Despre avort din nou

Am citit azi acest articol al Sperantei Farca si nu numai ca mi s-a parut foarte interesant, dar mi-a adus aminte de acea propunere ce umbla pe internet in urma cu cateva luni, de a putea omori si bebelusii, pentru ca inca nu sunt persoane.

Nu am scris atunci nimic, nici nu am dat linkuri pe facebook, pentru ca mi s-a parut o idiotenie prea mare ca sa-i acord atentie. Dar pe tema respectiva au scris foarte frumos Mamituni si The Alpha Parent (poza cu Stephen Hawkings e super :D). Si tot am vrut sa va dau linkurile astea doua, sunt cele mai faine pe acest subiect, dar am uitat pana acum cand am citit articolul Sperantei Farca. Eu personal consider embrionul si fatul o persoana, si in general avortul mi se pare tot o astfel de crima, ca si uciderea unui bebelus care inca nu poate sa se apere in nici un fel. Nu vorbesc de situatiile tragice, cand de asta atarna viata mamei, sau cine stie ce alte circumstante grele. Vorbesc de neasumarea responsabilitatii, pentru ca la fel am putea atunci sa le dam dreptate si acestor oameni de stiinta si sa omoram si bebelusii de cateva luni, pentru ca ne credem prea tineri sau prea altfel ca sa putem sa mai avem grija si de un bebelus.

Revenind la avorturi, eu am scris pe tema asta aici. Ce as mai putea spune, legat de noul proiect de lege, care propune o consiliere psihologica inainte de avort, e ca sunt de acord! Multe femei nu stiu nimic despre sarcina, chiar nu considera ca au un mic bebelus in burtica lor! In sarcina cu Alex, ii spuneam saptamanal mamei mele evolutia “bebelusului”, ca la 5 saptamani incepe sa-i bata inimioara, ca la 6 saptamani deja i se formeaza mainile, picioarele, ochii, urechile, si milioane de celule neuronale, ca la 8 saptamani deja i se formeaza si incheieturile de la coate si genunchi, ca imediat incepe sa se miste, sa se joace, sa isi suga degetul,... Si mi-a zis atunci ca daca inainte de revolutie ar fi stiut femeile acele detalii, sigur erau mai putine care ar fi facut avort.

Acum cu atat mai mult, cand sunt atatea mijloace contraceptive, mi se pare esential ca femeile sa stie ca fatul simte durerea atunci cand e aspirat si rupt in bucati. Sunt constienta ca vor fi multe femei care si asa vor face avort, dar ma gandesc ca nu vor mai ajunge acolo si a doua oara. Consilierea psihologica mi se pare foarte potrivita si pentru tinerele speriate. Psihologul nu e pus acolo sa le lamureasca sa nu faca avort, ci sa le ajute sa isi limpezeasca gandurile, sa le ajute sa fie impacate cu decizia lor, indiferent care ar fi ea, sa nu ramana acel avort o rana deschisa in sufletul lor. Cel putin eu asa vad situatia. Este vorba de un act violent nu numai asupra fatului, ci si asupra mamei. Daca nu ai nevoie de consiliere in acele momente, apoi nu stiu cand ai avea alta data. Si chiar cred ca vor fi mai putine avorturi, pentru ca sunt atatea femei care de fapt nu vor sa faca avort, dar sunt prea speriate sa isi puna gandurile in ordine si sa vada imaginea de ansamblu, sau nu au curaj sa-si sustina punctul de vedere in fata familiei...