Despre Michael Thompson + un giveaway!

Cand Otilia m-a intrebat daca vreau sa scriu despre Conferintele lui Michael Thompson in Romania am acceptat imediat, pentru ca am mare incredere in Otilia. Desi, cu rusine spun, nu stiam cine e Michael Thompson. Intre timp am cercetat cine e acest autor si imi place, abia astept sa-i citesc cartile. De ce? Cine e el? Daca mai sunt cititori de-ai mei care nu il cunosc, sper sa va lamuresc putin.

Cine e Michael Thompson? Ce a scris el?

Este psiholog la o scoala. Psihoterapeut clinician.  Scrie Otilia ca a aflat despre Michael Thompson de la Larry Cohen, autorul renumitei carti Playful Parenting. Si eu am ramas surprinsa sa citesc ce scrie Larry Cohen despre Michael Thompson, pentru ca as fi fost sigura ca Larry e mai faimos si mai experimentat. 

A scris 9 carti in special despre cresterea baietilor, dintre care cele mai renumite sunt urmatoarele 7:

•  “Raising Cain – Protecting the Emotional Lives of Boys” (mi se pare un titlu genial)
•  “Best Friends, Worst Enemies – Understanding the Social Lives of Children”
•  “Mom, They’re Teasing Me – Helping Your Child Solve Social Problems”
•  “It’s A Boy! Your Son’s Development from Birth to Age 18”
•   “Speaking of Boys. Answers to the Most-Asked Questions About Raising Sons”
•   “The Pressured Child – Helping Your Child Find Success in School and Life”
•   “Homesick and Happy – How Time Away from Parents Can Help a Child Grow”

In momentul in care am aflat aceste lucruri deja mi s-a aprins un beculet. Am doi baieti, foarte diferiti unul de altul, cel mare mai sensibil, cel mic pare a fi mai hotarat. Mai voiam doar sa stiu daca indicatiile lui Michael Thompson nu sunt contrare cu filozofiile de parenting care descriu modul in care imi cresc eu copiii (natural parenting / attachment parenting / continuum parenting / gentle parenting / peaceful parenting / evolutionary parenting). Din cate am citit, abordarea lui Michael Thompson se muleaza perfect pe aceste filozofii de parenting, in primul rand pentru ca onoreaza trairile emotionale ale baietilor, si in al doilea rand pentru ca promoveaza independenta lor la timpul potrivit. Stiu, unii nu considera ca aceste filozofii de parenting promoveaza candva vreo independenta, dar vreau sa abordez intr-o postare separata diferenta dintre attachment parenting si helicopter parenting.

Abia astept sa-mi cumpar cartile ce se traduc in limba romana in aceasta vara, in intampinarea conferintei. Mie imi place sa citesc si sa cercetez si in limba engleza, insa sotul meu are alte hobby-uri, nu parenting-ul, asa ca pentru a-l atrage sa citeasca ceva despre parenting, voi avea nevoie de cartile in limba romana. Parintii mei au tendinta sa mearga mai mult inspre helicopter parenting cu nepotelul lor mai mare, ei nu stiu deloc limba engleza, asa ca sunt chiar nerabdatoare sa le ofer aceste carti pentru lectura. Sunt sigura, din cate am citit pana acum despre aceste carti, ca voi avea multe de invatat din ele, si referitor la cresterea copiilor mei, si referitor la intelegerea diferentelor dintre mine si sotul meu, de ce nu?

Cand am inceput sa rasfoiesc articole despre cartile lui Michael Thompson am fost putin intrigata. Mi se parea ca abordeaza doua chestiuni total opuse. Pe de o parte militeaza pentru acceptarea si onorarea sensibilitatii baietilor, a emotiilor lor, sa nu ii mai consideram duri, solitari, prea-puternici, ci sa le permitem noi, ca societate si familie, dreptul de a-si manifesta emotiile fara sa-i consideram “feminini”. Doar asa ei vor putea inflori si evolua conform personalitatii lor si doar asa vor putea fi empatici si iubitori in viata. Pe de alta parte, Michael Thompson spune ca in scoli elevul-model este un model standard feminin, cineva care sta bland, e ascultator si linistit. Pe cand baietii au o nevoie fizica intensa de miscare, de competitie in locul cooperarii, de lupte, de independenta. Nepermitandu-le aceste manifestari, le inhibam propriul “eu”, ii frustram, le generam angoase emotionale, dar si boli. Asa ca, dupa ce am citit aceste aspecte, m-am intrebat in prima faza daca nu cumva acestea se contrazic reciproc, cum putem sa vorbim despre sensibilitatea baietilor si despre violenta lor in acelasi timp? Si cum consider eu ca toate acestea sunt in concordanta cu Attachment Parenting-ul? Foarte bine, concluzia este ca societatea in general nu le permite baietilor nicio manifestare emotionala, nici din categoria “soft” (“esti fetita? De ce plangi?”), nici din categoria “tough” (“ia nu va mai jucati asa violent”), inhibandu-le orice manifestare, cu consecinte grave pe termen lung. Michael Thompson ne spune de ce si cum sa onoram ORICE fel de emotie a baietilor nostri. Banuiesc ca nu mai trebuie sa explic de ce aceasta gandire imi pare a fi in concordanta cu Attachment Parenting-ul.

“Baietii au nevoie de doua lucruri, pe care tindem sa le uitam atunci cand ne concentram doar asupra abilitatilor lor fizice si asupra nivelurilor lor de activitate intensa: ei au nevoie de mai multa atingere si de mai multa conversatie.”  -- Dr. Michael Thompson.

Un studiu interesant spune ca bebelusii si copiii sub 3 ani sunt imbratisati mai des decat copiii mai mari (guilty as charged, dar nu numai din vina mea, nasterea lui David l-a indepartat pe Alex putin de mine). Baietii mai mari primesc cele mai putine imbratisari. 17% dintre parintii baietilor de 12-15 ani care au participat la acest studiu nu isi imbratisau NICIODATA copiii baieti. Tatii erau de doua ori mai dispusi sa-si imbratiseze fiicele de 12-15 ani decat fiii de aceeasi varsta. Ceea ce e trist, considerand ca oxitocina, hormonul atasamentului se secreta in primele 20 de secunde ale unei imbratisari, la fete si femei, insa doar dupa 1 minut de imbratisare la baieti si barbati (toate fanele lui Odent sunt pasionate de oxitocina, stiti doar cat e de importanta). Bebelusii baieti cer imbratisari cand au nevoie. Insa baietii mai mari, probabil conditionati deja de societate, cauta semnale date de parinti pentru a initia o imbratisare. Daca simt ca parintii sunt stanjeniti de imbratisari, ei nu le mai cer, si isi satisfac nevoia puternica de contact fizic prin agresiune. Si reciproca e adevarata, de multe ori comportamentul agresiv dispare cu o simpla imbratisare din suflet. Stiu ca Otilia a vorbit de multe ori si despre rough-housing (joaca mai dura, cu mult contact fizic) ca modalitate de apropiere fizica intre parinti si baieti. Cautand pe blogul ei un articol potrivit (e greu sa gasesti informatia cand fiecare postare e plina de informatii bune :)) ), am gasit unul bun, vi-l dau chiar daca nu e despre rough-housing, se potriveste cu acceptarea emotiilor copiilor si cu jocuri cu mult contact fizic, copiii simt o nevoie puternica, dureroasa chiar, de mult mult contact fizic.

Pe langa emotiile si energia baietilor, nu trec neabordate de Michael Thompson si alte chestiuni stresante pentru parintii de baieti: hartuirea (bullying), prieteniile intre baieti, problemele scolare si permiterea independentei. Acum intelegeti de ce sunt nerabdatoare sa citesc aceste carti, nu? Pentru ca daca in perioada de bebelusie m-am putut baza pe instinctul nou-descoperit, avand in vedere faptul ca la nastere suntem aceleasi mamifere ca in urma cu mii de ani, simt ca pentru baietii mai mari instinctul e si mai afectat de societatea din jur, si la noi parintii, si la ei, la copii.

