marți, 15 octombrie 2013

Ce are Alfie Kohn cu Supernanny? + un giveaway



 Cand ma gandesc la Alfie imi vin in minte vreo 4 chestiuni:

  •  Articolele citite despre Bravo
  •  Iubirea neconditionata pentru copii
  •  Nocivitatea sistemului de pedepse si recompense (si acasa, dar mai ales la scoala)
  •  Si faptul ca mi-a confirmat fiorul de groaza ce il simteam cand ma uitam la Supernanny.

Azi vreau sa lamuresc chestiunea Supernanny.

Inca ma mir cand vad parinti de care credeam ca isi respecta copilul, cum incep sa puna la indoiala propriile instincte pentru ca li se pare ca Supernanny este experta in domeniu. Nu stiu cum e formatul Supernanny in afara, dar la noi doamna nu avea copii si nici macar studii atunci cand a facut primele emisiuni si cand a scos cartea. Dupa ce mi-am dat de pe ochi filtrul acela “Supernanny sigur stie mai bine decat mine, doar e experta”, am putut vedea cat sunt de odioase tehnicile ei.

Supernanny considera ca exista doar doua optiuni in parenting: haos sau control despotic.

Trebuie deci sa credem ca intr-o casa in care copiii se urca pe pereti e nevoie doar de cateva zile de dictatura pentru ca viata sa devina idilica. Si sa credem ca e intr-adevar doar lapte si miere la final, si echipa de editare care prezinta inceputul razboinic si finalul de poveste nu are nicio influenta. Trebuie sa credem ca traiul cu o intreaga echipa de filmare nu-i influenteaza pe copii, nu-i streseaza, si nu schimba modul in care relationeaza parintii cu ei.

Ar fi de ras daca n-ar fi de plans. Mai ales ca mii de parinti iau notite pentru a le aplica in relatia cu copiii lor. Sau daca nu, nu e o problema, pentru ca au carti gata tiparite care sa-i invete.

Ce se intampla deci intr-un astfel de spectacol? Dadaca apare, observa, stramba din nas, exprima ce vede, impune un program cu un set de reguli si pedepse. Parintii la final sunt multumiti.

Alfie Kohn observa ca aceasta abordare e in primul rand foarte limitata. Dadaca nu intra deloc in chestiuni psihologice. Nu se intreaba daca pretentiile parintilor sunt potrivite varstelor copiilor. Nu se intreaba cum au fost crescuti parintii, sau daca lipsa comunicarii cu copiii poate fi explicata si prin altceva, nu doar prin lipsa tehnicii de supunere.

Analiza dadacei e, din aceasta cauza, identica in toate familiile. Problema e mereu faptul ca parintii nu sunt suficient de autoritari pentru a-si controla copiii. Copiii sunt inamicii ce trebuie supusi. Oamenii mari detin puterea. Expresiile sunt pe masura, de la copii ce “preiau puterea”, la “mici monstri”. Parintii in final reusesc sa-i puna la somn, indiferent daca le e somn sau nu.

In ceea ce priveste idealul, cuvintele des folosite sunt “tehnica” si “consecventa”. De fiecare data se posteaza un orar si un panou pentru stelute sau alte recompense. Lumea trebuie sa manance cand spune dadaca. Scopul este constrangerea si disciplina, nu educarea si reflectia. Asadar, atunci cand un copil e agresiv, el nu e ajutat sa vada care sunt efectele acestei agresiuni, ci e doar informat ca acest obicei nu e acceptat, fara motive sau explicatii morale. Apoi este pus sa stea la colt, pentru ca agresivitatea e interzisa doar copiilor, parintilor le e permis orice. Mai tarziu dadaca le spune parintilor sa ii porunceasca celui mic sa isi ceara scuze. Copilul sopteste cuvintele dorite. Adultii sunt multumiti.

Pentru “echilibru”, copiii sunt controlati si cu recompense, nu numai cu pedepse. Cand in sfarsit copilul mananca ceea ce / cand / cat vrea adultul, este “apreciat” cu “bravooo!” pentru fiecare inghititura. Normal ca cel mic mai ia apoi inca una, acesti copii sunt atat de disperati sa fie acceptati incat se multumesc cu aprecierea conditionata in locul dragostei neconditionate de care au cu adevarat nevoie. Se pare ca aceste “supernannies” nu au auzit de minusurile recompenselor, de faptul ca in acest mod i se distruge copilului motivatia intrinseca pentru a face ceva. Vezi mai multe explicatii, studii si linkuri despre time-out, pedepse si recompense aici, inclusiv in comentarii.

Atunci cand dadaca gaseste o familie in care copiii sunt obisnuiti sa adoarma cu un parinte alaturi, ea porunceste terminarea acestei traditii fara avertizare sau explicatii. Cand copiii plang dupa o astfel de decizie, dadaca trage concluzia ca aceasta e o dovada a manipularii lor. Si sfatuieste parintii sa nu cedeze. Cand copiii abandoneaza orice speranta ca mama va mai fi vreodata aproape de ei, dadaca e fericita ca totul a fost un succes. Dadaca americana Jo Frost foloseste metoda plansului controlat pentru a-i face pe bebelusi sa doarma toata noaptea. Parintii sunt sfatuiti sa isi lase bebelusul sa planga singur in patut pentru a invata sa adoarma singur. Cand bebelusul plange singur, el isi pierde increderea in cei din jur si se simte fara putere, terifiat. (Pentru mai multe articole care explica nocivitatea acestei metode vezi aici in lista articolele despre Cry-It-Out).

Cand copilul are o criza de furie, Jo Frost recomanda time-out-ul, coltul rusinii, fortarea copilului sa stea undeva singur. Desi copilul are de fapt nevoie de apropierea parintelui si de sprijin in eliberarea si gestionarea emotiilor.

Cand copiii se joaca cu ceva si dadaca ii pune pe parinti sa opreasca jocul, daca cei mici protesteaza toti adultii se mira “uau, uite ce nervi are doar pentru ca i-am oprit joaca!”. Decizia autoritara si lipsita de respect nu e pusa sub semnul intrebarii.

Din exemplele de mai sus putem trage concluzia ca Supernanny e cel putin superficiala. Si acesta nu e un accident, acesta e modul de parenting pe care il promoveaza. Acest show ne vinde teoria behaviorista. Scopul nu este sa cresti un copil, ci sa fortezi sau sa distrugi anumite comportamente, ceea ce ar fi suficient daca ai crede ca noi nu suntem altceva decat o suma de comportamente.

Behaviorismul este, dupa parerea lui Alfie Kohn, o teorie ce se muleaza perfect pe stilul american de viata. Oameni ocupati, pusi pe facut averi, fara timp de teorie si complicatii, dornici de tehnici ce sa functioneze pe moment. Companii care concediaza mii de angajati pentru a creste pretul unei actiuni, scoli care isi creeaza curriculumul pentru a avea pe moment elevi cu note mai mari. Si parinti care se bazeaza pe mita si amenintare pentru a-i face pe copii sa se supuna. Fara sa se intrebe nimeni “Cat timp va dura acest succes? Si la ce pret?”.

Efectele coltului rusinii (cunoscut in articolele straine de parenting sub numele de time-out) sunt devastatoare, pentru ca cel mic percepe timpul petrecut acolo ca o retragere a iubirii parintelui. Izolarea si retragerea iubirii si atentiei parintelui nu il fac pe copil sa se gandeasca la ceea ce a facut gresit (pune-te in locul lui, ai sta sa te gandesti de ce te pedepseste sotul/sotia?). Nu, pusul la colt sau pe un scaun sau trimiterea lui intr-o alta camera il fac sa devina nervos si nesigur pe iubirea parintelui. Nesigur ca el ar merita aceasta iubire. De cealalta parte, spune Alfie Kohn ca parintii care nu aplica un control excesiv, ci se bazeaza pe caldura si ratiune au parte de copii care fac ceea ce li se cere si care devin oameni sanatosi, responsabili si empatici.

Daca ai nervi sa te uiti la acest gen de emisiuni la televizor, Supernanny ne ofera un ghid de cum sa NU iti educi copiii. Dadaca le spune parintilor “de fiecare data cand esti consecvent, copilul primeste acelasi mesaj”. Asa e, dar se intreaba Alfie Kohn care este acel mesaj? 

Poate va veti bucura ca aceasta emisiune nu (cred ca) mai exista in grila romaneasca. Totusi, Irina Petrea, starul emisiunii romanesti, scoate carti dupa carti si face prin tara conferinte de parenting. Ok, veti zice, daca sunt fraieri parintii sa mearga la acest gen de conferinte ce sa facem? Pe mine personal ma deranjeaza ca aceste evenimente sunt promovate chiar in centre pe care parintii le considera respectuoase pentru copii. Astfel, parinti nesiguri pe ei care cauta o abordare empatica si respectuoasa pentru copiii lor, pot cadea in capcana sa se bazeze pe sfaturile acestei "experte". De exemplu, la Constanta conferinta de parenting a avut loc la BBCenter (ocazie cu care am dat Unlike si am stopat orice promovare a acestui centru in care nu mai pot avea incredere). La Cluj-Napoca a avut loc la Transilvania College, avandu-i ca parteneri pe cei de la Cuiburi cu Soare, tot in acelasi gen. Niste compromisuri care nu le fac onoare, atunci cand accepta bani pentru a promova time-out-ul, pedepsele si recompensele.

