Mi-am gasit ciorna asta din noiembrie din perioada alegerilor. M-am gandit s-o postez totusi, poate i se pare cuiva interesant, desi "conflictul" s-a racit.
Ma pregateam sa share-uiesc pe Facebook un articol, dar asa mult s-a prelungit textul meu atasat linkului, incat probabil e mai bine sa il trec aici. Mai ales ca noile valuri politice de pe Facebook ar face ca articolul sa treaca neobservat.
Banuiesc ca nu prea sunteti la curent cu cazul reporterului radio canadian Jian Ghomeshi. Pe scurt, in ultima vreme au iesit la iveala abuzurile sale fizice si emotionale, de cele mai multe ori de natura sexuala, asupra mai multor femei, unele chiar personalitati publice canadiene. Saptamana trecută am citit un articol foarte bun pe tema asta, scris de una din victimele lui, Reva Seth, avocată și autoare pe site-ul Huffington Post. Ce trebuie sa retinem din el este umilirea ce o simt victimele unei agresiuni atunci cand se gandesc sa isi denunte agresorul. Si cat e de greu cand e doar cuvantul victimei impotriva cuvantului agresorului.
Revin la primul articol mentionat. Autorul (Dr. Gabor Mate) spune ca problema e mai mare, e in "cultura violului", si sunt sigura ca o vedeti peste tot, de exemplu in reclamele in care femeile sunt dominate fortat. Autorul foloseste des expresia "furie masculina narcisista". Traduc in continuare un fragment:
"De unde izvoraste aceasta furie masculina narcisista?
Un narcisist vede si experimenteaza lumea in primul rand prin prisma propriilor lui nevoi. Totul este despre el; alti oameni doar ii indeplinesc nevoile sau il frustreaza refuzandu-i-le, fara sa aiba, din punctul lui de vedere, individualitate, demnitate sau nevoi proprii.
Exista o perioada a vietii, in frageda copilarie, cand toti suntem narcisisti. In aceasta faza timpurie a dezvoltarii credem implicit ca lumea se invarte in jurul nostru, si pe buna dreptate: trebuie doar sa simtim o nevoie, si lumea se misca sa ne-o indeplineasca. Oamenii care raman blocati in narcisism (fie ca e vorba de narcisism de zi cu zi, exprimat ca un egoism obisnuit, fie ca e vorba de formele extreme pe care le catalogam ca fiind patologice) sunt aceia care nu s-au dezvoltat niciodata complet in acea faza timpurie. Absolvim o faza de dezvoltare doar cand nevoile de la acel stadiu au fost pe deplin satisfacute. Si in societatea noastra copiilor nu li se prea indeplinesc nevoile.
Dezvoltarea unui ego sanatos depinde de interactiuni emotionale abundente, armonioase , cu parinti prezenti emotionali si disponibili. Parintii stresati, deprimati sau nervosi, sau cei care au fost la randul lor traumatizati, pot fi incapabili sa le ofere copiilor lor acest gen de interactiune. In cultura noastra din ce in ce mai instrainata, mai izolata si mai ultra-stresata, multi copii cresc in niste conditii caracterizate de psihologul si cercetatorul Alan Schore ca fiind o "separatie apropiata": parintii sunt prezenti fizic, dar adeseori sunt absenti emotional. In acest context dezvoltarea umana sanatoasa este defectuoasa. Asa ca narcisismul se raspandeste in cultura noastra.
Furia impotriva femeilor are radacini in ceea ce Dorothy Dinnerstein a numit "monopolul feminin al ingrijirii timpurii a copilului", situatia in care o femeie izolata este vazuta de copil ca fiind unica sursa de hrana, de alinare fizica si de sprijin emotional. Intr-o societate mobila si instabila economic, se ajunge ca o singura femeie sa devina lumea intreaga pentru copil. Cand copilului de gen masculin nu ii sunt indeplinite nevoile, dezvolta furie. Asa cum a zis genialul psiholog canadian Gordon Neufeld, "frustrarea este motorul agresiunii".
Furia impotriva mamei se generalizeaza mai tarziu in furie impotriva femeilor. In cazuri patologice, ostilitatea este exprimata chiar in momentele de intimitate, cum ar fi actul sexual, pentru ca in primele momente de intimitate vulnerabila rana narcisista a fost sustinuta. Furia este o amintire implicita a separarii apropiate intense. In plus, multi baieti sunt martori la ostilitatile tatilor extenuati de munca si instrainati emotional, si absorb aceste atitudini, invinovatindu-si inconstient mama pentru ca nu i-a protejat."
Deci ce putem invata de aici? Sa le indeplinim copiilor nevoile, altfel vor creste in cel mai bun caz egoisti, narcisisti, daca nu chiar abuzatori. Multi considera ca indeplinirea nevoilor produce copii razgaiati, egoisti, narcisisti. Insa nu e asa, doar un copil caruia i se indeplinesc nevoile poate invata ce inseamna empatia si altruismul.
