marți, 8 ianuarie 2013

Colicile si antibioticele



In prima luna de viata David plangea rau rau cand ii schimbam uneori scutecelul (daca era dezbracat total de haine, pentru ca i se declansa un reflex Moro mai puternic, ori cand il atingeam cu apa), sau cand eu il dadeam altcuiva in brate fara sa banuiesc ca el fix atunci vrea sa suga din nou. In rest, era un fericit. Daca eu il tineam in brate mereu, mai ales in pozitia “leagan”. Nu prea puteam dormi noaptea asa in fund ca imi era teama ca il scap din brate. Nu statea deloc la orizontala pentru ca incepea sa se screama si la fiecare astfel de tentativa ii venea lapte in gat si in nas si se ineca (Si acum pateste asa noaptea, si apoi fornaie lapte si se ineaca si tuseste). Acestea ii erau singurele “colici”: scremutul de pe la 4 dimineata, dar fara plans. Si care trecea cand il tineam in brate. Sugea aproape continuu, ma distram cand se oferea cineva sa mi-l ia din brate, pentru ca era mufat mereu. La un calcul estimativ, 23 de ore din 24 statea la san. Si dormea aproape continuu. Cand se trezea era vesel. Cand ii era iar somn se punea sa suga si adormea asa la san. Eu ma concentram toata ziua astfel foarte usor pe Alex si cum sa-l ajut sa nu se simta ignorat, sa avem la fel de multe activitati impreuna. David statea pe un brat mufat la san dormind sau treaz uitandu-se la noi, si noi ne jucam, citeam, fugeam, faceam absolut orice. Am descoperit inclusiv sisteme prin care il pot ridica pe Alex pe wc in timp ce David imi sta mufat la san.

Apoi a venit spitalizarea. In a doua seara in spital a inceput sa planga infiorator si sa tuseasca si sa scoata gaze greu. Am crezut ca il doare pieptul cum tuseste, dar apoi am observat ca tuseste si dimineata, fara sa planga. Deci de fapt plansul ii provoca tusea. In urmatoarea seara am avut impresia ca e un plans de descarcare, de suparare, de suferinta si de neputinta. Am incercat sa fiu alaturi de el, sa-i spun ca-l inteleg si ca si eu simt la fel. S-a calmat dupa cel de-al doilea plans isteric din viata lui si in urmatoarele seri mi s-a parut ca a plans mai putin (nu de la 19 la 1 continuu ca in cea de-a doua noapte).

Dupa ce am ajuns acasa am avut vreo 3 zile de vis. David nu mai plangea, sugea, dormea si zambea. Parea fericit ca e acasa, desi poate ca deja considera spitalul ca fiind “acasa” din moment ce acolo isi petrecuse ultimul sfert din viata lui.

Si apoi a inceput. Treptat. De pe la 5 saptamani. Din ce in ce mai mult. Nu mai cred ca e plans de descarcare pentru ca vad ca are legatura directa cu digestia, depinde incredibil de numarul de scaune pe zi, de consistenta lor si de gaze. Am zis zilele trecute ca pare a fi si plans de supra-stimulare, dar am vazut ca sta treaz mult timp doar cand are dureri de burta, normal.

Colicii normali incep pe la varsta de o saptamana si pe la 6 saptamani incep sa dispara. Noi suntem in saptamana a noua, dar sper din suflet ca acesta este apogeul si nu vin vremuri mai grele. Daca n-ar fi luat antibiotice, nu ma stresam deloc, as fi zis ca e ceva intalnit si ii vor trece. Dar asa ma intreb daca ii va trece durerea de burta la 3 luni, la 6, sau daca ii va disparea vreodata. Sunt destui oameni (me included) cu sistemul digestiv facut varza ori de antibiotice, ori de o diversificare precoce. Cu dureri de burta zilnice si crampe care fac nasterea sa para a piece of cake. Aceste ganduri ma intristeaza, sa stiu ca el nu avea colici normale de nou-nascuti, ci le are acum provocate de antibiotice, prin distrugerea florei intestinale. Deci e posibil ca acestea sa nu treaca, si sa-l afecteze in mai multe moduri toata viata lui. Protectisul e praf in ochi. La cat costa te-ai fi asteptat la imbunatatiri, dar cum sa faca asta cand contine o singura amarata de tulpina de probiotice?

Cum decurge o zi la noi, de vreo 2 saptamani? (N-am scris pana acum pe blog concret pentru ca am sperat sa fie temporar, scriam doar unor prietene in mesaje, sa stie de ce nu mai pot comunica nicicum.)

David se trezeste pe la 8 dimineata desi de la 4 de fapt nu mai dormim nici eu, nici el, din cauza ca se screme continuu, oricat incerc sa-i gasesc o pozitie unde sa ignore gazele (inainte daca il tineam in brate nu se mai scremea). Adoarme total, de noapte, pe la 23:30 – 0:00. Sunt recunoscatoare ca doarme noaptea dus (cu treziri pentru supt si cu vreo 50 de treziri pentru ragait, si cu o trezire uneori totala in miez de noapte). Dar apucam sa dormim, noaptea e super. Nu plange de obicei. Zic „de obicei“ pentru ca i se mai intampla sa inceapa sa tipe si sa planga in somn de parca ar avea un cosmar (din pacate a trait unul, stie ce e ala).