Pe moment e posibil sa functioneze aceste metode. Parintii vor obtine copii obedienti, care dorm toata noaptea, care nu se lupta cu fratii lor, care sunt politicosi la masa, care fac curat si sunt usor de crescut. Parintii vor fi multumiti ca au ales metoda cea mai buna de a-si creste copiii. Insa nu-si vor da seama care sunt stricaciunile definitive din relatia cu copiii lor sau din increderea proprie a copilului si sanatatea lui mentala. Si nu-si vor da seama ce probleme vor avea in adolescenta cu acei copii, cand pedepsele si recompensele nu vor mai fi suficient de mari sau importante. Folosind pedeapsa si recompensa parintii isi invata copiii sa treaca prin viata cautand multumirea imediata si evitand consecintele imediate dureroase (principiul placere/durere). Copiii crescuti cu recompense cad mult mai usor prada placerilor drogurilor, tot din cauza ca au crescut cautand placerea imediata. Ei vor cauta mereu recompensa cea mai mare, chiar daca nu vine de la parinti.


Giveaway:

Alfie Kohn va sustine la Bucuresti doua conferinte in 16 noiembrie. Mi-e mai simplu sa dau un screenshot:



Conferintele sunt organizate de Totul despre Mame si Asociatia pentru Comunicare Non-Violenta. Mai multe detalii despre conferinte si inscriere aveti aici sau aici. Cum il iubesc pe Newman pentru alaptare, pe Odent pentru nastere si pe McKenna pentru cosleeping, la fel il iubesc pe Alfie Kohn pentru parenting. Mi-as fi dorit enorm sa pot merge la conferinte la Bucuresti. Din moment ce nu pot, ofer prin amabilitatea Monicai Reu un bilet la una din cele doua conferinte.

Ce trebuie sa faceti pentru a castiga?

  • Sa scrieti un comentariu in care sa-mi spuneti DE CE vreti sa mergeti la conferinta. Daca imi va placea in mod special comentariul, il voi alege. Daca imi vor placea prea multe, trag la sorti.

Ce va mai rog sa faceti, desi nu e obligatoriu?

  • Sa share-uiti aceasta postare sau oricare alta despre Alfie Kohn de pe site-ul lui, de pe parinteconstient.ro, de pe totuldespremame.ro
  • Daca mergeti la conferinta sa puneti o intrebare pentru mine si sa-mi transmiteti raspunsul lui. Pe mine personal cel mai tare ma sperie la sistemul de invatamant faptul ca si daca ai noroc sa nimeresti pe personal didactic empatic si dragut, nu ai cum sa ocolesti sistemul de recompense si pedepse (buline, note, panou de onoare, panou al rusinii, etc.). Cum putem sa ii pregatim pe copii sa nu le pese, sa nu le anuleze acest sistem motivatia lor intrinseca pentru a invata ceea ce-i pasioneaza?

Editez, nesomnul e de vina ca nu am spus cand se incheie giveaway-ul. Puteti comenta pentru a castiga un bilet la una din cele doua conferinte pana sambata, 19 octombrie, la ora 24. Duminica, daca imi revin din oboseala de la petrecerea de sambata, anunt castigatorul.


Linkuri ajutatoare:


Despre time-out:


 

Pedepse si recompense:

Parenting neconditionat:

41 de comentarii:

  1. cred ca un parinte care e interesat sa citeasca o carte despre copii, chiar daca e una proasta, trebuie incurajat. Inseamna ca isi pune intrebari, ca va cauta solutii. Cu siguranta va cauta si in alta parte. Si intr-o zi va gasi lucruri mai bune.

    Pt mine e simplu, ma port cu copilul meu cum as vrea sa se poarte ceilalti cu mine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu ce sa zic, sunt atatia parinti creduli care citesc din greseala cartea Ginei Ford, de exemplu. Si apoi isi chinuie copiii, traiesc si ei nefericiti si nu au rezolvat nimic... Unii autori au harul asta de a te face sa crezi ca nu mai are rost sa cauti in alte parti...

      Ștergere
  2. Înca de când citeam pe blogul Andreei (actualul homeschooling.urbankid.ro) despre recompense şi pedepse am simţit că "teoria" asta îmi valideaza părerile despre viaţă. Îmi doresc mult să îl familiarizez şi pe soţul meu cu această perspectivă şi încă încerc să îmi gestionez resursele în aşa fel încât să putem merge amândoi la conferinţă. Mă bucură enorm articolul tău, încă unul extrem de folositor de arătat celor dragi. Te îmbrăţişez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Intr-adevar Andreea l-a tradus prima pe Kohn la noi.

