Purtarea nou-nascutului (port-bebe-uri, accesorii de iarna, alaptare)

Ma pot referi acum la perioada 0-2 luni. Iarna. A trebuit sa scriu aceasta postare pentru ca zilnic sunt intrebata ce carrieri sunt buni pentru nou-nascuti. M-am gandit un pic daca sa scriu aici sau pe blogul Kiddy, dar din moment ce e o parere personala, nu profesionala, si e atat de subiectiva (preferintele sunt usor diferite si fata de 2009 cu Alex), am ales sa scriu aici. Vreau sa accentuez subiectivitatea postarii. David are cu totul alte preferinte decat Alex, asa ca e foarte posibil sa nu vi se potriveasca ceea ce ne place noua. Am ales totusi sa scriu pentru ca poate unele chestiuni vi se vor parea potrivite. Insa ideal este sa incercati orice port-bebe inainte de cumparare pentru a vedea ce vi se potriveste. Desi constatarea mea personala e ca am nevoie de toate :))) in diferite circumstante.

Linkuri utile:

Aici am mai scris eu despre marsupiile sau alte sisteme de purtare folosite cu Alex.

Aici despre alaptare in mijloacele de purtare. Si aici despre purtarea bebelusului iarna.

Stiu ca expertii in babywearing vor sa fie foarte traditionalisti si prefera wrapul tesut mai presus decat orice, de la nastere si pana la gradinita :D. Poate asa li se pare mai hippie, mai cool. Aceasta este influenta generala a unor scoli de babywearing actuale, nu inseamna musai ca asa e traditional. Poate pentru zona noastra slingul legat, fara inele, ar fi mai “traditional”, din moment ce acela e mai intalnit prin intersectiile marilor orase ;). Ce vreau sa spun de fapt e sa nu ne cramponam in ideile altora, ci sa cautam ce ni se potriveste noua mai bine, ce ni se pare mai comod, ce i se pare bebelusului mai confortabil. Merita citita postarea aceasta de acu’ un an, in care imi expun parerea despre sfatul acestor experti in babywearing care considera ca dupa 2-3-4 luni sau dupa 5-6-7 kg copilul nu mai trebuie purtat in fata. Eu mereu am asociat babywearingul cu respectul copilului si indeplinirea nevoilor lui, asa ca daca el vrea sa suga din 10 in 10 minute sau daca pur si simplu nu vrea in spate, mi s-ar parea o contrazicere de principii sa nu-l mai port in fata. E drept ca nu stiu daca expertii in babywearing sunt si Attachment Parents sau poate isi poarta copiii din alte motive. Si daca e sa ne gandim la ce e natural pentru specia noastra, inainte de inventarea carpelor acestora bebelusii erau tinuti in brate la piept, iar apoi pe sold. Nu in spate.

Mijloacele de purtare pe care eu le consider ideale pentru nou-nascuti sunt:

1. Wrapul elastic

O fi o inventie mai moderna, dar e una excelenta.

Pe primul loc situez Sleepy Wrap (actualul Boba Wrap). Eu il am de la Alex, din 2009, a mai fost la un baiat frumos de atunci, si acum il folosesc cu drag cu David. Pentru cei interesati, recomand citirea unui articol de pe blogul Kiddy, pentru ca pe langa descrierea oficiala am scris si parerea mea despre acest wrap.

Stiam din 2009, cand mi-am cautat cel mai bun wrap din lume, ca materialul Sleepy Wrap-ului e ideal, pentru ca o data legat pe mine pot introduce si scoate bebelusul de cate ori vreau, fara sa refac legatura. Si nu trebuie niciodata calculat de cat loc am nevoie. In acelasi wrap legat sta la fel de bine si un nou-nascut dezbracat, si un toddler imbracat gros, fara ajustare. Atat e de minunat materialul. Stiu ca nu veti face astfel de experimente, dar tot veti aprecia faptul ca nu trebuie sa va stresati cum il legati. Sau nu vi se va largi legatura cand il veti muta putin pe bebelus sa suga.

Asadar stiam ca e mai bun decat toate din lume si decat cele mizerabile ce se faceau in tara noastra atunci :)) (don’t get me started, ca wrapul elastic romanesc atunci ajungea in cateva minute ca o plasa de cumparaturi la cum atarna cu copilul), dar nu stiam cum e in comparatie cu wrapul elastic Poarta-ma. Eu imi cumparasem de la Poarta-ma la o promotie cand deja Alex era mare. Totusi, am avut ocazia sa-l testez intr-o zi cu febra cand puiul voia sa stea lipit de mine mereu. Wrapul Sleepy mi se pare un pic prea gros pentru vara in casa, asa ca cel Poarta-ma mi s-a parut ok de incercat, chiar daca Alex avea deja vreo 11 kg daca nu ma insel. A tinut perfect. Dar nu le-am putut compara deodata pana acum, cand s-a pus problema sa il port pe David in aceeasi zi in ambele wrapuri elastice. Acum mi-e clar ca prefer Sleepy Wrap, singurul inconvenient fiind faptul ca e mai gros. Nu o spun pentru ca noi distribuim produse Boba, pentru ca vindem si Poarta-ma, si sunt prietena cu Diana :), dar acum, pentru mine, Sleepy e mai bun. Wrapul Poarta-ma are avantajul ca se poate purta si vara sau in casa, fara sa transpiri. In schimb e mai lung decat Sleepy (deci se leaga mai greu). Nu are (al meu cel putin) eticheta la mijloc, pentru usurinta legarii. Un pic trebuie calculat locul copilului, daca il pui imbracat sau dezbracat. Si dupa un timp, mai ales daca mai umbli la bebe si ii mai ajustezi pozitia, se lasa un pic si trebuie strans din nou. La Sleepy ma descurc cu alaptatul doar intinzand cu mana materialul, si lasandu-l la loc dupa ce termina. Copilul se repozitioneaza sus. La Poarta-ma trebuie sa dezleg si sa largesc toate legaturile, iar apoi sa le refac.  

Wrapul elastic e cel mai usor de folosit pentru ca legaturile sau ajustarile nu se fac cu copilul in brate, ca la wrapul tesut sau la sling. Eu ador Boba Wrap pentru faptul ca e singurul wrap din lume care nu se lasa, nu se balanseaza cu copilul la fiecare pas, si la care nu trebuie deloc calculat spatiul in care trebuie pus bebe (se leaga strans de corp si pentru un nou-nascut dezbracat, si pentru un bebelus mai mare imbracat gros). Celelalte wrapuri elastice nu sunt chiar asa. Dar Boba Wrap are un dezavantaj: e gros. Si vine peste copil in 3 straturi. Asa ca daca nu stai in Vatra Dornei, ci in Bucuresti, vara nu l-as recomanda. Wrapul elastic Poarta-ma e mai subtirel.

Am iesit din spital in ziua urmatoare nasterii folosind wrapul Poarta-ma

 Prima iesire in curte, in a 4-a zi de la nastere, in Sleepy Wrap

Poze cu Sleepy si una faina in sling am pus si aici.

Asadar, per total wrapul elastic fata de alte mijloace de purtare are urmatoarele:

Avantaje:

• Degeaba expertii in babywearing sunt traditionalisti, pentru ca din punct de vedere al sustinerii coloanei milimetru cu milimetru, pe toata suprafata spatelui, fara presiuni in anumite puncte, wrapul elastic le depaseste pe toate. Imaginati-va daca v-ar placea sa stati intr-un hamac elastic sau intr-unul dintr-un material rigid? Care e posibil sa va stranga pe alocuri? Daca bebe vrea sa isi miste putin piciorul poate foarte usor intr-un wrap elastic, pe cand in cel tesut nu. Daca bebe vrea sa isi scoata mana afara dintr-un wrap tesut, materialul nu permite largirea, deci trebuie mama sa intuiasca si sa-l ajute. Asadar in wrapul elastic nu e asa incorsetat si totusi pozitia e sustinuta perfect. 

• Din cauza ca bebelusul il poate intinde putin cand se misca, si deci nu e rigid, imita cel mai bine peretele muscular uterin. Astfel bebelusul poate sa-si traiasca al patrulea trimestru.

• E cel mai usor de folosit, pentru ca il legi pe tine linistita si apoi introduci si scoti copilul fara sa mai umbli la reglaje. Deci e ideal pentru incepatorii in babywearing.

• E ideal pentru vremea mai rece, incalzeste perfect cu 3 straturi de material ce tine cald in timp ce totusi respira. (Materialul la Poarta-ma e ca la un tricou bun, iar la Boba ca la un hanorac comod)

• Si pentru parinte materialul e mai comod decat cel tesut. Daca nu intinzi perfect materialul pe umar la cel tesut te jeneaza, pe cand la cel elastic nu simti nimic. Si il poti intinde pe umar cand observi ca te jeneaza, pe cand la cel tesut trebuie sa desfaci legatura putin.

Dezavantaje:

• e mai calduros, deci nu il poti purta vara in Bucuresti :D

• se foloseste doar in primele luni. Materialul sustine pana la 10-20 kg dar de la o varsta nu mai vor ei sa fie stransi asa.

Cand folosesc wrapul elastic?

• Cand trebuie sa ies afara cu el imbracat gros (o sa detaliez mai jos cand vorbesc despre cover).

• Cand sufla vantul si vreau sa-l feresc cu ajutorul bretelelor laterale.

• Din aceeasi cauza de “cuib”, plus cele 3 straturi de material confortabil, e ideal cand e frig.

• Cand stiu ca va suge des (deci la noi cam mereu). Cand stiu ca va dori sa suga din ambii sani.

• Cele de mai sus le-am expus ca o comparatie cu celelalte mijloace de purtare. Cei care cititi deja aici cred ca deja stiti motivele generale pentru care ne purtam copiii, indiferent de mijlocul de purtare, fie ca vorbim despre beneficiile pentru mama, fie ca vorbim de cele pentru copil. Daca nu, pe scurt puteti citi aici sau in articolele de pe blogul Kiddy referitoare la babywearing sau in alte articole de pe internet.

  

2. Wrapul tesut

La Alex nu am folosit deloc. Nu il aveam, mi s-a parut complicat, nu eram inca atat de pasionata si credeam ca trebuie sa aleg intre mijloacele de purtare, nu sa am cateva din fiecare model :)). Si din moment ce wrapul elastic ni s-a potrivit atat de bine, si mai aveam slingul cu inele si mai incolo pouch-ul si SSC-ul, nu i-am vazut rostul. Prima data cand am legat pe mine un wrap tesut a fost la sesiunea foto pentru produsele Poarta-ma. Pentru prima data, fara cineva cu experienta langa mine, eu zic ca a iesit bine de tot :)).

Anul trecut am primit cadou de la Ilinca un wrap scurt pentru ca ii facusem un serviciu mic de tot, infim. Asa ca dupa ce s-a nascut Davidescu, am cautat pe youtube legaturi cu wrap scurt. Si am gasit ceva fain: Short Front Cross Carry Tied Under Bum (prescurtat Short FCC sau Short FCC TUB). Puteti vedea legatura simpla aici (sper ca nu injura tanti, eu vizionez fara sonor), sau cu bebe mai mic tinut in brate in timp ce se face legatura, aici. Desi pentru sesiunea foto de mai sus am facut legaturile pana la jumatate fara Alex in brate, si abia apoi, cu el, am tot incercat sa reglez, acum legatura la SFCC o fac mereu cu David in brate. Si cum ma stiti ca eu imi ascult copilul, prima data a vrut cu genunchii la piept si deci picioarele broscuta intre mine si el, dar de atunci prefera cu picioarele usor indepartate.   