Intre ora 8 dimineata si 12 noaptea mai are de obicei un singur somn de vreo 20 de minute. In rest atipeste si se trezeste plangand dupa 1-3-5 minute maxim. Nu mai adoarme doar sugand, ca inainte. De fapt nu mai suporta sa stau jos decat cand e treaz si vesel si-l pun pe genunchi sa povestim. Cand suge nu am voie sa stau jos, plange si se chirceste de durere de burta. Cand doarme, daca ma asez cu el in brate se trezeste. Cand e treaz i-a cam egalat performanta lui Alex de a plange cam 90% din timp. Il leagan, incerc sa-l alaptez (uneori se calmeaza cu sanul, uneori cu cel mai gol, alta data il vrea pe cel mai plin). Uneori nu poate suge de istericale, nu se poate linisti. In astfel de situatii cateodata il calmeaza sa-l port in wrap si dupa ce i se opreste plansul poate sa suga. Azi am reusit dupa 2 ore de plans continuu dimineata sa-l calmez brusc tinandu-l in brate piele pe piele, burta pe burta, in timp ce-l plimbam. Dar acuma seara cand am incercat iar, tehnica nu a mai functionat. Dar de obicei plange ore intregi, urla isteric, eu il plimb si il leagan continuu. Daca il ia altcineva urla si mai rau, si eu nu pot sta jos auzindu-l pierzandu-si respiratia de plans si gandindu-ma ca poate chiar atunci la mine s-ar fi linistit, poate ratez momentul cand ar fi putut suge sa adoarma. Asa ca il dau altora doar cand chiar simt cu adevarat ca daca mai stau un minut in picioare urmeaza sa ma prabusesc. In rest nimic nu mai conteaza.

Poate o sa oripilez, dar in 6 ianuarie m-am spalat prima data pe dinti anul acesta. In urletele lui David pot sa ma opresc din leganat sa beau apa sau sa musc dintr-o felie de paine din mers, dar nu mi s-a parut atat de important spalatul pe dinti incat sa-i provoc copilului o criza de plans sau sa-i pun pe cei din jur sa ma spele. N-o spun ca sa sochez, ci ca sa le linistesc pe alte mamici (sper eu sa fie putine) care patesc la fel.

Recunosc ca si acesta a fost unul din motivele pentru care am amanat Botezul, ce trebuia sa aiba loc acum in ianuarie (era sala inchiriata). Nu numai ca n-as fi putut fi prezenta la chef cu sau fara David din cauza plansului continuu, dar n-as fi avut cum sa ma tund inainte, sau sa ma machiez, sau sa ma epilez. Nu as fi suportat sa il aud plangand 30-60 de minute cat trebuie sa stea la nase in brate.

Am implinit 6 saptamani de la nastere de Craciun, asa ca trebuia sa imi programez macar acum controlul ginecologic. Ieri faceam haz de necaz, cum voi merge eu la control daca nu reusesc sa gasesc timp sa sun sa ma programez. Pana la amiaza plansese continuu. CONTINUU. Cand in sfarsit am reusit sa-l linistesc am stiut ca il voi trezi daca vorbesc la telefon si va plange, ceea ce s-a si intamplat. Deci, ca o paranteza, va anunt ca nu pot vorbi deloc la telefon, daca vreau totusi sa am 3 minute de liniste dupa o jumatate de ora de plansete. Nici nu are rost sa povestesc cum m-am epilat weekendul trecut pe picioare sau cum am facut ieri dus cu epilare inghinala cu copilul plangand in brate la mami dupa perdea, gata sa sara la san. Sau cum am mers toti la control (daca mergeam singura ratam timp pretios din plansul lui pe drum) si acolo era o intarziere in programari incat mai erau 7 inaintea mea. Si cum am stat in ger asteptand. Acestea vor fi povesti de spus la batranete :)).

Imi e atat de mila de el. Sa planga asa mult... Plange continuu fara oprire intre 15 minute si chiar o ora. In timpul acesta eu fac sport la leganat, scuturat si plimbat. Daca e intr-o faza in care vrea sa-l leg in wrap sau in sling, sunt o fericita, nu mai simt nicio durere dintr-o data, nici la umeri, nici la brate, la spate sau orice altceva. Reusesc sa-l adorm (da, nu mai adoarme singur, la san, linistit) si somnul lui nu dureaza mai mult de 3 minute in medie. Il trezeste ori un ragait, ori un gaz intestinal. Si incepe apoi iar sa planga. Ragaitul il deranjeaza mult, si se ineaca cu lapte desi vomita rar. Dar ii ajunge laptele pana in gat si ii merge inapoi pe calea gresita, cea pentru aer...

Mi-e mila de David. Nu atat pentru acum, pentru ca va trece repede si nu are cum sa fie afectat emotional, pentru ca suntem acolo langa el in acest chin. Mi-e mila de el daca va dura mult, daca va avea probleme digestive toata viata. Daca va avea si alte probleme date de antibioticele primite la o varsta atat de frageda (imi vin in minte doar cateva prietene care trag cu dermatite atopice, cu astm, cu intolerante digestive sau chiar afectiuni emotionale date de antibiotice, nu mai vorbesc de sfera virtuala plina de astfel de exemple). Dar mi-e mila tare tare si de Alex. Dupa greutatea anului trecut, acum sa stam despartiti atata vreme... Intr-o seara cand de la 17 la 23 am stat in alta camera incercand sa calmez plansul Davidesc continuu, l-am vazut pe Alex cum vine si mangaie geamul de la usa camerei. Mersesem in alta camera ca sa-i salvez Alexului timpanul si creierul, ca eu deja simteam ca-mi explodeaza capul. In alta seara a insistat cu lacrimi mari sa stea pe intuneric pe un fotoliu in camera cu mine in timp ce eu fac kilometri cu Davidul plangacios. M-a stresat, m-a presat prezenta lui acolo, simteam ca nu-i face bine sa auda asa un planset puternic, simteam presiunea sa-l calmez mai repede pe David, sa-i ofer lui Alex macar o scurta imbratisare pe zi... In alte zile vine si ma opreste din plimbari ca sa ma pupe pe maini sau pe genunchi.  Nici nu se pune problema de activitati de homeschooling cum faceam in prima luna de viata a lui David, sau rasete si glume... De cand am venit de la spital s-a imprietenit cu Disney Jr. Intr-o seara am reusit sa-l adorm pe David inaintea lui. L-am simtit afectat si trist de indepartarea mea. L-am pus pe David in pat repede si am stiut ca risc, ca se va trezi plangand inainte de vreme, si ca iar o voi lua de la capat cu plimbarile, dar a fost musai si pentru mine, si pentru Alex, sa il strang in brate sa adoarma in imbratisarea mea, cum a facut-o toata viata pana acum...  Cand David e treaz nu pot face nimic cu Alex din cauza plansului. Cand doarme nu pot din cauza ca are somnul ultrasensibil si se trezeste la orice cuvant de-al meu. Au disparut vremurile cand ii puteam citi povesti cu David pe piept.

