Dormitul impreuna cu copilul in pat sau in camera ii poate salva viata

De Dr. Darcia Narvaez, articol tradus de aici: http://www.psychologytoday.com/blog/moral-landscapes/201309/bedsharing-or-co-sleeping-can-save-babies-lives

Sa fii langa bebelusul tau noaptea e vital.

In majoritatea situatiilor cand se discuta despre cosleeping (dormitul in aceeasi camera cu copilul) si despre bedsharing (dormitul in acelasi pat cu copilul), punctul central este pericolul (asfixierea). [Nota mea: nu in Romania, la noi punctul central este teama de a oferi iubire, teama de "rasfat", dorinta de "dresaj", teama de a nu fi in rand cu lumea, ideea gresita ca ar trebui sa doarma toata noaptea si ca langa mama nu o va face, si frici bizare ca bebelusul sa nu atinga haine de pat atinse de parinti, ideea stupida de sterilizare.] Dar exista numeroase beneficii raportate. Programul de cercetare al Dr. James McKenna a demonstrat multiple beneficii (vezi pagina lui de internet aici).

Unul dintre beneficiile de a fi langa bebelus este faptul ca il poti trezi pe bebelus daca acesta nu mai respira. Intr-o lucrare din 2007, McKenna si Volpe au prezentat o cercetare calitativa. Lucrarea a inclus numeroase descrieri ale familiilor care dormeau in acelasi pat sau in aceeasi camera cu copilul.

Cateva familii au scris cum modul in care au culcat copilul aproape i-a salvat acestuia viata pentru ca au putut observa ca bebelusul nu mai respira. Dam cateva citate chiar de la parinti (de la pag. 377-380). Observati cum parintii si-au urmat intuitia.

(1) Copilul nostru care are acum 5 ani se oprea din respirat fara nici un motiv vizibil pe parcursul primului lui an de viata. Cand il ridicam, lua o gura de aer. Acum are un astm foarte grav. Noi credem, si doctorul a fost de aceeasi parere, ca el in primul an a trecut printr-un fel de pre-astm. Sunt sigura ca fara o monitorizare atat de atenta si fara miscarea constanta a noastra in pat, consecintele ar fi fost serioase.

(2) Dormim in aceeasi camera cu copilul nostru de 2 ani. Cand avea 5 luni m-am trezit noaptea si am observat ca fiul meu era albastru. Nu era NIMIC in jurul lui, era deasupra paturicii, intr-o bluza, si nu respira. L-am ridicat si i-am dat cateva ghionturi pe spate si a inceput sa planga. L-am dus la spital si doctorul a concluzionat ca a avut un dop de mucus. Daca ar fi fost in patul lui nu as fi stiut si l-as fi pierdut. Din acea zi am inceput sa credem in mod FERM in co-sleeping. Daca fiul meu ar fi murit in acea noapte as fi fost impacata sa stiu ca ultimul miros simtit a fost al parintilor, ca ultima lui masa a fost laptele meu si ca n-a fost singur. Ca a fost inconjurat de dragoste. Ma rog la Dumnezeu sa ni-l lase si sunt atat de recunoscatoare ca am fost un parinte lenes si l-am lasat pur si simplu in patul meu.

(3) Fiica mea a avut faze clare de oprire a respiratiei si se ineca in somn si la trezire de multe ori. Era foarte inspaimantator si s-a intamplat chiar si cand dormea vertical intr-un scaun de masina. Aceasta inecare nu avea loc niciodata cand era treaza. Era mult mai grava cand era intinsa pe spate, asa ca adeseori am dormit semi-inclinata pe o perna, cu ea pe burtica pe pieptul meu. Aceasta pozitie ii mentinea libere caile respiratorii. Pe burta la un unghi de 45 de grade era cea mai buna pozitie pentru ea, mai ales in perioadele de eruptii dentare, pentru ca la fiecare dinte iesit avea mult mucus impreuna cu o stare febrila.

(4) Cred ca fiica mea mai mica nu ar fi in viata azi daca ar fi dormit departe de noi. A fost un copil dat in plasament de la nastere. A fost diagnosticata cu restrictie de crestere intra-uterina, dar a crescut bine timp de 8 saptamani. Apoi a inceput sa tuseasca ocazional. Tusea era inspaimantatoare, dar aparea doar de 2-3 ori pe zi. Nu avea febra sau alte simptome, si parea bine, se comporta normal intre accesele de tuse. Am dormit cu ea pe piept ultimele doua nopti inainte sa fie internata cu tuse convulsiva (pertussis) (boala care a fost diagnosticata dupa doua zile de teste efectuate la insistentele mele de catre medicul ce avea incredere in judecata mea). Sunt sigura ca daca ar fi dormit in alta parte s-ar fi inecat in liniste si ar fi murit intr-una din acele nopti de dinainte de diagnostic. (Atatia parinti ai bebelusilor care au murit de SIDS spun "a avut doar o mica tuse").



[Nota mea: Dumnezeule, tocmai mi-am amintit cum inainte de diagnosticul lui David de pneumonie el putea dormi doar semi-inclinat pe pieptul meu. Radiografia a aratat ca avea plamanii plini de lapte, la spital ajunsesem in insuficienta respiratorie. Pai el daca nu si-ar fi cerut asa hotarat nevoia de a fi tinut la verticala s-ar fi inecat cu laptele din plamani cum se ineaca multi copii in somn, la orizontala, dupa ce in ziua anterioara au inghitit apa (secondary drowning). Gandul ca el ar fi putut sa nu rada acum in hohote mi se pare imposibil de acceptat. Si da, in prima luna de viata de cate ori il puneam la orizontala ii venea lapte in gat si in nas, curgea lapte din nari, se ineca si il ridicam repede. Daca l-as fi culcat in alta camera, David acum nu ar mai fi...]


(5) Cand copilul nostru mai mare avea aproximativ 6 saptamani, m-am trezit si l-am surprins inecandu-se langa mine. Era pe spate, regurgitase si nu isi putea elibera gura de lapte. Nu a scos niciun sunet - nu stiu ce m-a trezit. L-am intors pe o parte, laptele a iesit afara si apoi a fost bine. Sincer nu stiu daca ar fi putut sa isi elibereze caile respiratorii singur sau nu. STIU insa ca daca ar fi fost in alta camera nu m-as fi trezit sa il ajut.

(6) Nu am dormit impreuna cu primul meu copil intentionat pana cand a avut vreo 9 luni. Privind inapoi cred ca aceasta perioada de noua luni a fost singura data cand am crezut ca dormitul cu copilul poate fi periculos.  (Copilul meu a avut un fren lingual scurt, diagnosticat de pediatrul lui, dar nimeni nu stia ca acest fren ii va crea probleme cu alaptarea. Din moment ce era un sugar atat de ineficient, trebuia sa stea la san continuu zi si noapte. S-a dovedit ca aceasta a fost o binecuvantare pentru ca asa a trebuit sa invat sa dorm cu el, ceea ce a dus la faptul ca am dormit apoi cu toti copiii nostri si toti au putut beneficia de pe urma cosleepingului.) Desi am incercat sa fac ceea ce e tipic american - sa il fac sa doarma in patut - nu am avut succes si nu a stat niciodata mai mult de 10-20 de minute in el pe noapte, il alaptam in sezut in pat, incercand sa stau treaza ca sa il pot pune in patut cand parea adormit. Era extenuant si o data l-am scapat cand am adormit stand asa, si el a cazut pe podea. Dupa acel episod am abandonat ideea de a sta treaza in timp ce-l alaptam! Mi-am dezmembrat patul, am pus salteaua pe podea si am inceput sa-l alaptez stand intinsa pe o parte. Cand copilul meu avea cam 9 luni am abandonat complet ideea de a-l adormi intr-un patut si acela a fost inceputul eliberarii familiei noastre de nazistii somnului.

(7) M. dormea sprijinit mai sus la varsta de 2 luni din cauza refluxului gastroesofagian. A cazut o data de pe mica saltea pe care o foloseam pentru a o sustine si a stat atarnata de ea cu fata in jos. Imediat m-am trezit (foarte interesant, avusesem un vis in care fiul meu V. mi-a spus sa ma trezesc pentru ca M. este in pericol) si am putut s-o pun inapoi pe spate. V. s-a trezit de mai multe ori cu o tuse foarte grava, fiind incapabil sa respire. Ma indoiesc ca am fi putut sa-l auzim daca ar fi dormit in alta camera. De cate ori sunt bolnavi, faptul ca sunt chiar langa mine ma ajuta sa stiu, pe tot parcursul noptii, ca sunt in regula si ca nu sunt in vreun pericol. Daca ii culc langa mine, acest lucru ii permite copilului bolnav sa suga cat are nevoie pe tot parcursul noptii. Ambii copii se trezesc putin noaptea si, daca nu sunt lipiti de noi, se intind sa ne simta, ca sa se asigure ca suntem acolo. Nu mi-i pot imagina cum ar cauta intr-un pat gol.

Pentru a citi mai multe istorisiri ale parintilor sau mai multe detalii despre studiu, vezi linkul de la bibliografie.


Desigur, trebuie sa dormim in siguranta cu copiii. Pentru mai multe informatii, cititi aici. (Si alte referinte mai jos)

Alte postari in seria de somn de pe site-ul Psychology Today:

(pe masura ce le voi traduce, voi inlocui linkurile cu postarile traduse) 

 

Sleep Training – Dresajul bebelusilor pentru somn: Greseli pe care le fac “expertii” si parintii
 

“Lasati culcati bebelusii care plang” – e un sfat atat de gresit 

Metode simple de a calma un bebelus ce plange

 
Somnul normal al bebelusului: 1.Metoda de hranire si dezvoltarea

Somnul normal al bebelusului: 2. Schimbarea modelelor

Somnul normal al bebelusului: 3. Comportamente normale ale parintilor si de ce acestea nu ii vor dauna copilului tau

Somnul normal al bebelusului: 4. Importanta alaptarii pe timpul noptii

Somnul normal al bebelusului: 5. Mai multe despre modul normal de adormire

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma - 1

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma – 2. Oboseala?

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma – 3. Pregatind reusita

SIDS: Risks and Realities

- nu il voi traduce pentru ca e prea lung si nu prezinta interes pentru  parintii romani. Vezi explicatia din nota de mai sus. 

Dormitul in acelasi pat cu bebelusii: ce e atat de senzational? 

Dormitul impreuna cu copilul in pat sau in camera ii poate salva viata

 

Pericolele lăsării bebelușului să plângă singur
 


Dr. Darcia Narvaez este Profesor de Psihologie la Universitatea Notre Dame si Director Executiv al revistei Journal of Moral Education.