      Ștergere
  3. m-as duce zburand la amandoua conferintele, daca as putea :)
    de-ar fi de ales una, as alege-o pe cea despre scoala; cu parentingul am dus-o cum am dus-o pana acum (uneori greu, de multe ori gresit, dar macar stiu ce e gresit si adesea am si (vagi) banuieli cum sa fac sa fie bine); la conferinta despre scoala m-as duce nu pentru ca n-as sti deja cum ar trebui sa fie o scoala in care sa am incredere sa-mi las copila ci pentru ca as avea argumente "de incredere" (a se citi "de la specialisti") pentru a combate scolarizarea asa cum se face ea acum si cum tot aud ca "trebuie" sa fie, "ca doar si noi am iesit oameni din sistem" :D and we're back to square one, la parenting-ul greu si adesea gresit, ca toate se leaga :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi doresc sa merg la conferinta, dar sunt din Bacau si cheltuiala va fi cam mare. Pentru ca am citit Unconditional Parenting, de 2 ori, cu luat notite, si tot mi- e greu sa scap de automatisme si comportamente lipsite de respect mostenite/ primite/ indesate in mintea si-n sufletul meu din copilarie, adolescenta, viata dinainte de Maia (1 an si 7 luni). Pentru ca tot ce stiam sau credeam ca stiu despre viata s-a schimbat fundamental dupa ce am inceput sa reconsider miturile de parenting clasic si sa ma gandesc ce vreau sa-i transmit ei si mai ales cum vede ea totul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce frumos ai scris! Felicitari! Maia are o mama formidabila!

      Ștergere
  5. ioi nici cu gandulnu gandesc sa ajung din bistrita taman pana la bucuresti...azi am citit pe siteul TDM despre eveniment..si trageam hain cu ochiul la calendar vazand ca e sambata ...parca ar fi o sansa......dar mna greu cu finantele...insa daca ar fi sa castig as face tot posibilul si mi as lua un bilet de microbuz sa ajung macar la a doua conferinta....pfuai sa pot simti ca am facut bine...sau nu cu piciul meu..sa ma vad in mijlocul celor care gandesc ca mine...si nu cum imi aud pe aici ca deh iarasi eu cu ale mele vise si bineinteles cu ale mele mori de vant. stiu insa ca mai am de invatat... pe de alta parta daca citesc despre eveniment sunt asa ca o cenusareasa ce viseaza sa mearga la bal...sunt niste sentimente care ma incearca si niste trairi greu de descris...dar cine stie daca nu de data asta poate alta data cand vor fi asemenea conferinte la cluj.laura rus

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Laura, conteaza mult sa simti ca ai in jur oameni ce gandesc ca tine si te inteleg. Daca nu gasesti acolo, incearca sa-ti gasesti "satul" in mediul virtual undeva.

      Ștergere
  6. Eu ma vad ca o mama matrioska. La suprafata e mama blanda, empatica si educata dar care e uneori obosita sau depasita de anumite situatii si atunci e fortata sa-i dea locul matrioskai mai mici, care o ia pe drumul cel mai scurt, ca doar pe acela il cunoaste. Tipa, ameninta, se enerveaza. Copiii mei sunt nedumeriti de aparitia matrioskai mici, ba in cateva randuri a reusit chiar sa-i sperie. Eu o inteleg si stiu de ce reactioneaza asa, dar as vrea sa o imblanzesc cumva. Nu stiu cum, dar caut solutii.
    Privitor la sistemul de invatamant, un dascal empatic si dragut va reusit sa fenteze inteligent sistemul de recompense si pedepse, dar esenta sistemului sta in competie si nu va reusi sa treaca de asta. E mai bun X sau Y? Si nu cred ca fericirea cuiva se bazeaza pe a fi mai bun decat cel de langa tine

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai scris valoros cat de-o postare de blog la tine. N-as vrea sa se piarda asa valoare, nu transformi comentariul in postare la tine?

      Ștergere
  7. m-a ferit dumnezeu sa vad pana acum vreo emisiune din asta supernanny... din ce citesc aici, mi se ridica parul pe spate... este tot ceea ce NU se face cu un copil...
    multam pentru articolul asta minunat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc mult pentru onoarea de a ma vizita!

      Ștergere
  8. eu as avea nevoie de un bilet la conferinta despre parenting, insa nu pot garanta ca sunt in bucuresti weekedul acela.

    Asa ca macar sa-ti dau un raspuns cum cred eu despre educatie si scoala.
    Ca la noi scoala merge OK.
    Cata vreme mentii acasa libertatea copilului si ii spui in permanenta ca alegerile sunt valide, increderea nu are cum sa se stirbeasca iremediabil. Put fi mici pusee n care sa sufere ca nu-s vazuti (pe Sofia invatoarea, desi a simpatizat-o, nu a vazut-o la desen. Sofia fiind exceptionala, stii bine, adica fff originala si cu multe idei samd, confirmata in mediul artistic, nu doar de ochgii mei de mama).
    I-am explicat ca la arte mama si tata sunt de meserie si ca nu are rost sa sufere pt ca cineva care nu se pricepe nu a observat. ca trebuie sa ia de la doamna ce e bun la invatatura si atat.
    I-am mai explicat si ca scoala e doar un punct de pornire, ca e vf icebergului, sic a ce se face la scoala nu e decat o spoiala de educatie. Am incruajat-o in toate proectele ei personale si am ajutat-o sa aiba niste confirmari paralele conforme talentelor ei.
    Sa vedem la Ghe :)
    Sa vedem cum va f

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sabina, atunci cand privesc peste gardul tau vad doi copii reusiti din punct de vedere al invataturii (nu am zis "scolar"), deci doi copii care stiu ce vor, isi urmeaza visurile si totusi sunt inclusi cu succes intr-un colectiv scolar. Asa ca apreciez mult sfaturile tale. Multumesc!