De ce consider ca antibioticele ii provoaca suferinta? Pentru ca pana la spitalizare nu-l durea burta si din a doua zi in spital a inceput sa planga inconsolabil. Pentru ca la un copil normal colicile apar mai repede si catre 6 saptamani dispar, pe cand la el au aparut la 5 saptamani. Pentru ca inainte de spitalizare scaunul ii mirosea a lapte, iar de atunci miroase acid.

Am vrut sa scriu despre asta dar tot asteptam sa vad daca nu e totusi doar o faza treaba asta cu plansul. Insa azi m-am decis sa scriu dupa ce am citit urmatorul articol:


Unde am aflat ca flora intestinala este afectata de o singura tura de antibiotice cel putin 4 ani, dar poate chiar pe viata. Asadar concluzia de bun simt este ca trebuie limitata folosirea antibioticelor la afectiuni care pun viata in pericol. In rest, efectele negative le depasesc pe cele pozitive. Si e foarte posibil ca la o afectiune chiar grava ele sa nu mai functioneze.

Musai de citit si articolul acesta, il am salvat de mai demult la favorite.

“The long term health effects of antibiotic treatment in early life are not well defined but, notably, antibiotic-mediated changes to the commensal microbiota have been associated with the development of asthma, eczema, atopic dermatitis and other allergic sensitization, autoimmune encephalitis, candidiasis, cholera, and pathogen induced colitis (Willing et al., 2011). “

Si imi amintesc cat de entuziasti iti ofera doctorii un antibiotic cu spectru larg, ca fiind mana cereasca, in loc sa faca o antibiograma. Iacata spectrul larg se intinde si mai mult decat un antibiotic normal atunci cand omoara flora buna.

Mi-a placut si de Mercola cum zice:
“As long as we continue using bazookas to eradicate mosquitoes, which is essentially what you're doing when using potent antibiotics for minor infections, this trend of creating ever more resistant strains of infections will continue.”

Si un articol lung dar bun, de la Mercola. Dar mai sunt si altele despre niste antibiotice foarte periculoase. Mi-e si teama sa le caut pe cele luate de David timp de 8 zile (!), sa le cercetez cat sunt de puternice (ceftriaxon si gentamicina). Dar astfel de articole sunt acum peste tot, si aici, nici nu m-am mai obosit in ultimii ani sa le salvez, pentru ca deja stiam ca le evit, ca nu am mai luat antibiotice de 14-15 ani (cu o exceptie de extractie stomatologica).  

Am remuscari. Regret pe de o parte ca nu am intervenit homeopat din prima zi. Cunosc personal chiar si pneumonii vindecate homeopat, dar la copii mai mari unde asteptarea nu era riscanta. Cand zic homeopat nu ma refer la oscilococcinum sau stodal, ci la homeopatia unicista care nu da remedii contra afectiunilor, ci ajuta organismul sa se vindece singur. Pe de alta parte regret ca am fost atat de docila si nu am luptat deloc din momentul in care m-am internat. Mi s-a parut ca as supara, as enerva, si nu aveam putere apoi sa lupt si cu atitudini nervoase defensive. La asta mai trebuie sa lucrez. Dar era si faptul ca am fost luata prin surprindere de gravitatea situatiei. Desi a fost o pneumonie virala, nu era nevoie de antibiotic dupa cum a spus si doamna doctor. Dar nu mai stiu cine de acolo (alta doctorita sau cine oare) mi-a spus ca se da antibiotic ca sa nu iei ceva din spital (de parca ar creste imunitatea, din contra!)... Pai in cazul asta cu refuzul internarii am fi impuscat doi iepuri. Sa fi stat la oxigen o zi si restul tratamentului cu aerosoli acasa. Dar nu traim in strainatate asa ca ne antibiotizam cu spor, ca restul populatiei. Si va trebui toata viata sa traiasca cu consecintele deciziilor mele sau ale lipsei lor.

Se gasesc o multime de studii chiar pe tema aceasta, deci e cunoscut faptul ca antibioticele luate de bebelus sau chiar de catre mama ii distrug celui mic sistemul digestiv si imunitatea. De exemplu aici:  Influence of antibiotic exposure in the early postnatal period on the development of intestinal microbiota ("These results indicate that antibiotic exposure at the beginning of life greatly influences the development of neonatal intestinal microbiota." )

Cum de rezist cu asa un program? Intre plans si somn nu se zgarceste deloc la asa ceva:




Si Alex ma umplea de energie la fel intre plansete si voma in jet. El radea in hohote inca de la 2 luni, tare ca un copil mare. Am un filmulet la care ma mai mir din cand in cand, rade ca un copil mare cand e gadilat (nu, nu il gadilam). David zambeste, rade uneori cu un sunet slab sau... ma priveste cu pupilele dilatate, ma soarbe din priviri de parca ar fi indragostit de mine. Tocmai acum cand scriu cu David pe umar, Alex a venit iar sa ma pupe pe mana, sa imi zambeasca si sa imi ia palma mea sa isi puna obrazul in ea. Sunt fericita!

Aceasta postare este scrisa pe parcursul mai multor zile, imi cer scuze daca unele lucruri nu se potrivesc.

Va rog eu sa nu comentati sa-mi spuneti ca exagerez sau ca ma lamentez. Inceputurile acestui blog au fost bazate pe cat ma plangeam eu de Alex. Ce am scris azi nu a fost cu ton de „mamaaa, ce greu imi este“, ci mai degraba „ce rau imi pare ca David a trebuit sa treaca prin asta si acum sufera atat si poate va suferi mult timp de acum incolo“. Si nu cred ca exagerez, doar ca dormim mai usor noaptea daca ignoram. Nu am sters comentarii pe acest blog nici cand au fost rautacioase, dar va zic ca o sa le sterg daca imi spuneti ca exagerez cand eu stiu ce am avut acasa,ce am acum si ce am citit.

