Cum putem crea o lume mai pașnică prin modul în care ne creștem copiii

Cultivând compasiunea de la început

de Jan și Jason Hunt

Articol tradus de aici: http://www.naturalchild.org/jan_hunt/peaceful_world.html

Este cel mai recent articol de pe blogul lor, a fost publicat ieri, și deși e scris de fapt în 2014, este mai actual ca oricând. Probabil de aceea l-au publicat în aceste zile.

"Dacă vrem să obținem pace adevărată în această lume și dacă vrem să ducem un război adevărat împotriva războiului, va trebui să începem cu copiii. Și dacă ei vor crește în inocența lor naturală, nu vom avea lupte, nu va mai trebui să luăm decizii sterpe fără bază, ci vom trece din iubire în iubire și din pace în pace, până când în final toate colțurile lumii vor fi acoperite de acea pace și iubire de care, conștient sau inconștient, toată lumea e flămândă." - Mahatma Gandhi

    

Noi toți tânjim după pace. Și totuși mult prea des aceasta pare doar un vis, fără speranță, greu de atins. În locul vieții liniștite pe care o dorim cu toții, avem conflicte în familii, în comunități și între națiuni. Ne pierdem speranța pentru ceva mai bun și începem să ne gândim că nimic nu se va schimba vreodată. Visul nostru de pace rămâne de neatins.

Acesta este un vis greu de abandonat, pentru că a început la naștere. Fiecare nou-născut radiază atunci când în familie este pace și privește perplex sau plânge atunci când nu e. Pentru un bebeluș conflictul este o enigmă. Ca nou-născuți, nu numai că vrem ca toți să se înțeleagă, dar chiar asta ne așteptăm să experimentăm. Suntem născuți pentru a experimenta în mod implicit pace. Chiar și ca adulți suntem șocați și întristați de fiecare nouă poveste de brutalitate. Credem în continuare că viața poate și ar trebui să fie pașnică. Dar știm că în fiecare zi, în mult prea multe locuri, vor fi conflicte, bătălii, omoruri și chiar și război. Dacă toți iubim pacea în perioada de bebelușie, ce ne face să devenim adulți atât de învrăjbiți? Ce nu funcționează bine? Cum putem repara?

Ne trezim în fiecare dimineață cu speranța că lucrurile se vor schimba, dar în fiecare zi apare o altă poveste tristă și șocantă. Suntem toți derutați și vrem să înțelegem ce nu a funcționat cum trebuia. Pare a fi în natura umană să ne concentrăm pe cele mai recente evenimente, nu pe cele îndepărtate în trecut. Așa că ne întrebăm ce s-ar fi putut face în zilele dinaintea unei tragedii, pentru a o preveni. Ce intervenții de ultim minut ar fi putut să schimbe situația? Ce s-ar f putut face diferit la fața locului pentru a salva vieți?

Nu e nimic greșit să ne punem aceste întrebări – ele ar putea ajuta la prevenirea viitoarelor acte de violență. Dar pentru a reduce potențialul pentru violență în general, ar putea fi constructiv să privim legăturile timpurii, nu cele recente. Deși sunt mulți factori care duc la violență, cea mai bună prevenție este întotdeauna cea timpurie – cea care previne căderea primei piese de domino.

După cum a scris psihiatrul Elliott Barker, "Cum putem îndeplini sarcina de a scădea numărul psihopaților și cantitatea de psihopatie din societatea noastră? Pentru mine aceasta este același lucru cu a întreba 'Cum creștem numărul de oameni cu capacități bine dezvoltate pentru încredere, pentru empatie și pentru afecțiune în societatea noastră?' "¹

Iată niște căi posibile pentru a reuși să realizăm acest ideal: 

1. Încurajați tinerii să se gândească atent dacă sunt pregătiți să iubească și să crească un copil.

2. Oferiți cursuri prenatale locale și grupuri de sprijin care să se concentreze pe legătura părinte-copil, cum ar fi întâlnirile La Leche League.

3. Oferiți-le părinților sprijinul de care au nevoie, în așa fel încât să aibă timp să se îndrăgostească de copilul lor – restul toate pot aștepta.

4. Reamintiți-le părinților de beneficiile substanțiale ale alăptării și ale înțărcării ghidate de copil.

5. Educați pe toată lumea despre importanța răspunsului la plânsului bebelușului repede și cu sensibilitate.

6. Încurajați părinții să îi învețe pe bebeluși limbajul semnelor pentru ca aceștia să poată să-și comunice nevoile și sentimentele și înainte de a putea vorbi.

7. Informați părinții despre beneficiile dormitului împreună în familie.

8. Promovați purtarea bebelușului, mai ales piele-pe-piele.

9. Recomandați părinților să evite dispozitivele ne-necesare pentru bebeluși, care pot interveni în legătura părinte-bebeluș.

10. Ajutați părinții să afle despre alternativele pline de compasiune pentru pedepse, pentru a promova cooperarea bazată pe iubire, nu pe frică.

11. Consiliați părinții să dea fiecărui copil o voce proprie, ascultându-le deschis și fără judecată comunicarea.

12. Predați competențe de comunicare pentru a îmbunătăți relațiile dintre toți membrii familiilor.

13. Sprijiniți alternativele educaționale, cum ar fi unschooling-ul și școlile democratice, care cultivă dragostea naturală a copilului pentru învățare.

14. Educați consilierii familiali să accentueze importanța critică a tratării copiilor cu demnitate și respect.

15. Interveniți să luați partea copiilor ale căror nevoi și sentimente nu sunt auzite.

16. Militați pentru drepturile copiilor acasă, la școală și oriunde altundeva.

17. Mai presus de orice, reamintiți-le părinților să ia în serios, cu respect, sentimentele și nevoile copiilor lor, încă din prima zi.

Alegerile părinților de a-și purta copiii, de a-i alăpta, de a dormi împreună cu ei și de a le răspunde cu alinare atunci când plâng aduce beneficii copilului în multe feluri. Oferă capacitate pentru empatie și pentru putere emoțională și pregătește copilul pentru o viață de relații pline de încredere și de respect reciproc. Aceste practici oferă de asemenea beneficii semnificative pentru părinți, deoarece relația lor cu copilul va deveni mai ușoară și mai plăcută.

Toți facem ceea ce credem că e cel mai bine pentru copiii noștri. Din păcate deseori primim sfaturi greșite de a folosi abordări precum bătaia, colțul sau scaunul rușinii, refuzul privilegiilor și lăsarea bebelușului să plângă. Deși aceste sfaturi ar putea fi bine intenționate, aceste strategii îi creează inevitabil copilului furie și frustrare, care se pot acumula în timp și care duc la comportament agresiv. Pot de asemenea să scadă stima de sine a copilului și să le împiedice abilitatea de a se conecta cu părinții sau cu oricine altcineva.

Fără o legătură puternică cu cineva în care să aibă încredere totală, un copil care e abuzat, terorizat, furios sau frustrat (acasă, la școală sau oriunde altundeva) poate să simtă că nu are pe nimeni care să-l sprijine și să-l înțeleagă². Agresiunea poate atunci să devină singura lor supapă pentru a-și comunica sentimentele de furie, de lipsă de putere și de disperare.

Adulții știu că cu cât mai blând își tratează un prieten, cu atât mai cooperativ și mai săritor va fi acel prieten, pentru că va fi motivat de iubire, nu de frică. La copii nu e altfel. Părinții care au cu copiii lor o relație de răbdare și empatie modelează în aceștia abilități de rezolvare pașnică a problemelor, abilități care pot fi folosite de copil pe parcursul întregii sale vieți.

Cel mai constructiv lucru pe care îl putem face pentru a crea o lume pașnică este să ne concentrăm pe creșterea capacității de empatie a fiecărui copil. Importanța îndeplinirii nevoilor unui copil cu înțelegere și compasiune este cunoscută de psihologi și cercetători de decenii ³. Haideți să împărtășim tuturor importanța critică a primilor ani de viață. Concentrându-ne pe acești primi ani nu numai că putem preveni tragedii viitoare, dar le putem oferi copiilor noștri cel mai bun start posibil către o viață împlinită, plină de bucurie.

Note bibliografice:

1. Citat din "How Do We Prevent Crime?" de Dr. Elliott Barker

2. Vezi "The Essential Role of an Enlightened Witness in Society" de Alice Miller

3. Vezi secțiunea de parenting research pe site-ul naturalchild.org

Citate: Mohandas Gandhi, Montessori Training College, London, October 28, 1931

Jan Hunt este directorul Proiectului The Natural Child și autoarea cărților The Natural Child: Parenting from the Heart și A Gift for Baby. Ea oferă consiliere prin email și telefon în întreaga lume, cu focusul pe parentingul cu compasiune și pe învățarea naturală. Fiul ei, Jason, un unschooler de o viață, este co-director și webmaster la naturalchild.org, și co-editor împreună cu Jan a cărții The Unschooling Unmanual.