miercuri, 4 februarie 2015

Renumita reclamă la lapte praf care unește toate mamele

Din moment ce văd în continuare acea reclamă share-uită la greu chiar și în grupuri de alăptare și purtare, simt nevoia să îmi spun și eu părerea.

”Chiar și în grupuri de alăptare și purtare”? Încep din start cu separatisme când mă refer la o reclamă care unește mamele? Mai mult ca sigur fac parte din tabăra breastfeeding police, o mare intolerantă. Nu cred că e așa, dar ceea ce vreau să vă demonstrez e că nu este vorba despre asta aici, în această reclamă.

Am citit câteva articole bune pe tema asta, dar în loc să vi le dau direct, vreau să extrag din ele aspectele cu care rezonez.


1. Sfaturile dintre mame sunt salvatoare, nu trebuie înăbușite. Companiile de formula și-ar dori să nu mai existe, într-adevar. Ele sunt cele care au inventat războiul dintre mame.

După cum afirmă și autoarea de caricaturi Hathor the Cowgodess, cândva mamele chiar erau unite, nu erau în război. Cărțile de puericultură erau și pe vremuri dăunătoare în cea mai mare parte, așa că sfaturile bune le primeai de la alte mame. Sfaturi nesolicitate. Hathor a aflat astfel, de la alte mame, de existența moașelor pentru naștere și de ideea de a alăpta. Sprijinul acesta de la mamă la mamă nu avea intenția să judece, deloc. Și nici percepția lui Hathor nu era că cineva i-ar da sfaturi ca să o judece. Sprijinul acesta dintre mame a făcut să ajungem până aici de fapt, în toată istoria omenirii mamele s-au ajutat între ele și și-au transmis informații de calitate despre creșterea copiilor.

Hathor spune că nu se știe dacă aceste războaie între mame au început de la prima mamă care a judecat sau de la prima care s-a simțit judecată. Eu am o părere pe temă, războaiele dintre mame au fost inventate de companiile de lapte praf. Știați că ele au inventat expresia ”breast is best”? Da, expresia perfectă,
- care arată că ele, companiile, ar fi cinstite,
- care însă face segregația, punându-le în defensivă pe mamele care își hrănesc copiii cu lapte praf, făcându-le să se simtă atacate,
- și care în același timp dă impresia că alăptarea este ceva atât de ”superior” (greșeală gramaticală intenționată) încât e imposibil de atins, și nu e musai să le dai copiilor tăi ceva ”perfect”, vor crește minunat și doar cu un lapte ”foarte bun”. Mda, nu generezi o industrie de 50 de miliarde de dolari fără să-ți înțelegi și fără să-ți manipulezi publicul țintă, după cum spune și Analytical Armadillo.

Revenind la Hathor, și ea spune că deși nu se știe cine a început războiul, e clar că acesta e inflamat de companiile de lapte praf, care se oferă să dea oricând sfaturi proaste și să ajute la desconsiderarea celor bune, pe motiv că sunt pline de judecată, companii care sunt acolo oricând să îți spună că ai depus eforturi suficiente ca să alăptezi, nu merită mai mult. Iar cei care îți spun cum să încerci să îți rezolvi problemele... sigur sunt niște intoleranți.

Îmi permit să traduc din articol:

Așadar sprijinul de la mamă la mamă aproape a dispărut - în afară de situația în care mama întreabă, și doar dacă reușești să vezi că într-adevăr vrea să știe, și doar dacă reușești să îți gândești răspunsul perfect, și cerându-ți scuze mereu pentru orice pas greșit - dar de fapt de ce ar mai întreba, când știe că urmează să fie judecată? 

Acum Similac vrea să ne spună că războaiele mamelor sunt prostești și că ar trebui doar să ne gândim la copii și să ne oprim. Să fim de acord că nu suntem de acord. Dar această soluție este aceeași tactică de a controla prin dezbinare (divide et impera). Ei câștigă bani dacă ne certăm și nu ne ajutăm. Ei câștigă bani dacă suntem de acord că suntem la fel și nu avem ajutor de oferit. Însă acesta tot nu e un sprijin de la mamă la mamă. Acțiunile nu sunt egale. Noi toți încă avem lucruri de învățat. Nu oprești războaiele dintre mame neoferind sprijin, ca să nu fie interpretat drept judecată. Aceasta e doar ideea pe care Similac vrea să ne-o inducă. 




