Oradea – noiembrie 2013

In 2 noiembrie scriam ca s-a implinit 1 an de cand am mers la Oradea sa-l nasc pe David. Si mi-am cam scris acolo emotiile ce ma iau de cate ori imi amintesc acele zile. Desi dupa excursia de la Budapesta din octombrie si dupa inca vreo 3 zile la Napradea la inceputul lunii noiembrie eu nu mai aveam niciun chef de bagaje si deplasari cu masina cu doi copii, Relu a insistat sa mergem pana la Oradea in apropierea aniversarii lui David, macar acum in primul an. Si bine a facut, pentru ca ne-am creat noi amintiri, iar oboseala am uitat-o.

Asadar in 6 noiembrie am mers la Oradea.

Am mancat foarte bine si in local, si la pachet (e non-stop) la Casa Piratilor. Alex a fost incantat de decor. Intr-una din seri Relu a vrut sa-i arate lui Alex un restaurant cu decor din vestul salbatic (cowboy si pieile rosii), si ne-a dus pe Republicii la Restaurantul El-Dorado. Prea mult fum pentru gustul meu. Am scris si in postarea din noiembrie ca in Oradea nu exista un restaurant in care sa poti manca fara sa inghiti nori de fum, mi se pare ingrozitor. Nu cer un intreg restaurant pentru nefumatori, dar sa existe posibilitatea separarii. Sa intri intr-un restaurant de lux (ma refer la cele incercate in 2012, nu acum) si sa traiesti cu impresia vizuala si olfactiva ca esti intr-o carciuma nu e deloc placut. La Casa Piratilor sunt sigura ca e la fel, dar atunci cand am mancat acolo nu era o ora potrivita pentru multi clienti, am avut noroc sa fie putine mese ocupate.

Hotelul (Impero) a fost ales luand in considerare 3 aspecte: pretul rezonabil, posibilitatea sa dormim toti 4 intr-o camera / un apartament, si apropierea de punctele de atractie: gradina zoologica si centrul orasului. Ne-a placut mult hotelul. Ne place sa putem dormi cu copiii ori intr-un pat imens, ori in doua paturi duble nedespartite de un coridor. Apartamentul a fost la mansarda, foarte mare, cu mult spatiu de joaca pentru doi copii foarte energici.

Locatia ne-a emotionat. Sa-mi fie mai usor, am scris numere pe harta:

1 – hotelul unde am stat acum

2 – gradina zoologica pe care am fi vrut s-o vizitam anul trecut, dar era in renovare, si care ne-a fost in plan si anul acesta

3 – locul unde am locuit anul trecut mai mult de o saptamana, locul unde am trait ultimele zile paradisiace cu Alex, locul unde am dormit prima data toti 4. Am fost doar cu masina pe Strada Primariei, dormeau copiii, altfel am fi vrut sa facem poza cu casa. Am stat doar o zi intreaga de fapt in Oradea si am prins o vreme capricioasa cu vant rece si puternic. Dar chiar si cu masina doar strabatand strada pe care o bateam zilnic emotionata in urma cu un an a fost... greu de descris in cuvinte. Cum fugeam burtoasa impreuna cu Alex pe acolo, cum il duceam uneori in brate...

4 – strada pe care am mers la spital in urma cu  un an, dar si acum, in vizita

5 – piata unde Alex hranea si fugarea porumbeii

6 – locul de joaca inghetat, ud si infrigurat la care am mers de cateva ori in 2012 din marea dorinta a lui Alex. Si unde am vizitat o expozitie de animale in prima zi, cu Relu. Acum, in 2013, in seara in care am mancat la restaurantul el-dorado, eu cu David am iesit mai repede din cauza fumului si am pornit spre casa pe jos pe traseul pe care stiam ca va veni si Relu cu masina. Dar am reusit sa ajung la hotel si ei inca erau la restaurant.Insa mi-a parut bine. Am trecut noaptea, pe strazile pustii, doar eu cu David, pe langa locul acela plin de amintiri.

7 – aici erau magazinele alimentare de la care ne aprovizionam in 2012

8 – in 9 noiembrie ne plimbam eu cu mami si cu Alex prin centru. Ne-am decis sa intram aici la Biserica cu Luna, pentru prima data dupa o saptamana de stat in Oradea, sa ne rugam. Doamna care vindea a reusit sa intre in vorba cu noi si sa afle ca am venit la Oradea sa nasc. Era sigura ca prin cezariana, din moment ce naturala nu se stie cand e. Mi s-a parut atat de interesant ca la mai putin de 24 de ore il aveam pe David in brate!