Ma pregateam sa share-uiesc pe Facebook un articol, dar asa mult s-a prelungit textul meu atasat linkului, incat probabil e mai bine sa il trec aici. Mai ales ca noile valuri politice de pe Facebook ar face ca articolul sa treaca neobservat.
Banuiesc ca nu prea sunteti la curent cu cazul reporterului radio canadian Jian Ghomeshi. Pe scurt, in ultima vreme au iesit la iveala abuzurile sale fizice si emotionale, de cele mai multe ori de natura sexuala, asupra mai multor femei, unele chiar personalitati publice canadiene. Saptamana trecută am citit un articol foarte bun pe tema asta, scris de una din victimele lui, Reva Seth, avocată și autoare pe site-ul Huffington Post. Ce trebuie sa retinem din el este umilirea ce o simt victimele unei agresiuni atunci cand se gandesc sa isi denunte agresorul. Si cat e de greu cand e doar cuvantul victimei impotriva cuvantului agresorului.
Revin la primul articol mentionat. Autorul (Dr. Gabor Mate) spune ca problema e mai mare, e in "cultura violului", si sunt sigura ca o vedeti peste tot, de exemplu in reclamele in care femeile sunt dominate fortat. Autorul foloseste des expresia "furie masculina narcisista". Traduc in continuare un fragment:
"De unde izvoraste aceasta furie masculina narcisista?
Un narcisist vede si experimenteaza lumea in primul rand prin prisma propriilor lui nevoi. Totul este despre el; alti oameni doar ii indeplinesc nevoile sau il frustreaza refuzandu-i-le, fara sa aiba, din punctul lui de vedere, individualitate, demnitate sau nevoi proprii.
Exista o perioada a vietii, in frageda copilarie, cand toti suntem narcisisti. In aceasta faza timpurie a dezvoltarii credem implicit ca lumea se invarte in jurul nostru, si pe buna dreptate: trebuie doar sa simtim o nevoie, si lumea se misca sa ne-o indeplineasca. Oamenii care raman blocati in narcisism (fie ca e vorba de narcisism de zi cu zi, exprimat ca un egoism obisnuit, fie ca e vorba de formele extreme pe care le catalogam ca fiind patologice) sunt aceia care nu s-au dezvoltat niciodata complet in acea faza timpurie. Absolvim o faza de dezvoltare doar cand nevoile de la acel stadiu au fost pe deplin satisfacute. Si in societatea noastra copiilor nu li se prea indeplinesc nevoile.
Dezvoltarea unui ego sanatos depinde de interactiuni emotionale abundente, armonioase , cu parinti prezenti emotionali si disponibili. Parintii stresati, deprimati sau nervosi, sau cei care au fost la randul lor traumatizati, pot fi incapabili sa le ofere copiilor lor acest gen de interactiune. In cultura noastra din ce in ce mai instrainata, mai izolata si mai ultra-stresata, multi copii cresc in niste conditii caracterizate de psihologul si cercetatorul Alan Schore ca fiind o "separatie apropiata": parintii sunt prezenti fizic, dar adeseori sunt absenti emotional. In acest context dezvoltarea umana sanatoasa este defectuoasa. Asa ca narcisismul se raspandeste in cultura noastra.
Furia impotriva femeilor are radacini in ceea ce Dorothy Dinnerstein a numit "monopolul feminin al ingrijirii timpurii a copilului", situatia in care o femeie izolata este vazuta de copil ca fiind unica sursa de hrana, de alinare fizica si de sprijin emotional. Intr-o societate mobila si instabila economic, se ajunge ca o singura femeie sa devina lumea intreaga pentru copil. Cand copilului de gen masculin nu ii sunt indeplinite nevoile, dezvolta furie. Asa cum a zis genialul psiholog canadian Gordon Neufeld, "frustrarea este motorul agresiunii".
Furia impotriva mamei se generalizeaza mai tarziu in furie impotriva femeilor. In cazuri patologice, ostilitatea este exprimata chiar in momentele de intimitate, cum ar fi actul sexual, pentru ca in primele momente de intimitate vulnerabila rana narcisista a fost sustinuta. Furia este o amintire implicita a separarii apropiate intense. In plus, multi baieti sunt martori la ostilitatile tatilor extenuati de munca si instrainati emotional, si absorb aceste atitudini, invinovatindu-si inconstient mama pentru ca nu i-a protejat."
Deci ce putem invata de aici? Sa le indeplinim copiilor nevoile, altfel vor creste in cel mai bun caz egoisti, narcisisti, daca nu chiar abuzatori. Multi considera ca indeplinirea nevoilor produce copii razgaiati, egoisti, narcisisti. Insa nu e asa, doar un copil caruia i se indeplinesc nevoile poate invata ce inseamna empatia si altruismul.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu