Săptămâna aceasta mi-a venit să dau share pe Facebook unui articol, dar îmi venea să citez în descrierea linkului aproape tot articolul. Așa că nu mai bine îl traduc, să fie disponibil pentru mai multă lume? Era menit să apară în Săptămâna Internațională a Alăptării, însă niște probleme de sănătate în familie m-au întârziat.
Autor: Anna Burbidge pentru La Leche League Marea Britanie, în 1 iulie 2015.
Articol tradus de aici.
Alăptarea este norma biologică. Laptele matern este potrivit într-un mod unic pentru bebelușul uman și încă se fac descoperiri despre modul în care interacționează cu nou-născutul pentru a-i oferi o dezvoltare optimă. Timp de mii de ani femeile au dat naștere copiilor și i-au alăptat, sprijinite de un grup unit de familie și prieteni. Dacă apăreau dificultăți, mamele erau înconjurate de alte persoane care le ajutau. Ce s-a întâmplat ca să se schimbe statutul alăptării dintr-o parte naturală a maternității în ceva care adeseori cauzează constrângere, vinovăție și negativitate?
Nu putem ignora faptul că alăptarea este cauza multor anxietăți între mame și este subiectul unor dezbateri înfocate. Cu siguranță subiectul trebuie abordat din moment ce atâtea noi mame consideră alăptarea ca fiind dificilă și sfârșesc simțind că au eșuat; când de fapt societatea a eșuat în a oferi sprijinul potrivit la momentul potrivit. Femeile care încheie alăptarea înainte să vrea acest lucru pot rămâne cu sentimente negative și de obicei este blamată presiunea ce se pune pe femei să alăpteze.
Poate totuși întrebarea ar trebui pusă dintr-o altă perspectivă. Ce s-a întâmplat în societatea noastră astfel ca femeile să simtă că alăptarea e o constrângere și nu ceva ce ele se așteaptă să facă după ce nasc?
Înlocuirea laptelui matern cu formula de lapte praf
Declinul alăptării a început cu apariția formulei de lapte praf pentru bebeluși. Când s-au creat primele substitute din lapte artificial la finalul anilor 1800, nu erau gândite pentru a fi folosite la scară mare. Erau un mod util de a folosi surplusul din industria laptelui și se foloseau în particular pentru a hrăni orfanii sau bebelușii abandonați care nu aveau alte posibilități de hrănire. Doicile erau în declin pentru că se aflase că diverse boli pot fi transmise de la doică la bebeluș și viceversa.
Producătorii de formule de lapte praf și-au dat seama în curând că ar putea exista o piață mai mare pentru produsul lor și au început să-l vândă mamelor ca o îmbunătățire a laptelui matern și ca ”cel mai bun mod prin care o mamă modernă își poate hrăni bebelușul”, fără nicio dovadă, desigur, pentru aceste afirmații. Femeile vor mereu să facă ce e mai bine pentru copiii lor și au crezut că formula de lapte praf era noua modalitate, îmbunătățită, de a merge înainte. Alăptarea a devenit ”demodată” și ceva ce doar femeile sărace ar putea face. Pe măsură ce din ce în ce mai multe femei își hrăneau bebelușii cu formule de lapte praf și se puteau vedea din ce în ce mai puține femei alăptând, cunoștințele comune ale societății despre alăptare și încrederea în alăptare s-au pierdut.
Pe măsură ce femeile au început să se mute departe de familiile lor și s-au înconjurat de prietene care și-au hrănit bebelușii cu biberonul, nu au mai avut la cine să apeleze pentru sprijin, situația devenind un cerc vicios de încredere în scădere în ceva ce înainte era luat de bun implicit. Folosirea corpului femeii în publicitate a mai adăugat greutate sentimentului că alăptarea e ceva inacceptabil public. Sânii puteau fi arătați pentru a promova aproape orice, dar folosirea lor pentru a hrăni un bebeluș cauza proteste.
