Budapesta – octombrie 2013

Am mai spus-o de mult prea multe ori. Excursia la Budapesta din februarie 2012 pentru noi a ramas impregnata adanc in suflete. In primul rand a fost superb, Alex a fost foarte cooperant, fara tantrumuri, cand obosea adormea in Boba, ne plimbam de dimineatea pana seara, am vazut in 3 zile cat viziteaza  altii in doua saptamani. Alex era suficient de mare incat sa se distreze alaturi de noi, dar suficient de mic incat sa nu ne stresam cu hrana si cu deplasarea: sugea si statea in Boba.  De incantata ce am fost am pus poze multe cu noi si pe blogul KiddyShop, minunandu-ma cat ne-a fost de usor in acel concediu. Dar mai exista un motiv de nostalgie: a fost ultimul concediu in 3. Stiu ca am mers in acea vara si la mare, dar intervenise sarcina, cu stresul si depresia data de toxoplasmoza, si cu scaderea laptelui si tristetea sau tantrumurile aferente. Ultimele noastre amintiri de copil unic in paradis, copil caruia i se pot indeplini toate nevoile, sunt de la Budapesta.

Acum, cand Relu a fost nevoit sa isi ia o luna CIC, i-a promis ca il duce iar la Gradina Zoologica din Budapesta. Eu am acceptat stresul bagajelor si al drumului doar daca a luat 4 nopti :)), am zis ca pentru mai putin nu merita efortul.

M-am bucurat mult ca a gasit cazare aproape de locul unde am stat atunci, si nu doar din motive nostalgice, desi vaaai ce emotionant a fost! Dar e un loc atat de bun de vizitat apoi pe jos! E aproape de doua mari noduri de transport in comun (autobuze, tramvaie, metrouri si chiar si gara). Si e aproape (pe jos) de Dunare, de centru, de gradina zoologica, de magazine si locuri de luat masa. Daca apartamentul de data trecuta a fost format din living, dormitor, bucatarie, acum Relu s-a gandit bine si a ales un apartament in care livingul are tot rol de dormitor, asa ca am avut doua paturi duble in care sa dormim cate un adult cu cate un copil. Alex a fost de acord sa doarma cu tatal lui daca a stiut ca si noi suntem aproape, nu ar fi acceptat doua camere separate de hotel. Hotelul de apartamente se numeste Lord Residence. E central, dar totusi izolat si linistit. Am avut chiar si masina de spalat pentru scutecele textile :), iar bucataria e utilata complet, cum e mereu la acest gen de aparthoteluri. Pe jos e parchet, deci puteti tine bebelusii si fara scutece :D. Este un dm aproape pentru a cumpara detergenti bio, si v-ati aranjat. Un Tesco pentru mancare variata si ieftina este, asa ca iti vine sa stai o luna :D.

Plimbari asa lungi ca in 2012 nu am putut sa facem pentru ca Alex obosea pe jos, Relu obosea sa-l duca pe cap. Il mai duceam eu intr-o Boba pe el, Relu intr-o Boba pe David. Am avut si caruciorul cu noi, desi nici unul dintre copii nu l-a iubit in „copilarie“ :)), am sperat sa il considere Alex acum ca pe un fotoliu pe roti de unde sa se relaxeze  privind peisajul. Pentru ca acum nu prea mai vrea apropiere de parinte, asa ca ar fi fost un loc interesant in care sa si doarma daca vrea, daca i se obosesc picioarele dupa zecile de kilometri de plimbare in cele trei zile. Nu exagerez cu cifra, ne place sa umblam mult pe jos :D. Somnul de pranz nu-l mai putea face zilnic la pieptul mamei, e inalt :)) si acum are somnuri mai lungi decat atunci. Deci la pranz a trebuit sa incercam sa venim in apartament. Nu doarme zilnic la pranz acasa, dar acolo plimbarile si mijloacele de transport in comun ii faceau somn.

Ce emotii sa calc prin aceleasi locuri ca acum 1 an si 8 luni, atunci nu eram inca insarcinata, il aveam pe Alex sugand in Boba, iar acum vizitam Budapesta cu David la piept! ♥ Apropo de asta, David a stat cu tzitzi in gura aproape continuu! Noroc ca am prins un sfarsit de octombrie cald, asa ca nu mi-a fost frig cu pieptul gol. Si purtarea e mult mai usoara cand nu ai atatea haine :D.

M-am apucat de rasfoit pozele de atunci, nu-mi vine sa cred ce mic era Alex si cat il credeam de mare, de matur, de intelegator! Si chiar asa era, chiar si acum ne povestea din ce isi aducea aminte de atunci. Avea 2 ani si 4 luni in 2012. Acum, la a doua excursie, avea fix 4 ani si micul David aproape un an.

24 octombrie – am iesit doar la o plimbare lunga, ocazie cu care am fost nevoita sa testez ca Boba Air e comoda si cu un toddler de 4 ani si 16 kg :D.

 (stanga 2012, dreapta 2013)

25 octombrie – obiectivul principal al excursiei: Gradina Zoologica.

 Colaje: stanga 2012, dreapta 2013

la lenesi, acum in 2013  fost spectaculos!

 

langa lacul pasarilor

 

 in 2013 a indraznit si sa hraneasca camilele

 

Boba care adoarme copiii 

(era foarte cald acum in octombrie, aveam doar tricouri)

La pranz am mancat la restaurantul din incinta gradinii (langa gradina japoneza). Mancarea a fost delicioasa, eleganta si foarte ieftina!

La lei am fost dezamagita sa vad ca semnul prin care personalul gradinii a ales sa anunte puii a fost un biberon. Mai ales ca in lumea animalelor e ca si cum ai spune ca mama nu mai este, ca a murit. Mai ales ca i-am vazut sugand de la mama lor. Pacat ca alegem sa normalizam biberonul si apoi ne miram cand tinerele mame nici nu iau in calcul informatiile referitoare la alaptare. Implicit toata lumea stie acum ca pentru a hrani un bebelus ai nevoie de biberon, nu?

Se foloseste la magazinele pentru copii sau la torturile de Botez, pe langa sticla ca simbol al bebelusului, si suzeta sau landoul. Puteau deci la fel de bine sa puna si semnul unui landou cu leul mic, nu? (imaginea e adaugata de mine peste panoul lor). Daca tot nu voiau sa deseneze ceva natural, cum ar fi un pui de leu. Sau un san stilizat, sau o leoaica intinsa langa niste pui. Ei, ar fi fost mult prea normal, batea la ochi, sigur ar fi depus cineva plangere ca nu vor sa vada copiii lor asa oribilitati.

(landoul e adaugat de mine pentru a vedea cat de nenatural e si semnul cu biberon pentru anuntul unui nou pui de leu)

Ca sa nu fiti asa afectati :)), va ofer o poza cu ugerul unei girafe :D

Must-see:

• lenesii (te poti apropia de ei, ii poti atinge, o femela avea in brate un puiut),

• camilele (le poti hrani),

• girafele (le poti atinge, le poti admira de aproape).

 (poza nu e cu zoom, atat de aproape eram de ele)

 babywearing – poti sa porti doi copii si sa si mangai o lama :))

In rest nu are rost sa va dau iar cateva sute de poze, ca acum doi ani :D.

26 octombrie – Tropicarium si Palatul Minunilor

 in mijloacele de transport in comun cu care ne miscam foarte bine dintr-un loc in altul, nu am scos deloc masina din parcarea hotelului - colaj stanga 2012, dreapta 2013

Alte colaje 2012 - 2013 de la Tropicarium

Astia ai mei cand sunt impreuna se cam mangaie si se strang in brate :)). Chiar si in poza in care David suge, Alex era acolo in spate, pe bratul meu drept si statea cu mana pe capul lui :)).

Iar am mangaiat pisici de mare, nu are rost sa repet informatia, tropicarium e cam la fel ca acum doi ani.