2. Această reclamă nu ironizează toate taberele mamelor.

Am văzut în grupurile de Facebook afirmația că ce bine că acum avem această reclamă, să fie folosit drept răspuns la orice discuție în contradictoriu între mame. Pentru că ironizează TOATE războaiele dintre mame. Serios? Aș vrea să știu pe cine atacă în reclamă mamele cu formula. Aș vrea să știu cum sunt atacate în reclamă mamele care alăptează sau care își poartă copiii? Ce coincidență, fix părinții AP sunt personajele negative...  De aceea am afirmat și la început că mi se pare hilar că mamele care alăptează și care își poartă copiii s-au simțit înțelese prin această reclamă. CUM? Eu am fost ”atacată” de multe ori pentru alăptare și purtare, însă în film mamele ce alăptează sunt doar personaj negativ, nu sunt atacate, doar atacă. Care este grupul cel mai atacat, față de care simțim multă simpatie privind reclama? Mamele cu biberoane. Care e grupul care doar atacă, pe care am vrea să nu le întâlnim niciodată, și în niciun caz nu am vrea să fim identificate cu ele? Mamele care alăptează. Vorba vine, alăptează, pentru că, nu-i așa, trebuie să ne inducă așa subliminal și faptul că în public se alăptează doar asfixiind copilul cu un cearsaf. Din nou mă mir că o mamă care a alăptat vreodată, și care s-a simțit vreodată judecată pentru că alăptează în public, a putut să share-uiască o reclamă atât de plină de judecată și atât de intolerantă.

Am găsit un tată care a scris asemănător, despre modul în care au fost schițate taberele și despre lipsa totală din film a atacurilor pe care le suportă mamele care alăptează.



3. Reclama a reușit să inducă ideea că dacă ai probleme de alăptare, ar fi mai înțelept să ceri sfatul celor cu formula decât să întrebi o intolerantă care alăptează cum să depășești hopul. Deci putem spune că această reclamă a perpetuat războiul dintre mame mai mult decât orice altceva.


Am început cu articolul lui Heather din cauza cronologiei, pentru că ea amintește cum era pe vremuri. Însă de departe cea mai bună analiză a reclamei este articolul de pe evolutionaryparenting.com.

A scris și Tracy ce am simțit și eu: după ce privești această reclamă, rămâi cu sentimentul că atunci când îți va fi greu în primele zile/săptămâni de alăptare, mai bine apelezi la părinții care folosesc formula, care nu judecă pe nimeni și care îți oferă un umăr, și la minunata companie care ți-a scurs niște lacrimi la o reclamă, decât să pui o întrebare unui grup de consultanți în alăptare sau unui grup de mame ce alăptează, pentru că aceștia sigur vor fi intoleranți, breastfeeding police.

Astfel, după ce ai văzut această reclamă, vei plasa automat în contextul războiului dintre mame orice sfat binevoitor pe care îl vei primi referitor la alimentația bebelușului. Un mare câștig pentru companiile de lapte praf, nu? O citez din nou pe Tracy: ” E ca și cum ai spune: starea actuală funcționează, deci nu trebuie să facem valuri. Când noi știm că nu e bine, pentru că aproximativ 60% dintre femeile care NU VOR să își hrănească bebelușii cu lapte praf ajung la asta”. Și, adaug eu, nu pentru că nu au încercat. Și în niciun caz pentru că nu ar avea lapte sau laptele lor nu ar fi bun, așa cum li se induce din partea unei societăți patriarhale consumeriste, care vede corpul femeii util doar pentru bărbați, pentru a vinde sex, pentru a vinde produse. Corpul femeii e perfect, face lapte. Eșecul nu apare pentru că nu a încercat destul, pentru că nu a fost destul de ambițioasă, pentru că nu a răbdat știu eu ce. Nu. Eșecul apare pentru că mamele nu sunt sprijinite, eșecul apare pentru că mamele sunt păcălite și înșelate. Și această reclamă duce înșelăciunea la un nou nivel.




4. Reclama este extraordinar de bine realizată. Și chiar dacă nu îți dai seama că e o reclamă la lapte praf, fii sigură că și-a atins scopul cu vârf și îndesat.

Reclama este excelentă în primul rând pentru că nu pare a fi reclamă, e excepțional deci ceea ce nu vezi în reclamă. Suntem făcuți să credem că această companie chiar empatizează cu noi, ne înțelege. Ne fac să râdem și să plângem. Și în câteva secunde ne-au câștigat încrederea. Și ce se întâmplă când avem încredere în cineva? Ascultăm.

Când mi-am mai spus părerea despre reclamă, multe mame mi-au spus că nu e așa, că nu rămâi cu impresia că trebuie să cumperi Similac după ce vezi reclama. Vorba lui Tracy, ”pentru toți cei care încearcă să spună că oamenii sunt mai deștepți decât reclamele și că nu vor cădea pradă unui astfel de mesaj indus, vă rog să vă gândiți de ce industria publicitară este una multimiliardară. Nu pentru că ar fi transparentă, ci pentru că NU este transparentă. ... 

Reclamele acționează subtil. După ce ești expus unei reclame de mai multe ori, unele idei îți rămân în minte. Când ajungi într-o situație care îți declanșează anumite amintiri pe temă, aceste idei îți vor reveni. După această reclamă, amintirile ce rămân nu sunt legate de cooperare, ci de conflict. Aceasta e caracteristica reclamei, partea pe care ți-o vei aminti. 