Nevoia de sprijin
În anii '70 rata alăptării în Marea Britanie era la 28% și acest procent includea chiar și bebelușii care au fost puși la sân o singura dată. Totuși multe femei încă voiau să alăpteze și au ajuns să fondeze organizații pentru a oferi sprijinul de care nu avuseseră parte. În ultimele decenii a fost nevoie de un efort comun din partea cadrelor medicale dedicate și a consultanților voluntari de alăptare pentru a încerca să ofere femeilor informațiile și sprijinul pe care nu îl puteau primi din alte părți.
A oferi acest sprijin foarte necesar este definit acum de regulă, deseori în moduri neplăcute, ca presiune. Și totuși, nu sprijinitorii alăptării creează această presiune. Ei nu au creat laptele matern și nu încearcă să convingă mamele să-l folosească pentru a-și hrăni bebelușii. Deși unele femei știu că alăptarea nu e pentru ele și deși un mic procent au probleme de alăptare, când majoritatea femeilor dau naștere, organismele lor produc lapte și sunt pregătite să alăpteze. Un bebeluș se naște așteptându-se să fie alăptat. Instinctul natural al femeii și funcțiile ei biologice care se declanșează îi spun să își alăpteze bebelușul. Dacă se oprește înainte să vrea acest lucru (și nu presiunea de a alăpta) pot uneori determina o femeie să simtă vină, tristețe și depresie, probabil din cauza schimbărilor hormonale din corpul ei și din cauză că îi lipsește relația de alăptare.
Alăptarea și depresia postnatală
Un studiu publicat în august 2014 în revista medicală Maternal and Child Health a descoperit că mamele care și-au planificat să alăpteze dar nu au reușit aveau o probabilitate de două ori mai mare de a suferi de depresie, față de mamele care nu și-au planificat să alăpteze și nu au alăptat. Femeile care și-au alăptat bebelușii aveau o probabilitate cu 50% mai mică de a suferi de despresie postnatală decât mamele care nu au alăptat. Beneficiul în procente creștea pentru fiecare săptămână în plus de alăptare.
Studiul confirmă faptul că mamele care au vrut să alăpteze dar nu au reușit au nevoie de multă înțelegere și mult sprijin. Și arată faptul că acum nu prea există ajutor specializat calificat pentru aceste mame, iar acest fapt ar trebui cunoscut de către instutițiile medicale pentru a putea oferi sprijin corespunzător.
În cartea sa, Depression and New Mothers, Dr. Kathleen Kendall-Tackett, consilier de alăptare IBCLC, raportează că ratele depresiei sunt mai scăzute la mamele care alăptează decât la cele care nu alăptează (2). De asemenea, notează că alăptarea protejează sănătatea mentală maternă pentru că reduce răspunsul la stres. Ea explică cum stresul și oboseala pot crește riscul depresiei, dar scăderea stresului poate fi protectoare. Aici e situația unde alăptarea poate face diferența.
Kendall-Tackett afirmă că alăptarea protejează de asemenea și bebelușii de efectele dăunătoare ale depresiei materne. Un motiv aparent pentru această descoperire este că prin simpla alăptare, mamele sunt mai predispuse să își atingă bebelușii, să îi mângâie și să aibă contact vizual direct cu ei. O altă explicație posibilă pentru efectele benefice include eliberarea unor anumiți hormoni care le fac pe mame să se simtă mai bine atunci când se produce laptele. Acesta este încă un motiv bun pentru a le încuraja pe mame să continue să alăpteze și când sunt deprimate.