      Ștergere
  9. Intr-adevar, la un moment dat, din nesiguranta, din nestiinta mi s-a parut ca o astfel de emisiune gen Supernanny ne-ar ajuta pe noi parintii, pe mine, sa imi cresc copilul mai bine, sa il ajut sa creasca de fapt! Din stress si oboseala nu mi-am mai ascultat/ auzit insctinctul care ma avertiza ca ceva nu e in regula! Prin bunavointa pesoanelor ca tine, care isi iau din timpul lor pentru a le transmite si altora reflectii din experienta lor de parinti, sfaturi, etc am aflat unde gresesc, am avut ocazia sa ma apropii de copilul meu si sa il las si pe el sa se apropie de mine. E un proces in derulare, inca invat, inca ma lupt cu stereotipurile cu care am fost crescuta, cu "binevoitorii" din anturaj. Acum stiu ca exista un "limbaj" care sa ne ajute ca comunicam cu bebelusii-copii nostri si el se bazeaza pe iubire, atentie, disponibilitate. Mi-as dorii sa merg la conferinta tinuta da Alfie Kohn (conferinta de care , de altfel, am aflat prin acest articol publicat de tine, prin intermediul site-ului "Totul despre mame"; cred ca m-ar ajuta), insa comentariul meu are principalul scop de a-ti multumi pentru disponibilitate, pentru oferirea punctului tau de vedere, pentru ca am gasit sustinere (si recunoastere) chit ca nu-mi sunt adresate special. Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  10. Raluca, atunci cand mergeam in vizita la socrii si Tudor cerea in brate sau avea o criza de plans, soacra ma sfatuia, cu cele mai bune intentii sa urmez sfaturile lui Supernanny, sa il dezvat de tinutul in brate si sa il las sa planga singur. Citim, mergem la conferinte, aplicam ceea ce ni se potriveste ca parinti, dar, din pacate, cei din jur sunt setati pe pedepse si recompense, pe etichetat si "pus copilul la colt". De curand a inceput si gradinita, cu bulinute daca mananca tot si cu "scaunul rusinii".
    Imi doresc mult sa merg la conferinta, pentru ca macar acasa sa primeasca ceea ce are nevoie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mara, sper ca ai mers la conferinta, pentru ca tu esti pusa pe schimbat lumea!

      Ștergere
  11. Eu imi doresc din tot sufletul sa merg pentru ca acum simt ca NU sunt o mama buna! Ma plang prea des de neastamparul fetelor mele, pedepsesc cand cea mare greseste punand-o sa isi ceara scuze (un fel de coltul rusinii, doar ca nu o las sa stea intr-un loc ci atunci cand greseste o pun sa isi ceara scuze persoanei careia i-a gresit), tip prea mult si ma joc prea putin cu ele. Gresesc si vreau sa invat sa fiu o mama BUNA. Le ador mai mult decat orice pe lumea aceasta si vreau sa simta mereu acest lucru, nu doar cand le imbratisez si le pup! Multumesc pentru aceasta sansa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ioana, chiar daca noi doua nu am ajuns la conferinta, sunt sigura ca ne va prinde bine lectura cartii.

      Ștergere
  12. haideti ca m-ati facut curioasa sa ma uit la o emisiune. O bucata, zic.

    Deci situatia acolo era de unltimul rahat. Copiii au nevoie de limite, si parintii au nevoie de limite, dar nu cum le-a pus ea...

    Sper ca parintii aia au invatat ceva: ca exista o solutie. Nu, nu sunt de acord cu multe din solutiile lui superNany.

    RăspundețiȘtergere
  13. Buna,
    Am citit articolul tau si vreau sa ma duc la Bucuresti la ambele conferinte. De ce vreau sa merg? Iti spun cu sufletul deschis pentru ca am avut parte de o "alt fel" de educatie - nu cea mai buna pentru un copil; pentru ca am vazut doar necesitatea de a-l obilga pe copil sa faca"ce trebuie" ce e bine si ce se stie din vechime ca "asa se face". eu din momentul in care am ramas insarcinata am inceput sa citesc tot felul de carti despre sarcina, copii, educatie, nevoile copiilor, etc. Am simtit ca eu vreau sa fiu un alt fel de parinte, si pentru asta f f multa lume m-a judecat ca nu ascult sfaturile celor din jurul meu care stiu mai bine decat mine pentru ca au crescut mai multi copii si au o varsta. eu lucrez intr-u sistem privat f occidental iar sotul meu intr-u sistem de stat:deci avem pareri opuse despre cum trebuie sa ne comportam cu copilul nostru. amandoi o iubim enorm dar clashurile dintre noi sunt f mari tocmai datorita faptului ca fiecare vrem ce este mai bine pentru puiul nostru. Imi doresc sa il duc pe sotul meu la aceste doua conferinte tocmai ca sa ajungem o data la acelasi numitor comun in privinta faptului ca fiecare parinte trebuie sa faca ce simte in sufletul lui pentru puiul lui, nu ce zice societatea sau sistemul nostru de invatamant defect. imi doresc ca aceste doua conferinte care vor avea loc tocmai de ziua mea sa ne deschida ochii pentru a fi parintii de care fetita noastra are nevoie, nu fetita noastra sa fie copilul care societatea zice cum trebuie sa se muleze dupa indoctrinarea parintilor. Eu oricum cred ca ma voi duce la Bucuresti si daca nu castig acest bilet, dar daca il voi castiga voi fi foarte fericita tocmai pentru ca imi doresc enorm sa fiu eu un parinte bun pentru copilul meu si dl Alfie sa ne deschida ochii in anumite privinte care noua nu ne sunt cunoscute tocmai datorita "sistemului " bolnav in care traim zi de zi. Iti multumesc pentru sansa care ne-ai oferit-o.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Larisa, ati fost amandoi? Recunosc ca cel mai greu mi se pare cand simt ca sotul meu nu e de acord cu mine in ceva legat de copii...

      Ștergere
  14. Buna! Mie cred ca imi scapa ceva...Eu tocmai am aflat cu tristete ca am ratat conferinta pentru ca a fost ieri, pe 16 Octombrie...apoi am citit articolul tau si faptul ca pana pe 19 octombrie putem comenta pentru a castiga giveaway-ul. Mai este o conferinta in afara de cea care a fost ieri? Multumesc anticipat pentru raspuns! Dana

    RăspundețiȘtergere
  15. Scuze ca nu reusesc sa raspund la comentarii, am intrat doar sa pun un link:

    http://www.jocurban.ro/2013/10/ah-supernanny-%C8%99i-%E2%80%9Dbie%C8%9Bii-parin%C8%9Bi%E2%80%9D-din-emisiunile-ei/

    Dana, 16 noiembrie sigur.

    RăspundețiȘtergere
  16. Multumesc mult Raluca pentru raspuns! Mie deja mi-ai facut cadou conferinta pentru ca, daca nu gaseam articolul tau, as fi crezut ca am ratat conferinta si nu aveam oportunitatea sa merg pe 16 noiembrie (si nu octombrie cum am "citit" eu, gresit). Dana

    RăspundețiȘtergere
  17. Raluca, in primul rand, iti multumesc pentru acest gest minunat pe care il faci. Eu sunt o mamica de fetita cu care am o relatie de iubire fara margini. M-am luptat pentru ea zi si noapte, inca de cand era in burtica, si "bunele" cunostinte ale celor din jurul nostru ne asaltau neincetat. M-am luptat pentru dreptul la liniste, pentru dreptul la nevaccinare, pentru dreptul la o alimentatie si un mediu sanatos si iubitor, pentru dreptul de a nu gauri urechile copilului nejustificat, pentru dreptul de a avea propriile manifestari, pentru dreptul la exprimare libera a sentimentelor. Nu am avut multe cnostiinte in aceasta lupta. Am fost pur si simplu, o revoltata, si m-am ghidat dupa iubire si dupa niste valori supreme, nu dupa moda vremii, nici dupa procedeele din mos-stramosi. Ma revolta si acum multe subiecte, precum zgaltaitul copiilor sa adoarma, infofolitul, legatul, folosirea pedepselor, cearta isterica, suprematia parintilor si sclavia copiilor. La scoala, lucrurile se irautatesc, si copiii primesc noi "stapani". Ei sunt inchisi in banci, cu mainile la spate, obligati sa stea nemiscati si sa actioneze numai la comanda, numai dupa instructiunile si la ordinele invatatorului, frumos mascate in "jocuri educationale". Copiii nostri sunt dresati ca niste caini, cu recompense si pedepse, invata de frica, fara motivatie, de teama umilirii in public, de teama notelor mici, de teama ca neacceptarii in societate (chiar si de catre parinti). M-am luptat pentru ea si pentru copiii ce i-am avut pe langa noi, si in continuare, luptam cu un sistem care calca sufletele copiilor in picioare. Tinem acasa la noi mici ateliere de joaca, de creatie, de voie-buna cu prietenii de "afara", non-formal, gratuit si voluntar, si am constientizat prin aceasta activitate cat sunt de avizi de libertate copiii, cum li se ingradeste orizontul cunoasterii, cum li se stirbeste personalitatea, cum capata toti aceleasi metehne "scolare". Am ramas acasa pentru ea si pentru mine, pentru a-i putea oferi si ei si mie acea oaza de normalitate, de educatie fireasca, de viata de familie iubitoare. Lucrez pe apucate, bijuterii handmade, si am un venit... de nici nu se vede... Nu ma plang, insa regret ca nu ne ajunge si pentru a merge la aceste conferinte super-interesante. Dorinta mea cea mai de sus este infiintarea unei scoli LIBERE. Nu am resurse pentru aceasta, stiu ca nici macar nu este permisa de legislatia romaneasca, dar sunt convinsa ca la un moment dat, cand o buna parte din parinti vor constientiza anumite lucruri, aceasta se va realiza, iar eu imi voi aduce contributia cu tot ce am mai bun, cu tot ce stiu, cu tot ce pot.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uau, Deea, esti oare Deea pe care o am in lista si pe Facebook? Cat de minunat ca ai stiut ce sa faci din instinct! Mie instinctul mi-a fost foarte adanc ingropat...

      De ce nu faci atelierele pentru copii contra cost? Poate ar fi o idee de afacere in timp.

      Ștergere
  18. E dificil sa comentezi ceva cu care esti 1.000% in acord :)
    Nu ne uitam la televizor, astfel incat habar nu aveam cine este supernanny de Romania (mi-a spus o mama la biserica cum ca-si creste copilul dupa sfaturile ei, adica il avertizeaza ca urmeaza o pedeapsa, ca devine ....iminenta pedeapsa daca nu inceteaza....sa fie copil (as zice eu) dupa care il pedepseste, trimitandu-l intr-un colt). Nu are rost sa spun cum ti se rupe sufletul vazand o minune de 2 anisori cum, cu cea mai trista mutrishoara din lume, isi taraste piciorusele catre acel colt nemilos.
    Eu am simtit sa ma comport cu Andrei asa cum si tu spui: cu dragoste si atat, ba ar mai fi ceva: eu il consider pe Andrei un suflet intelept care are multe sa ma invete, dar care pana va ajunge sa-l inteleg, si eu trece prin aceasta faza minunata de.....bebelushie :).
    Andrei are acum 9 luni si o saptamana si e un inger pe pamant care umple viata de bucurie oricui il intalneste si petrece cateva clipe cu el.
    Eu nu am fost mereu asa. Cea mai mare parte a vietii mele am fost....adormita.
    Daca m-ar fi iontrebat cineva avcum 5 ani de zile cum cred ca-mi voi creste copilul dadeam un raspuns cam ca....supernanny.
    Din fericire, Dumnezeu, nu a asternut sa am in acea perioada copii si ni l-a trimis pe Andrei abia dupa ce mi-a venit si mie ceva intelepciune in suflet.
    Cu scoala eu am rezolvat-o, in capul meu :), daca nu se va schimba ceva semnificativ in invatamantul public si nu voi avea bani de un invatamant particular gen Montessori, voi apela la homeschol. Matius, sotul meu este olimpic la matematica iar eu sunt indragostita de literatura, sigur il vom putea ajuta sa descopere ce vrea si simte ca are nevoie.
    Iti multumesc pentru ca mi-ai spus ca mi l-ai descoperit pe Alfie Kohn, pe Dr. Newman l-am descoperit in februarie cand a devenit sigur ca-l vom primi pe Andrei in plasament. Am incercat sa ma lactez, din pacate nu am reusit, nu am avut suficienta rabdare, determinare...., dar am reusit sa-i dau lapte praf de la sanul meu prin dispozitivul acela cu furtunas, asa incat am avut amandoi experienta unei astfel de apropieri..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Laura,

      citind prima parte a mesajului ma gandeam cat de asemanatoare suntem, Cu doua diferente:
      - eu m-am trezit dupa ce Alex mi-a intrat in viata, dupa primele luni.
      - eu nu sunt asa curajoasa cu homeschoolingul. Aici s-ar putea sa fie vinovata familia mea (sot, parinti), care sunt impotriva.

      Ajungand insa la ultimul aliniat am cazut in admiratie definitiva. Nu am cuvinte, credeam ca doar in strainatate se poate gandi cineva la un act atat de altruist, atat de generos. Sa faci asa un efort! Mie mi se pare grea nu numai pornirea lactatiei, dar si efortul cu SNS-ul! Te admir mult, ma inclin cu mare respect. Sper ca atunci cand o sa-ti deschizi un blog sa imi dai linkul, va fi foarte interesant.

      Apropo de bloguri, stii de iamnotthebabysitter.com? Imi place mult, ti-ar placea si tie! E al tipei care a pozat pe coperta Times, o femeie foarte inteligenta, care vorbeste mult si despre adoptii.

      Iti multumesc pentru comentariu!

      Ștergere
    2. Laura, sper ca aceasta nu esti tu... :(

      http://prcafe.ro/5-luni-de-nimic/

      Ștergere
  19. Ma incanta tot ce citesc despre Alfie si sper sa ajung sa-l vad la conferinta. E trist totusi ca am ajuns sa traim intr-o lume in care e nevoie de experti care ne invita sa ne ascultam instinctul de parinte si sa ne tratam cu dragoste si respect copii - acei copii rezultati tocmai dintr-o relatie de dragoste si respect cu partenerul. Dar printre atatea influente nefaste, sper ca vocea oamenilor de valoarea lui Alfie sa se faca auzita in randul cat mai multor parinti si astfel sa se infirme teoriile dezumanizante despre "cum sa-ti dresezi copilul in 10 pasi".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e trist, nu stiu care e cauza, poate lipsa exemplelor din jur, din familie... Dau exemplul alaptatului, nu avea cum sa-mi vina natural sa pun copilul la san daca pana la 28 de ani cand am nascut nu am vazut nicio femeie alaptand...

      Ștergere
  20. Ieri am avut prima petrecere cu copii la noi acasa. Deci inca sunt lovita :D, asa ca va voi raspunde alta data comentariilor minunate. Din moment ce mi-au placut mai mult de un comentariu, sper sa nu considerati o jignire folosirea randomului.

    Laura, multumesc pentru onoarea vizitei. Din moment ce esti departe banuiesc ca nu te pun in lista de tragere la sorti.

    1. arakelian (nu stiu sigur daca voiai)
    2. Ramona Bunescu
    3. Ralu'
    4. Silvia
    5. Laurita
    6. adra_bell
    7. Sabina
    8. Bunceanu Ramona
    9. Mara
    10. Ioana S.
    11. Larisa
    12. Dana
    13. Deea
    14. Laura Lupoae
    15. Ramona

    Random zice 8.

    https://plus.google.com/photos/105856061189300226127/albums/5763155240060362945/5936833897330356930?banner=pwa&authkey=CIzU-Jzqqd-vrwE&pid=5936833897330356930&oid=105856061189300226127

    Felicitari Ramona Bunceanu! Ia, te rog, legatura cu Monica (monica@nonviolenta.org) si spune-i ca ai castigat un bilet la una din conferinte pe blogul acesta.

    Va multumesc cu mult drag tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  21. Oh! Nu ma asteptam deloc, vazand mesajele celorlalte mamici ! Multumesc mult de tot!...Am incercat sa o contactez pe Monica pe site-ul indicat, dar nu reusesc (mereu imi da eroare la introducerea codului CAPTCHA). Ma poti ajuta?! Multumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
  22. Incearca un mesaj pe pagina de FB
    http://www.facebook.com/pages/Asociatia-pentru-Comunicare-Nonviolenta/121685864516450

    Daca nu iti raspunde azi, sa-mi spui, te rog, si ii transmit eu datele tale.

    O saptamana frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  23. Am reusit, am luat legatura pe FB. Multumesc mult mult mult!

    RăspundețiȘtergere
  24. Hai sa nu trecem asa brusc dintr-o extrema in alta. Cele doua teorii trebuie aplicate complementar si intelept. Pana la urma viata este plina de recompense si pedepse, fara sa-l implicam pe om in gestionarea acestora. Suntem oameni si avem nevoi, iar satisfacerea unei nevoi este chiar o recompensa. E bine sa nu exageram cu pedepsele, iar atunci cand le aplicam trebuie sa le explicam copiilor faptul ca nu pe ei ii pedepsim ci comportamentul nedorit si ca asta nu ne scade iubirea fata de ei. Ar fi bine sa putem schimba comportamentale nedorite aplicand metodele lui Kohn , dar eu, cel putin, ma indoiesc ca ele pot fi aplicate oricand si oricum.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Razvan, copiii resimt ca parintii nu ii iubesc cand ii pedepsesc. Si sigur dupa pedeapsa nu se gandesc cum sa fie mai buni, ci cum sa nu fie prinsi data urmatoare. Viata o fi plina de pedepse si recompense, dar nu amestecate cu iubirea. Sau, ma rog, daca sunt amestecate cu iubirea ai posibilitatea sa iesi din asa o relatie toxica si abuzatoare.

      Iti recomand sa citesti cartea. Vei vedea ca nu e ceea ce crezi, nu e un haos, nu e o prea mare indulgenta. Pana faci rost de carte urmareste emisiunea aceasta:

      http://www.tvrplus.ro//editie-garantat-100-162571

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...