Mai exista chestiunea recunoașterii brandului. Similac a făcut o treaba excelentă, creând o asociere foarte bună cu brandul. Există multe studii despre efectele reclamelor și vă recomand să citiți câteva dacă vă puneți întrebarea dacă această reclamă ar putea avea vreo influență asupra gândirii voastre.”

Mai adaug ceva. Nu le-a reușit doar creionarea unui brand călduros, prietenos, împăciuitor, dar au mai și determinat o lume întreaga să le share-uiască reclama. Omul care a creat-o ar trebui premiat.

După cum spune și analyticalarmadillo, chiar dacă nu puneau la final firma Similac, tot aveau de câștigat, pentru că în SUA Similac este mereu ba pe locul întâi, ba pe doi, așa că prin câștigarea unor noi clienți prin această nouă înșelăciune automat câștigă și ei, chiar dacă reclama nu le-ar afișa la final brandul. Orice gest prin care subminezi alăptarea îți aduce profit, și dacă nu îți faci reclamă direct la produs.  De fapt, e chiar mai bine să nu fie considerată o reclamă la lapte praf, altfel n-a fi fost share-uită și în grupurile de alăptare, nu?

Tot de la armadillo:

”Reclamele le spun mamelor "te descurci excelent", "noi te înțelegem", ignoră poliția alăptării pentru că oricum nu contează cum îți hrănești copilul. Iar mamele se simt mai bine. Chiar dacă aud asta de la cineva care vrea să le vândă ceva, le face să se simtă mai bine.

De fapt chiar mai hilar este că mamele de fapt plătesc ca să li se spună că ceea ce fac, fac bine. Pentru că cine credeți că plătește aceste reclame? Părinții care le cumpără marfa. Însă ironia cea mai importantă este aceea că dacă citești despre marketingul companiilor producătoare de lapte praf, vei vedea cum aceștia sabotează alăptarea din orice unghi posibil. (nota mea: eu am mai scris despre marketingul laptelui praf aici).

Știrile pot tot să transmită că în cutiile de lapte praf e prea mult aluminiu pentru bebeluși, sau că e prea mult fier în laptele de continuare (inventat doar pentru a evita restricțiile din unele țări pentru marketingul laptelui praf la nou-născuți) și că excesul e legat de întârzieri în dezvoltare. În continuare clienții loiali vor crede că acestor companii le pasă de altceva în afară de profitul de miliarde. Această empatie greșită creează încredere între client și furnizor, și crește separarea între părinți - care deja consideră că ”războaiele dintre mame” există. ”



Și, să nu uităm de la ce am pornit, tot ce trebuie să facem pentru ca aceste războaie să înceteze este... (conform reclamei) să nu mai vorbim despre alăptare. Să nu mai amintim beneficiile alăptării, nici soluții de ajutor la nevoie. Convenabil pentru companiile de lapte praf, nu? Orice critică adusă companiilor de lapte praf să fie etichetată drept intoleranță. Libertate de expresie să aibă doar companiile care au ceva de câștigat.

Las niște citate și în engleză de la Forbes:

”Baby formula has an image problem. And it’s been hotly debated around the world for decades.
So what’s an infant formula company to do?
[...]
The beauty of this video is that it insulates Similac from such scandal. The next time calamity befalls the infant formula industry, those who enjoyed this video will be less likely to lump Similac in with the bad actors.
[...]
This commercial — and it is a commercial — isn’t trying to coerce you into buying any if Similac’s products.

It’s selling Similac’s brand.

That’s it.

Best case scenario: You convert to buying the company’s baby formula. But at the very least, Similac hopes you walk away from this video with a better feeling about the company.

Similac’s plan seems to be working on this video’s viewers — even if they aren’t aware of it."




5. Alegerea lapte praf - alăptare nu e aceeași cu sling - cărucior sau alte chestiuni minore. 

Drept dovadă nu vei găsi nicio femeie care să-ți plângă pe umăr după (zeci de) ani că a folosit tetină de latex în loc de silicon, sau că a început diversificarea cu sucuri în loc de baby-led weaning, sau că a folosit scutece de unică folosință în locul celor textile. Însă vei găsi femei care au vrut să alăpteze, dar care au fost împiedicate, plângând pentru asta ani mai târziu. Nu este o alegere ca oricare alta, așa cum Similac vrea să ne facă să credem. Nu e lipsit de importanță ce alegi. Cele două opțiuni nu sunt egale, orice încearcă Similac să îți spună. Și nu, dacă nu ești de acord cu asta nu înseamnă că ești pornită pe războaie.

Mai traduc ceva de la armadillo:

”Dacă într-adevăr ajungem să credem că nu contează pentru mame cum aleg să își hrănească bebelușii, pentru că avem o alternativă ce ni se vinde a fi ”aproape la fel de bună”, ce se va întâmpla? Nu mai avem nevoie să ne luptăm să oferim în spitale sprijin real pentru a le ajuta pe mamele care vor să încerce, nu mai avem nevoie să tratăm frenurile linguale cât de repede, nu mai trebuie să îmbunătăţim situaţiile băncilor de lapte pentru ca mamele să aibă opţiunea laptelui uman la nevoie, nu trebuie să ne străduim să facem ceva diferit de cum e acum. Putem doar să ridicăm din umeri şi să acceptăm situaţia. Iar companiile de lapte praf să îşi numere mai departe profitul obţinut drept consecinţă.”

Și tocmai citesc cu plăcere părerea lui Mayim Bialik pe temă (Mayim nu e ”doar” actriță, e autor de cărți de parenting, e consilier certificat de alăptare, și mai ales e Doctor în Științe Neurologice):

”Reclama arată că alăptarea e ”doar o alegere, ca celelalte”, ignorând faptul că este modul recomandat din punct de vedere medical de hrănire a bebelușilor umani. Nu e același lucru cu a decide între scutece textile și scutece de unică folosință sau ce șampon să folosești. Această reclamă subminează fapte științifice și medicale sub aspectul înșelător că ”totul e la fel, nu judeca. Dacă judeci, ești mama cea rea.”
(înainte să vă simțiți atacate cumva, citiți articolul ei, și ea recomandă formula când e nevoie)

Sau, încă un citat dintr-o sursă amintită de Mayim în articol,

”Mesajul prezentat este acela de armonie. Dar cel analog aflat la bază este acela că este în regulă dacă alăptarea eșuează. Și că ”mamele care judecă” - adică toți oamenii aceia care vorbesc despre alăptare, oricine sunt aceștia - sunt doar unii care iau niște alegeri egale, cum sunt și cei care cumpără scutece. Dacă spun ceva împotriva laptelui praf, cu siguranță greșesc. ”



6. Nu are nimeni nimic cu mamele care își hrănesc bebelușii cu formula. Pasionatele de alăptare au ceva împotriva tehnicilor persuasive de marketing ale companiilor de formula, care păcălesc mamele să renunțe la alăptare. Însă companiile producătoare de lapte praf îți vor spune că avem ceva cu tine, mamă care folosești formula, doar pentru a te îndepărta de noi.

Da, avem ceva împotriva unei industrii. Nu împotriva laptelui pe care îl dai copilului tău. Poate a alegerea ta informată. Poate e alegerea ta bazată pe informații greșite, primite de tine de la aceste companii. Poate nici nu a fost alegerea ta, ci ai vrut să alăptezi și alăptarea ți-a fost sabotată de companiile de formula, direct sau prin cadrele medicale care te-au sfatuit prost. Nu avem niciun motiv să te judecăm pe tine, mamă care îți hrănești copilul cu lapte praf. Fie că ai vrut sau nu. Însă am toate motivele din lume să judec o industrie care înșeală pentru a-și crește vânzările, care plătește medici să te păcălească, căreia nu-i pasă că în țările subdezvoltate a ajuns să omoare bebeluși, pur și simplu, lămurind mamele că laptele matern nu e ok. 

Ei, dar lor nu le place când sunt criticați, și atunci, cum nu ne pot opri, trebuie să ne discrediteze. Să îți inducă ție, proaspătă mamă cu dileme de alăptare, ideea că cei care vor să te pună în gardă în legătură cu tehnicile lor înșelătoare, mai mult ca sigur sunt niște intolerante, niște îngâmfate, niște femei oribile care te vor judeca pentru slăbiciunea ta.

Ceva de gândit din postarea amintită de Mayim în articolul ei,

”Hai să ne gândim un pic la asta - părinții care folosesc formula ar trebui să fie primii care să se ridice și să critice fățiș lucrurile rele pe care companiile de formula le fac, ingredientele proaste pe care le vând, reclamele mincinoase pe care le folosesc. Nu să treacă peste lucrurile acestea cu un ”oooo, nu-i așa mare lucru”. Ar trebui să fie de-a dreptul nervoși că aceste companii le fac bebelușilor rău - cei care au nevoie de lapte praf ar trebui să pretindă produsele cele mai calitative și etică de afaceri de mare nivel. 

Însă această reclamă servește la a ascunde totul sub preș. Și provocările ”poliției alăptării”, și grijile părinților care folosesc lapte praf sunt ignorate dintr-o lovitură. Totul în timp ce ”ne emoționează” compania și reclama sa, și produsul ei, care au salvat bebelușul!


Creează războiul dintre mame pentru ca apoi să te poți preface că îl sfârșești. Fă asta reducând la tăcere pe toți cei care nu sunt de acord. 

Este cu adevărat genial. Și de asemenea lipsit complet de etică. ”


Chiar așa, de câte ori apare în presă un scandal cu un ingredient nociv din formula de lapte praf, de ce nu se sesizează mamele care o folosesc pentru copiii lor? N-am văzut share-uiri indignate pe Facebook niciodată. La fel cum ar face-o dacă ar afla că iaurtul pe care-l dau copilului are în el insecticid, de exemplu? Cum au reușit companiile de lapte praf să își loializeze în așa hal clienții încât aceștia să înghită orice, fără să pretindă schimbare?


