Thessaloniki

Ieri am fost la Thessaloniki, azi iar la Kallithea. Ieri incepusem sa scriu o postare:

"A venit toamna si aici! Trist, foarte trist! Oricum intrasem deja in depresie ca acasa e toamna si frig si urat. Si ma tot gandeam ca voi merge acasa si gata! Pana la vara, pana peste 9 luni, va fi vai si amar... Oricum de cativa ani nu reusesc sa ma satur de vara, as vrea sa fie tot timpul vara. Anul asta a fost o vara ciudata, ori a fost canicula (eu as fi stat si atunci direct in soare...), ori a fost frig de toamna. Nu a mai fost vara ca pe vremuri, sa poti sta cu copilul mic afara toata ziua. Dar si sa fie canicula, prefer orice temperaturi fierbinti numai sa nu fie toamna si iarna...

Deja ma intristez si cand il vad pe Alex ca merge inspre mare si ma gandesc ca cel putin un an nu va mai vedea marea... nici nu o va tine minte. Il vad ca nu vrea sa-l imbrac cu nimic si ma gandesc ce chin urmeaza cu straturile de haine...

Chiar ii spuneam azi lui Relu ca atunci cand vine vara nu-ti dai seama, ba e o zi mai calduta, ba mai vin doua saptamani de ploi. Dar cand vine toamna totul se schimba drastic intr-o zi! Si nu mai e cale de intoarcere! Nu mai poti spera ca va mai fi vara macar o zi...

Deci, cum ziceam, pana acum eram deprimata ca merg acasa si acolo ma asteapta toamna... si ma tot gandeam cum voi numara ultimele clipe petrecute aici in paradis inainte de a pleca acasa. Mi-am amintit cu cata greutate m-am despartit de Grecia acu doi ani. Am si plans in ziua plecarii. Acum imi imaginam ca va fi si mai greu pentru ca acasa e frig si pentru ca ma gandesc si la Alex. Dar toamna nu m-a asteptat sa ajung eu acasa. M-a urmarit si aici. Asta ca sa merg mai usor acasa... Si nici nu si-a anuntat venirea, sa stiu sa traiesc la maxim ultimele clipe de vara (si sa filmez/pozez chestii care acum nu le mai pot, le tot lasam pe ultimele zile).

Mi-e mila de cei care au venit aici azi sau ieri. Nu-i mai invidiez ca altadata. Ne-am trezit dimineata si am mers la micul dejun. Era extrem de frig (aici cand e frig, nu se joaca...) batea un vant incredibil. Ne-am incapatanat sa mancam pe terasa, ca de obicei, cu vedere spre mare. Vantul mi-a luat din bol fulgi, si i-a luat pe sus, chiar daca erau ingreunati de laptele din bol! Eu ma imbracasem cu costumul de baie si o rochita cu bretelute. Eram toata inghetata. Noroc ca pe Alex l-am imbracat cu maneca scurta. Sper din tot sufletul sa nu racim careva cu vremea asta ciudata. Relu a mers cu Alex pana la mare cat am mancat eu. A constatat ca nu mai exista plaja, marea are valuri mari si nervoase, vantul sufla la plaja de nici nu puteai respira. Si un friiiigggg....

Ne-am imbracat mai bine. Adica i-am dat puiului si pantaloni lungi, chiar daca subtirei. Si am zis sa nu pierdem vremea in camera de hotel, mergem si noi in "vecini" sa vedem Thessaloniki (Salonic), pentru ca numai in trecere am fost pe acolo si acum si acu doi ani. Si ca tot omul care se pregateste de o plimbare in cel de-al doilea oras ca marime din Grecia, l-am gugalit. Am si aflat ca se numeste asa dupa sora vitrega a lui Alexandru cel Mare! Nu ne-a incantat insiruirea de muzee si am cautat mai adanc, sperand sa gasim o gradina zoologica, ceva frumos. Am retinut adresa gradinii zoologice si am sperat sa ajungem acolo, ca zicea ca este si o panorama frumoasa peste oras. De pe autostrada catre Halkidiki am vazut de cate ori am trecut pe langa oras si un Carrefour, asa ca si asta era in plan. Asa cum i-am zis si la mami acuma seara, am vrut si noi ca tot omul care ajunge in Thessaloniki, sa mergem la Carrefour si la un mall :D.

Si pentru Carrefour ne-am bazat tot pe domnul Google. Acuma nu stiu cine a gresit, Google sau Ioana noastra de pe GPS, dar strada pe care trebuia sa fie Carrefourul nostru de langa autostrada a fost pana la urma o straduta in mijlocul aglomerat al orasului. Sau a fost un complot sa ajungem si noi la centru :D. Pana la urma, dupa cateva incalciri pe stradute stramte, am incercat si strada pe care trebuia sa fie gradina zoologica. Nu am gasit-o. Asa ca i-am zis Ioanei sa ne scoata inapoi spre Kassandra. Inspre iesirea din oras, am vazut semnul Carrefourului, asa ca pana la urma l-am gasit.

Dupa aceea am cautat un mall ce-l vazusem de pe autostrada, care avea si un parc mare de distractii langa, cu o roata din aceea imensa din care poti admira orasul. Nu l-am gasit, normal, dar am dat totusi de o zona plina de hipermarketuri, si ne-am bucurat enorm sa vedem si o Ikea! Mie-mi place tare mult Ikea si am fost o singura data, cand eram graviduta, la Ikea Budapesta, sa luam mobila pentru pui. Nu avem in zona, asa ca ne era dor. Ne era si foame tare si am zis ca intram sa mancam. Am intrat, era o aglomeratie si o galagie de nedescris. Cand am ajuns in zona meselor, ne-am dat seama ca nu avem cum sa stam acolo cu Alex, copii plangeau, trebuia sa strigi sa te auzi ce vorbesti, oamenii vorbeau tare, se auzeau zgomote de tacamuri, groaznic, te apuca durerea de cap. Nu inteleg cum puteau acolo sa manance atatia oameni.

Relu m-a vazut ca sunt lesinata de foame, asa ca a zis sa raman eu sa imi iau mancare, si el ma asteapta cu Alex afara. Am intrat in inghesuiala, am vazut rapid printre oameni niste mancaruri gatite, tocanite si din alea carnivore... am vazut apoi niste salate. Singura fara carne era ceva gen salata greceasca, 3 frunze de salata, 2 felii de rosii, o maslina si un cub de feta, 3 euro si ceva. Am vazut ca e farfurie de portelan, altfel poate m-as fi gandit sa o iau si sa tot plec. M-am hotarat repede ca nu pot manca o mancare naspa, putina, intr-un astfel de mediu si sa mai si stiu ca e asa scumpa... Am iesit rapid, sigura ca voi da afara de Alex si Relu, dar nu erau in apropierea iesirii..."

...si am crezut ca voi reusi s-o termin azi, dar vad ca nu mai pot de somn. Si ieri am cazut la datorie. Cred ca si din cauza vantului, mi-s uscate buzele si ma ustura, sper sa nu racesc. Dar am zis ca daca nici acum n-o trimit, va parea bizar sa povestesc acasa de faptul ca a venit aici toamna :D.

Nu cred ca voi mai intra nici maine, sa vedem. Sambata pornim spre casa. Asa ca voi mai intra doar saptamana viitoare candva.

Doamne ajuta sa avem un drum bun si sa ajungem acasa cu bine.