Ce are Alfie Kohn cu Supernanny? + un giveaway

 Cand ma gandesc la Alfie imi vin in minte vreo 4 chestiuni:

•  Articolele citite despre Bravo
•  Iubirea neconditionata pentru copii
•  Nocivitatea sistemului de pedepse si recompense (si acasa, dar mai ales la scoala)
•  Si faptul ca mi-a confirmat fiorul de groaza ce il simteam cand ma uitam la Supernanny.

Azi vreau sa lamuresc chestiunea Supernanny.

Inca ma mir cand vad parinti de care credeam ca isi respecta copilul, cum incep sa puna la indoiala propriile instincte pentru ca li se pare ca Supernanny este experta in domeniu. Nu stiu cum e formatul Supernanny in afara, dar la noi doamna nu avea copii si nici macar studii atunci cand a facut primele emisiuni si cand a scos cartea. Dupa ce mi-am dat de pe ochi filtrul acela “Supernanny sigur stie mai bine decat mine, doar e experta”, am putut vedea cat sunt de odioase tehnicile ei.

Supernanny considera ca exista doar doua optiuni in parenting: haos sau control despotic.

Trebuie deci sa credem ca intr-o casa in care copiii se urca pe pereti e nevoie doar de cateva zile de dictatura pentru ca viata sa devina idilica. Si sa credem ca e intr-adevar doar lapte si miere la final, si echipa de editare care prezinta inceputul razboinic si finalul de poveste nu are nicio influenta. Trebuie sa credem ca traiul cu o intreaga echipa de filmare nu-i influenteaza pe copii, nu-i streseaza, si nu schimba modul in care relationeaza parintii cu ei.

Ar fi de ras daca n-ar fi de plans. Mai ales ca mii de parinti iau notite pentru a le aplica in relatia cu copiii lor. Sau daca nu, nu e o problema, pentru ca au carti gata tiparite care sa-i invete.

Ce se intampla deci intr-un astfel de spectacol? Dadaca apare, observa, stramba din nas, exprima ce vede, impune un program cu un set de reguli si pedepse. Parintii la final sunt multumiti.

Alfie Kohn observa ca aceasta abordare e in primul rand foarte limitata. Dadaca nu intra deloc in chestiuni psihologice. Nu se intreaba daca pretentiile parintilor sunt potrivite varstelor copiilor. Nu se intreaba cum au fost crescuti parintii, sau daca lipsa comunicarii cu copiii poate fi explicata si prin altceva, nu doar prin lipsa tehnicii de supunere.

Analiza dadacei e, din aceasta cauza, identica in toate familiile. Problema e mereu faptul ca parintii nu sunt suficient de autoritari pentru a-si controla copiii. Copiii sunt inamicii ce trebuie supusi. Oamenii mari detin puterea. Expresiile sunt pe masura, de la copii ce “preiau puterea”, la “mici monstri”. Parintii in final reusesc sa-i puna la somn, indiferent daca le e somn sau nu.

In ceea ce priveste idealul, cuvintele des folosite sunt “tehnica” si “consecventa”. De fiecare data se posteaza un orar si un panou pentru stelute sau alte recompense. Lumea trebuie sa manance cand spune dadaca. Scopul este constrangerea si disciplina, nu educarea si reflectia. Asadar, atunci cand un copil e agresiv, el nu e ajutat sa vada care sunt efectele acestei agresiuni, ci e doar informat ca acest obicei nu e acceptat, fara motive sau explicatii morale. Apoi este pus sa stea la colt, pentru ca agresivitatea e interzisa doar copiilor, parintilor le e permis orice. Mai tarziu dadaca le spune parintilor sa ii porunceasca celui mic sa isi ceara scuze. Copilul sopteste cuvintele dorite. Adultii sunt multumiti.

Pentru “echilibru”, copiii sunt controlati si cu recompense, nu numai cu pedepse. Cand in sfarsit copilul mananca ceea ce / cand / cat vrea adultul, este “apreciat” cu “bravooo!” pentru fiecare inghititura. Normal ca cel mic mai ia apoi inca una, acesti copii sunt atat de disperati sa fie acceptati incat se multumesc cu aprecierea conditionata in locul dragostei neconditionate de care au cu adevarat nevoie. Se pare ca aceste “supernannies” nu au auzit de minusurile recompenselor, de faptul ca in acest mod i se distruge copilului motivatia intrinseca pentru a face ceva. Vezi mai multe explicatii, studii si linkuri despre time-out, pedepse si recompense aici, inclusiv in comentarii.

Atunci cand dadaca gaseste o familie in care copiii sunt obisnuiti sa adoarma cu un parinte alaturi, ea porunceste terminarea acestei traditii fara avertizare sau explicatii. Cand copiii plang dupa o astfel de decizie, dadaca trage concluzia ca aceasta e o dovada a manipularii lor. Si sfatuieste parintii sa nu cedeze. Cand copiii abandoneaza orice speranta ca mama va mai fi vreodata aproape de ei, dadaca e fericita ca totul a fost un succes. Dadaca americana Jo Frost foloseste metoda plansului controlat pentru a-i face pe bebelusi sa doarma toata noaptea. Parintii sunt sfatuiti sa isi lase bebelusul sa planga singur in patut pentru a invata sa adoarma singur. Cand bebelusul plange singur, el isi pierde increderea in cei din jur si se simte fara putere, terifiat. (Pentru mai multe articole care explica nocivitatea acestei metode vezi aici in lista articolele despre Cry-It-Out).

Cand copilul are o criza de furie, Jo Frost recomanda time-out-ul, coltul rusinii, fortarea copilului sa stea undeva singur. Desi copilul are de fapt nevoie de apropierea parintelui si de sprijin in eliberarea si gestionarea emotiilor.

Cand copiii se joaca cu ceva si dadaca ii pune pe parinti sa opreasca jocul, daca cei mici protesteaza toti adultii se mira “uau, uite ce nervi are doar pentru ca i-am oprit joaca!”. Decizia autoritara si lipsita de respect nu e pusa sub semnul intrebarii.

Din exemplele de mai sus putem trage concluzia ca Supernanny e cel putin superficiala. Si acesta nu e un accident, acesta e modul de parenting pe care il promoveaza. Acest show ne vinde teoria behaviorista. Scopul nu este sa cresti un copil, ci sa fortezi sau sa distrugi anumite comportamente, ceea ce ar fi suficient daca ai crede ca noi nu suntem altceva decat o suma de comportamente.

Behaviorismul este, dupa parerea lui Alfie Kohn, o teorie ce se muleaza perfect pe stilul american de viata. Oameni ocupati, pusi pe facut averi, fara timp de teorie si complicatii, dornici de tehnici ce sa functioneze pe moment. Companii care concediaza mii de angajati pentru a creste pretul unei actiuni, scoli care isi creeaza curriculumul pentru a avea pe moment elevi cu note mai mari. Si parinti care se bazeaza pe mita si amenintare pentru a-i face pe copii sa se supuna. Fara sa se intrebe nimeni “Cat timp va dura acest succes? Si la ce pret?”.

Efectele coltului rusinii (cunoscut in articolele straine de parenting sub numele de time-out) sunt devastatoare, pentru ca cel mic percepe timpul petrecut acolo ca o retragere a iubirii parintelui. Izolarea si retragerea iubirii si atentiei parintelui nu il fac pe copil sa se gandeasca la ceea ce a facut gresit (pune-te in locul lui, ai sta sa te gandesti de ce te pedepseste sotul/sotia?). Nu, pusul la colt sau pe un scaun sau trimiterea lui intr-o alta camera il fac sa devina nervos si nesigur pe iubirea parintelui. Nesigur ca el ar merita aceasta iubire. De cealalta parte, spune Alfie Kohn ca parintii care nu aplica un control excesiv, ci se bazeaza pe caldura si ratiune au parte de copii care fac ceea ce li se cere si care devin oameni sanatosi, responsabili si empatici.

Daca ai nervi sa te uiti la acest gen de emisiuni la televizor, Supernanny ne ofera un ghid de cum sa NU iti educi copiii. Dadaca le spune parintilor “de fiecare data cand esti consecvent, copilul primeste acelasi mesaj”. Asa e, dar se intreaba Alfie Kohn care este acel mesaj? 

Poate va veti bucura ca aceasta emisiune nu (cred ca) mai exista in grila romaneasca. Totusi, Irina Petrea, starul emisiunii romanesti, scoate carti dupa carti si face prin tara conferinte de parenting. Ok, veti zice, daca sunt fraieri parintii sa mearga la acest gen de conferinte ce sa facem? Pe mine personal ma deranjeaza ca aceste evenimente sunt promovate chiar in centre pe care parintii le considera respectuoase pentru copii. Astfel, parinti nesiguri pe ei care cauta o abordare empatica si respectuoasa pentru copiii lor, pot cadea in capcana sa se bazeze pe sfaturile acestei "experte". De exemplu, la Constanta conferinta de parenting a avut loc la BBCenter (ocazie cu care am dat Unlike si am stopat orice promovare a acestui centru in care nu mai pot avea incredere). La Cluj-Napoca a avut loc la Transilvania College, avandu-i ca parteneri pe cei de la Cuiburi cu Soare, tot in acelasi gen. Niste compromisuri care nu le fac onoare, atunci cand accepta bani pentru a promova time-out-ul, pedepsele si recompensele.

Pe moment e posibil sa functioneze aceste metode. Parintii vor obtine copii obedienti, care dorm toata noaptea, care nu se lupta cu fratii lor, care sunt politicosi la masa, care fac curat si sunt usor de crescut. Parintii vor fi multumiti ca au ales metoda cea mai buna de a-si creste copiii. Insa nu-si vor da seama care sunt stricaciunile definitive din relatia cu copiii lor sau din increderea proprie a copilului si sanatatea lui mentala. Si nu-si vor da seama ce probleme vor avea in adolescenta cu acei copii, cand pedepsele si recompensele nu vor mai fi suficient de mari sau importante. Folosind pedeapsa si recompensa parintii isi invata copiii sa treaca prin viata cautand multumirea imediata si evitand consecintele imediate dureroase (principiul placere/durere). Copiii crescuti cu recompense cad mult mai usor prada placerilor drogurilor, tot din cauza ca au crescut cautand placerea imediata. Ei vor cauta mereu recompensa cea mai mare, chiar daca nu vine de la parinti.

Giveaway:

Alfie Kohn va sustine la Bucuresti doua conferinte in 16 noiembrie. Mi-e mai simplu sa dau un screenshot:

Conferintele sunt organizate de Totul despre Mame si Asociatia pentru Comunicare Non-Violenta. Mai multe detalii despre conferinte si inscriere aveti aici sau aici. Cum il iubesc pe Newman pentru alaptare, pe Odent pentru nastere si pe McKenna pentru cosleeping, la fel il iubesc pe Alfie Kohn pentru parenting. Mi-as fi dorit enorm sa pot merge la conferinte la Bucuresti. Din moment ce nu pot, ofer prin amabilitatea Monicai Reu un bilet la una din cele doua conferinte.

Ce trebuie sa faceti pentru a castiga?

• Sa scrieti un comentariu in care sa-mi spuneti DE CE vreti sa mergeti la conferinta. Daca imi va placea in mod special comentariul, il voi alege. Daca imi vor placea prea multe, trag la sorti.

Ce va mai rog sa faceti, desi nu e obligatoriu?

• Sa share-uiti aceasta postare sau oricare alta despre Alfie Kohn de pe site-ul lui, de pe parinteconstient.ro, de pe totuldespremame.ro
• Daca mergeti la conferinta sa puneti o intrebare pentru mine si sa-mi transmiteti raspunsul lui. Pe mine personal cel mai tare ma sperie la sistemul de invatamant faptul ca si daca ai noroc sa nimeresti pe personal didactic empatic si dragut, nu ai cum sa ocolesti sistemul de recompense si pedepse (buline, note, panou de onoare, panou al rusinii, etc.). Cum putem sa ii pregatim pe copii sa nu le pese, sa nu le anuleze acest sistem motivatia lor intrinseca pentru a invata ceea ce-i pasioneaza?

Editez, nesomnul e de vina ca nu am spus cand se incheie giveaway-ul. Puteti comenta pentru a castiga un bilet la una din cele doua conferinte pana sambata, 19 octombrie, la ora 24. Duminica, daca imi revin din oboseala de la petrecerea de sambata, anunt castigatorul.

Linkuri ajutatoare:

Atrocious Advice from "Supernanny" By Alfie Kohn

Supernanny: Alluring and Deceptive by Aletha Solter, Ph.D.

Despre time-out:

The Disadvantages of Time-Out by Aletha Solter, Ph.D.

Why i think time-out is just as damaging as spanking

The Trouble with Time-Out

Case Against Time-Out

"Copiii sunt din Rai" de John Gray; si mai multe despre time-out, pedepse sirecompense la copii

 

Pedepse si recompense:

Why Do We Hurt Our Children?

Dresajul şi agresivitatea copiilor

Educație sau dresaj ?

Adevărul despre recompense și pedepse

To praise or not to praise: Is that the question?

How Rewards Can Make You Hate Something You Love

Recompensa şi lauda: morcovul otrăvit

Interviu cu Monica Reu, trainer de comunicare nonviolentă

Sugar Coated Punishments: The problem with Bribes

Monica Reu: Părinții care aleg pedeapsa își iubesc copiii. Mai trist este că iubireaasta nu ajunge aproape niciodată sa fie percepută de către copil.

How Can You Learn to Behave, If You're Never Punished?

Parenting neconditionat:

10 Principles of Unconditional Parenting

Interviu cu Alfie Kohn despre cartea Unconditional Parenting

Dragoste neconditionata