Presiunea laptelui praf
Întrebarea care ar trebui probabil pusă este ”unde este în această discuție presiunea pusă pe femei de către companiile producătoare de formule de lapte praf?”. Deși promovarea laptelui praf pentru bebeluși sub șase luni este interzisă, e foarte normal să întâlnești reclame pentru lapte de continuare care dau o impresie foarte clară că un bebeluș va fi hrănit cu lapte praf în mod implicit la șase luni (o dată ce mama a ”făcut tot ce a putut” și ”este pregătită să meargă mai departe”, iar dacă ”merg mai departe” sunt ”minunate”). Laptele de continuare a fost produs de companiile de lapte praf doar după ce a fost introdusă interdicția de a face reclamă la formulele de lapte praf pentru bebelușii sub șase luni. Organizația Mondială a Sănătății a emis o declarație care atenționează faptul că formulele de lapte praf de continuare nu sunt necesare și sunt nepotrivite ca înlocuitor pentru laptele matern după șase luni.
Unde e mențiunea tuturor presiunilor subliminale care indică faptul că un bebeluș va fi, cel mai probabil, hrănit cu biberonul - folosirea biberoanelor ca simbol pentru camerele de schimbat bebelușii sau pentru camerele de hrănit bebelușii sau pe mașini de spălat să indice ciclul delicat de spălare, etc? Biberoanele sunt văzute la televizor, în reclame, în articole. Sunt incluse în jucăriile copiilor și folosite în cărți.
Discuția despre constrângere pare a fi mereu unilaterală. Deseori mamele spun celor din organizațiile de alăptare că în primele ore de după naștere, obosite și epuizate emoțional, speriate că bebelușii le sunt flămânzi, au cedat presiunii de a da bebelușului biberonul cu lapte praf. Acest fapt le subminează imediat încrederea în abilitatea lor de a alăpta și deja plantează o sămânță că nu vor putea alăpta. Cadrele medicale ocupate e posibil să nu aibă timpul pe care și l-ar dori să-l petreacă cu mamele, sau să le explice cum poate dura puțin timp până când se vor acomoda la viața cu bebelușul. Adeseori femeile primesc informații contradictorii și sfârșesc a fi îngrijorate și confuze.
Odată ajunsă acasă, prieteni binevoitori și rude îi sugerează repede noii mame să îi dea bebelușului lapte praf sau se oferă să aibă grijă de copil cât timp mama se odihnește. Nu e suficient să le dăm femeilor informații despre importanța alăptării dacă, atunci când se naște bebelușul, nu există stabilit suficient sprijin pentru a le ajuta să reușească.
E momentul să schimbăm complet această polemică
Poate e momentul să ne întrebăm cine pune de fapt presiuni asupra noilor mame și cum au ajuns femeile să aibă o încredere atât de subminată în capacitatea lor de alăptare încât acceptă de la început că vor ajunge probabil să își hrănească bebelușii cu formula de lapte praf, chiar dacă atât de multe sunt lăsate în mod greșit să se simtă vinovate. Laptele praf are rolul său pentru femeile care au luat o decizie definitivă că nu vor să alăpteze și, așa cum a fost inițial creată, pentru procentajul mic de bebeluși care nu pot fi hrăniți altfel. Dar nu ar trebui să dețină poziția implicită, ceva la care femeile mai mult ca sigur vor avea nevoie să apeleze pentru că ele cred că alăptarea e prea dificilă.
Ceea ce vor majoritatea femeilor e să își atingă propriul lor scop legat de alăptare. Poate vor să alăpteze timp de o lună, șase luni sau poate mai mult. Numai prin crearea unei societăți în care toate femeile au încredere în abilitatea lor de a alăpta până când doresc să se oprească vom elimina negativitatea care pare să planeze deasupra alăptării pentru multe mame. Cu siguranță e timpul să schimbăm complet această polemică și să ne întrebăm ce putem face pentru femei pentru ca ele să accepte din nou alăptarea ca fiind dreptul natural al lor și al bebelușilor lor și să se bucure de ea ca parte din călătoria lor în lumea maternității.
1. Borra, C., Iacovou, M. and Sevilla, A. “New Evidence on Breastfeeding and Postpartum Depression: The Importance of Understanding Women's Intentions”. Maternal and Child Health Journal: 20 Aug 2014
2. Dennis and McQueen, 2009
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu