Alte ganduri referitoare la concediul de anul acesta 1

Stiu ca a trecut mai mult de o luna de cand am venit din concediu, dar asa cum nu am reusit nici sa-mi desfac toate bagajele, asa nu am reusit nici sa scriu atunci tot ce am constatat :D.

De rau din concediul bulgaresc

Eram atat de bucuroasa in prima saptamana ca nu va trebui sa scriu o astfel de postare! Simteam ca situatia e mai buna decat in orasul meu natal, vedeam prea putine chestii urate incat sa merite mentionate. In schimb vedeam o multime de situatii frumoase, pe care ma dezobisnuisem sa le vad. Si chiar daca pare o dovada de snobism, nu ma pot opri sa nu fac legatura cu faptul ca in prima saptamana aici erau doar vreo 3 familii de romani, in rest nemti si francezi, iar in august, in a doua saptamana, deja erau aproape numai romani si cativa rusi.

Asadar, in prima noastra saptamana la Miramar, ultima saptamana din iulie:

• Au fost vreo 3 familii de romani.
• La masa nu era nimic devastat.
• Nimeni nu lua in farfurie prea mult ca apoi sa lase pe masa, toata lumea respecta mancarea si hotelul.
• Toata lumea era politicoasa.
• Daca un copil plangea era alinat.
• Multi copii in brate prin hotel, ca doar nu au 60 de kile si o data in an e concediu. Un copil intr-un marsupiu SSC. Un copil intr-un marsupiu ne-ergonomic, care statea atarnat in fata si intr-o parte dar nu prea puteai judeca situatia cand il vedeai pe tata ce mandru si-l purta. Un urias tatuat emotionat ca isi arata bebelusul lumii.
• Daca eu imi alinam copilul ce plangea, lumea ne zambea, nu aveam parte de reactii negative.
• Cea mai faina chestie ce am observat-o a fost ca toti tatii se jucau toata ziua cu copiii lor, fete sau baieti, mari sau mici, era un “regal” de playful parenting. Nu am vazut tati care sa stea sa se relaxeze :D, doar mame.
• Lumea manca mai sanatos, vedeai pe toate mesele peste, salate, fructe. Uneori un pahar cu vin. Cate un Kindle Reader si carti in germana. Chiar si Pixi in limba germana.
• Fumatori foarte rari.
• Niciun gunoi pe plaja.

In a doua saptamana, in prima saptamana din august:

• Plin de romani, si la masa, si la plaja. Rar auzeam  rusa/bulgara.
• La masa daca nu mergeam la inceput nu mai gaseam mare lucru, totul era devastat.
• Pe mese era plin de farfurii pline cu mancare abandonate, ca doar nu pot manca atat cat isi aduc. Romanii nu isi dau seama ca daca fac asta anul viitor biletele pentru Romania vor include si aceste cheltuieli extra. Sau si daca ar sti, nu le-ar pasa.
• Lumea se impingea si impingea nervoasa scaune, mese.
• Copiii mici care inca nici nu umblau in picioare si care deci nici nu vedeau “tentatiile” mancau toata ziua inghetate si briose. Dar la capitolul mancare nu sunt deloc socata, dupa ce anii trecuti in Grecia vedeam plin de romani si rusi care le dadeau bebelusilor sub 6 luni suc colorat la dozator in biberon sau clatite cu crema de ciocolata pasate bine. Cumva pe ideea “sa profitam de tot ce e gratis, oare ce sa-i dam lu’ asta micu’...”
• Plin de gunoaie.
• Oameni care flegmau in apa.
• Si, partea cea mai proasta, cea de parenting... Parinti fara nicio rabdare cu copiii, parinti care ii bruscau si ii amenintau. Si parinti care ii loveau :(. Imi vin acum in minte 3 situatii, desi au fost mai multe:

o   Niste parinti romani la masa, afara pe terasa intr-o seara friguroasa dupa ce plouase toata ziua. Terminasera de mancat, ai fi crezut ca se vor grabi in camera daca erau prost dispusi copiii, dar parintii mai aveau in pahare niste tarie de baut. Baiatul se plangea ca ii e frig. Fetita se plictisea. Au inceput sa fuga pe terasa unul dupa altul razand. Mama i-a pus la punct, sa nu mai fuga, pentru ca vor cadea. Tatal a luat-o fortat pe fetita in brate ca ea sa nu mai fuga (ce asociere cu bratele ce ar trebui sa fie resimtite drept protectoare...). Ea plangea si tragea cu foc din suzeta. Tatal s-a enervat si i-a smuls suzeta si i-a aruncat-o. Fetita a inceput sa urle disperata. Mama a inceput s-o batjocoreasca si s-o imite in scarba cum se stramba plangand. Tatal i-a tras o palma puternica peste gura. Eu eram la doi metri, mi s-a facut rau. Fetita plangea in continuare, dar incerca sa-si inghita lacrimile. Parintii si-au reluat bautul, povestind unul cu altul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Cred totusi ca pericolul de cadere daca se jucau nu era atat de grav...

