Haine frumoase si comode, create in Romania de mame minunate – partea a 2-a: 100% Pasiune

Sper sa sune bine postarile si individual, eu recunosc ca initial pregatisem o postare comuna, dar a iesit prea lunga.

Hainutele 100% Pasiune si despre Raluca

Pe Raluca am intalnit-o pe un forum de mamici, eram in aceeasi generatie. Calda, materna, calma, inteleapta, vesela si frumoasa. Era mereu acolo pentru oricine. Ne povestea atat de frumos cum o creste pe fetita ei, nu stiam atunci ca exista moduri si moduri de a creste copii, credeam ca depinde de fiecare copil daca e rau sau bun :)). Cand l-a nascut (prematur) pe baiatul ei, m-a sunat de pe masa de nastere si mi-a povestit totul. Mi-am amintit in 2012 toamna, planificand cum voi face la nasterea lui David sa ii fie lui Alex bine, de Raluca si planurile ei cu fetita mai mare. Mi-am amintit ca in 2009 am fost alaturi de ea in suferinta despartirii de fetita (desi credea ca rezolvase o rezerva pentru asta) dar n-am inteles deplin decat dupa o vreme. Imi amintesc acum cat s-a luptat atunci sa-si alapteze baiatul, cand asistentele il hraneau cu lapte praf fix inainte sa ii permita ei accesul la el... Si a reusit. Imi amintesc ca desi era mai mereu prin spitale cu baietelul mic, din cand in cand ma suna sa vada daca nu are cum sa ma ajute, cu un sfat macar, in legatura cu plansul de durata al lui Alex. Dar, pe langa apelul memorabil din noaptea aceea imediat de dupa nastere, nu voi putea uita niciodata ca ea ne-a spus prima data ce e un sling, ea ne-a spus de “Poarta-ma” si chiar a filmat niste instructiuni de folosire pentru noi cele mai nestiutoare.

In ultimii ani am observat-o pe Raluca in cautarea pasiunilor ei, a frumusetii, a implinirii ca persoana si a curajului de a visa. Avand in vedere ca avea deja familia perfecta, un sot cu care se intelege minunat si doi copii sanatosi si frumosi, probabil ca a gasit teren propice cautarii jobului care s-o implineasca. A facut tot felul de cursuri si specializari care sa vina cu teorie in completarea pasiunii ei pentru copii, dar a inceput si sa coasa pentru altii, nu numai pentru copiii ei. Asa (cred eu ca) s-a nascut 100% Pasiune.

David e mare :D. La 5 luni si jumatate avea 11 kg. Credeam ca daca s-a nascut tot toamna, ca Alex, va purta aceleasi haine in aceleasi anotimpuri. Dar hainele lui Alex nu-i mai sunt bune, nici cele de la 6 luni, nici cele de la 1 an, 2 sau 3. Pentru ca cele pentru varste mai mari nu sunt mai late, doar mai lungi. Asa ca suntem in mari crize vestimentare. E una sa-l tin in pijamale acasa, si alta sa il port asa prin oras, sau la tara de Paste :D. Asa ca mi-a venit ideea de a-i comanda niste pantaloni cand am vazut in pozele Ralucai ceva pantaloni lejeri pentru vara. Repede i-am scris ce vreau. La fel de repede mi-a raspuns si mi-a trimis, chiar daca eram in Saptamana Mare.

Repet ce am scris in postarea precedenta: “Personalitatea hainelor mi se pare ca vine si din originalitate artistica, dar si din iubirea cu care mamicile acestea isi inzestreaza produsele.” Si as vrea sa repet si ce am scris acolo in paranteza lunga, dar doar legat de comoditatea hainelor: “nu mi se par deloc comode hainele gen “adult in miniatura”. Nici mie nu-mi place atingerea unei camasi care ori e departe de piele, ori mi-e stramta si incomoda cand imi ridic mainile. Ce simte un bebelus cu pielea fina si moale cand e imbracat cu o camasa, cu o vesta, cu un sacou, cu un pantalon cu betelie. Nimic elastic sa isi poata misca in voie mainile si picioarele, nimic ce sa-i tina cald la spate, haine care se ridica in sus cand e tinut in brate, pantaloni care il strang peste burta la orice miscare a picioarelor. De ce i-as da asemenea haine bebelusului meu care pana atunci a fost imbracat doar comod, pentru placerea lui, nu a mea? Nu-mi pot da seama pentru ce bebelusi sunt create genul acela de camasi de forta. Cei care stau in pat sau in landou nu ar reusi sa-si ridice mainile si picioarele (poate creatorii lor nu stiu cum se joaca si cum se misca un bebelus), pe cei care stau in scoica i-ar strange pantalonii peste burta, iar cei tinuti in brate sau intr-un wrap, in costume barbatesti, nici nu mi-i pot imagina. Sa nu-si poata misca mainile si picioarele, sa nu poata sa adopte pozitia naturala a puilor de primate (Hominidae) atunci cand sunt luati in brate, cu genunchii inspre piept, dar in acelasi timp sa li se si ridice pana la subsuori sacoul si camasa, lasandu-le spatele gol. Repet, e evident ca cei ce le gandesc nu au vazut de aproape un copil.”

Raluca avea deja experienta de a fi mama unor copii ”cu greutate”, asa ca eram sigura ca imi intelege problema. Nici pe Alex nu indrazneam sa-l imbrac in blugi, de exemplu, oricat de chic mi s-ar fi parut, sau oricat de mult i s-ar fi potrivit culoarea aceea pura de albastru. Sa nu isi poata ridica picioarele? Sa il stranga peste burta? Haideti sa lasam doar in filmele cu adolescente scenele acelea in care personajele sar ca sa poata inchide ultimul nasture de la blugi. Noi am mers cu Alex la toate nuntile si Botezurile la care am fost invitati, dar in general l-am dus in pantaloni de trening si body ca sa poata misuna in voie in patru labe pe terase. Ce poate face un bebelus in blugi?

Si uite de aceea exista astfel de mici afaceri. Pentru ca hainele pentru copii sa nu fie gandite de cineva care copiaza hainele de adulti, dar micsoreaza proportional marimile. Ci sa fie speciale pentru copii, largi, comode, din materiale placute, cu elastic lejer, colorate si vesele. Eu chiar as propune ca in loc sa ii imbracam pe copii cu imitatii ale hainelor adultilor, sa preluam noi adultii stilul copilaresc. Pe langa ca ne-ar fi mai comode poate am fi si mai veseli.

Cum am mai zis si in postarea precedenta, obligativitatea era achizitionarea unor haine pentru David. Dar cum nu voiam ca Alex sa se simta ignorat, i-am luat si lui. Acum ma gandesc ca bine am facut, asa trebuia, pentru ca oricum nu avea pantaloni lungi subtiri, pentru vara.

Pantalonii se asorteaza din cauza imprimeului cu broscute testoase, dar totusi nu sunt identici (voiam sa nu fie chiar la fel). Alex a remarcat faptul ca ai lui David au dungi, dar nu mi s-a parut afectat, a schimbat repede subiectul. Daca erau invers sigur imi spunea “uite, ai lui David sunt albastri” :)), ceva tot ar fi gasit.

Sunt atat de comozi incat imi vine sa-i spun Ralucai sa imi faca si mie o pereche :)). Imi plac mult de tot.

Nota: pantalonii sunt foarte potriviti pentru scutecele textile!

Mai copiez un text de dincolo, ce se aplica si aici: „Asadar hai sa-i lasam pe copii sa fie copii. Sa se miste in voie, sa fie veseli si colorati. Sobrietatea si rigiditatea incomoda sa le pastram pentru cand vor fi mari si nu vor avea de ales.”

Poze de ieri (ocazie cu care spunem si noi Hristos a inviat! in familie, de la Napradea noastra draga). De data asta apare si Davidelul, e la varsta la care ne vine sa-i mancam cutele si zambetul :D. 

Observatia 1: nu, Alex nu "pozeaza". Povesteam una alta prin curte, eu eram cu David in Boba si faceam poze cu aparatul tinand mana jos langa picior.

Observatia 2: Dati-ma in judecata (vorba americanului) pentru ca nu m-am putut hotari intre cele doua poze cu zambetele lui David, mai ales ca nu se vad pantalonii aproape deloc :D.