Brainstorming pentru digestia lui David

Alex a inceput sa guste cate ceva, o muscatura pe zi aproape in fiecare zi, la 2 ani si 4 luni. De la 6 luni la 2 ani si 4 luni eu treceam prin diverse stari, de la disperare la nervi, la ingrijorare, la incercari de a ma detasa si a avea incredere in el. Cand reuseam intr-un mod ne-AP sa il lamuresc/fortez sa guste ceva in aceasta perioada lunga, plangea toata noaptea de durere de burta. Acum, stiind ca Alex pur si simplu nu a fost pregatit pentru hrana solida inainte de 2 ani si 4 luni, si vazandu-l acum cat de bine mananca si cum isi cunoaste organismul si lipsurile, cum isi stie denumi poftele sanatoase, cum isi da seama de ce are nevoie si cand, cat de frumos mananca singur mancare de oameni mari, ce moment armonios este cel al mesei la el, imi dau seama ca oricat de disperata ar fi situatia, daca ai incredere in copil va fi bine, el stie de ce are nevoie. Eram sigura ca nu ma voi mai stresa nicicum cu David si voi astepta sa fie pregatit.

Imi amintesc zambind cum in concediul de la 9 luni ale lui Alex am sterilizat borcanase cu piureuri de legume. Degeaba. Si cum in concediul de la 1 an si 7 luni, stiind ca nu mananca nimic, am mers doar cu tzitzi si ne-am simtit bine si ne-a fost usor :)). De aceea eram sigura ca voi privi cu detasare orice provocare aparuta in diversificarea lui David.

Si cat mi-ar placea sa existe specialisti pe lumea asta care sa-si faca treaba. Sa nu pierd eu vremea zilnic in cele 60 de minute in total ce le am la calculator, cat doarme David in brate, sa cercetez ba ce e mai bine pentru Alex (de la activitati la invatamant si sanatate), ba ce e mai bine pentru David. Pe langa oboseala si stres, mai e si apasarea responsabilitatii.

Istoric:

• Pana cand ne-am internat in spital la varsta de o luna, puteam sa iau omega 3 sau ulei de ficat de cod. El nu avea dureri din aceste cauze.

• A urmat internarea. Pneumonie virala. Dar doamna doctor nu a asteptat rezultatul analizelor, ci i-a dat antibiotic pe langa tratamentul pentru pneumonie. Cand a venit rezultatul a zis “e virala. Stiti si dumneavoastra ce inseamna asta, antibioticul il dam degeaba. Poate totusi ajuta sa previna sa nu luati nimic din spital.” Inteleg faptul ca a aplicat un protocol, mai ales ca era vorba de un nou-nascut cu insuficienta respiratorie, era o urgenta, se putea termina grav. Dar un antibiotic nu e asa inofensiv, poate distruge flora intestinala definitiv, pe viata. Deci nu il dai decat cand sigur e nevoie de el. Si nu il dai preventiv, nu are ce bacterii nocive sa omoare preventiv. Insa “preventiv” le omoara pe cele bune si lasa imunitatea spre zero in fata unui nou atac, mai ales la cei internati in spital. Sa ne bucuram deci ca nu am dat de un rotavirus pe acolo, de exemplu, si noi sa-l intampinam, “preventiv”, cu un intestin gol de bariera de bacterii bune. Sa zicem doar ca intr-un astfel de caz chiar am fi vorbit de o tragedie.

• De atunci au inceput colicile si plansul. Nu vreau sa-mi amintesc. Sper doar ca David si Alex nu au fost asa afectati psihic cum am fost eu. Ceea ce e imposibil, deci...

• Si dupa ce au trecut colicile de zi, intre 4 si 8 luni ale lui nu am dormit aproape deloc, deja ma interesam daca se poate muri de oboseala, pentru ca dormeam 2-4 ore din 24. Hai o noapte, hai doua, dar deja dupa 10 saptamani eram la pamant.

• Am observat in timp ca daca eu consum ceva de peste (omega 3, cod liver oil) urla ca si cum ar fi ars continuu, deci nu se chirceste de gaze, doar urla de durere. Noroc ca luam rar, de obicei uitam, asa ca am putut observa coincidentele. Am descoperit ca exista intoleranta la peste si ca la bebelusii alaptati asa se manifesta orice intoleranta. Asta e sigur mostenita de la antibiotic, pentru ca in prima lui luna am luat fara niciun efect asupra lui aceste suplimente.

• Am observat ca are sistemul digestiv foarte sensibil. Stiu si eu teoria ca nu are cum sa ajunga din alimentatia mea gaze in burta lui, si ca daca au colici de la ceea ce mancam noi atunci sunt intolerante (cum ar fi la lactate). Dar am facut si eu tot felul de experimente ca sa izolez situatiile si am observat ca daca eu consum orice din familia cruciferelor (vai mama, si ce mancaruri delicioase se pot face cu broccoli si cu conopida...), sau orice din familia leguminoaselor, el are gaze si plange si nu doarme. Da, la 10 luni si jumatate, cand altii deja mananca fara probleme broccoli si fasole verde. Nu e placebo/nocebo pentru ca am mancat mazare fara sa stiu si am descoperit apoi, cand cercetam cauzele durerilor davidesti.

• Dupa antibiotice a facut multe cure de probiotice. Pana la 6 luni am preferat forma uleioasa a Protectisului, iar acum folosim BioKult, cica the best.

• De dinainte de 6 luni e pofticios, dar mai ales pe chestiuni nealimentare. De multe ori mi-a refuzat galbenusul, insa pamant, nisip, pietre mananca mereu. Primele mele dileme: ii lipseste ceva mineral si incearca sa compense astfel? Pot sa il ajut cumva, dandu-i argila de exemplu, sau ar fi prea depurativa pentru el? O fi un mod in care incearca organismul sa isi faca imunitatea intestinala? Eu recunosc ca nu mereu reusesc sa fiu mai rapida decat el, si totusi niciodata nu l-a durut burta de la nisipul mancat.

• Orice mancare am incercat sa-i dau, are niste dureri de burta ingrozitoare, mai ales noaptea. Sa vezi ca se chirceste bebelusul tau urland ore intregi este groaznic. Sa dormi atat de putin te face sa nu mai gandesti bine. In fiecare noapte cand urla de durere imi spun „o sa te mai las sa mananci numai cand in ziua urmatoare poate cineva sa aiba grija de voi, de amandoi, sa pot dormi“. Si apoi vine candva o zi cand mi se pare prea pofticios, plange cand vede mancare, si cedez. Ce mancaruri a incercat? Ordinea e a memoriei, nu a introducerii lor: morcov, cartof dulce, dovlecel, cartof, mere (si crude, si gatite), pere, avocado, banane, pepene galben, lubenita, nectarine, piersici, caise, prune, afine, cirese, galbenus de ou, supa de oase, carne de pui, unt de cocos. Unele din ele le-am incercat si piure, amestecat cu lapte matern, pentru ca m-am temut ca il doare burta de la bucati. Dar marea majoritate i le-am dat lui in mana, sa se joace cu ele si sa decida el cat si cum si ce mananca.

• Dupa fiecare boaba de solid, sau chiar si cat suc linge de pe o para de exemplu, urmeaza 3 nopti de cosmar. Eu dupa boaba de solid nu mai incerc sa-i dau nimic, sa vad cand se termina. Eu personal am o alimentatie monotona deja, sigur nu schimb nimic ce sa-l deranjeze. Dupa 3 nopti de cosmar, daca mergem tot pe alaptare exclusiva, doarme bine, se trezeste sa suga noaptea, nu stiu de cate ori pentru ca daca nu ma pune sa ma ridic mi-e bine. Dar in cele 3 nopti de cosmar eu mai mult il plimb in timp ce el urla sau geme si se indoaie tot. Nici vorba sa apuc sa inchid ochii, nu apuc nici sa ma intind de cele mai multe ori.

• Fiecare molecula de mancare solida vine si cu iritatii sangerande la fund. Desi nu e mereu cu diaree, uneori e constipat si tot iritat. In rest, cand e alaptat exclusiv, are o piele de reclama si nu are probleme cu eritemul fesier.

• Am incercat si ceai de colici, mai ales ca ii place mult apa. Dat din ceasca, desigur.

• In plus fata de dureri, supa de oase o si vomita. Da, conform GAPS as fi sperat ca supa de oase ma va ajuta sa ii repar peretii intestinali. Insa nu stiu cata ajunge acolo din moment ce dupa ce mananca vreo 5 ml, cu lingurita sau din ceasca, vomita. Am incercat si o supa mai putin grasa si a avut acelasi rezultat. Si el nu mai vomita de cand sta in fund niciodata in afara de aceste momente cand ii dau supa. Deci nu ii suporta ficatul poate.

Nu m-as ingrijora DELOC, avandu-l ca exemplu pe Alex, daca nu ar manca pur si simplu. Dar el cere, e disperat dupa mancare, de o saptamana plange de cate ori vede fructe. Asta imi arata ca simte nevoia, si as vrea cumva sa ii pot da. In plus, am impresia ca vad niste demineralizari pe incisivii superiori, daca e asa inseamna ca ii lipsesc anumiti nutrienti din alimentatie (de care Alex se pare ca nu ducea lipsa). Am vrut sa spun ca nu consuma junk, dar ce poate fi mai gunoi decat pamantul  :D? Eu consum din plin grasimi saturate, dar poate nu le digera el suficient de bine.

El pofteste la fructe doar, cu scandal mare. Crude. Fierte nici nu vrea sa puna buzele pe ele. Insa sunt constienta ca exact fructele sunt mai pacatoase la eritem fesier si dureri de burta.

Deci cele mai importante dileme: e diferit de Alex si simte nevoia de solide la varsta asta? Daca da, cum sa fac oare sa nu il mai doara burta?

Normal ca ma voi duce si la medic daca nu reusesc eu sa fac ceva, dar as fi vrut sa ma scutesc de sfaturi gen “da-i supa si da-i si metoclopramid sa n-o vomite”, sau “da-i sa manance si da-i debridat de 3 ori pe zi sa nu-l doara burta”. Nu inventez, nu exagerez, am vazut nou-nascuti care au primit recomandare de Debridat preventiv, sa nu aiba colici. Nu, nu vreau sa tratez simptomele si sa-l imbolnavesc cu medicamente cand el acum e totusi perfect sanatos, vesel, grasut si plin de energie, urca 3 etaje de-a busilea in mai putin de doua minute, razand in hohote. Solutia mea de moment este sa nu-l las sa vada mancare. Alaptat exclusiv si nepofticios este perfect. 

Stiu ca exista copii de 6 luni care nu au dureri de burta cand beau Cola, dar va rog sa nu va determine asta sa trageti concluzia ca lui David nu-i e bine pentru ca nu bea Cola (sau pentru ca nu mananca orice altceva). Hai sa consideram ca toti copiii sunt diferiti. Si fie ca e vina mea (maica-mea mi-a zis ca a vazut ceva stire in care se spunea ca femeile ce consuma lactate multe in sarcina au copii cu probleme intestinale), sau asa suntem noi in familie genetic mai putin sanatosi (poate de la antibioticele luate in copilarie cu o frecventa infricosatoare), hai totusi sa consideram ca nu are cum sa-i fie mai bine cu Cola sau ce junk ati mai fi vrut sa-mi sugerati, carcotind ca al meu are probleme pentru ca are o oferta prea naturala. Sunt sigura ca daca renuntati la Cola/sau alt junk veti observa ca nu capata copilul vostru crampe abdominale, deci nu acela e remediul, ok? :)