o   Niste parinti romani la masa. Fetita suparata ca mama nu s-a asezat langa ea, ci langa fratiorul ei. Fetita plange ca vrea sa mearga macar cu mama in sala sa aduca mancare. Mama ii spune sa nu mai scoata un sunet. “Daca plangi, zbori din restaurant”. Cat sunt singuri, fetita plange. Baiatul sta cu capul in jos. Tatal catre ei: “Mancati acum! Daca nu mancati in momentul asta va bat in camera de nu va vedeti”. Copiii scuturandu-se de suspine, inghitindu-si plansul, incearca sa manance dar nu pot. (Oricum, mancare era toata ziua, deci nu puteai spune ca daca rateaza masa de pranz li se va face foame cand nu va fi mancare la restaurant.) Revine mama. “Daca nu mancati acum tot din farfurii trei zile nu vedeti plaja. Stati doar in camera.“ Amenintari cu pedepse si cu batai. Interzicerea plansului. Copii care tremura de frica. Mi-am amintit cum in aceasta vara le povesteam socrilor mei ca am cunostinte traumatizate de experientele de la gradinita si ei spuneau ca nu cunosc copii carora sa nu le placa la gradinita. Cu astfel de atmosfera acasa si in concedii, recunosc ca si mie mi-ar placea mai mult la gradinita. Macar acolo, chiar daca trec prin experiente urate (nu generalizez, nu toate gradinitele sunt astfel), macar sunt amenintati, batuti, pedepsiti, injositi, batjocoriti si neintelesi de cineva strain, nu de persoanele de care le pasa cel mai mult in lume.

o   Niste parinti (cred) rusi langa piscina. Fetita de vreun an vrea sa se plimbe, sa exerseze mersul. Acest fapt contravine planurilor familiei, asa ca mama o tranteste in carucior si o imbranceste pe spate. Ea se ridica. Vine tatal cu o chestie gonflabila, in forma de pluta de salvamar, si ii trage cu avant una peste cap fetitei de o tot tranteste de spatarul lasat al caruciorului. Fetita plange de nu mai poate. Ei imping nonsalanti incet caruciorul inspre hotel.

o   De fapt am vazut multe astfel de situatii in care copiii vor sa umble, sa fuga prin curtea hotelului si parintii ii leaga in carucior in timp ce ei urla...  Dar lovituri peste fata recunosc ca n-am mai vazut... de la Baia Mare...

o   Probabil multi copii au boli contagioase, pentru ca parintii ii iau cumva de la distanta, sa nu le atinga corpul, ca sa-i mute dintr-un loc in altul. Unul din zecile de exemple: la masa au venit pana in sala cu caruciorul. Tatal a plecat sa caute scaun de masa pentru copii. Copilul incepe sa planga. Mama se sperie si striga “stai ca acum vine tata cu scaunul!”, cu un chip panicat de genul “oare cand consider ca plansul asta ii deranjeaza pe cei din jur si ar trebui sa iau copilul?”. Deci astia nu sunt tabara “ce ma enerveaza copilul meu, oare de ce l-am facut”, ci tabara “mi-a zis vecina ca daca il iau o data in brate in concediu o sa-mi ceara asta si acasa, deci eu nu vreau sa stric copilul” (fraza auzita in real life de multe ori). Copilului nu i-a placut in scaun si parintii transpirau pe langa el agitandu-i jucarii. Sau poate vecina avea dreptate si acel contact cu mainile mamei, de o secunda, l-au facut dependent. De ar inventa astia niste pensete-clesti-macarale de mutat copiii din scaun in carucior in balansoar si in patut ar fi perfect.

o   De ar inventa si carucioare pentru mare ar fi si mai bine. In cateva dimineti am asistat nedumerita la un scenariu. Doua familii diferite de romani, care nici macar nu erau impreuna, veneau la plaja cu carucioarele. Aleile pavate ale hotelului merg pana la vreo 10 metri de malul apei. Taticii plimba carucioarele cu copiii treji. La capatul aleii se uita lung la mare, apoi la ultimele pavaje, studiaza problema, uneori incearca sa coboare caruciorul pe plaja (cei de la hotel se pare ca nu s-au gandit sa paveze o alee paralela cu tarmul, la 1 metru de val). Se uita cu jind la un carucior de pe nisip, cu roti de masina de teren, pe cand ale lor sunt mititele stil umbrela. Pe mine nu ma observa, varianta pruncului in brate sau a pruncului in nisip e de neconceput, nu pare interesanta. Copiii par asa unul sub 1 an si celalalt la vreun an jumate. Nu i-am vazut niciodara scosi din carucioare, nici in nisip, nici in apa. Poate cand se va inventa caruciorul amfibie. Stau intre sezlonguri in carucioare, si treji, si cand dorm, toata ziua. Uneori carucioarele sunt plimbate pe aleile de scanduri de pe faleza. Sau poate copiii nu vor sa iasa din carucioare, mai stii?

Dar sunt doua cazuri ce salveaza onoarea natiunilor foste comuniste:

• Doua familii de romani veniti impreuna, care sunt atat de veseli si jucausi incat ma fac sa zambesc cand ii vad. Au 4 copii, cam intre 3 si 8 ani. Ieri de exemplu veneau la plaja in sir, facand pe trenul cu vagoane. Cel de 3 ani s-a oprit brusc sa studieze ceva pe jos. Ceilalti au inceput sa rada ca s-a stricat trenul. Fetele mai mari s-au prabusit artistic pe jos in nisip. Parintii radeau si pareau ca vor face dintr-un moment in altul ceva si ei, nu erau nervosi ca se intarzie mersul la sezlong. Nici ca fetele si-au umplut parul de nisip. In concediu la mare.
• Niste rusoaice: o bunica, o mama si doua fetite ce par gemene, la vreo 6 ani. Intai am observat-o pe bunica. Pe malul marii, in picioare, cu o fetita pe un antebrat, sprijinita pe sold. O tinea ca pe un fulg pe mana ei puternica. In bataia soarelui si a vantului aratau asa frumoase. Fetita o tinea cu o mana dupa gat si ii mangaia parul. Priveau valurile si povesteau. La un moment dat iese din apa mama, o tipa sportiva ce pare de 18 ani, cu parul lung si cu ochelari de soare. Cu o fetita pe un sold. Fuge prin valuri pana la mal, o ia si pe fetita ce statea la bunica si intra in apa saltand ca o caprioara, prin cei cel putin 10 metri de apa pana la genunchi, cu cate o fata pe un sold. Am mai vazut-o si in zilele urmatoare, mereu isi imbratisa cel putin o fetita si bunica la fel, si aveau asa chipuri fericite si frumoase toate patru...

In rest, nemultumiri  personale... Ghinioanele noastre. Nebronzatul.

Cand am pornit de acasa cea mai mare nemultumire a mea era faptul ca nu statusem nici macar o jumatate de ora la soare, nici eu, nici copiii, nici macar Davidul cel alb la piele (da, eu sunt cea agasanta care mereu se plange de vreme si ar vrea sa fie tot anul soare). Pentru ca toata primavara si vara noastra ori a fost o canicula greu de suportat si la umbra, ori a fost toamna si frig si a plouat :D. In fiecare zi imi propuneam sa tin copiii putin in curte la soare macar dimineata dar nu se putea pentru ca atunci cand era soare erau foarte fierbinte de dimineata. Asa ca am pornit albi spre mare, pielea lui David vazuse raze de soare doar cateva minute in data de 1 iunie, stiu asta pentru ca am facut si poze inainte de o ploaie :D. Acum David s-a bronzat cam cum era Alex prin martie 2010.

Dar cand esti nemultumit din prostii din astea minore ti se intampla ceva serios ca sa inveti ceva si data viitoare sa apreciezi ceea ce ai. Primul a fost Relu care a avut o urgenta medicala, nu se stie concret  ce, s-a plimbat cu ambulanta 60+60 km la Varna si inapoi, a avut un travaliu de vreo 4 ore fara rezultate asa frumoase ca cele de dupa travaliile mele :D. Dupa aceea interzis in apa rece. Si cum e rece mereu, interzis in apa. Pam pam.

Apoi Alex a avut o constipatie dureroasa rau rau, cu plans puternic si crampe mari, urmate de refuzul de a mai merge la baie. Fizic s-a rezolvat repede, emotional in cateva zile.

Dupa vreo doua zile Alex a facut febra mare. S-a trezit febril din somnul de pranz si pana seara la 10 ii urcase la 40 la subrat. Desi am presupus insolatie din lipsa altor simptome, cred ca totusi a fost ceva viroza pentru ca nu a scazut de tot dupa antitermic. Da, i-am dat antitermic a doua oara in viata lui pentru ca era o leguma, nu stiam daca doarme sau e lesinat, deja de-abia isi deschidea ochii, la doua ore de la inceputul febrei, intr-un moment al zilei in care de obicei nu doarme. 

Deci... sanatosi sa fim, in rest o sa cautam locatii mai izolate, sa nu vedem conationalii lovindu-si copiii pentru ca sunt copii. 

Revin pentru ca mai am ceva de spus, dar era prea lunga postarea :D.