enerveaza. Si cu somnul, are zile cand il adorm usor, are zile cand doarme mult, are nopti cand se trezeste de doua ori si are nopti cand plange jumatate din noapte. Cand cum...

Cand se enerveaza ziua, pe langa tantrumul clasic, isi trage palme. Si mai nou... ne scuipa! Mda, asta chiar nu avea unde sa vada. Daca mergea la gradi intelegeam, dar asa, ca nici nu iesim prin parcuri, nu avea unde sa vada. Deci ajung la concluzia ca multe obiceiuri le au din instinct. Acu doua zile a aruncat de pamant telefonul lui Relu (asta se intampla zilnic) si apoi a calcat pe el cu nervi. Nici asta nu ne-a vazut niciodata facand, la noi nu se omoara nici insectele :).

Cel mai comic a fost intr-o seara cand il tineam in brate pe spate si a inceput sa scuipe si se scuipa de fapt pe el :)).

La noi a fost saptamana trecuta foarte urat afara, ba a fost lapovita si ninsoare, ba ploaie. Am avut 5 zile consecutive in care nu puteam iesi la plimbare, asa ca am stat afara, in fata usii de la intrare, sub acoperis, si am incercat o jumatate de ora sa ne jucam acolo, sa nu iasa in ploaia rece. Greu, deci poate si de asta era nervos.

Am uitat sa spun ca dupa ce au trecut ninsorile, cand timpul ne permite, ne plimbam cu caruciorul, si sta mai mult de doua minute in el! Uneori 15, alteori 30 de minute! Ba ieri a stat chiar o ora! Problema e atunci cand nu mai vrea in carucior, ca vrea pe jos sa impinga caruciorul, nu in brate. Si e greu sa vii acasa de departe cu viteza melcului, el impingand caruciorul de multe ori si in spate si in lateral. Si la noi in cartier sunt multe drumuri fara trotuar, asa ca acolo il iau in brate chiar daca face o criza de nervi, pentru ca mi-e prea frica sa il las sa impinga caruciorul cand la un metru de noi trec masinile. Oricum sunt destul de nervoasa ca ma plimb in gaze de esapament, aglomeratie de masini, zgomot de motoare incredibil si in noroi si mizerie... Si apoi ma astept sa aiba imunitatea pe care ar avea-o daca ar creste la tara...

Dar sa revin la vestea buna cu caruciorul! In viata lui nu a stat atat la mine in carucior! Cred ca e din cauza ca mai mult de o luna nu l-am folosit, datorita zapezilor. E asa de scump cum sta in carucior si se uita la oameni pe strada.

Ce mai face

Vorbeste la telefon pe roluri. Cand il imita pe Relu, umbla prin casa cu telefonul vorbind dur, hotarat :). Si cand ma imita pe mine isi ia telefonul, il pune la ureche si incepe sa rada in hohote :)).

Vineri seara am mers la o masa festiva cu Relu. Am lipsit de acasa doua ore. In timpul asta el ne-a cautat in camera peste tot, a dus-o pe bunica pe acolo, fiind sigur ca ne va gasi. Cand am venit s-a bucurat incredibil, nu mai stia cum sa faca cu mainile si cu gurita lui sa-mi arate cat se bucura! A fost un tablou mai sa-mi dea lacrimile :x :x :x. Apoi m-a studiat si mi-a admirat machiajul de la ochi (imi tot punea degetutul pe ochi) si cerceii. Si zambea si radea :D.

Pupa icoanele si le da la pupat. Bunica l-a invatat. Le cere de pe mobila si pe mine m-a luat prin surprindere ca n-am stiut ce vrea :)) ca mi-o tot impinge la gura :)).

Calareste orice. De la masinile lui, la Relu, la mine, la jucarii, la papuci, orice! Isi ridica un picior ca atunci cand te pui in saua bicicletei si se urca sa calareasca :)). Si apoi incepe sa sara si sa faca cu limba "cla-clo" :D.

Avem doua burlane de geamuri Disney, cu magarusul si elefantul din desenele Winnie. Unul era in camera la usa de la balcon si unul in bucatarie la usa de la camara. Normal ca l-a adus pe cel din camera la cel din bucatarie, ca erau frati, cum sa stea despartiti :D. Si in ziua urmatoare si-a adus magarusul, o jucarie mica in format normal (nu burlan de geam) si l-a pus langa magarusul-burlan :).