51 de comentarii:

  1. Draga mea nu exagerezi deloc!La fel am patit cu cel mic care nu dormea de dureri de burtica,ca mai apoi sa descoperim(dupa aproape 2 ani de nopti nedormite)ca avem niste intolerante alimentare;e drept ca eram ffff.obosita,cand venea seara imi era ciuda ca toti se culcau si eu faceam ture cu el prin casa ca sa-l alin;se mai potolea cand ii puneam aerul cald de la uscatorul de par pe burtica.
    Iti doresc sa ai parte de muuuulta odihna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult! Ce intolerante ati descoperit? Trebuie in continuare sa tina regim?

      Ștergere
  2. Imbratisari stranse!
    Nu exagerezi, doar ca procesezi totul cu intensitatea specifica primelor luni de dupa nastere, cand instinctele materne sunt hiper-exacerbate, asa e si firesc.
    Cu toate astea, eu sunt sigura ca veti fi bine. :)
    Inca o data imbratisari si va pupacesc pe toti patru!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te pup cu mult drag! M-am gandit la tine mult in ultima vreme, parca Anna a avut silent reflux, nu? Mi se pare ca are asa ceva, din moment ce la fiecare ragait se trezeste si plange...

      Ștergere
    2. Da, asa e, Anna a avut silent reflux pana pe la vreo 7 luni. I-a trecut de la sine, dar in rastimpul ala eu am incercat tz chestii (dieta in caz de intoleranta, ceaiuri de colici, alaptat in pozitie verticala etc si samd, le stii si tu).

      Ștergere
  3. Raluca, eu nu stiam de regula cu colicitile intre 1 si 6 saptamani. Andreea a inceput sa planga de burtica de pe la 2 saptamani si a durat pana pe pe la 2 luni jumate. Plangea foarte mult dimineata si seara. Se chircea, se inrosea, era clar ca o doare burtica. Stiu ca nu esti de acord cu siropurile, dar ma gandesc ca poate in situatia lui David ar ajuta vreunul, sa elimine gazele mai usor...Stiu situatii in care debridat a ajutat mult sau alte siropuri pt colici. Noi am incercat din ele, inclusiv Infacol si Colief, care sunt singurele la care am vazut ceva ameliorari.
    Ce te sfatuiesc eu este sa nu-l inveti pe david sa stea doar cu tine, ci sa se linisteasca si la tati in brate. Macar la tati. Eu cred ca rolul tatilor trebuie sa fie la fel de important ca si cel al mamei si ei trebuie sa se conecteze cu bebe, sa-l poate tine in brate, adormi, inveseli.
    E normal ca David plange acum cand nu e la tine pentru ca e obisnuit exclusiv cu bratele tale si sanul. Dar nu e nevoie sa stea 23 de ore la san. Il poti imparti pe bebe si cu tati:).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din moment ce inainte de spitalizare nu avea, si imediat dupa aceea a inceput, m-am gandit ca dintre leacurile de colici sa aleg ce i se potriveste: probioticele care sa-i refaca flora, din moment ce aceasta ar fi cauza. Sa lucram la cauza, nu la efect.

      Infacol are simethicone, despre care cica s-a descoperit ca nu are un efect mai puternic decat apa in studiile de caz (referintele 7 si 8 de aici: http://www.reflux.org/reflux/webdoc01.nsf/%28vwWebPage%29/HarveyKarp.htm?OpenDocument).

      Colief ajuta la digestia lactozei, dar nu in totalitate, adica doar mai digera din ea sa ramana mai putina, din moment ce se stie ca un lapte mai bogat in lactoza da colici. Laptele bogat in lactoza e cel de inceput, deci problema se rezolva usor daca alaptezi mai mult din acelasi san, sa ajungi si la laptele gras, mai slab in lactoza. Daca ar fi fost o problema de lactoza, l-ar fi durut de la inceput, dar eu de la inceput il alaptez mai mult dintr-un san, pana il goleste, sa nu-i dau prea mult lapte apos. Si pentru bebelusii alaptati colieful e un mare mare chin. La Alex am incercat in disperare din cauza plansului lui (desi el nu avea colici). Si sa tii copilul flamand sa nu suga, pana te mulgi un pic intr-un recipient, pui colieful, ii dai din lingurita/pipeta/seringa, nu stie sa bea, se ineaca de nervi si plans, ca el voia sanul... No way nu il chinui in zadar cand colieful functioneaza fix ca block feeding (alaptarea dintr-un singur san timp de mai multe ore, ori de cate ori suge in timpul asta). Ca sa nu mai spun ca Alex sugea o data la vreo 2-3 ore, avea deci "mese", pe cand David daca suge asa des nu stiu cand as considera ca are o masa la care sa-i dau Colief.

      Deocamdata la oricine altcineva plange isteric, asa ca nu am de gand sa chinui copilul ca sa nu se obisnuiasca cu mine, cu care e obisnuit deja inca din burtica. Cand e treaz si are acele minute de veselie, sunt generoasa si le impart cu toata lumea. Ba le mai fac si poze, drept urmare Relu are mai multe poze decat mine cu David in brate :)). Acum i-l dau doar asa, sa se iubeasca. Rolul important al tatalui apare in viata copilului mai tarziu, sa ajute copilul in socializare, in depasirea angoasei de separare, spre un an. Asa spun psihologii, eu am citit la Speranta Farca si m-am mirat cum instinctiv Relu facea tot ce trebuia cu Alex atunci, fara sa-i fi spus eu sau sa fi citit el, inclusiv tipul de comunicare si de joc, care e diferit de cel cu mama.

      Nu mai sta 23 de ore din 24 la san, asa facea cand era fericit...

      Ștergere
  4. David este foarte aratos, are zambetul tau!
    Si cum spune o vorba: "Cine nu are nu stie cum este, cine-i are a uitat cum a fost!" Si apoi scrisul este un act terapeutic: reducere durerea si intareste sistemul imunitar (Woolston Ch, 2003).
    Multa sanatate si rabdare in continuare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) nu stiam ca e asa recunoscuta treaba asta cu scrisul. Deci de aceea nu ma pot opri. Multumesc tare mult!

      Ștergere
  5. Poate te consoleaza cumva sau macar te ajuta. Exact asa am patit si eu la al doilea copil. Plans neconsolat de la 3 saptamani pana la 2 luni jumate. Seara si noaptea cel mai mult. La fel o tineam pozitia leagan...insa descoperisem o miscare si ma culcam cu ea pe brat si reuseam sa atipesc noaptea. Insa nu a luat antibiotice pana dupa 1 an, deci nu era de la asta. Avea alta problema digestiva, nu iesea cu scaunul cate 3 4 zile, am inceput cu supozitoare si am devenit dependenti de ele. Daca m-as intoarce inapoi nu stiu ce as schimba. Mi-a ramas si mie regretul ca l-am sustras pe cel mare de la multe imbratisari, activitati si altele impreuna. Dar a trecut timpul acela si am recuperat, a uitat si el cum a fost, fetita a crescut(e de-o varsta cu Alex al tau)
    Sirop i-am dat atunci asta http://www.dicofarm.it/prodotti/infanzia/Fitoterapica/Actenacol/
    Te pup si iti doresc multa putere si curaj sa treci peste perioada asta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu mai e mult pana la 2 luni jumate... De fapt oricat ar tine nu m-ar deranja (am experienta cu Alex, stiu ca toate trec si poate fi totul minunat), DACA nu m-ar necaji faptul ca POATE fi de la antibiotice, ceea ce inseamna ca totul poate avea consecinte urate multa vreme, poate chiar pe viata...

      Abia astept vara, am asa o speranta ca vom fi toti bine si voi avea timp atunci pentru amandoi...

      Multumesc mult!

      Ștergere
  6. poate merita sa incerci colostrum de la secom?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O sa-l verific in primul rand daca nu cumva trebuie tinut la frigider. Eu luam de la Secom probioticele Jarrow si pentru mine, si pentru Alex (cand a avut o data diaree) si apoi am aflat ca netinute la frigider sunt moarte, praf, nu au nimic. Si nici cei de la Secom nu le tin la frigider, nici cei din farmacii. Culmea e ca scrie pe produs.

      Ezit si din cauza lactozei si a proteinelor din lapte, si din cauza prafului de orez ce am inteles ca il contin. Parca pentru asta as astepta diversificarea. Pentru ca oricum nu colostrul acela il ajuta la colici (acela e excelent pentru imunitate, ca laptele matern), ci probioticele adaugate care intr-adevar par mai multe decat in Protectis.

      Multu!

      Ștergere
    2. da, la probiotice ma gandeam. zici ca nu sunt ok decat in frigider? ce idiotneie, inseamna ca i-am dat degeaba first defense. si mai costa si asta de usuca. oricum, nu cred ca praful de orez e mai rau, daca ii face bine poate merita incercat

      Ștergere
    3. Cele de la jarrow's erau cu frigiderul. Eu luam asta: http://www.jarrow.com/product/227/Jarro-Dophilus_+_FOS mi se parea cel mai bun raport calitate/pret. Si lui Alex ii cumparasem asta: http://www.jarrow.com/product/201/Baby%27s_Jarro-Dophilus. Cam degeaba. Pe iHerb am gasit si stabilizate termic, deci se pare ca exista si genul asta, care rezista in afara frigiderului (se poate selecta subcategoria Stabilized de la probiotice: http://www.iherb.com/Search?kw=probiotics&x=0&y=0#cid=2168&none ).

      Simona Dinu recomanda pentru adulti Bio-Kult de care spune si Ilinca mai jos. Trebuie sa-l cercetez daca e ok si pentru nou-nascuti.

      Ștergere
  7. Ce frumos este David! Oh, ce-as mai vrea sa tin si eu un bebelus ca el!
    Raluca, eu cred ca se mai poate regla cumva odata cu diversificarea oferindu-i alimente ce repara sau ajuta flora intestinala, mai ales ca stii de problema.
    Imi pare tare rau ca ai asa probleme dar sunt sigura ca desi trebuie sa fi epuizata, esti aceeasi mamica blanda si calda pe care am descoperit-o eu printre paginile blogului. Si stiu sigur, sigur ca David nu putea sa aiba parte de o mamica mai iubitoare si empatica si informata, de o ingrijire mai atenta.
    Si sa stii ca si eu imi doresc sa am cu baietii mei aceeasi relatie speciala pe care o ai tu cu Alex (si sunt convinsa ca la fel va fi cu David).
    Multe ganduri bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cunosc multe mamici care regleaza din alimentatie, cu renumita dieta GAPS, dar recunosc ca mi se pare ultra-chinuitor si pentru mama bucatareasa, si pentru copil, si pentru stresul vizitelor/concediilor. Ani de zile, uneori chiar toata viata. Oricat admir acele familii pentru puterea lor, am un nod in stomac cand ma gandesc cat de greu le e.

      Multumesc tare tare mult pentru aprecieri. Stii deja, nu le merit dar le savurez :). Pupici!

      Ștergere
  8. Nu poti incerca un remediu homeopat pentru situatia de acum? intreb si eu ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna idee! Se vede ca am inca neuronul ametit... Multumesc!

      Ștergere
  9. o frumusete de copil, micul David...Multa putere si incredere, Raluca!!!Ganduri bune si de la mine..

    RăspundețiȘtergere
  10. Raluca, nu stiu cum sa te consolez. Uite, Robbie a plans asa cum povestesti, pana dupa 6 luni, eu eram ca lovita de tren, nu intelegeam de ce plange in halul asta (faceam 15km pe noapte cu el in brate, dus-intors prin camera, in pozitie verticala, singura cat de cat acceptata fara urlete). Si n-a luat antibiotice sau alte chestii care sa-i modifice flora intestinala. La fiica-mea m-am desteptat si am inceput sa beau ceaiuri de tot ce scria pe net ca ar putea combate colicii, de la marar pana la fenicul, sa ajunga in laptele meu. Poate e si chestie de copil, ea n-a plans aproape deloc si tragea niste vanturi de ne scotea pe toti din camera, dupa care adormea zambind... Zic si eu, desi sunt convinsa ca deja ai incercat tot ce e omeneste posibil... Rabdare si dragoste multa, si restul trec!!! Va pupam!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Beau ceai de colici. Alex a plans mult desi besinutele le scotea usor. Nu m-as stresa daca nu ar fi luat antibioticele, ca m-as fi gandit doar ca e mai sensibil. Dar asa chestia asta ma roade, gandul ca daca e de la antibiotice ar putea tine mai mult, sau ar putea avea multe alte probleme. Sper sa treaca, sa uit ce a fost. Ieri a implinit 2 luni si eu nu ma puteam gandi decat ca atunci cand a implinit o luna a cazut cerul pe mine cand am aflat ca trebuie sa ma internez...

      Pupici!

      Ștergere
  11. Eu chiar cred ca experientele astea prin care treci tu au un anumit motiv.
    Ma gandeam ieri ca as vrea sa iti scriu ceva si mi-am dat seama repede ce vroiam sa zic: Alex a avut si el un inceput mai greu din cauza refluxului, daca tin eu bine minte pana la 10 luni a fost si in greva suptului pe langa plansete. DAR! Uite ce copil ai acuma! Eu ma tot minunez de lucrurile frumoase pe care ti le spune, ca te iubeste, ca esti frumoasa. Ca te pupa incontinuu, ca iti pupa mainile.
    Sunt sigura ca suferintele alea v-au adus si mai aproape unul de altul si exact asa va fi si cu David!
    Va pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce dulce esti! Uite, daca Alex nu avea reflux, nu cred ca as fi folosit tare mult wrapul cumparat inainte de nastere. Deci nu as fi stiut de beneficiile babywearingului, si nu as fi deschis kiddy shop :). Ai dreptate, trebuie sa vad partile bune, sper sa le vad. Multumesc!

      Ștergere
  12. Noi cu Debridat am avut super rezultate si fetita a fost mult mai linistita , incearca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi se pare un medicament destul de puternic pentru folosire regulata... Multumesc oricum pentru sfat!

      Ștergere
  13. raluca tu esti o super mama, te admir pentru tot ce faci pt puii tai...
    si eu as incerca un remediu homeopat...sau macar bea tu ceaiuri cand reusesti.
    noi am fost niste fericiti, nu stim ce sunt alea colicile, dar cu scaunul am avut si noi probleme.

    antibiotic am luat luna trecuta la 2.5 luni, ingrozitor a fost, nu ii mai dau asa ceva copilului meu, e vorba de klacid( nu stiu substanta) dar e oribil la gust, din 4ml cat trebuia sa ia nu stiu daca ajugneau 2ml in gura ei, cu inclestat de dintii, cu muscat de mana horror, problema e ca i-am dat cateva zile si EUbiotic(cred ca e tot o apa de ploaie ca si protectisul daca nu chhiar mai rau), dar nici pe ala nu mai vroia sa-l ia, asa ca am oprit, acum mereu imi spune cel putin odata pe zi si in special dupa ce isi bea laptele ca o doare burtica...sper sa nu o fi afectat-o.
    Abia in martie avem un nou control la homeopat (acum urmama o schema de imunizare de la ea) si o sa-i spun problema, poate ne mai da ceva pt refacere.

    multa putere si credinta ca vor veni si vremuri mai bune, asa cum au venit si la alex care e un scumpic din ce povesteti tu,dar david in poze e mortal.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult de tot! Poate ca ar trebui homeopat... Imi pare tare rau ca ati ajuns la antibiotic...

      Ștergere
  14. ralu, is pe fuga: BIO KULT, are 14 tulpini pobiotice, ti-am mai scris de el (la cata "reclama" i-am facut lately, o sa zica cineva ca il vand io - nope). Ref la somnul facut doar in liniste deplina in ciuda "obisnuitului" cu zgomot, ne impuscam de mana cand vrei :)) va pupam, un an cu sanatate si veselie! si da... ai niste super-copchii :x

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am tot auzit de el, cred ca ma enerva ca nu se gaseste pe iHerb si ca la noi este intr-un singur magazin de unde nu mai pot cumpara alte chestii :)). Acum i-am cercetat compozitia, pare a avea doar celuloza pe langa probiotice, cum o fi si celuloza asta nu stiu. Si sa-mi pun pe un deget umezit oare ca sa suga continutul dintr-o pilula? Vad ca nu trebuie tinut la frigider si soia sau lactoza din ele nu sunt la nivel periculos...

      Multu tare mult. Accept impuscatul de mana macar ca sa ne cunoastem personal :)).

      Ștergere
    2. celuloza nu se digera, se excreta (eu gasesc "praful" in caca la alaptatul meu exclusiv :) ). da, poti pune pe deget, cred, sau il poti dizolva in lm. eu ii pun direct in gura, sub limba (ca sa nu-l inhaleze, nu ca ar avea leg cu homeopatia), il limpaie multumit. i-am dat de la 4 luni jum. Cris dupa prima luna a inceput sa se trezeasca fara urlete, de ude am ajuns sa zic ca e mana cereasca :)

      Ștergere
    3. Ieri a facut partzuri si kk fara dureri. Azi iar il doare. Poate totusi mi-oi da seama care e baiul fix cand ii vor trece :D. Uau pentru treaba cu Cris! Inseamna ca intolerantele astea chiar ii afecteaza fizic cu dureri, saracutii... Sper sa reusiti sa invingeti problemele!

      Ștergere
    4. dap, la noi clar e o disbacterioza la ambii, ca in linkul dat de tine mai jos. Si clar se lasa cu urerei,. pacat ca au trebuit aproape 3 ani ca sa ma prind :(( (de cauza, nu de dureri). sanatate si va pupam!

