Lansarea cartii Conceptul Continuum

Saptamana trecuta am aflat ca la Cluj-Napoca se va lansa prima editie in limba romana a cartii The Continuum Concept, intitulata asadar Conceptul Continuum. Joi este lansarea, aveti mai multe detalii despre eveniment aici.

Cartea apare dupa o munca grea, de multi ani, a Claudiei Neacsu. Probabil ea stia deja atatea despre nastere si continuum, cand inca eu nici nu ma gandeam sa am copii. Pentru acele vremuri sigur e mare lucru ca a ajuns sa afle despre carte, s-o citeasca si sa isi doreasca s-o traduca. Eu n-o cunosc personal pe Claudia, dar din cate am "auzit" de la mamele din jurul meu, este o persoana deosebita. Cam modesta si prea-la-locul-ei, dar acesta se pare ca e singurul ei defect :D. De exemplu, pun pariu ca nu stiati ca are un magazin de port-bebe-uri in Cluj-Napoca si pe internet. Si m-am simtit onorata prima data cand m-a abordat printr-un email dupa ce scrisesem postarea The Continuum Concept. Prin "munca grea" nu m-am referit doar la traducere, desi cartea in engleza mi s-a parut destul de dificil de citit spre deosebire de altele in aceeasi limba, dar mai ales la demersul dificil de a gasi o editura care sa o publice.

Sunt foarte fericita ca a reusit. Sunt foarte fericita ca aceasta carte va fi acum disponibila in limba romana. Sunt foarte fericita ca orasul meu de suflet va fi primul care va vedea cartea. Si acum trebuie sa ma mandresc cu ceva. Saptamana trecuta m-a invitat sa vorbesc la lansare. Stati sa mai scriu o data cu bold, ca de mandrie imi vine sa-mi trec asta in CV: m-a invitat sa vorbesc la lansarea cartii Conceptul Continuum. Nu ma intereseaza ca pentru altii asta nu inseamna mare lucru. Pentru mine a fost ceva... nici nu va pot descrie :). Dupa mari lupte interne, la propriu (scorpionii sunt mai violenti energici decat balantele, inclusiv in uter :D) si la figurat, am ajuns la concluzia ca nu voi putea merge. Am 34 de saptamani si un pic. Daca merg pana la hypermarket cu masina mi se face bolovan si un pic ma doare, de la pozitia fixa, de la gropi, nu stiu. Nu rezist la oboseala, am vazut cand am fost la tara ultima data si a fost un drum mai scurt decat cum ar fi cel de Cluj. Emotiile cred ca mi-ar porni travaliul, mai ales ca nu am mai vorbit niciodata la un asemenea eveniment. Emotiile pozitive de a ma intalni cu multi oameni dragi mi-ar grabi si mai tare travaliul, din cauza oxitocinei :)). Evenimentul e seara, deci ar trebui sa dorm la Cluj, ceea ce ar fi stresant si costisitor (mai ales daca s-ar adeveri cele de dinainte si as fi in travaliu :))) ). Sa imi tin in frau emotiile in timp ce ii dau si lui Alex un sentiment de siguranta mi-ar fi destul de greu. Normal ca speech-ul l-as tine cu el in brate, cand ar vedea atata lume acolo, dar asta nu ar fi o problema la un astfel de eveniment. Insa nu as avea probabil ocazia sa-i explic tot ce se intampla acolo in timp ce-mi tin speech-ul.

Deci concluzia finala a fost ca am de ales intre participarea la un eveniment care m-ar onora, si prelungirea cu cateva zile si saptamani a sarcinii :). Normal ca a trebuit sa las mandria la o parte si sa refuz politicos, cu o jumatate de gura. In seara aceea, cuprinsa de emotia propunerii, mi-a venit in minte ce as fi spus daca as fi putut merge. Si tot in seara aceea am scris totul intr-un document. Am intrebat-o pe Claudia daca pot sa scriu pe blog despre asta, si a fost de acord.

Aseara, cand mi-am citit documentul, mi s-a parut pueril, nepotrivit. Parca la o lansare de carte vorbesti mai mult despre autor, despre continutul cartii. Dar cum asta am simtit eu atunci seara, asa il public. Banuiesc ca vor fi acolo altii priceputi care sa vorbeasca asa cum se cuvine. Cu indemnul sa mergeti la lansare si/sau sa va cumparati cartea! Cumnatica mea mijlocie a fost asa de saritoare cand m-a vazut bucuroasa de lansare, incat joi merge acolo special sa mi-o cumpere.

Cartea "Conceptul Continuum" nu numai că merită citită, dar merită citită de mai multe ori. Pentru că de fiecare dată o veți trăi altfel.