9 – si aici e un parc cu loc de joaca in care Alex s-a jucat vesel

10 – pe aceasta strada ma stresam la telefon cu doua doamne doctor in legatura cu analizele de toxoplasmoza de la nastere. Nu reusesc sa-mi scot din minte zona acum...

11 – pe aici mergeam zilnic cu Alex la plimbare, la fuga, catre magazine, catre un loc in care sa mancam sau in care sa ne rasfatam cu un fresh si un ceai.

12 – strada pietonala Republicii pe care isi facea tura zilnica de maraton dar si alergare-viteza. Libraria din care i-am cumparat anul trecut niste carti acum nu mai era...

Am profitat de harta sa povestesc si chestiunile emotionante, explicand de ce aceasta mica zona a orasului are asa o semnificatie aparte pentru noi. Se vede cat sunt de emotionata de acele zile impreuna cu Alex, si cat de mult ma bucur ca am ajuns sa stau o saptamana acolo cu el inainte de nastere... Si puteam sa continui cu amintiri din alti ani: in stanga imaginii, foarte aproape de hotel, e scoala militara absolvita de Relu. La zoo noi am mai fost in 2008, fara griji si fara copii. Revelionul 2007/2008 l-am sarbatorit excelent la Hotel Continental, un pic in afara imaginii in partea dreapta.

Revenind la 6 noiembrie, seara am mers la Maternitatea Pelican pentru ca atunci stiam sigur ca putem intra (era un curs de alaptare pentru mamici). Ce emotii cand am ajuns in holul in care venisem in 10 noiembrie dimineata la ora 4, apoi in lift, apoi in sectia cu saloanele mamelor! Desi am petrecut acolo in salon doar vreo jumatate de ora de travaliu si o singura noapte apoi impreuna cu David, aveam niste emotii greu de imaginat, inima imi batea sa-mi sara din piept. Era salonul in care Alex si-a vazut prima data fratiorul! Am trecut pe langa locul unde sta personalul de garda, il aveam pe David la piept si nu mi-a venit sa cred ca a trecut aproape un an de cand le salutam la plecare, cu David in wrap! Asa cum nici atunci nu-mi venea sa cred ca il salut pe portar cu bebelusul in wrap, dupa ce ma vazuse cu o zi inainte cu burta in contractii. Erau acolo o doamna doctor si o doamna asistenta si ambele ne-au recunoscut, stiau ca David a fost primul baietel nascut la ei, a treia nastere, tineau minte tot, stiau ca urma sa avem prima aniversare!  Am fi vrut sa il salutam si pe domnul doctor ginecolog, dar a durat prea mult consultatia ce o avea si dupa vreo jumatate de ora copiii nu mai aveau rabdare sa stea acolo pe hol. Cate amintiri si din fata spitalului, cum era noapte deja cand am iesit! Tot pe intuneric venisem sa nasc, si treceam pe jos de la parcare inspre intrare pe langa niste masini de taxi, taximetristii se uitau la mine si eu ma gandeam ca sigur isi dau seama ce fac la ora 4 dimineata in fata unei maternitati :D

Nu doar eu am asa amintiri. Alex m-a intrebat acum intr-o zi

“mami, mai tii minte cand am pornit cu tata in cautarea hotilor cu lanterna in tramvaele din Oradea?”. (Alex nu avea chef sa iasa la plimbare, Relu atunci ajunsese de la Baia Mare si voia sa-l scoata, chiar daca era seara, ca sa imi ofere mie o ora libera)

Eu: “da, stiu, a fost chiar seara de dinaintea nasterii lui David”

Alex: “si stii ca ti-am zis ca nu am fost suparat dimineata ca nu ai fost langa mine?”

Eu: “da”

Alex: “sa stii ca am fost suparat“ (moment in care i-au dat lacrimile si s-a cuibarit in bratele mele, brate in care pana in noiembrie 2012 locuia.)

Eu, dupa cateva minute: “dar ai fost suparat si pentru ca s-a nascut David sau doar pentru ca nu eram langa tine?”

