Aceasta e o postare dificila. Ma simt ca atunci cand intri la examen dupa studentii cei buni :D. Am primit leapsa de la
Alexandra, careia ii multumesc pentru onoare. Postarea ei e minunata. Si continui sa ma minunez cat de apropiata o simt pe Alexandra, chiar daca ne cunoastem de asa putina vreme si suntem atat de diferite, mai ales din punct de vedere al alimentatiei :))!
Am mai citit in ultima vreme pe alte bloguri postari pe subiectul asta si mi se pare ca toate au asa o personalitate faina! Simt ca nu ma pot ridica la nivelul ala. Mi-ar placea sa ma caracterizeze un parfum, o crema, o rochita anume. Mi se pare asa artistic, asa boem, asa cool...
Sper sa reusesc sa postez inainte de
Moni si
Zoozie, altfel sigur o sa ma complexeze si prin personalitatile lor minunate, si prin invartitul magic al cuvintelor :).
In plus, postarea mi se mai pare dificila pentru ca sunt genul care se ataseaza de orice obiect. Bine, asta si inseamna ca am mare grija de ele, fie ca e vorba de aparate, fie ca e vorba de haine.
De exemplu:
- cand au vrut cei din familie sa vanda masina pe care eu o conduceam de cativa ani (un Cielo, fosta masina a tatalui meu), am plans in hohote, am mers unde era deja dusa in afara orasului sa o mangai si sa-i vorbesc. Si nu am vrut alta masina timp de un an de zile (cand nu am mai suportat drumurile la consultatii medicale la Cluj cu microbuzele pline de mirosuri).
- cand Relu imi cumpara un lucru nou, eu intai il cert, apoi ma supar, apoi obiectul ramane uitat o perioada pentru ca eu nu ma pot desparti de cel vechi, apoi le folosesc in paralel pana cand imi dau seama ca parca tehnologia e mai buna la cel nou :D. Si asta se aplica la telefoane (de multe ori imi lua un model inainte sa apara la noi, si eu il tineam in sertar :D), la epilatoare, la mixere, la laptopuri etc.
- inca am jucariile de plus din adolescenta (in garaj, nu in camera :D), si lacrimez de cate ori imi amintesc de ele, sau mai rau, de cele din copilarie pe care le-am dat mai departe la alti copii din familie
- chiar si cursurile din facultate si caietele din liceu le am in cutii in garaj. Tot timpul am sperat sa am timp sa le frunzaresc, nu pentru continutul stiintific, ci pentru notitele si desenele ce le treceam pe margini :D.
- pastrez toate maruntisurile din toate excursiile, bilete sau pliante, orice. Si culmea e ca de fiecare data cand incerc sa le arunc, le privesc si stiu imediat de unde sunt, imi trece prin fata ochilor toata istoria acelui obiect, si il pun inapoi in cutie.
- maruntisuri am de fapt nu numai din excursii, ci si din copilarie. Inclusiv bucatele de hartie pe care mi-am notat candva ceva ganduri. Mi se pare ca mi-as arunca viata mea daca le-as arunca.
- haine si incaltaminte. Hainele le port pana nu se mai poate. Chiar daca nu imi stau bine sau nu imi mai plac, si am kilograme de alte haine, mai bine le port prin casa decat sa le arunc, pentru ca fiecare are o istorie in spate si ma face sa oftez. Am reusit sa arunc din incaltaminte, dar la fiecare pereche dusa la gunoi le-am facut poze, sa le am aproape daca vreau sa le privesc :D. Nu as putea denumi un anumit obiect de imbracaminte pentru care sa am o pasiune mai mare :D. In fiecare perioada a vietii mele am anumite manii vestimentare, dar se cam schimba de la an la an :D.
- Am perna mea preferata care e aproape fara pene, pentru ca imi place sa dorm aproape orizontal, dar nu sunt asa maniaca sa o port cu mine peste tot, deci nu intra in top. Imi place mult sa dorm pe lenjerie de bumbac creponata facuta doar de fostul Maratex, restul mi se par carpe sintetice si aspre :)). Dar iar ar parea bizar sa trec asa ceva in top :D.
- nu am o carte preferata si reprezentativa pentru mine, dar recunosc ca am citit de sute de ori povestile nemuritoare, am si acum cartea copilariei mele, Izvorul frumusetii, de Luigi Capuana, am citit de zeci de ori "Elevul Dima dintr-a saptea", iar acum mai nou, imi place mult "Mananca, Roaga-te, Iubeste" de Elizabeth Gilbert. Orice dilema am in legatura cu sanatatea copiilor imi place sa rasfoiesc "Evie's Kitchen" de Shazzie.
- piesa preferata de transportat obiecte e ghiozdanul, dar nu-l pot trece in top pentru ca nu a fost numai unul, mi-l schimb o data la vreo doi ani. Dar il port zilnic, nu imi place sa port posete sau genti pe un umar. Si ma enerveaza cand in hipermarketuri sunt rugata sa-l pun la bagaje sau sa mi-l sigileze. Ii explic omului ca aceea e poseta mea si ca daca as vrea sa fur ceva mai repede as baga intr-o poseta sub brat decat in spate in ghiozdan. Si acolo imi tin banii si telefonul si actele, nu il pot lasa la bagaje si astea sa mi le iau in mana :)).
Buuun, daca nu ati sunat inca la un psiholog pentru mine, sau la un depozit din acela cum au in State :D, continuam cu incercarea unui top al lucrurilor dragi tare.
1. Sunt dependenta de
soare.
Si nu ma refer numai la vitamina D :)). Cand eram mica si mergeam cu masina Dacia fara aer conditionat catre mare o zi intreaga, aveam marele ghinion sa ma bata soarele pe mine, si numai pe mine. Tot timpul. Ca sa ma faca sa imi treaca nervii, mami mi-a zis la un moment dat ca soarele ma iubeste, si de asta vine tot timpul la mine :). De atunci, am fost gata. Cand simteam razele lui calduroase pe mine aveam impresia ca ma imbratiseaza (oi fi citit prea des Luceafarul :)) ). Ce e clar e ca de atunci ador soarele in orice circumstante, nu ma deranjeaza niciodata. Si pana atunci stateam toata ziua afara la soare si nu ma ardeam, nu aveam probleme, dar tot mai aveam situatii in care nu-l suportam :D. Mai tarziu, cu tiroida mea care imi dadea frigul continuu, m-am transformat in soparla. Chiar si la 40 de grade, daca nu stateam in soare direct, eu eram rece si imi era frig :)). Iar acum, daca am candva ocazia sa stau putin la soare, ma relaxez imediat si uit de orice problema.
2. Ador
apa.
Sa ma balacesc, sa plutesc, sa o imbratisez, sa ma mangaie, sa inot, sa o sarut... De fiecare data cand merg la mare si simt aerul sarat, imi trece prin fata ochilor o imagine cu niste stanci si mirosul ala imi invadeaza narile. Am ajuns sa fiu sigura ca in alta viata am locuit pe malul marii. Cum ajung la o mare, sunt intr-o stare de indragosteala si par chiar drogata :D. Culmea e ca in cele 2 saptamani ajung chiar sa mi se rezolve multe probleme de sanatate de fiecare data. Imi placea mult cum miroseau hamsiile prajite la marea noastra si nu intelegeam, pentru ca eu nu suport mirosul de prajeala, si nu imi place sa mananc peste. Dar era mirosul marii si am fost in al noualea cer cand am descoperit algele Kelp. Cum mananc o lingurita, cum mi se umple nasul de mirosul sarat si sufletul de dor de mare.
Cand plec acasa de la mare e o mica tragedie, si nu pentru ca ar fi final de concediu, ci pentru ca trebuie sa imi iau la revedere de la mare, o sarut, o mangai, ii vorbesc, ii promit ca voi reveni, si chiar am impresia ca iubirea mea valuroasa ma cheama inapoi cand eu fac ultimii pasi inspre mal...
Si normal ca ador orice e legat de mare, de la tematici de decor, pana la marinari si stil de imbracaminte in dungi alb-albastre.
3.
Muzica si dansul.
Cand aud muzica, parca imi trece prin tot corpul. Fie ca e vorba de o muzica "buna", care instrumental te da gata, uneori poate chiar si textul te face sa filozofezi sau sa visezi, fie ca e vorba de o muzica dansanta. Chiar si acasa, cand am prezenta de spirit sa imi fac putin timp si pentru muzica, traiesc din plin fiecare melodie, fie ca o fredonez, fie ca o si dansez. Pentru psihicul meu e mai mult decat o vacanta la munte :D (hai totusi sa nu comparam cu marea :)) ). Cateva minute de dans sunt mai bune decat orice pastile antidepresive :)). Rad, traiesc, iubesc din tot sufletul dupa ce dansez de una singura prin casa (sau oriunde altundeva). Relu mi-a spus de multe ori ca il da gata chipul meu si privirea mea cand dansez (chiar daca nu e o melodie senzuala), pentru ca se vede ca traiesc senzatia din plin si ca simt o imensa placere, si fizica, si psihica :D.
Daca ar fi sa nominalizez concret un obiect legat de muzica, ma emotioneaza mult cele doua casete The Doors pe care mi le-am cumparat din Cluj dupa ce am castigat cinstit niste banuti ca studenta :D.
4.
Locurile in care mi-am pus putin suflet. Pornind de la apartamentul in care am crescut in
Baia Mare, casa bunicilor din
Napradea, casa noastra din Napradea, trecand apoi la locul apropiat sufletului meu de la
Cluj, la apartamentul din Baia Mare de dinainte de Alex, si acum la casa parintilor. Ma umplu de dor (as traduce prin iubire si durere in acelasi timp), ma fac sa imi retraiesc toate momentele frumoase din viata mea. Si localitatile in sine. Mirosul din Napradea, sunt innebunita de mirosul ala de iarba, praf si balega :D. Clujul... ma face sa lacrimez de fiecare data cand il vizitez, mi-am petrecut acolo ani atat de frumosi...
Si nu pot vorbi de locuri dragi fara sa amintesc de
Grecia. Noi mai mersesem in strainatati din astea cu mare si all-inclusive, in Tunisia si Turcia. Dar Grecia e exact in sufletul nostru. Simt ca acolo imi e locul (chiar definitiv, daca nu as mai simti dor de Napradea, Baia Mare si Clujul amintite mai sus). Simt ca numai acolo vreau sa merg in orice zile libere as mai avea vreodata in viata asta. Nu vreau sa risc sa merg intr-un alt loc, doar pentru vacanta, relaxare, sau distractie. In Grecia ma umplu de iubire, in Grecia ma simt acasa. Si nu vreau sa pierd vremea cu altceva...
Si ca sa enervez si mai mult ochiul cititorului care s-ar fi asteptat la o enumerare concreta a unor obiecte fixe (si putine :D), nu pot sa nu amintesc
Israelul. Am fost in 2005 intr-un fel de tabara de matematica, o conferinta mai lunga :D, de o saptamana. In Tiberias, la un hotel superb exact pe malul Marii Galilee. Israelul m-a dat gata. Organizatorii nu ne-au asteptat in Tel-Aviv, asa ca am luat trenul pana la Haifa si de acolo ne-am descurcat sa gasim autogara si sa luam un autobuz pana in Tiberias. Tara e foarte mica, a fost rapid, dar am fost asa recunoscatoare ca in modul asta am reusit sa vedem o parte din adevaratul Israel, oameni adevarati. Nu am vazut nici un scandal. In tren erau tineri cu mitraliere pe umeri (dupa liceu armata e obligatorie la ei si merg in armata ca la scoala), care povesteau si se distrau cu tineri musulmani. Mi-am dat seama ca razboaiele se dau doar intre interesele superioare. In Tiberias am vrut sa iesim seara sa cautam o piata, un magazin mai mare, si ne-a fost putin teama. O chelnerita romanca de la hotel a ras de noi. A zis ca de 9 ani de cand e ea acolo, in oras nu a fost nici o crima, nici un viol, nici o talharie, nici un act violent. Si eram chiar in zona in care prin 73 erau conflictele cu Siria si Libanul, langa dealurile Golan. A, apropo de ani, m-am mirat cum poate tara asta sa arate asa de bine, cand exista abia din 48!!! Pai aproape tot Israelul are apa prin canalizari de la Marea Galilee (care nu e mare, e un lac de apa dulce). Drumuri perfecte. Curatenie. Daca pe un deal indepartat de drum, o piatra reprezinta ceva anume, totul e ingradit frumos si semnalizat.
Din punct de vedere religios, chiar daca nu sunt habotnica, mi s-a parut ireal faptul ca pasesc pe unde mergea Isus. Mai ales ca in jurul Marii Galilee sunt multe locuri biblice: muntele Beatitudinilor, locul unde a inmultit painea si pestele, Marea Galilee insasi pe care a umblat pe apa, raul Iordan si locul unde Isus a fost Botezat, casa Sfantului Petru... Totul a devenit dintr-o data palpabil, nu a mai fost o poveste citita undeva. Divinitatea pluteste in jur in Israel si te conectezi cu ea. Si sa nu uitam ca nu am fost intr-un pelerinaj. Dar fiind acolo la conferinta, ne-au plimbat in jurul Marii si ne-au aratat doar locurile, nu am avut parte de slujbe si alte chestiuni religioase.
Israelul m-a uimit cel mai mult prin oamenii lui. Fie ei evrei, musulmani, ortodocsi sau atei. Nu conta religia. Femeile chiar daca nu sunt incredibil de frumoase, impun respect si admiratie. Sunt adevarate doamne. Arata minunat. De la femeia bogata cu bijuterii artistice de pe sezlongul hotelului, pana la vanzatoarea de la magazinul de saluri. Sunt mandre fara a fi ingamfate. Barbatii, probabil fiind crescuti de astfel de mame, sunt respectuosi si familisti. Nici un barbat din toti pe care i-am intalnit acolo, nici macar vanzatorii din piata sau chelnerii de la hotel, nici un barbat nu se uita la o femeie altundeva decat in ochii ei. Nici dupa ce femeia se intoarce, barbatul nu se uita la corpul ei. Nu face niciodata vreun comentariu, nici macar pentru el. Cei pe care ii vezi cu familiile, sunt incredibil de implicati. Peste tot vedeam barbati care isi tin copiii, le schimba scutecele in public (in timp ce doamna povesteste la un pahar de cocktail cu prietena ei), isi tin de mana sotiile si le protejeaza.
Va spun eu, e tara ideala! :D Off si nu am amintit de bucataria israeliana... :x:x:x de atunci am ramas pasionata de humus, de tahini, de naut, de legume la cuptor (dovlecei, vinete, ceapa, usturoi),...
Din Israel mi-am luat un inel de argint superb, cu un peste, pe care il ador pur si simplu...
5. Chiar daca nu sunt originala, recunosc ca sunt dependenta de
Internet.
Fie ca asta inseamna ca sunt in stare sa ma documentez pe orice tema, oricat de adanc (uau, ce vremuri faine traim!!!), fie ca inseamna:
-
Facebook - ce bizar e sa-mi placa facebook... dar acolo tin legatura cu oameni ca mine din toata lumea, dar si cu multi prieteni buni din viata reala cu care comunic mai usor asa. Pot acolo sa impartasesc linkuri cu ce gasesc interesant, pot sa citesc multe informatii la zi.
-
Blog - of, imi ador blogul. Mai precis, ca ma trage piticul de maneca, ii ador blogul lui Alex :D. S-a nascut cand mi-am dat seama ca simt nevoia sa scriu multe, care poate s-ar pierde pe un forum public, si poate nu intereseaza pe toata lumea de acolo, si atunci mi-am facut culcusul. De la bun inceput m-am simtit minunat si inca nu s-a schimbat nimic. Din contra, simt asa o conexiune faina cu blogul... In plus, cu ajutorul lui am ajuns sa cunosc niste mamici extraordinare, care imi fac viata mult mai frumoasa! Le multumesc cu mult drag, sper ca se simt ele :D.
-
Shopul - am ajuns sa lucrez pana dupa 2 noaptea, cum citeam eu ca se intampla si la altii (si ii compatimeam), si sa ne trimitem reciproc la culcare eu si prietena-asociata mea. Si nu pentru ca nu ne-ar ajunge ziua, dar pentru ca lucram cu o pasiune pe care eu nu am simtit-o la nici un job. Felicitari celor care o simt de mai demult :D. Nu-mi mai vine sa ma culc, vreau sa caut materiale, sa scriu postari, sa urc pe blog produse si cate si mai cate... Ma simt vie cand lucrez la asta si simt ca ma reprezinta mai mult decat orice am facut pana acum.
-
sursele de informare de care spuneam mai sus, cred ca mi s-ar parea neprietenos internetul asta fara un NaturalNews.com sau fara renegadehealth.com (si as putea continua cu mercola.com, kellymom.com, drmomma.org,....)
-
surse de relaxare si informare - la blogul meu sunt dependenta si de blog-roll, pentru ca acolo mi-am pus eu lista blogurilor pe care abia astept sa le citesc. Sunt acolo prietene dragi, sunt mamici cu experienta, sunt guru ai sanatatii, retete apetisante si frumos ilustrate, gasesti ce vrei acolo :D. Ce nu am in blogroll sigur sunt abonata pe FB, dar oricum viata e minunata cu ajutorul lor, le multumesc mult.
-
sursa de cumparaturi, itemuri mult mai sanatoase si mult mai ieftine decat ce as gasi eu la noi in oras, si de care n-as fi auzit daca n-ar fi fost internetul.
- internetul e fain si cand vrei
sa comunici cu sotul care e mai departe in camera si nu vrei sa-l trezesti pe pitic :)))
5. nu poti sa fii femeie fara
bijuterii :D. Ador bijuteriile din argint, ori din cele mai masculine (gen verighete), ori din cele mai vechi, care se vede ca au o poveste in spate. Oricum, fiind o tipa baietoasa si sportiva, nu m-am putut vedea niciodata cu lantisoare finute de aur sau cu cercei lungi.
Inele de argint masculine, cercei de argint pe ureche (in toate cele 4 gauri, doua fiind facute ad-hoc in baia mea din Cluj :D), uneori ceva la gat ce iar ar putea fi purtat de orice baiat.
6. Sandalele
ecco.
Am gasit niste sandale ecco intr-un butic in Baia Mare in 1996. Erau gen gladiator, maro, si de atunci nu le-am mai lasat din picioare. Au fost spalate in masina, au fost purtate prin noroaie, si nu au patit nimic nimic. Aveau buretel in interior, invelit intr-o piele intoarsa galbena, sa calc pe moale tot timpul. Au fost cele mai comode incaltaminte ale mele dintotdeauna.
In 2007 daca bine retin, s-a deschis la Cluj primul magazin ecco din Romania. Proprietarul era din Cluj, de aceea a deschis intai acolo, inainte de Bucuresti. Am intrat fascinata inauntru, am admirat toate produsele ca pe niste opere de arta, nu-mi venea sa cred ce vad. Imi batea inima ca si la o prima intalnire cu cineva drag (sau cu familia celui drag :)) ). Insusi patronul a venit atunci la mine sa imi prezinte marfa. I-am spus ca si sandalele mele din picioare sunt ecco si ca le am din 96. A zis ca e imposibil, ca el a adus ecco abia atunci in Romania. I le-am aratat si le-a privit fascinat. Mi-am cumparat a doua pereche de sandale ecco, normal, unele crem, mai sportive putin. A vrut sa-mi vanda ceva produse de curatare, spunandu-mi cat sunt de importante pentru intretinere. I-am spus ca de mai bine de 10 ani eu imi spal sandalele la masina fara probleme. S-a distrat, s-a mirat si s-a gandit ca e si asta o reclama buna la incaltamintea ecco :)). Si mi-a dat produsele acelea de curatare cadou :D.
In 2009, Relu a mers la Bucuresti cu treaba. A intrat la ecco sa-i ia puiului sandale ca ale mamei lui. Si nu s-a putut abtine sa nu-mi mai ia si mie o pereche, de era sa lesin cand am vazut cutia :x. Ecco numarul 3 din colectie sunt un maro mai deschis si putin mai feminine decat nr. 2, dar tot ultra-confortabile.
Pe locul doi as fi plasat bocancii si pantofii sport Sketchers de la Office Shoes, dar nu mai am loc :D.
7. Sunt fan
Kenvelo.
Na, am spus-o :)). Cumnata mea mai mica imi spunea acu vreo 3-4 ani ca numai saracii isi mai cumpara de la Kenvelo, si ca oamenii cu personalitate isi iau haine mai de marca. Nu mi-o spunea cu rautate, ne intelegem perfect chiar si cand vine vorba de haine. Dar se mira de fapt, ca orice haina Kenvelo vede la mine ii place la nebunie, dar cand intra intr-un magazin nu reuseste sa vada nimic interesant :)). Mie mi se potrivesc perfect si la silueta, si la temperament, si la comoditate. Nu cumpar orice de la Kenvelo, de multe ori au niste carpe cu sclipiciuri care ma fac sa intorc privirea.
Dar imi plac produsele lor mai sportive, mai clasice, mai army. Si culmea e ca un costum de baie Kenvelo m-a tinut cativa ani la mare si la bazin si la saune si soare, pe cand costumele de baie Jolidon ce le-am avut nu au tinut mai mult de o saptamana la mare...
8.
Culorile negru si albastru.
Daca ar fi posibil social as umbla imbracata doar in negru. Dar observ ca lumea ori stramba din nas, ori ma intreaba daca am pierdut pe cineva... Ador culoarea (stiu ca in desen era numita non-culoare :D), si imi place si sa o privesc, si cum se vede pe piele, si cum ies in evidenta orice trasaturi in contrast cu negru. De asta nu reusesc sa suport lenjerie intima alba sau culoarea pielii sau chiar si colorate. Ma caracterizeaza total o lenjerie intima neagra. Ca sa pun totusi o pata de culoare in garderoba mea, pe langa cele 70% haine negre, imi place mult de tot albastrul. Cel inchis, normal :D, bleumarin. Ma calmeaza mult cand il privesc si simt ca ma defineste aproape ca si negru. Albastrul ocupa vreo 25% din garderoba mea :D. Restul de 5% sunt maro si kaki :D.
Ca sa nu mai pierd un numar din top, trec aici si faptul ca ador machiajul puternic al ochilor (smokey eyes) cu mult negru, gri, bleumarin si argintiu. Nu imi place sa imi machiez tenul si buzele, dar ochii... din clasa a 7-a si pana cand am ramas gravida m-am machiat zilnic la ochi, puternic de tot, de ajunsesem sa nu imi mai recunosc chipul cand ma uitam la mine demachiata si nu ma simteam confortabil nemachiata. Cum fardurile bio erau scumpe si nu erau asa puternice pentru un smokey eyes, cand am ramas insarcinata am renuntat la fard.
9.
Laptele.
Mai ales cu cereale dimineata. Crud. Nu reusesc sa-mi creez alt mic-dejun, e singurul pe care organismul mi-l accepta :D. Mai am fixatii alimentare, iubesc ceaiul verde cu vanilie sau cu iasomie, la fel si rooibos cu cacao :x. Si chiar daca imi plac mai multe salate cu maioneza si usturoi, cand e vorba sa imi faca mama mea ceva ce stie ca imi place mult, imi propune icre false dupa o reteta pe care nu am mai vazut-o nicaieri si care au dat gata pe oricine le-a gustat.
De cand am ramas gravida si pana acum in 99% din pranzuri nu am putut manca altceva decat o variatiune pe tema salatei grecesti. Adica multe frunze de salata/spanac/cicoare/frunze de sfecla/alte frunze + rosii + castraveti + ardei + ceapa + ulei de masline + patrunjel + busuioc + oregano + menta dulce + feta/telemea/cas/oua. Asa ca nu scapa salata mea din topul asta.
Si portofelul lui Relu e tare suparat de cand am nascut pentru ca am ajuns sa consum aproximativ un kilogram de caju pe saptamana... Am incercat si alte feluri de nuci si seminte, stiu ca e importanta variatia, dar nu ma simt bine dupa nimic altceva. Inainte de sarcina mancam orice nuci si seminte :D.
10. Nu plec de acasa fara mai multi
carrieri la mine :)). Si slinguri, si SSC-uri. Nu are rost sa mai dezvolt, ca mi-am expus placerea asta in alte postari :D.
Am expus cam mult, nu? :D Stiu, acuma la final privind peste postare imi vine sa incep sa tai din ea, sa las la muzica doar concret casetele The Doors, sa las acolo nominalizat doar inelul meu de argint din Israel, sandalele mele ecco, etc. Obiecte specifice, cum trebuia de la bun inceput. Dar de ce sa nu va las sa va plictisiti citind si tumultul intern care a dus la atatea nominalizari, chiar daca am deviat mult de la subiect?
Dau leapsa mai departe (daca sunt genul lepselor si nu se supara) la
Adriana si
Nela.
Postări