Care au fost trăirile mele?

Prima dată am suferit, am plâns mult. Mai ales la capitolul Începutul Vieții. Am plâns pentru mine, pentru copilul meu, pentru toți copiii din lumea aceasta.

La a doua lectură m-a cuprins vinovăția. Sentimentul de vină a venit în două momente, în feluri diferite. M-am simțit vinovată că nu am făcut tot posibilul ca pruncul meu să aibă un început bun în viață, dar m-a mai surprins un sentiment de vină la care nu mă așteptam. Credeam că dacă nu-mi bat copilul și nu-l las să plângă singur, aș putea fi “pe placul autoarei”. Însă am descoperit că poți greși și centrând atenția ta pe copil prea mult. Și că lui îi faci mai mult bine implicându-l în activitățile tale decât oferindu-i ceva specific pentru copii. Nicăieri nu mai găsisem această informație. Adică ok, sunt experți care îți spun să-ți ignori copiii și să-ți vezi de viața ta, dar nu la asta mă refer nici eu, și nici Jean Liedloff, ci la implicarea copiilor în viața ta.

Apoi, la următoarea citire m-au apucat nervii. Am fost nervoasă de ce ne-am îndepărtat atât de mult de ceea ce e natural pentru specia noastră, pentru organismul nostru. Cât am putea fi de sănătoși, de fericiți, de împliniți, dacă n-am fi pioni în goana după timp, în jocul altora în goana după bani. Am fost nervoasă de ce nu am știut din timp tot ce am citit în această carte, de ce nu am știut înainte să nasc, poate aș fi putut schimba ceva în nașterea copilului meu și în primele lui luni de viață. Am fost nervoasă pe mine pentru că am crezut atunci că dacă mă informez despre îngrijirea fizică a unui copil, asta înseamnă că mă pregătesc riguros. Am fost nervoasă gândindu-mă că poate chiar dacă aș fi știut toate acestea înainte de prima mea naștere, tot nu aș fi putut schimba nimic. Așa cum și acum mă lovesc de refuzuri și indignări când vreau să aibă parte de o naștere armonioasă și naturală măcar al doilea copil al meu.

Și așa am ajuns la sentimentul de frustrare. Frustrare pentru că nu am cum să schimb condițiile în care se nasc copiii din ziua de azi, nu am cum să am pretenții nici măcar pentru nașterea copilului meu, nu am cum să informez pe toată lumea cât e de important modul în care naști și primele luni, primii ani de viață ai copilului.

Repede după frustrare a urmat o stare de calm, nu chiar resemnare, doar realism. Mi-am dat seama că nu realizez nimic plângându-mi soarta sau plângând pentru omenire, și trebuie să fac doar ce stă în putința mea. “Fii tu schimbarea ce vrei s-o vezi în lume” a spus Mahatma Ghandi ("Be the change you want to see in the world"). Așa că, pic cu pic, consider că e important orice mic pas pe care îl pot face. De câte ori îmi vine să-mi închid blogul, primesc un mesaj de la o mămică ce îmi spune cât de mult a ajutat-o un anumit articol, sau o recomandare de-a mea. De aceea, dacă am reușit prin articolul de pe blog legat de ediția în engleză a cărții "The Continuum Concept" să determin o singură persoană să o citească, eu sunt mulțumită. Dacă o singură mamă prinde curaj să-și asculte bebelușul după ce a interacționat cumva cu mine, eu sunt fericită. Nu trebuie niciodată să ne gândim la cei la care nu reușim să ajungem, ci la ce putem face concret, chiar dacă nu de mare amploare.

Așa că o dată cu calmul a venit și dorința de a împărtăși informația cu cât mai multă lume. Și mi-am dat seama că e singura carte pe care aș îndrăzni să o recomand și taților. Pentru că de fapt nu e o carte de parenting. Ei o vor vedea mai mult ca pe un documentar științific de la tv. Informația despre impactul comportamentului nostru ca părinți asupra copiilor le va rămane în minte, dar fără să citească de fapt o rețetă, ci urmărind un documentar scris despre viața unor triburi din America de Sud. Am spus mai înainte că nu este o carte de parenting, în sensul că nu veți găsi în ea soluții la așa-zise probleme părintești (“câte scutece trebuie să ude pe zi?”, “ce temperatură trebuie să fie în cameră?”, “câte minute trebuie să-l țin la un sân?”). Dar veți găsi în ea cheia ce vă va deschide mintea și sufletul ca să găsiți în interiorul vostru toate răspunsurile. De fapt nici nu veți mai avea nevoie de răspunsuri pentru că nu veți mai avea întrebări. Instinctual veți ști ce nevoi are copilul și cum să i le îndepliniți. Partea cea mai frumoasă, dintr-un punct de vedere mai ”egoist”, este că și pentru dumneavoastră parentingul va deveni dintr-o dată ceva ușor, lipsit de stres, natural, frumos, aducător doar de împliniri.