Alex: “doar pentru ca nu erai. Nasterea lui David doar m-a emotionat, nu m-a suparat. Eram foarte emotionat ca am un fratior”.

(eu nu cred ca eram in stare la 4 ani sa ma auto-analizez atat de bine)

In 7 noiembrie dimineata am vrut sa rezolvam gradina zoologica, stiind ca dupa-amiaza e posibil sa prindem intuneric. Insa a plouat, maternitatea o vizitasem, asa ca ne-a ramas o singura optiune: o baie in apa termala :)). Am mers in Baile Felix la Aqua Park President. Davidelul a vrut destul de repede la somn, dar noroc ca aveam la mine Boba Air (el era ud, era multa apa in jur, nu prea se preta marsupiul meu Boba 2G). Stiind ca nu e indicat sa stea copiii (mult timp) in apa termala, nu l-am tinut in apa cand a dormit. Desi daca ar fi fost la mare as fi putut :)). Dar nici nu am vrut sa stau undeva izolata cu el in brate pe un sezlong, sau mai rau, in masina, sau la vestiar. Asa ca am intrat in piscina copiilor, unde imi ajungea apa pana aproape de slip, si am facut ture asa prin apa, sa-mi mai dezmortesc muschii. Ce placere! Eu ador sportul in apa, cine ma cunoaste stie ca as inota toata ziua, m-as balaci cu orice ocazie. Insa acum cu doi copii nu voi mai avea posibilitatea sa merg la inot, cum am facut cu Alex cand a crescut.

Sunt diverse bazine, cu temperaturi variate, cu vartej sau apa sarata, cu tobogane mari interioare, cu cascada de apa sau ciuperca, sau hidromasaj pe margini. Baietii s-au distrat si ei mult cat timp eu am facut aqua-gym, au fost chiar si afara in frig la cele trei bazine ce erau deschise. Ne-am simtit excelent.

Dupa somnul lui Alex de pranz am mers la gradina zoologica. Arata bine, e curata, animalele par ingrijite. Au carucioare pentru transportul copiilor. David s-a speriat la primul caprior si dupa aceea nu i-am mai aratat niciun animal :D. Ce mi-a placut mai mult in 2008 a fost libertatea animalelor :)), adica erau rate si gaste si capre pe trotuare libere. 

Acum era un vant foarte rece, nu stiam cum sa-l acopar pe David. Unele animale sunt inauntru, in custi ce pot fi vazute de vizitatori prin niste tunele in forma de pesteri. Alex e foarte foarte pasionat de animale salbatice, am mai spus-o, asa ca a fost incantat sa le vada de aproape sa stie cat sunt de mari in raport cu el. Ne aminteste si acum de pantera neagra sau de leu. Sau de lemurianul din Madagascar. Dar cum sa nu aminteasca de leu, din moment ce ne-a speriat pe toti cu ragetul lui si cu o laba trasa in geamul de protectie! :)

El a vrut sa vada neaparat un ras, si dorinta i-a fost indeplinita. Eu am vrut sa mangai neaparat un magarus pentru ca am asa o poza din 2008, mangaind un magarus, si am vrut un re-make :)). A se observa ca Davidelul a capitulat, nu incetez sa ma intreb ce fac parintii care nu isi poarta copiii, cum isi traiesc viata mai departe impreuna cu copiii mai mari.

In 8 noiembrie, in drum spre casa, ne-am gandit sa mai profitam o data de apele termale, cine stie cand ne mai faceam drum altfel. Ne-am balacit mult, iar am profitat de Boba Air mai ales pentru alaptarile dese cerute direct in piscine. Nu stiu ce m-as fi facut fara Boba Air, dar asta e un subiect de blogul Kiddy.

In doua din aceste poze David suge. Sunt sigura ca n-ati fi observat daca nu as fi spus.

Dupa ce am ajuns acasa ne-am pregatit de prima petrecere a Davidelului, care a avut loc in 9 noiembrie, cu o zi inainte de ziua lui de nastere.

*****************

Din moment ce nu am pregatit nicio postare speciala azi pentru ziua lui Relu, aleg sa public azi aceasta postare despre excursia de la Oradea, se potriveste cu poza ce i-am trimis-o azi pe Facebook, pentru ca aceasta poza este din 8 noiembrie dimineata, din Oradea. La multi ani, tata de Alex si David! Sa ne fii vesel si sanatos!