      Ștergere
  15. multa sanatate! (desi suna a cliseu, chiar va dores din suflet!)
    eu zic ca o sa fie bine, si o sa treaca repede aceasta perioada :)
    vroiam sa te mai intreb de ce anume faci acasa cu Alex (homeschooling), ai vreo programa? as fi si eu interesata, sunt cam in aceeasi situatie (copil de 2 ani, plus un bebe de o luna, fix azi :) , amandoi baieti ) merci
    va pup si ma gandesc la voi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu in general sunt mai mult inclinata inspre unschooling decat inspre homeschooling, daca am trai intr-o lume ideala in care am putea alege. Adica daca as ajunge sa inlocuiesc scoala chiar pana la facultate cu invatatul acasa nu sunt de acord cu HS facut cu programa stricta, pentru ca atunci nu vad diferenta fata de scoala. Imi place US pentru ca acolo copilul iti arata ce pasiuni are si daca el are chef sa cerceteze 2 luni despre OZN-uri il lasi sa faca asta, nu ii bagi in "programa" ore fixe zilnic cu arte sau istorie.

      Asta asa ca introducere. In rest, eu ma uit pe site-uri din astea si de HS (chiar daca ei lucreaza cu programe stricte) pentru idei de joaca. Pentru ca daca eu am crescut invatata sa nu desenez in afara conturului si sa repet comentariile invatate pe de rost, nu am imaginatie nici cat sa construiesc un castel. Ador imaginatia lui Alex, cand il vad ce construieste, sau ce povesteste, si mi-e teama sa nu i-o stric aratandu-i eu ce sa faca. Imi place de 1000 de ori mai mult sa il vad pe el ca vine cu idei ca isi amesteca un ou crud cu dovleac taiat fasii, cu mar si smantana, si apoi si mananca ce si-a gatit :D. Adica pe bune, mancare adevarata :)). Il sorb din priviri cand vad ca el isi inventeaza jocuri la care nu m-as fi gandit. Dar pentru lipsa MEA ma mai uit pentru inspiratie pe tot felul de bloguri cu idei de joaca. Fara nimic impus, nici macar "sa desenam o data pe saptamana". Nimic nimic. Facem ce avem chef, ce are el chef, chiar daca asta inseamna ca intr-o zi citim doar povesti toata ziua (daca ne lasa cel mic). Sau batem zapada cu ciocanul de cricket (cum am facut ieri). Totusi, iti recomand un blog dragut, dar sa nu te sperii de complexitate si rigurozitate: http://micatelierdecreatie.blogspot.com/. O cunosc pe mama Camelia si fetita ei e un geniu. E mai mare decat Alex cu aproape un an, dar Alex sigur nu ar putea face nimic din ce facea M. acu un an :D. Imi mai place blogul strain No Time For Flash Cards, Art Projects For Kids, si altele pe tema. Te pup! Si multumesc mult!

      Ștergere
  16. Raluca,am descoperit intoleranta la proteina laptelui,la gluten,la ou,la unele nuci si seminte.A cazut cerul pe mine cand am aflat....acum avem 4 ani si suntem biiine!A trebuit sa tinem regim,a fost greu dar el manca orice asa ca il atrageam cu alte alimente decat cele interzise.Mananca acum doar de doua ori pe luna ou,fara lapte de vaca sau capra ci doar cel vegetal,paine facuta in casa.
    Te pup si-ti doresc sanatate si putere!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. buna, poti pls sa-mi spui cum ai reintrodus alim alergene si la cat timp de la excludere? (ca sa nu monopolizam aci, poti sa-mi scrii, daca vrei, pe ilink_f@yahoo.com). al meu e doar la cazeina, are 1 an de regim...

      Ștergere
    2. Of, te inteleg cu cerul cazut! Acum din afara am impresia ca as lua-o razna... Desi stiu ca Cineva iti da putere ca mama si putem duce mai multe decat credem. Multa sanatate si putere va doresc si voua si sa scapati de tot de griji la capitolul asta!

      Ștergere
  17. Revin cu raspunsuri, acum vreau sa dau un link, sa nu-l pierd. Articol aparut acu' 4 ore: http://todayhealth.today.com/_news/2013/01/14/16507221-colicky-babies-may-have-wrong-gut-bacteria?lite

    RăspundețiȘtergere
  18. Ilinca,am avut pe o scara de la 1-4 diferite alimente;cele de la 1 le-am introdus peste 3 luni,cele de la 2 la 6 luni,cele de la 3 la 9 luni si cele de la 4 dupa un an de la excluderea lor totala.
    O data pe saptamana introduceam un aliment,apoi observam ce reactii are.Daca era ok atunci primea de doua ori pe saptamana alimentul respectiv....si tot asa in continuare.Totusi am observat ca nici acum nu tolereaza laptele(exclus de 1 an si 3 luni).Vom mai incerca in primavara!
    Raluca,cum stati cu somnul acum?