Chiar dacă autoarei nu-i convenea expresia Attachment Parenting (ba chiar era supărată pe Sears pentru că a definit acele reguli asemănătoare cu ideile găsite de ea la triburile sud-americane), totuși în prezent acesta este cel mai cunoscut mod de definire a parentingului pozitiv, natural, non-violent, prin iubire, empatie și respect pentru copil. Așa că voi folosi această expresie acum, când voi spune că recomand cartea și tuturor celor care au impresia că știu ce este Attachment Parenting-ul, mai ales celor care se consideră împotriva acestui “curent”. Poate citind cartea își vor da seama că nu e un curent, o modă, nu e un set de reguli de urmat, nu e o rețetă de parenting, nu e un concurs. Este modul în care te comporți cu copilul tău atunci când îl respecți. Poate mulți își vor da seama că au fost împotriva Attachment Parenting-ului fără să știe de fapt ce e, fără să-și dea seama că și ei “practicau” asta cu copiii lor.

Pentru că Attachment Parenting-ul nu e un Parenting Indulgent, care le oferă copiilor tot ce-și doresc, indiferent dacă au nevoie sau nu, și în niciun caz nu oferă cadouri drept recompense. Un părinte atașat îi îndeplinește copilului nevoile, nu dorințele, și consideră dragostea ca fiind necesară, nu jucăriile. Un părinte atașat nu e speriat de lacrimi și nu face tot posibilul să îi înăbușe copilului plânsul, ci îl ascultă și îi e alături. Attachment Parenting-ul nu e un parenting posesiv, părintele nu se agață de copil. Părintele este disponibil pentru copil când acesta are nevoie de cineva (care să-l asculte, care să-l iubească, sau care să-l poarte, care să doarmă cu el, deci care să-i fie alături). Cuvântul “atașat” nu vine din dorința părintelui de a fi lipit de copil, ci din disponibilitatea lui de a-i oferi copilului o bază sănătoasă la care să poată apela la nevoie. Un părinte atașat nu e un părinte egoist, dar nici în extrema cealaltă, complet nepreocupat de sine. Și cea mai mare confuzie ce se face în legătură cu părinții atașati este aceea că sunt confundați cu “părintele elicopter”, cel ultra-protector. Cei care cred că Helicopter Parenting e Attachment Parenting vor avea cea mai mare revelație citind cartea "Conceptul Continuum" și văzând libertatea ce o au copiii crescuți în spiritul continuum-ului. Din aceste cauze recomand cartea chiar și celor care se consideră a fi oponenții “noului curent” de Attachment Parenting. Vor avea niște revelații când vor vedea că de fapt nu știau nimic despre ce înseamnă acest stil de viață. Nu am mai spus “stil de parenting” pentru că de fapt empatia și respectul pentru alte ființe umane se poate aplica în orice interacțiuni în viața de zi cu zi, și oamenii care trăiesc în acel continuum natural pentru specia umană chiar se comportă respectuos unii cu alții, fericiți, împliniți și fără gânduri nocive. Îmi vin în minte acum exemple din carte legate de cum privesc ei munca, vă las să le descoperiți singuri.

Cartea "Conceptul Continuum" nu vorbește despre parenting, și totuși vă învață să fiți părinți, nu vorbește despre tehnici de naștere și totuși vă învață să nașteți, nu vorbește despre alăptare, și totuși vă învață să alăptați. Nu conține idei și soluții, dar vă oferă încrederea deplină în organismul vostru, în instinctul vostru și în puterea ce-o aveți.

Notă pentru Claudia: Am ales să povestesc la modul personal ce trăiri mi-a dat această carte, chiar dacă în mod normal îmi place să aduc în discuție studii științifice, chiar dacă uneori mă apuc de rezumat capitole din cărți. Însă așa am simțit azi, și de când am citit această carte am învățat să-mi ascult instinctul și intuiția dacă vreau să mă simt împlinită.

La final, mai adaug o mandrie legata de aceasta carte. Nu vi se pare cea mai faina coperta dintre toate editiile aparute pana acum? (Le gasiti cu google images, sau pe amazon, bookdepository, ...) Ei, ma pot mandri ca o cunosc (deocamdata doar virtual) pe Alexandra Dinca, mamica de pe coperta! Si putine mame ar fi fost la fel de potrivite pentru aceasta coperta. Ah, cat imi plac si subtitlul, si citatul de sus... O carte minunata, abia astept s-o am sambata in mainile mele!