Feminista australiană The Little Leaf își dă și ea cu părerea:

‘Bine ați venit în comunitatea mamelor’, zice Similac. ‘E vremea să lași jos degetele și sugestiile subtile... Și, la fel ca sora care îți apără spatele, suntem aici să te ajutăm .... cu încredere — și fără nicio urmă de judecată.’

Ați înțeles bine, oameni buni. O industrie care face milioane de dolari profit nu vrea altceva decât să ajute. Pe bune! Și s-ar putea să nu te judece personal, dar să instige niște stereotipuri care să vă permită să vă judecați una pe alta până nu mai puteți. ”


 
 

7. Dacă nu-ți place reclama asta, mai mult ca sigur faci parte din grupul relelor.

O reclamă atât de veselă, care ne spune să fim drăguți unii cu alții... Dacă nu-ți place înseamnă că ești una din mamele ironizate, nu? Aleg să răspund cu cuvintele lui Tracy de la evolutionarypareting, din linkul dat mai sus.

”Urăsc toate formele de reclamă la țigări, dar sora mea fumează. Asta înseamnă că o urăsc? Sigur că nu... Normalizăm folosirea laptelui praf la un asemenea nivel încât nu mai vedem că pentru ca o femeie să poată alăpta cu succes are nevoie de mai mult sprijin. Am în familie mame care își hrănesc copiii cu lapte praf (din alegerea lor, sau din cauze medicale, sau din cauza doctorilor care le-au înșelat într-un mod oribil), am prietene care își hrănesc copiii cu lapte praf (din nou, din propria alegere, sau din ”eșecul” de a alăpta - acest termen nu e al meu și îl urăsc pentru că nu e eșecul lor, ci al unei societăți care pune piedici alăptării). Îi iubesc pe toți și consider că sunt niște părinți minunați. Însă tot am ceva cu companiile de lapte praf. Nu numai din cauza acestei reclame, ci mai ales din cauza copiilor care au murit din cauza practicilor lor de marketing din țările în curs de dezvoltare. Cele două sentimente pot să co-existe complet.”





8. Reclama e misogina

Ni se spune mereu cum să ne comportăm, dar apoi suntem criticate. Trebuie să ne aliniem unor standarde, și în această reclamă putem vedea clișeele cu care se luptă feministele de multă vreme. Să nu uităm că mamele sunt cele judecate, nu cele care judecă. Iar luarea deciziilor este ironizată într-o reclamă, pentru că mamele ar trebui să stea în banca lor, să nu aibă opinii.

Așa cum Susan Faludi a sesizat în cartea Backlash - The Undeclared War Against American Women – scrisă în urmă cu mai mult de 25 de ani  – așa numitele ”războaie între mame” au fost la început o construcție media. Ele au fost create pentru a îndeplini o anumită funcție. Mamele trebuie să pară că se urăsc – sau să creadă cu adevărat că această ură există – pentru că acest fapt ne face vulnerabile și ușor de manipulat. (de această informație cu Backlash am aflat de aici, unde veți găsi informații interesante, inclusiv cât de absurde sunt reclamele Dove care ne învață cică să ne iubim așa cum suntem și multe alte aspecte feministe legate de această reclamă).

M-am și distrat citind articolul amintit:

”Reprezentarea mamelor ca fiind niște Mumzilla de groază, gălăgioase, nu e ceva nou. Chiar și așa, de fiecare dată când întâlnim acest clișeu, ar trebui să gângurim la cât de proaspăt, explozic și cinstit e. Uite! Cineva care face o reclamă a scos în evidență, ca să ne ajute, faptul că suntem toate prea ocupate să ne judecăm una pe alta pentru a ține minte că suntem ”o comunitate de mame”! Ați auzit, fetelor? În sufletul nostru suntem toate la fel! Multmesc Domnului pentru asta. Eu, cel puțin, sunt atât de ușurată că ”brandul Similac al concernului Abbott l-a angajat pe Kaplan Thaler și grupul lui publicitar pentru a crea o campanie video care încearcă să readucă pacea la locul de joacă”. Pffff” Fără aceste companii la îndemână pentru a ne servi 2 minute și 39 de secunde pline de “calmați-vă, dragelor!”, noi mamele sigur am fi ajuns să ne mâncăm de vii. ”

Și finalul articolului e la fel de distractiv, merită citit. Ce s-a întâmplat cu celelalte cărucioare când toți părinții au fugit să salveze bebelușul din căruciorul care a luat-o la vale? :)


Mai scriu niște idei și de la feminista The Little Leaf:

”‘Dezvoltarea laptelui artificial pentru bebeluși a fost o poveste de marketing de succes,’ scrie Gabrielle Palmer în cartea The Politics of Breastfeeding: When Breasts Are Bad For Business, ‘nu numai datorită măiestriei cu care produsul competitiv a fost distrus. Femeile nu sunt plătite să producă lapte... cei care promovează [formule de lapte praf și accesorii] beneficiază financiar menținând alăptarea sub control.’[...]
 
Și care e unicul competitor al formulei de lapte praf?


Umilul sân uman.

Din fericire pentru producătorii de formule de lapte praf, patriarhatul a făcut o treabă excelentă în a convinge femeile că au corpuri defecte, că singurul lor scop în viață este sexul și că argumentele lor sunt înguste, copilărești și fără sens. 


Felicitări, patriarhatule! Prima dată creezi problema, apoi te retragi și faci să pară că femeile doar se ciondănesc între ele. 


Pentru orice femeie, a alăpta sau a nu alăpta este o experiență complexă a corpului, la nivel individual și emoțional.  Să reduci aceasta la o alegere cum ar fi între scutecele textile și cele de unică folosință este o insultă. Dar este de asemenea genial — pentru că permite continuarea ofensării de câte ori se vorbește despre alăptare și despre piedicile ei culturale des întâlnite sau cele fiziologice mai puțin întâlnite. Pe scurt, permite acuzarea de judecată! Vină! de câte ori cineva spune ‘Îmi pare rău că ai primit sfaturi greșite. Pot să te ajut?’

Nu, reclama Similac nu va inspira femeile să treacă de la alăptare la lapte praf. Dar e foarte posibil să le reducă la tăcere referitor la greutățile pe care le întâmpină sau referitor la faptul că nu vor să renunțe la alăptare — împreună cu umilirea spre tăcere a vocilor care ar fi putut să le ajute dacă ar fi vrut. 


În Australia, majoritatea femeilor care inițiază alăptarea o încheie sau introduc laptele praf înainte de a dori acest lucru. Nicio decizie nu e luată fără influență. Companiile care mențin disprețul și frica femeilor pentru corpul propriu fac profituri copleșitoare. Și toți spun că o fac pentru noi. Să ne facă viețile mai bune, mai fericite, mai ușoare. Industrii imense fac bani mulți atunci când femeile consideră că corpurile lor sunt defecte — inclusiv producătorii de lapte praf.

[...] 

Companiile de lapte praf au făcut o treabă excelentă convingând femeile că sânii lor nu funcționează. Aceasta nu e o chestiune măruntă de ”războaie între mame”, aceasta este o criză de sănătate mondială. 

[...]

Nu cădeți în capcană, nu există altruism în încurajarea încetării împărtășirii informației.‘Hai să ne jucăm de-a mămicile drăguțe și să ne înțelegem bine’ este pasiv agresiv și copilăresc. Nu există progres în desconsiderarea discursului adult drept ‘judecată’. Mai ales când e vorba de a sublinia în ce situații femeile sunt folosite și sunt dezamagite din nou și din nou. ”




9. Reclama este și misandră, nu? 

Sunt totuși prezentați și niște tați care par a fi îngrijitorii principali ai copiilor lor. Cam iresponsabili, se mai hlizesc la gândul unui sân... Iar la final, expresia sisterhood of motherhood îi exclude total.

Editez (tot în 4 februarie) pentru că am dat de părerea unui tată :D. Deci nu mi se părea când am zis că nu e fair-play cu tații.

Dragă Companie de Lapte Praf,

Fuck you. Nu doar că ai pus gaz pe focul războaielor mamelor. Nu doar că a trebuit să îți deformezi marionetele victimizate chiar mai mult în așa fel încât să lăcrimeze și să se simtă acasă în rolurile lor de victime. Nu doar că a trebuit să confirmi că sânii sunt buni doar să vândă bere sau că locul lor e pe site-urile porno. Nu doar că ai divagat atenția de la discursurile rezonabile și necesare despre sănătatea bebelușilor. Nu doar că ai folosit cu nerușinare nesiguranțele feminine pentru profit.


Dar i-ai făcut pe bărbați să pară un grup de tați needucați, idioți și leneși, cărora nu le pasă de nimic și care cedează mamelor toate deciziile importante, de parcă nu am fi interesați de sănătatea și bunăstarea bebelușilor noștri. De parcă am fi incapabili să ne pese de ceva atât de important, cum ar fi ce mănâncă bebelușii. 


Din nou, pentru a face un ban, o companie a decis să ne caracterizeze ca fiind niște idioți împleticiți care nu pot fi deranjați să lupte pentru ce e important sau care ar prefera să facă un grătar  și să râdă despre sâni decât să stea drepți lângă femeile lor. Serios, locul important pe care îl primim în reclama ta de milioane de dolari este repertoriul ultra-utilizat al bărbaților care stau la o masă de picnic și care discută despre sânii femeilor?


 [...]

Multe mame au urmărit probabil reclama cu valuri de oxitocină în timp ce lacrimile le udau obrajii. Ura! Opresiunea! O, greutățile pe care ni le fac femeile rele cu sânii ce zboară peste tot! Ce minunat că o companie de formula a venit să salveze situația. Cu un cost. 


Puteai să te oprești acolo. Era suficient să iei ceva atât de important ca nutriția completă și dezvoltarea emoțională a bebelușilor și să le denigrezi până la nivelul unei opinii personale. Dar nu. Trebuia să adaugi tații. 