    RăspundețiȘtergere
  19. Of, scumpa de tine, si dragul de Alex, te consoleaza cum ma consoleaza pe mine David cand ma mai simt rau, apoi vine si-si ia si el portia de afectiune cum poate!!
    Of, Doamne, mi se rupe sufletul sa citesc de suferinta bebeilor!! Si David plangea de colici cam un sfert de ora legat pe zi, nu mai mult, si chiar si atata ma sfasia in bucati, nici nu indraznesc sa-mi imaginez cum m-as simti in locul tau!
    Te rog mult du-te acum la un homeopat bun, sa incerce cumva sa contracareze efectele antibioticelor, repara cauza!
    Iar despre tine, te inteleg bine, si eu eram la fel, incordata si innebunita intr-un cerc vicios desi nu ma vedeam asa - abia retrospectiv mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa lucrez mai mult la mine, sa ma stabilizez eu, sa ma calmez eu mai mult, sa-mi controlez respiratia, abia tarziu am inceput sa fac si asta si am constatat o imbunatatire reala la David :-)
    Ma gandesc cu drag si cu energie pozitiva la voi!!
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  20. Buna!Uite,ca in sfarsit se pare ca am gasit persoana care a patit ca mine.Si eu sunt mama a doua fetite.Deci cam stiu cu ce se mananca toata problema asta.Sa stii ca am patit asa cu prima fetita,apoi am tras invatamintele de rigoare dupa spitalizari si o caruta de bani pe la toti medicii.Semanam la intamplari izbitor de mult!Inclusiv cu dintisorii baietelului tau.Te asigur ca dintisorii definitivi vor fi alta mancare de peste,rezistenti si fff frumosi!Fetita mea face anul acesta 7 ani si a inceput sa ii schimbe mai devreme decat ceilalti copii,in conditiile in care i s-au mancat unii pana la gingie(treptat-intai s-au ingalbenit,apoi s-au inegrit,apoi carii care au mancat dintele de la jumate si cealalta jumate a cazut iar in unele cazuri,un canin a ramas mai subtirel dar intreg si doar ingalbenit).Dar sa lasam asta,problema ta de acum este alta,bebelusul tau.Sa stii ca dupa un tratament cu antibiotic ramane sensibil pana si un adult,nu de putine oori am facut scaune dese datorate consumului de antibiotic.Dar totul se poate reglementa cu o alimentatie corecta.Vreau doar sa te intreb:cumva ai ascultat sfaturile(tampite) ale unora de a manca absolut tot ce mancai pe timpul sarcinii?Stiai ca un bebe cu sensibilitate gastrica-intestinala are nevoie de un laptic compus din aceleasi alimente ca si cand le-ar manca de-a dreptul din sanul tau?Da,si eu credeam ca sunt tampenii si tineam cate o cura de genul asta maxim o saptamana si cand era totul ok cu bebelina ziceam ca ma intorc la vechile obiceiuri.Acum,sa iti zic cum am procedat cu cea de a doua''sensibila'' din familia noastra,bebelina nr 2: am mancat numai chestii fierte timp de cel putin 5 saptamani,m-am ferit de chestii prajite,cu grasimi sau legume crude.de fapt legume nici nu am prea mancat,inafara de morcov,ardei si cartof(in cantitati moderate).In fiecare zi mancam supa strecurata cu o groaza de morcovi,un fel de tocana facuta din paste cu ardei si ceapa,lasate sa se scada ca la o tocana,paste cu branza dulce,cremvursti din pui(dar cu teama),nu am consumat sub nicio forma nimic din rosii(nu ketchup,pasta de tomate sau mancaruri facute cu asa ceva).Pe urma,cand avea bebelina vreo 3-4 luni,am incercat sa mai diversific si incet incet am inceput sa mananc mai multe.Sunt in a 18-a luna de alaptare cu ea,dar eu nu am pus inca gura pe varza,fasole,mazare sau muraturi.Ca si fructe,pti sa mananci banane cate vrei si usurel,cmpot de mere sau mere coapte.Gandeste-te ca un bebe nu poate suporta la diversificare spre exemplu prea multe alimente,deci trebuie privita si alaptarea ca un fel de diversificare mai altcumva.Incearca sa mananci ceea ce crezi tu ca i-ai putea da si lui daca ar fi vorba sa fie la vremea diversificarii.Ca si deserturi iti recomand gris cu lapte si orez cu lapte,dar fara dulceata.Te rog eu mult din toata inima sa incerci sa faci treaba asta si sa vezi ca in 4-5 zile vor disparea toate problemele tale.Si sa nu crezi nicio clipa ca da vina cineva pe tine.Suntem mame si dar noi stim ce e mai bine pentru pruncii nostrii.Ah,si inca ceva!Sa nu bei sucuri,cafea,sau lapte(cam maxim 2 pahare pe zi).Limiteaza-te la apa plata si incearca sa ii dai copilului(dupa ce vorbesti cu medicul)DEBRIDAT-face minuni si neaparat vitamina B complex care reface flora intestinala distrusa de medicamente.Vei reusi in lupta asta si peste 2-3 luni vor ramane doar amintirile.te pup si sa stii ca toate trec,suntem aici pentru tine!

    RăspundețiȘtergere
  21. http://www.familypracticenews.com/single-view/early-antibiotics-may-up-food-allergy-risk/f65f4b42a23b03c06edf81a8329de515.html

    RăspundețiȘtergere


  22. Fetita mea a luat in spital, la nastere, o bacterie Klebsiella Pneumoniae care aparent nu avea posibilitate de tratare decat cu antibiotic. Deoarece am refuzat, pediatra ne-a recomandat Baby's Jarro Dolphius, de care ai scris si tu Raluca. Si eu m-am speriat initial ca desi scria ca trebuie pastrat la frigider, farmacista mi l-a dat de pe raft. Am luat legatura cu producatorul si ei mi-au spus ca produsul intr-adevar trebuie tinut la frigider, dar dupa ce este deschis. Altfel temperatura camerei este suficienta. Am facut tratamentul timp de 3-4 saptamani si la final am avut bucuria sa vedem ca bacteria a murit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai luat legatura cu producatorul sau cu importatorul roman? Intreb pentru ca pe cutie scrie sa se tina la frigider, nu mentioneaza dupa deschidere. In plus, mi-am luat de pe iHerb Jarro-Dophillus de adulti. A trebuit sa bifez ca imi asum raspunderea sa vina prin posta normala chiar daca e un produs ce se tine doar la frigider. Ei il trimit asa doar iarna, era scris pe cutie urgent si probioticele erau separat de alte medicamente, intr-o punga sigilata pe care scria sa pun la frigider as soon as possible.

      DAR ma bucur mult ca a murit bacteria! Multumesc!

      Ștergere
  23. http://sanatatemetabolica.com/ce-se-intampla-cand-luam-antibiotice/

    RăspundețiȘtergere
  24. http://www.livescience.com/26312-gut-bacteria-infant-colic.html

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...