Se cere sus la noi daca e lasat la parter la bunici. Adica se cere la buni in brate si arata cu degetul in sus in tavan :). Si apoi nu se mai poate intelege buni cu el pana cand il aduce la noi :D.

Intelege perfect orice vorbim. Si daca pastrez tonul intr-o conversatie si incep sa vorbesc despre ceva ce am facut cu el, sau despre ceva ce a facut el, dar fara sa-i folosesc numele, incepe sa rada. Daca eu sau Relu spunem ceva care ar da de inteles ca plecam din camera, dar spunem cat de subtil putem tocmai ca sa nu inteleaga el, atunci vine la cel care (credea ca) pleaca si il ia de mana sau ii imbratiseaza picioarele sau se cere in brate :).

Am mai zis ca el umbla prin camera peste tot pana ma trezesc eu de tot. Ei bine, azi dimineata si-a luat o carte si tot imi arata cu degetul in ea, si scotea tot felul de sunete, sa-i spun ce animal e in poza. Eu somnoroasa, vazand ca e cartea cu leul, ziceam "leul", el insista, eu "e leul, puiule", el insista. Mi-am deschis mai bine ochii sa vad ca imi arata un hipopotam. "E hipopotamul" si el incepe sa rada :)). M-a prins ca nu sunt atenta :)).

Ieri a fost vreme buna si el statea doar la usa de la intrare, privind afara si dorind sa iasa. La un moment dat a inceput sa aleaga din pantofii de la intrare (care sunt multi, ai tuturor), pe ai mei si pe ai lui Relu, si i-a asezat in fata usii! Sa iesim o data afara cu el la plimbare! :))

Altele

A plecat de la noi strabunica lui Alex si el se intelegea asa de bine cu ea! Tot timpul ii zambea si ii vorbea si incerca sa se puna bine cu ea oferindu-i toata ziua tot felul de lucruri! Si si ea era terminata dupa el, pun pariu ca acum ii e tare dor de el!

Sambata am fost la un targ mic de animale mici :D si pasari. Un spatiu ingust, cu un coridor pe care abia puteau trece doi oameni. Custile in stanga si in dreapta, iar in ele exemplare imense de cocosi! Imensi de tot! Si cand au inceput astia cu cucuriguuu a inceput si saracutul Alex sa planga. Am incercat sa-l imbunam, dar apoi a zis Relu sa nu-l traumatizam pe saracutul mic, si a iesit cu el afara, in ideea ca eu voi mai ramane sa vad si iepurii. Nu am apucat, pentru ca Relu mi-a dat telefon de afara sa ies sa il calmez pe piticutul nostru :).

Azi am zis ca e vremea sa ma tund... De obicei ma tund singura, in baie, cu masina de tuns, la 18 mm. Asta din februarie anul trecut. Pana atunci aveam parul lung cu bucle naturale. Pe la ceafa vine mami sa ma retuseze de obicei cu 3 mm. Asa ca masina ramane setata la 3 :D. Cred ca deja se intelege unde bat :)). Am inceput sa ma tund azi, din fata de langa frunte, si masina ramasese pe 3. Prima data m-am enervat. Imi venea sa injur. Apoi m-am intristat gandindu-ma cum ii voi spune mamei mele. Ea oricum e putin suparata de cate ori ma vede ca ma tund, iar prima data cand m-am tuns i-a venit sa planga. Tot gandindu-ma cum sa-i spun ce s-a intamplat, am inceput sa ma tund in rest cu 18, ca de obicei. Pe unde sunt cu 3 mi se vede chelia bine, nu-mi venea sa dau cu 3 peste tot.

Dar apoi mi-a venit sa plang. Nu atat pentru faptul ca voi purta o bandana o luna de zile pana cand nu se va mai vedea (si la bazin, si la Cluj, si la plimbare cu Alex...). Ci mai mult pentru cum ii voi da vestea mamei mele. De Relu nu imi era frica, stiam ca in cel mai rau caz ar rade cu/de mine.

Apoi brusc mi-am amintit cum m-a intristat in weekend o veste pe care nu o voi scrie aici pentru ca am si 5 cititoare dragi gravidute si nu ar trebui ele sa citeasca asa ceva. Stiu ca eram afectata si in weekend si le tot povesteam alor mei, asa ca ei vor sti la ce ma refer. In plus, azi dimineata am dat din intamplare peste blogul micutului Siluan. Stiam de cazul lui de mai demult de pe DC. Dar acum, citind povestea (mai ales citind disperarile mamei de la inceput, cand inca nu stia ca va fi si mai rau, si mai rau, si mai rau...) si vazand pozele, si citind ultimele lupte ale micului pui de om, am avut asa niste sentimente... Nu stiu cum poate un parinte sa treaca prin asa ceva, nu stiu cum poate un copilas sa fie asa un luptator, e groaznic ce se intampla, ce s-a intamplat, si sper din tot sufletul sa ajunga acasa sanatos la fratiorii lui.

Asa ca dintr-o data mi s-a parut asa imatur ca eu sa ajung sa plang in baie din cauza unei freze ratate! Si cand am strigat-o pe mami sa vina la baie, am inceput sa-i spun de dupa usa: "Mami, sa stii ca saptamana asta nu ies din casa fara sapca (deja exclamatii speriate in fundal), pentru ca mi-am distrus freza (exclamatii mai mari!). Dar sa stii ca si mie mi-a venit sa plang, apoi m-am gandit ca pe langa alte situatii, precum foametea din Tunisia sau cazurile de copii bolnavi, asta nu e ceva de plans". Pe cand am terminat fraza a ajuns la mine. Nu a plans, cel putin nu de fata cu mine :D. Ba chiar mai apoi am inceput sa facem haz de necaz ca razand sa putem avea motiv pentru lacrimile din ochi :D. Am zis ca o sa-mi pun o funda acolo. Sau o sa imi fac o forma de inimioara. Pacat ca n-am suvita lui Base sa acopar "gaura" :D.

Oricum, din toata situatia, mami, ca acu un an pe vremea asta, e nervoasa ce am ajuns. Si tot imi spunea ca si daca ma tund uniform, cu aparatul, sa merg undeva la un coafor. Sa nu ma tund asa, in baie. Acum iar nu am putut afirma ca de acum inainte nu ma mai tund eu, pentru ca pana creste si cel tuns la 3 nu ma pot afisa la nici un coafor :).

Am facut vineri lasagna pentru prima data in viata mea: foi din grau integral, vinete, ciuperci, pasta de rosii si rosii, pasta de ardei (facuta in casa), mozzarella, ulei de masline, usturoi, oregano, busuioc. M-au apucat niste nervi si nu-s obisnuita. Din moment ce imi fac asa rar de mancare, de obicei lucrez cu mare drag si pasiune. Si eram sigura acum ca va fi un dezastru. Chiar si ai mei asteptau cu emotii reactia mea (pentru ca am facut lasagna doar pentru mine, fara carne :D). Am ajuns la concluzia ca daca asa buna imi iese lasagna atunci cand nu-mi iese, atunci nu stiu cat de buna poate fi cand ma simt inspirata :)).

Linkuri

O poveste minunata a unei mamici care a invins ablactarea dupa o mastita si acum isi alapteaza puiul din nou!

Despre cum ar trebui sa fie o nastere

Un articol minunat, pus la punct referitor la noile aberatii din presa britanica, ce afirma ca alaptatul exclusiv pana la 6 luni nu e sanatos pentru copil.

Chiar daca e din 2009, o postare superba despre circumcizie, facand o exagerare metaforica, aceea ca americanii nu si-ar mutila fetitele cum fac cu baieteii.

Pe acelasi blog am gasit inca o postare minunata despre cry-it-out, tot cu o exagerare fortata, cum ar fi daca un adult nu ne-ar acorda ajutorul noaptea.

Un review al unor carrieri de la green mommy blog.

Despre cum ar trebui sa ne comportam cu un copil in timpul unui tantrum.

Imi cer scuze pentru o postare asa lunga si probabil plictisitoare, dar chiar mai am inca sentimentul ca am uitat sa amintesc ceva la categoria "ce mai face Alex zilele astea"... :D

Aaaa, si La multi ani, pui scump! Ieri ai implinit un an si 3 luni! :-*