 [...]
 
Când soția mea învăța să alăpteze, am fost alături de ea. Când bebelușii se trezesc noaptea, sunt acolo să ajut. Am citit o bucată bună de literatură medicală sau două sau optzeci. Am făcut ce am putut pentru a sprijini, a încuraja și a aprecia relația de alăptare a soției mele cu copiii. 


Nu sunt un teleghidat stupid și fără minte care crede că sânii sunt jucării pentru mine sau sunt ceva de holbat pe un site porno. 

 [...]

Și mai mult ca sigur eu nu folosesc marsupii chilot. În numele organelor genitale, de ce a trebuit să arătați atâtea marsupii chilot?”



P.S. Vreți ceva lacrimogen care într-adevăr îmi dă impresia de unire, nu de învrăjbire (dar accept lămuriri dacă greșesc)? Citiți articolul acesta.


10 comentarii:

  1. Initierea alaptarii este o experienta umilitoare, stresanta, dureroasa. Copiii mi se aduceau deja hraniti, regurgitau laptele lor...Cand asistenta a vazut o pe consiliera a luat foc, a inceput sa se poarte teribil...dupa a inceput calvarul, m a muls toata sectia de asistente ca sa poata sa ma trimita acasa totusi ca le ocupam patul...Nu, as fi vrut in cipele alea sa mi zica cineva de lapte praf; nu mi au zis, doar m au chinuit si imi spuneau ca nu vreau sa mi alaptez copiii si vor fi mai putin dotate intelectual, "vrei sa si copii prosti?" Ajunsa acasa, dupa 4 zile am facut furia laptelui, eram mega impietrita, copiii nu puteau suge. Nu mi a zis nimeni de lapte praf, nici asistenta care a venit acasa si ne a gasit - pe mine umflata, copiii cu pielea picioruselor descuamata. Dupa o luna in care au castigat in greutate cate 100 de grame, am inceput batalia cu mine si am reusit sa alaptez pana s au auto-intarcat. Nu o sa uit niciodata prin ce am trecut in primele noastre luni impreuna, nu o sa uit niciodata cata lipsa de solidaritate, cata nepasare si plansul de neputinta si foame al copiilor mei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi pare foarte rau pentru experienta ta! In grupurile de mame in care activez pe Facebook, mamele care nu se informeaza din timp despre alaptare se externeaza din spital direct pe lapte praf, desi inainte de nastere credeau ca vor alapta. Cele care se informeaza, cum am fost si eu, stau pe coridoare in fata sectiei de neonatologie sa isi pazeasca bebelusii de formula, in timp ce lor le curge colostrul pe camasa de noapte. Si tot nu reusesc. Parca ne jucam de-a v-ati ascunselea, cum intoarcem capul, cum ii iau sa-i spele, cum le baga si sticla. Am inteles totul cand o prietena neonatolog mi-a spus ca ei sunt recompensati pentru fiecare copil externat cu reteta de lapte praf. Si ei personal, si spitalul.

      Imi pare foarte rau ca nu a fost cineva sa te ajute, intr-un fel sau altul, ori sa alaptezi cu succes si usurinta, ori sa iti sugereze formula mai repede, daca asa ar fi fost mai bine pentru voi. Te imbratisez!

      Ștergere
    2. Cand citesc asemenea comentarii imi aduc aminte de mine si de primele zile in maternitate (la Spitalul Judetean din Cluj, Gine 1, poate intereseaza pe cineva). Am facut cezariana din motive medicale intemeiate, nelegate de copil. La 3 ore dupa operatie am inceput sa fac masaj la sani si sa scot colostru cu pompa, chiar daca foarte putin ca sa stimulez lactatia. Dar cand mergeam la copil (chinuita cum eram), era deja hranit, imi spuneau ca de ce mai merg ca oricum nu-l poate lasa flamand pana merg eu. Una singura mi-a zis ca incearca sa nu-i dea lapte praf si sa merg mai repede de ora stabilita. Atunci a si supt. Eram psihic in ultimul hal, nici nu ma lasau sa-l tin 5 minute in brate. "programul" de alaptat era de 4 ori pe zi! Ce alaptat in conditiile astea? Si in spital sunt pe usi afise cum ca sprijina alaptarea si e spital prieten al copilului dar aceasta titulatura a expirat de mult. Ce prieten al copilului, cand separarea mama-copil e de 2 zile in medie pt cezariana? Dupa ce ne-am pus in salon bebe a supt. N-am avut probleme cu greutatea. Dar nu se atasa foarte bine, ii disparuse reflexul de supt de la atata biberon. Eu ma documentasem inainte si luasem in calcul nasterea la privat, dar alte mamici m-au linistit ca bebe de obicei suge si asa. Dar nu eram multumita de cum se atasa. Nu deschidea gura mare, cumva sugea mamelonul si areola in gura. Dar cum crestea foarte bine (peste medie), am zis ca asta e, mergem asa. Nu ma durea, nu ragade. Insa la 2 luni a inceput agitatia la san. Dupa3 saptamani in care n-am facut altceva decat sa incerc sa-l fac sa manance, stimulat cu pompa noaptea din 3 in 3 ore, adormit copilul in urlete etc. Eram epuizata, plangeam. Sotul nu-si dadea seama ce se intampla, de ce sunt atat de agitata si nervoasa, plangeam tot timpul si il terorizam cu "nu mai stiu ce sa fac". Am mers la o consultanta in lactatie dar ea mi-a spus ca nu-i greva suptului etc. Stiam pe de rost cartea doctorului Jack Newmann, si era. Am luat Motilium. Era ajun de Craciun. A doua zi copilul s-a pus la san treaz, dar plimbat. L-am plimbat dupa aceea inca vreo 8 luni ca sa manance. Am luat motilium 3 luni si a fost cea mai buna decizie, desi nimeni nu m-a sustinut. Acum are 1 an si 3 luni si e alaptat inca. Suntem bine. Regret ca nu am nascut la privat, dar nu se mai repeta! Ma bucur ca l-am alaptat totusi, nici n-a vazut biberon sau lapte praf.
      Scuze comentariul lung, ma gandeam ca poate ajuta pe cineva. Si da, doctorul Jack Newmann are dreptate, conteaza sa fie pus copilul la san cat mai repede, eu am trecut usor peste acest lucru.
      Vintage girl, felicitarile mele!