La Palatul Minunilor (sala de jocuri stiintifice interactive) - Csopa am fi vrut si in 2012 sa mergem. Dar cum nu am descoperit unde e si nu eram atat de siguri ca i se potriveste varstei, am renuntat. Am ramas surprinsi acum sa descoperim unde e! In acelasi mall cu Tropicarium! :)))) Ce sanse ar fi fost? Sa fie in acelasi mall in care aveam de mers schimband doua tramvaie, la capat de oras? :)))

Merita mers cu copii intre 3 si 100 de ani :)). E o sala mare cu multe locuri de experimentat. Mi-am explicat cateva dileme fizice :)). Inveti despre curenti de aer, despre magnetism, despre iluziile optice, despre miscare, despre formarea dunelor, a vartejurilor si a bulelor de apa, despre echilibru si labirint, despre ecou, despre masinarii miscate prin energia luminii, despre forta centrifuga si centripeta, afli cum poti sa stai pe un pat de cuie fara sa te doara sau cum se poate deplasa o masina cu roti patrate. Copiii mai pot construi cu lego sau pot face tot felul de experimente si jocuri la o masa mare impreuna cu personalul salii.

Se poate manca de pranz la food court in acelasi mall. Si apoi puteti reintra fara sa platiti din nou.

Acest mall mai are o semnificatie draguta pentru noi. Aici s-a indragostit Alex de un carucior de cumparaturi in forma de masina. Relu a fost atat de incantat de bucuria lui incat dupa o luna i-a cumparat acasa propria masinuta. Acum iarasi l-am plimbat prin Tesco cu masina. Tot obosit, ca in 2012.

David a adormit in Tesco. Pe tramvai inapoi a adormit Alex. Din moment ce David tocmai se trezea, i l-am pasat lui Relu si l-am luat pe puiul mare in Boba, sa doarma linistit pana la hotel ♥.

deci Boba rezista si dupa 4 ani

(nu-mi vine sa cred ca in 2012 il consideram mare si toata lumea carcotea ca ar trebui sa nu mai fie tinut in brate, de parca ar fi putut umbla zeci de kilometri pe jos, sau de parca un carucior rece in plina iarna de carat pe scarile de la metrou ar fi fost mai de folos... cei ce judeca nu se gandesc deloc ca de indoctrinati ce sunt cu fortarea independentei nu vad ca e mult mai usor sa porti un copil intr-un marsupiu decat sa te chinui pe tine sau sa-l chinui pe el cu tehnici de indepartare)

27 octombrie - Dunarea si Insula Margareta

Am facut totusi si ceva in plus fata de februarie 2012, am mers cu vaporasul pe Dunare.

Vaporasul a acostat pe insula Margareta si Alex nu mai avea rabdare sa ne intoarcem tot cu el si apoi sa luam metroul pana la hotel. Asa ca am decis sa luam un autobuz de pe insula Margareta pana la hotel. Dar ziua era atat de frumoasa, soare, cald, duminica, lumea se plimba si alerga sau pur si simplu stateau pe iarba, incat ne-am intrebat de ce ne-am grabi la hotel, cand e atat de frumos afara? Am cumparat ceva rapid de ciugulit ca sa nu ne fie foarte foame si am strabatut toata insula pe jos. Si de la pod foarte repede am ajuns la hotel tot pe jos. Ne-am plimbat prin padure, am vizitat mica gradina zoologica, Alex a calarit un ponei. Am vazut prima data in viata mea ce e parcour.

  Ne-am amintit cat de bine ne-am simtit si acum 1 an si 8 luni, cand singurul pranz al lui Alex a fost tzitzi :D.

Seara am iesit sa vedem si Budapesta luminata. Am facut o tura mare de oras pe jos, apoi am fi vrut sa luam un metrou spre casa dar era in renovare langa Parlament. Functiona un autobuz in locul lui. Care ne-a dus, de unde mai aveam vreo 10 minute pe jos pana la hotel, departe pana unde ne mai plimbasem in acea seara o data :)).

De-abia astept o alta excursie la Budapesta, si nu sunt singura, Alex ma intreaba saptamanal cand mai mergem :D.