Dr. Katherine Weinberger, o cercetatoare din filmul documentar Raising Cain spune ca baietii sunt mai vulnerabili decat fetele in primele luni de viata. Weinberger a descoperit ca majoritatea bebelusilor de sex feminin se pot calma singure in cazuri stresante, dar baietii nu. Baietii se suparau mai tare, plangeau mai des si nu erau capabili sa se calmeze singuri. Desi ne asteptam ca baietii sa fie duri, se pare ca sunt extrem de vulnerabili si de sensibili, pentru ca in studiul lui Weinberger reactionau foarte puternic la schimbarile de expresie ale mamelor lor. Asadar baietii simt toata gama de emotii, inclusiv cele considerate “non-masculine”, cum ar fi frica, rusinea, umilirea si incertitudinea. As fi bogata daca as castiga un ban pentru fiecare mama care a avut primul copil fata si al doilea baiat si care dintr-o data imi spunea ca nu intelege, al doilea copil e total diferit, e extenuata fizic si psihic, e la pamant, cel mic plange mult, e nervos, e energic, se arunca de peste tot, e frustrat din orice motiv, urla din nimic, etc.

O sa mai scriu despre Michael Thompson, as vrea sa abordez, cum am zis mai sus, aplicarea filozofiilor lui in diferenta dintre Attachment Parenting si Helicopter Parenting, si as vrea sa spun ce am gasit despre Homeschooling, daca tot scrie el despre viata sociala si scolara a copiilor.

Mai multe informatii despre conferinta aici si aici. Michael Thompson e adus in Romania de Otilia Mantelers si de emisiunea Totul despre mame.

"Este timpul să schimbăm optica prin care privim viaţa emoţională a copiilor. În cadrul conferinţelor, părinţii vor aprofunda feluri în care să se (re)apropie de copiii lor, astfel încât să îi ajute în relaţia cu grădiniţa şi şcoala, în latura complicată a vieţii care de multe ori rămâne o necunoscută pentru părinţi: prieteniile, dinamica grupurilor care se formează la şcoală, fenomenul de bullying (intimidare) şi agresivitatea socială", a declarat Otilia Mantelers, trainer de Playful Parenting, formator acreditat CNFPA.

Vor fi doua zile de conferinta, in 21 si 22 septembrie 2013. In cele doua zile puteti participa la urmatoarele sesiuni:

1.       Relaţia Copil – Şcoală şi Cum Cultivăm Responsabilitata Copiilor

2.       Natura Băieţilor (Raising Cain): Cum Protejăm Viaţa Emoţională a Băieţilor

3.       Mic Dejun cu Tăticii

4.       Viata Sociala si Emotionala a copiilor.

Detalii amanuntite despre ce contine fiecare sesiune, detalii legate de pret (daca va inscrieti din timp beneficiati de o reducere), puteti citi aici. Va puteti inscrie aici.

Eu am primit invitatie la aceste conferinte (ce mandra am fost, m-am laudat familiei o zi intreaga :D). Dar cum nu voi putea veni in septembrie in Bucuresti, vreau sa dau cuiva aceasta ocazie. Puteti deci castiga participarea la una din 1. 2. sau 4. de mai sus + participarea taticului la 3. (micul dejun). Deci doua bilete sunt de fapt. Sau, daca esti un cititor tatic al blogului meu, si vrei sa participi doar tu, iti poti alege una din 1, 2 sau 4,  + 3.

Conditii de participare la acest giveaway:

• Sa aveti cel putin un fiu minor.

• Sa comentati la aceasta postare, spunandu-mi de ce vreti sa participati. Sper sa imi placa un raspuns doar. Daca imi plac mai multe, voi trage la sorti.
• Sa puteti participa in 21 si 22 septembrie, logic.
• Sa va exprimati dorinta imediat dupa castigare, la care din cele 3 conferinte vreti sa participati (1, 2 sau 4).  
• (Optional) sa imi scrieti un guest-post pe blog dupa conferinta, in care sa-mi faceti in ciuda cum a fost :D.
• (Optional) daca se pot cumpara carti cu autograf, sa-mi trimiteti si mie, dupa ce vi le platesc prin transfer bancar.

Inscrierea incepe acum si se incheie in 10 iulie, ca daca nu castigati sa apucati sa va rezervati un loc la conferinta la pret redus, pana in 15 iulie.