      Ștergere
    3. Cat ma doare ce scrii... Bebelusii sa suga lapte praf in timp ce mamele isi mulg colostrul. Un abuz national se intampla in tara noastra si nu-mi dau seama daca din interes financiar (spitalele si cadrele medicale au parte de ”beneficii” pentru orice mama care iese cu reteta de LP din maternitate) sau doar din indiferenta si lene.

      Iti multumesc ca ai scris despre experienta ta!

      Ștergere
  2. Pentru mine alaptarea este minunata.Sentimentul care il ai cand bebelusul este la san nu se compara cu nimic altceva. Cumuleaza toata bucuria din lume.
    E drept ca daca doare nu e placut,si la noi a durut 1-2 saptamani dar cu strans de dinti,lanolina,corectat pozitia bebelusului a trecut. Acum la 10 luni a bebelusului am si uitat acele putine zile de durere,cele doua blocari de canale cu febra...
    Cu consiliere adecvata se poate orice. Toate maternitatile ar trebui sa ofere consiltanti in lactatie. La al doilea copil am beneficiat de asta si s-a vazut diferenta.
    Raluca,de la tine am invatat multe. Eu si multe alte mamici. Multumim pt timpul alocat promovarii acestui fenomen natural:alaptarea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc si eu mult! Ma bucur pentru voi!

      Ștergere
  3. Multumesc Raluca pentru incurajare si mesaj. Am reusit singura, intai cu muls si hranit la lingurita (iti dai seama cum e cu doi copii de aceeasi varsta) dupa aceea cu readusul la san si alaptat exclusiv, gemeni peste varsta de doi ani. Nu stiu cum e la spitatul mentionat de tine, mie nu mi au dat reteta de formula dar nici sfaturi despre alaptarea gemenilor prematuri...
    Poate ca sensul acestei lupte a fost sa ne apropie mai tare ca familie.

    RăspundețiȘtergere
  4. "Acum înțelegeți de ce nu eu sunt extremista? (extrem e că încă mor copii, a căror moarte ar putea fi prevenită). Înțelegeți de ce nu mă entuziasmează reclamele de solidaritate și împăcare făcute de producători de lapte praf? Înțelegeți de ce nu mă entuziasmează sfaturile despre alăptare oferite gratuite de producătorii de formule? De ce nu cred în programele lor de responsabilitate socială, oricât de curate ar fi? Și de ce le văd ca pe un cal troian și de ce eu și nu numai eu le consider ilegale? Înțelegeți de ce mă irită să văd oameni care habar nu au de realitățile lumii în care trăiesc și nici nu sunt dispuși să le cerceteze dar sunt capabili să facă mișto și să arunce cu venin în orice tentativă de promovare a alăptării?"

    http://www.inbratelamami.ro/2015/08/pentru-cei-care-spun-ca-nu-conteaza.html

    RăspundețiȘtergere
  5. Si reclama asta imi face, sincer, greata!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mult iubita reclama care le ataca pe mamele ce alapteaza a crescut vanzarile la laptele praf Similac. Sunt tare fericiti creatorii ca au gasit ac de cojocul milenialelor cand vanzarile la lapte praf erau in scadere. Inventia ideii de mommy-war.

    Cum le raspunde o doamna in comentariu: ”Replacing a free nutritious food with a costly alternative milk, and using so-called 'mommy wars' as a justification for this, is hardly something worth celebrating.”

    https://www.linkedin.com/pulse/winning-formula-digital-storytelling-emotional-whitney-pillsbury

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...