  

Pentru a doua legare SFCC din viata mea, si a treia folosire a unui wrap tesut, nu e rau de tot, fiti indulgenti. Cel mai important e ca-l adoarme pe David si el considera ca sta comod. Cand veti comenta ca e rasucit materialul :)) sau e prea larg pe spate, tineti cont ca l-am legat in timp ce brotacelul mic urla cu toata puterea. Imediat ce l-a adormit nu am vrut sa-l deranjez cumva sa se trezeasca.

Avantaje:

• se poate folosi multa vreme, si dupa primele 3-4-6 luni (si wrapul elastic rezista ca material pana pe la 20 de kg, nu asta e problema, dar cand bebe devine greu, in wrapul elastic il simti un pic mai greu). Dar aici vin cu o completare, eu cred ca putina lume il mai foloseste mai tarziu, si nu zilnic. Cred ca doar pasionatii. Asta pentru ca pentru un copil ce vrea des sa mearga de-a busilea, si inapoi in brate la mama, ti-e groaza sa tot faci legaturi, asa ca folosesti mai repede un pouch sau un SSC. Pentru un toddler ce cere des sanul (au o varsta cand cer des pentru alinare, pe la vreun an sa zic), e greu sa tot desfaci legaturi. In oras e dificil sa legi wrapul fara sa-l murdaresti pe jos.

• se poate folosi si in spate, si pe sold. Dar din concluzia de mai sus reiese ca la varsta la care ei vor in spate, rar veti mai folosi wrapul tesut. Eventual la o expeditie prin munti cand e evident ca nu vor dori sa mearga pe jos.

• exista legaturi cu un singur strat peste copil. Deci se poate folosi si vara, si in casa. Chiar nu transpiram deloc, nici eu, nici David, cand il folosim in casa noastra calduroasa.

• adaug o liniuta la care nu m-as fi gandit cu ceva timp in urma. Faptul ca se leaga uneori cu bebe in brate poate fi si un avantaj, atunci cand bebe plange si nu vrei sa-l lasi jos din brate. Wrapul elastic nu cred ca se poate lega cu bebe mereu in brate.

Dezavantaje:

• E dificil de legat. Il pui wrapul pe jumatate, apoi pui copilul, apoi legi, apoi iar reglezi sa fie bine pus, etc. Dar dupa ce te obisnuiesti, am vazut ca sunt multe fane inraite care incearca tot felul de pozitii, eu am fost prea comoda pentru a-l folosi. Abia acum la David am gasit legatura simpla de mai sus si il folosesc prin casa. Legatura pe care o fac de la inceput cu el pe mine.

• Daca bebelusul nu suporta sa fie legat strans, nu e de voi. Acesta ii strange cel mai tare si le restrictioneaza cel mai mult miscarile.

• Daca trebuie sa munciti ceva cu bratele, va va fi mai dificil, poate chiar va vor durea umerii de cum "tine" materialul. De exemplu, mie mi-a fost mai greu cu el decat cu cel elastic sa arunc lopetile pline cu zapada peste gard :)). 

Cand folosesc wrapul tesut?

• Cand plange David si nu vrea san. Ambele verbe din propozitia anterioara sunt importante. Cand plange nu ma lasa inima sa-l pun pe pat ca sa imi leg wrapul elastic. Dar sa nu vrea san e extrem de important, pentru ca trebuie sa desfac toata legatura ca sa-i dau. DAR a avut situatii cand era atat de suparat incat nu putea nici sa suga, si dupa ce il linistea wrapul, cerea tzitzi. Nu ma deranja atunci sa-l dezleg repede la un minut dupa ce-l legasem :))  pentru ca il vedeam dintr-o data atat de linistit incat stiam ca tot adoarme la san. Asa ca il recomand si pentru greva sanului, pentru ca ii ajuta sa se linisteasca si sa ajunga intr-o stare somnolenta mai usor, si apoi sa suga. Prima data cand l-am folosit am socat pe toata lumea. De 4 ori intr-o zi, la 4 plansete isterice, in momentul in care legam nodul sub fundul lui el adormea brusc!!! Fix in secunda aceea!

Cand mi-a parut un pic rau ca a adormit in wrapul tesut (desi nu-mi pare niciodata rau de fapt cand adoarme :))))): cand stiam ca urmeaza sa iesim afara si wrapul tesut nu ii inveleste asa bine umerii ca wrapul elastic. Copilul meu numai intr-o pijama, deci un singur strat subtire pe piele, afara ger (ieri am iesit la -8 grade), iar cover-ul ii acopera umerii departe de el, nu stiu cum sa explic, la cativa centimetri in aer deasupra umerilor lui.

3. Slingul cu inele

L-am avut si la Alex din primele luni, dar nu m-am descurcat cu legarea lui decat cand a inceput sa stea pe sold, dupa ce am folosit deci pouch-ul. Alex era deja la o varsta la care se distra la mine in brate cand eu mai incercam sa reglez slingul. Cand sunt mici nu prea au rabdare, cel putin copiii mei nu :)).

Desi am avut astfel de “probleme”,  si desi acum cand am de iesit afara prefer wrapul elastic, si cand urla prin casa prefer wrapul tesut, daca m-ar pune cineva sa aleg intre ele 3, as alege slingul cu inele. Stiu ca expertii in babywearing fac apologia wrapului tesut ca merge pana si la copiii mari, dar la fel se poate folosi si slingul cu inele, cu avantajul net ca se leaga mai rapid decat wrapul tesut si nu il tarasti pe jos cand il tot legi si il dezlegi prin oras.

Avantaje:

• se poate folosi de la nastere si pana cand nu mai vrea copilul. Adica eu si in sarcina l-am mai purtat pe Alex in sling, pe sold.

• e cel mai racoros. Deci pe canicula sau in case calduroase e ideal. Materialul e asemanator sau identic celui din wrapul tesut, dar aici mai sufla un pic vantul pe o laterala sau pe jos :D. Asadar iarna nu prea te poti baza pe el ca strat in plus pe copil, mai ales ca piciorusele atarna afara.

• cand copilul e linistit si mama are dexteritate se leaga mai repede decat wrapul tesut. Insa experienta mea cu David spune ca reglajele de finete ale tensiunii materialului pe spate nu se pot face cand copilul doarme ( pentru ca se trezeste) sau cand e suparat (pentru ca se enerveaza). Drept urmare in majoritatea pozelor nu e legat "ca la carte", dar atata vreme cat copilul e fericit, nu imi pasa.

   

Dezavantaje:

• un pic e mai greu de invatat de pus si de reglat inelele decat de legat wrapul elastic.

• fata de wrapul tesut, pozitiile sunt doar in fata sau pe sold. Sau culcat, dar nu  recomand oricui.

• daca bebe vrea sa stea broscuta, cu picioarele sub el, e mai dificil cu slingul. 

• daca nu va pricepeti sa-l "montati", este port-bebe-ul care va va da dureri de umar mai mult decat un wrap tesut pus gresit sau unul elastic.

Cand folosesc slingul?

• Cand a adormit in brate la san si vreau sa-mi eliberez o mana, cea care ii sustine fundul. Am incercat sa le eliberez ambele, sa-l tin in sling la orizontala (asa cum nu recomand incepatorilor), dar se trezeste mereu, asa ca mana de sub cap mi-o las in sling.

• Cand a adormit la verticala, e carrierul la care ma misc cel mai putin cand il leg, deci sansele sa-l trezesc pe David sunt minime. Insa e posibil ca atunci cand imi vede Diana pozele sa nu le considere perfecte, pentru ca am zis mai sus ca atunci cand doarme se trezeste daca ma apuc sa-i asez mai bine materialul pe spate.

Deocamdata atunci cand e treaz nu prea ii place sa stea “legat”. O sa vad in continuare in care o sa-i placa. Alex prefera slingul mai tarziu, sa poata vedea in jur si sa se poata misca mai liber. David mi-a mai dat o lectie, aceea ca toti copiii sunt diferiti. Alex nu putea fi tinut decat la verticala sau usor inclinat in fata. Pozitia lui preferata era vertical broscuta pe pieptul meu, si cand era treaz, si cand dormea. Altfel plangea si voma. De aceea, cand vedeam copii culcati in brate primul gand imi era sa-i ridic, sa nu se chinuie copilul :)))). Daca doar astfel de experiente am avut... Ei bine acum David ma invata (cu greu :)) ) ca lui ii place mult culcat. Pozitia lui preferata, mai ales cand e treaz, dar si la somn, este aceasta (mi-am salvat-o tocmai pentru ca m-am regasit perfect in ea, inclusiv cum ma pierd eu in ochii lui, asa stam cel mai des):

William-Adolphe Bouguereau - Maternal Admiration

Ca un rezumat, prefer wrapul elastic cand ies afara, wrapul tesut cand plange si slingul cand doarme :). Viata mea fara chiar si numai unul din ele ar fi mai saraca, mai grea, oricat suna a cliseu.

Eu recunosc ca wrapul elastic mi se pare cel mai usor pentru primele zile/saptamani/luni. Si cel mai comod si mai sanatos pentru bebe. Dar mi-au scris multi (viitori) parinti sa ma intrebe ce parere am despre Boba 3G de la nastere. Eu nu folosesc deloc SSC la nou-nascut, mai ales ca am din ce sa aleg. Drept dovada, nici nu mi-am cumparat 3G-ul, eu am tot vechiul 2G de la Alex. DAR din nou expertii in babywearing mi se par un pic prea stricti, indepartand lumea de carrierii sanatosi. Daca oamenii vor avea impresia ca au nevoie si de wrap, si de sling, si de SSC, isi vor cumpara un marsupiu neergonomic, un Chicco de exemplu, pe care scrie ca e ok de la nastere. Si atunci ce am rezolvat? Poate nu toata lumea e la fel de pasionata ca mine, sa isi cumpere din fiecare. Sau poate ca dupa ce au cumparat un carucior de 3000 de ron care zace nefolosit nu vor sa riste investind in mai multe obiecte, vor sa faca o economie macar la carrieri, care nu se considera obligatorii, precum caruciorul. Asadar intr-un SSC un nou-nascut va sta mai bine decat intr-un marsupiu prost si mai sanatos decat intr-un carucior sau o scoica de masina. Deci daca parintele nu merge sa dea examen la o scoala de babywearing si are un pic de grija la pozitie, poate folosi un SSC de la nastere. Am vazut copilasi care stateau bine in insertul de la Ergo, pentru ca e gros ca o plapuma si astfel bebelusul pluteste acolo inauntru, fara puncte de tensiune unde sa-i apese aiurea materialul pe spate. Parintele trebuie doar sa aiba grija cand il pune acolo sa fie cu coloana curbata corespunzator, pentru ca plapumioara aceea ii va sustine pozitia si daca e una gresita. Am vazut si bebelusi cu coloana dreapta sau curbata invers si in Ergo, si in Manduca, si in Boba, si in Marsupi Plus, si in mei-tai (desi nu e recomandat deloc la varste asa mici). Niciun marsupiu SSC de pe piata, chiar daca se vand si pentru nou-nascuti, nu le va sustine atat de bine coloana si capsorul ca un wrap sau un sling. Pentru ca in wrap sau sling poti regla fiecare centimetru de material cat sa fie de strans, pe cand intr-un marsupiu SSC reglajele sunt putine. Totusi eu chiar am vazut poze cu bebelusi mici in Boba care stateau bine, pentru ca Boba are in dreptul gatului bebelusului un elastic care se poate strange un pic, sa lipeasca astfel materialul de gatul lui, sa i-l sustina.

Dar cum am zis mai sus, nici nu trebuie sa exageram. In brate e perfect. Ideal pentru specia noastra, nu?  In carrieri bebe va sta chiar mai sanatos decat in brate (in brate lui David i se curbeaza coloana in lateral sau prea tare in spate pentru ca e grasunel si nu are tonus muscular cum avea Alex) si pentru persoana purtatoare va fi mult mai usor (nu numai ca va avea mainile libere pentru altceva, dar iti trece miraculos orice durere ce o ai cand il porti in brate, de maini, de umeri, de spate, etc.). Asa ca orice port-bebe sanatos e mai mult ca perfect :D. Si daca eu in wrapul tesut sau in sling trebuie uneori sa-i sustin capsorul, inseamna ca si un SSC poate fi purtat de la nastere cu putina atentie. Sa nu indepartam parintii de babywearingul sanatos cu incrancenarea regulilor stricte ale unor experti care in ochii mei scad mult cand trec peste nevoile copilului, dupa cum am spus la inceput referitor la purtarea in spate.  

Accesorii

Singurul accesoriu folosit pana acum a fost coverul. Am doua, unul MaM cumparat prin 2010 parca, si unul Poarta-ma, primit cadou anul trecut. Despre muuulte situatii cand se potriveste sau cand nu se potriveste folosirea unui cover, am scris in linkul dat la inceput, cel despre purtarea bebelusului iarna.

Insa David imi da putin planurile peste cap, drept dovada ca inca n-am iesit la plimbare prin cartier, pe strazile orasului, in afara curtii, decat la sanius pe ulita, sa fim aproape de casa. De ce? Nu numai istoricul lui cu pneumonia e de vina, care ma obliga sa nu stau cu orele la plimbare prin oras la –x grade, cum faceam cu Alex. Dar mai e ceva. El nu are somnuri lungi. Asa ca dintr-o data se trezeste si plange dupa tzitzi. Saaaauu vrea povesti, in timp ce sta semi-inclinat pe un brat (am spus si mai sus ca treaz vrea sa ne vada pe noi, nu in jur). Asadar trebuie scos afara pentru a-l alapta. La grade cu minus, sa-l scot doar intr-un body, cum il pun uneori in wrap, e nerecomandat :D. Vara ar fi mult mai simplu, clar. Asa ca am experimentat 4 situatii:

• David adoarme in casa in brate. Daca adoarme plangand, e deja in wrapul tesut. Daca adoarme plimbat, imi pun rapid peste el slingul. Si coverul pe deasupra, plus o caciulita. Atat. Niciun stres cu alte haine sau accesorii (manusi, fular) sau paturi. Si doarme pe tot parcursul sederii afara.

• Situatia de mai sus, dar se trezeste repede, dupa ce se linisteste, si vrea sa suga. Fug rapid in casa, il imbrac cu o salopeta groasa, imi pun wrapul elastic si ies afara la Alex care ma asteapta cu joaca. Pun Davidul la sanul care dezgolit da inghetata (glumesc :)) ) si ma joc in continuare cu Alex. Daca David e treaz de tot si plange, intru si o trimit pe mami afara la Alex.

• Sau de la bun inceput observ ca ii e somn si il pun semi-treaz in wrapul elastic. Pentru ca am spus mai sus ca daca e sa aleg prefer wrapul elastic pentru cum il inveleste peste tot calduros. De obicei il pun dezbracat si folosesc coverul, sperand ca nu se trezeste pentru tzitzi sau plans (nu prea ii e recomandat plansul pe ger dupa pneumonie, sa ajunga asa adanc aer rece, daca pot sa ma exprim asa cand consider ca de fapt nu i-ar fi recomandat plansul nicaieri...).

Prefer sa fie imbracat de casa si sa folosesc coverul pentru ca intram in casa cand vrea Alex si daca David doarme nu il deranjez deloc, doar dau jos coverul. Pe cand daca e imbracat intr-o salopeta groasa... In plus, daca e imbracat subtire isi regleaza cel mai usor temperatura de la contactul cu mine, dar despre aceste chestiuni am scris in articolul despre purtarea iarna, in linkul dat la inceput, asa ca nu vreau sa repet informatiile de acolo, va indemn sa cititi postarile. Totusi noua ni se potriveste uneori purtarea cu haine groase in wrapul elastic pentru ca vrea des afara din wrap, atunci cand se trezeste.

In functie de temperatura de afara, toamna nu e nevoie mereu de cover (sau poate e ok unul subtire, cum e Snug Around). Eu in toamna aceasta frumoasa am jonglat mult cu wrap subtire Poarta-ma + bluza subtire de trening peste:

(prima poza "acasa" in Oradea, in ziua de dupa nastere, 11 noiembrie)

sau doar wrapul Sleepy, cum am pus mai sus poza de la prima noastra iesire, sau wrapul gros Sleepy + bluza polar:

27 noiembrie

Vad ca nu am poze cu cover, sa exemplific. Cand voi avea, le voi adauga.

   

Alaptarea unui nou-nascut in port-bebe

Despre alaptare in orice mijloc de purtare am scris intr-o postare pe Kiddy la care am dat link la inceput. Cu filme si instructiuni :D.

In sling nu prea vrea sa suga. Dar cand e prea adormit ca sa observe, il largesc putin ca sa-l inclin de la verticala. Trebuie mereu sa ma gandesc din care san va prefera sa suga, ca sa-mi pun inelele pe umarul opus. Daca vrea din celalalt, am ghinion :)).

In wrapul tesut nu poate suge nicicum, deci trebuie desfacut de tot. Din nou ghinion :D.

In wrapul elastic mi se pare cel mai usor si cel mai discret sa alaptezi.

• Poti sa lasi doar copilul mai jos in timp ce il ajuti sa se mufeze ridicand sanul (avantajul sanilor lasati este ca se pot si ridica! :)))) ).

• Cand nu e frig sau cand e frig dar copilul e imbracat gros, poti foarte usor sa-l scoti de tot din wrap, sa il alaptezi si sa-l introduci la loc in wrap (avantaj Boba Wrap ca nu trebuie refacuta legatura).

• Si din moment ce bebelusului meu ii place sa suga stand intins (deci nu ii place sa il cobor in wrap), si sta mult la san (deci prefer un pic de material de suport), am descoperit o pozitie noua. Dau jos de pe el doar o fasie de pe umarul din partea in care vrea sa suga si fasia ce ramane o folosesc ca un sling. Asa:

Sper ca v-am fost de ajutor si nu v-am bulversat si mai tare :). La noi pasiunea nu e numai de partea mea. Se pare ca ambii copii nu pot sta intinsi (Alex voma in jet, iar David se ineaca cu lapte pe nas deci tot un fel de reflux are si el). Asa ca si prin casa trebuie sa folosesc carrieri sa imi mai usurez munca (Alex macar intre crizele de plans dormea, pe cand David trebuie plimbat mereu, si in somnul ce dureaza doar cateva minute, si cand plange si trebuie consolat-adormit la loc). Dar si afara ar fi tare greu cu haine groase numai in brate. Si nu as fi niciodata linistita ca nu ii e frig, pe cand cuibarit la pieptul meu sigur e la temperatura ideala. 

Editez (deja...) pentru ca am mai gasit 2 poze.

Una pentru ca am uitat sa specific ca in wrapul elastic prefer pentru comoditate si rapiditate pozitia cu picioarele inauntru. Si se pare ca o prefera si el :D. Pur si simplu il introduc acolo usor, el asa sta mereu cu genunchii la piept deci nu trebuie sa aranjez nimic:

Si una pentru a exemplifica wrapul cu David imbracat gros, de exterior:

Edit 3 mai:

Am gasit poze din 1 ianuarie cu coverul MaM:

(un pic mi se pare prea lung, oricat de tare il strang cu elasticul)

(13 ianuarie, coverul Poarta-ma. Poate pare prea sclipicios, dar asta il face si mai impermeabil. Si ce imi place mai mult in comparatie cu MaM e faptul ca desi e mai lung in cm are alta tinuta, sta mai sus.)

(tot din 13 ianuarie, imbracat gros in wrap)

Colicile si antibioticele

In prima luna de viata David plangea rau rau cand ii schimbam uneori scutecelul (daca era dezbracat total de haine, pentru ca i se declansa un reflex Moro mai puternic, ori cand il atingeam cu apa), sau cand eu il dadeam altcuiva in brate fara sa banuiesc ca el fix atunci vrea sa suga din nou. In rest, era un fericit. Daca eu il tineam in brate mereu, mai ales in pozitia “leagan”. Nu prea puteam dormi noaptea asa in fund ca imi era teama ca il scap din brate. Nu statea deloc la orizontala pentru ca incepea sa se screama si la fiecare astfel de tentativa ii venea lapte in gat si in nas si se ineca (Si acum pateste asa noaptea, si apoi fornaie lapte si se ineaca si tuseste). Acestea ii erau singurele “colici”: scremutul de pe la 4 dimineata, dar fara plans. Si care trecea cand il tineam in brate. Sugea aproape continuu, ma distram cand se oferea cineva sa mi-l ia din brate, pentru ca era mufat mereu. La un calcul estimativ, 23 de ore din 24 statea la san. Si dormea aproape continuu. Cand se trezea era vesel. Cand ii era iar somn se punea sa suga si adormea asa la san. Eu ma concentram toata ziua astfel foarte usor pe Alex si cum sa-l ajut sa nu se simta ignorat, sa avem la fel de multe activitati impreuna. David statea pe un brat mufat la san dormind sau treaz uitandu-se la noi, si noi ne jucam, citeam, fugeam, faceam absolut orice. Am descoperit inclusiv sisteme prin care il pot ridica pe Alex pe wc in timp ce David imi sta mufat la san.

Apoi a venit spitalizarea. In a doua seara in spital a inceput sa planga infiorator si sa tuseasca si sa scoata gaze greu. Am crezut ca il doare pieptul cum tuseste, dar apoi am observat ca tuseste si dimineata, fara sa planga. Deci de fapt plansul ii provoca tusea. In urmatoarea seara am avut impresia ca e un plans de descarcare, de suparare, de suferinta si de neputinta. Am incercat sa fiu alaturi de el, sa-i spun ca-l inteleg si ca si eu simt la fel. S-a calmat dupa cel de-al doilea plans isteric din viata lui si in urmatoarele seri mi s-a parut ca a plans mai putin (nu de la 19 la 1 continuu ca in cea de-a doua noapte).

Dupa ce am ajuns acasa am avut vreo 3 zile de vis. David nu mai plangea, sugea, dormea si zambea. Parea fericit ca e acasa, desi poate ca deja considera spitalul ca fiind “acasa” din moment ce acolo isi petrecuse ultimul sfert din viata lui.

Si apoi a inceput. Treptat. De pe la 5 saptamani. Din ce in ce mai mult. Nu mai cred ca e plans de descarcare pentru ca vad ca are legatura directa cu digestia, depinde incredibil de numarul de scaune pe zi, de consistenta lor si de gaze. Am zis zilele trecute ca pare a fi si plans de supra-stimulare, dar am vazut ca sta treaz mult timp doar cand are dureri de burta, normal.

Colicii normali incep pe la varsta de o saptamana si pe la 6 saptamani incep sa dispara. Noi suntem in saptamana a noua, dar sper din suflet ca acesta este apogeul si nu vin vremuri mai grele. Daca n-ar fi luat antibiotice, nu ma stresam deloc, as fi zis ca e ceva intalnit si ii vor trece. Dar asa ma intreb daca ii va trece durerea de burta la 3 luni, la 6, sau daca ii va disparea vreodata. Sunt destui oameni (me included) cu sistemul digestiv facut varza ori de antibiotice, ori de o diversificare precoce. Cu dureri de burta zilnice si crampe care fac nasterea sa para a piece of cake. Aceste ganduri ma intristeaza, sa stiu ca el nu avea colici normale de nou-nascuti, ci le are acum provocate de antibiotice, prin distrugerea florei intestinale. Deci e posibil ca acestea sa nu treaca, si sa-l afecteze in mai multe moduri toata viata lui. Protectisul e praf in ochi. La cat costa te-ai fi asteptat la imbunatatiri, dar cum sa faca asta cand contine o singura amarata de tulpina de probiotice?

Cum decurge o zi la noi, de vreo 2 saptamani? (N-am scris pana acum pe blog concret pentru ca am sperat sa fie temporar, scriam doar unor prietene in mesaje, sa stie de ce nu mai pot comunica nicicum.)

David se trezeste pe la 8 dimineata desi de la 4 de fapt nu mai dormim nici eu, nici el, din cauza ca se screme continuu, oricat incerc sa-i gasesc o pozitie unde sa ignore gazele (inainte daca il tineam in brate nu se mai scremea). Adoarme total, de noapte, pe la 23:30 – 0:00. Sunt recunoscatoare ca doarme noaptea dus (cu treziri pentru supt si cu vreo 50 de treziri pentru ragait, si cu o trezire uneori totala in miez de noapte). Dar apucam sa dormim, noaptea e super. Nu plange de obicei. Zic „de obicei“ pentru ca i se mai intampla sa inceapa sa tipe si sa planga in somn de parca ar avea un cosmar (din pacate a trait unul, stie ce e ala).

Intre ora 8 dimineata si 12 noaptea mai are de obicei un singur somn de vreo 20 de minute. In rest atipeste si se trezeste plangand dupa 1-3-5 minute maxim. Nu mai adoarme doar sugand, ca inainte. De fapt nu mai suporta sa stau jos decat cand e treaz si vesel si-l pun pe genunchi sa povestim. Cand suge nu am voie sa stau jos, plange si se chirceste de durere de burta. Cand doarme, daca ma asez cu el in brate se trezeste. Cand e treaz i-a cam egalat performanta lui Alex de a plange cam 90% din timp. Il leagan, incerc sa-l alaptez (uneori se calmeaza cu sanul, uneori cu cel mai gol, alta data il vrea pe cel mai plin). Uneori nu poate suge de istericale, nu se poate linisti. In astfel de situatii cateodata il calmeaza sa-l port in wrap si dupa ce i se opreste plansul poate sa suga. Azi am reusit dupa 2 ore de plans continuu dimineata sa-l calmez brusc tinandu-l in brate piele pe piele, burta pe burta, in timp ce-l plimbam. Dar acuma seara cand am incercat iar, tehnica nu a mai functionat. Dar de obicei plange ore intregi, urla isteric, eu il plimb si il leagan continuu. Daca il ia altcineva urla si mai rau, si eu nu pot sta jos auzindu-l pierzandu-si respiratia de plans si gandindu-ma ca poate chiar atunci la mine s-ar fi linistit, poate ratez momentul cand ar fi putut suge sa adoarma. Asa ca il dau altora doar cand chiar simt cu adevarat ca daca mai stau un minut in picioare urmeaza sa ma prabusesc. In rest nimic nu mai conteaza.

Poate o sa oripilez, dar in 6 ianuarie m-am spalat prima data pe dinti anul acesta. In urletele lui David pot sa ma opresc din leganat sa beau apa sau sa musc dintr-o felie de paine din mers, dar nu mi s-a parut atat de important spalatul pe dinti incat sa-i provoc copilului o criza de plans sau sa-i pun pe cei din jur sa ma spele. N-o spun ca sa sochez, ci ca sa le linistesc pe alte mamici (sper eu sa fie putine) care patesc la fel.

Recunosc ca si acesta a fost unul din motivele pentru care am amanat Botezul, ce trebuia sa aiba loc acum in ianuarie (era sala inchiriata). Nu numai ca n-as fi putut fi prezenta la chef cu sau fara David din cauza plansului continuu, dar n-as fi avut cum sa ma tund inainte, sau sa ma machiez, sau sa ma epilez. Nu as fi suportat sa il aud plangand 30-60 de minute cat trebuie sa stea la nase in brate.

Am implinit 6 saptamani de la nastere de Craciun, asa ca trebuia sa imi programez macar acum controlul ginecologic. Ieri faceam haz de necaz, cum voi merge eu la control daca nu reusesc sa gasesc timp sa sun sa ma programez. Pana la amiaza plansese continuu. CONTINUU. Cand in sfarsit am reusit sa-l linistesc am stiut ca il voi trezi daca vorbesc la telefon si va plange, ceea ce s-a si intamplat. Deci, ca o paranteza, va anunt ca nu pot vorbi deloc la telefon, daca vreau totusi sa am 3 minute de liniste dupa o jumatate de ora de plansete. Nici nu are rost sa povestesc cum m-am epilat weekendul trecut pe picioare sau cum am facut ieri dus cu epilare inghinala cu copilul plangand in brate la mami dupa perdea, gata sa sara la san. Sau cum am mers toti la control (daca mergeam singura ratam timp pretios din plansul lui pe drum) si acolo era o intarziere in programari incat mai erau 7 inaintea mea. Si cum am stat in ger asteptand. Acestea vor fi povesti de spus la batranete :)).

Imi e atat de mila de el. Sa planga asa mult... Plange continuu fara oprire intre 15 minute si chiar o ora. In timpul acesta eu fac sport la leganat, scuturat si plimbat. Daca e intr-o faza in care vrea sa-l leg in wrap sau in sling, sunt o fericita, nu mai simt nicio durere dintr-o data, nici la umeri, nici la brate, la spate sau orice altceva. Reusesc sa-l adorm (da, nu mai adoarme singur, la san, linistit) si somnul lui nu dureaza mai mult de 3 minute in medie. Il trezeste ori un ragait, ori un gaz intestinal. Si incepe apoi iar sa planga. Ragaitul il deranjeaza mult, si se ineaca cu lapte desi vomita rar. Dar ii ajunge laptele pana in gat si ii merge inapoi pe calea gresita, cea pentru aer...

Mi-e mila de David. Nu atat pentru acum, pentru ca va trece repede si nu are cum sa fie afectat emotional, pentru ca suntem acolo langa el in acest chin. Mi-e mila de el daca va dura mult, daca va avea probleme digestive toata viata. Daca va avea si alte probleme date de antibioticele primite la o varsta atat de frageda (imi vin in minte doar cateva prietene care trag cu dermatite atopice, cu astm, cu intolerante digestive sau chiar afectiuni emotionale date de antibiotice, nu mai vorbesc de sfera virtuala plina de astfel de exemple). Dar mi-e mila tare tare si de Alex. Dupa greutatea anului trecut, acum sa stam despartiti atata vreme... Intr-o seara cand de la 17 la 23 am stat in alta camera incercand sa calmez plansul Davidesc continuu, l-am vazut pe Alex cum vine si mangaie geamul de la usa camerei. Mersesem in alta camera ca sa-i salvez Alexului timpanul si creierul, ca eu deja simteam ca-mi explodeaza capul. In alta seara a insistat cu lacrimi mari sa stea pe intuneric pe un fotoliu in camera cu mine in timp ce eu fac kilometri cu Davidul plangacios. M-a stresat, m-a presat prezenta lui acolo, simteam ca nu-i face bine sa auda asa un planset puternic, simteam presiunea sa-l calmez mai repede pe David, sa-i ofer lui Alex macar o scurta imbratisare pe zi... In alte zile vine si ma opreste din plimbari ca sa ma pupe pe maini sau pe genunchi.  Nici nu se pune problema de activitati de homeschooling cum faceam in prima luna de viata a lui David, sau rasete si glume... De cand am venit de la spital s-a imprietenit cu Disney Jr. Intr-o seara am reusit sa-l adorm pe David inaintea lui. L-am simtit afectat si trist de indepartarea mea. L-am pus pe David in pat repede si am stiut ca risc, ca se va trezi plangand inainte de vreme, si ca iar o voi lua de la capat cu plimbarile, dar a fost musai si pentru mine, si pentru Alex, sa il strang in brate sa adoarma in imbratisarea mea, cum a facut-o toata viata pana acum...  Cand David e treaz nu pot face nimic cu Alex din cauza plansului. Cand doarme nu pot din cauza ca are somnul ultrasensibil si se trezeste la orice cuvant de-al meu. Au disparut vremurile cand ii puteam citi povesti cu David pe piept.

De ce consider ca antibioticele ii provoaca suferinta? Pentru ca pana la spitalizare nu-l durea burta si din a doua zi in spital a inceput sa planga inconsolabil. Pentru ca la un copil normal colicile apar mai repede si catre 6 saptamani dispar, pe cand la el au aparut la 5 saptamani. Pentru ca inainte de spitalizare scaunul ii mirosea a lapte, iar de atunci miroase acid.

Am vrut sa scriu despre asta dar tot asteptam sa vad daca nu e totusi doar o faza treaba asta cu plansul. Insa azi m-am decis sa scriu dupa ce am citit urmatorul articol:

Why Antibiotics Today Could Threaten Your Life Tomorrow

Unde am aflat ca flora intestinala este afectata de o singura tura de antibiotice cel putin 4 ani, dar poate chiar pe viata. Asadar concluzia de bun simt este ca trebuie limitata folosirea antibioticelor la afectiuni care pun viata in pericol. In rest, efectele negative le depasesc pe cele pozitive. Si e foarte posibil ca la o afectiune chiar grava ele sa nu mai functioneze.

Musai de citit si articolul acesta, il am salvat de mai demult la favorite.

“The long term health effects of antibiotic treatment in early life are not well defined but, notably, antibiotic-mediated changes to the commensal microbiota have been associated with the development of asthma, eczema, atopic dermatitis and other allergic sensitization, autoimmune encephalitis, candidiasis, cholera, and pathogen induced colitis (Willing et al., 2011). “

Si imi amintesc cat de entuziasti iti ofera doctorii un antibiotic cu spectru larg, ca fiind mana cereasca, in loc sa faca o antibiograma. Iacata spectrul larg se intinde si mai mult decat un antibiotic normal atunci cand omoara flora buna.

Mi-a placut si de Mercola cum zice:

“As long as we continue using bazookas to eradicate mosquitoes, which is essentially what you're doing when using potent antibiotics for minor infections, this trend of creating ever more resistant strains of infections will continue.”

Si un articol lung dar bun, de la Mercola. Dar mai sunt si altele despre niste antibiotice foarte periculoase. Mi-e si teama sa le caut pe cele luate de David timp de 8 zile (!), sa le cercetez cat sunt de puternice (ceftriaxon si gentamicina). Dar astfel de articole sunt acum peste tot, si aici, nici nu m-am mai obosit in ultimii ani sa le salvez, pentru ca deja stiam ca le evit, ca nu am mai luat antibiotice de 14-15 ani (cu o exceptie de extractie stomatologica).  

Am remuscari. Regret pe de o parte ca nu am intervenit homeopat din prima zi. Cunosc personal chiar si pneumonii vindecate homeopat, dar la copii mai mari unde asteptarea nu era riscanta. Cand zic homeopat nu ma refer la oscilococcinum sau stodal, ci la homeopatia unicista care nu da remedii contra afectiunilor, ci ajuta organismul sa se vindece singur. Pe de alta parte regret ca am fost atat de docila si nu am luptat deloc din momentul in care m-am internat. Mi s-a parut ca as supara, as enerva, si nu aveam putere apoi sa lupt si cu atitudini nervoase defensive. La asta mai trebuie sa lucrez. Dar era si faptul ca am fost luata prin surprindere de gravitatea situatiei. Desi a fost o pneumonie virala, nu era nevoie de antibiotic dupa cum a spus si doamna doctor. Dar nu mai stiu cine de acolo (alta doctorita sau cine oare) mi-a spus ca se da antibiotic ca sa nu iei ceva din spital (de parca ar creste imunitatea, din contra!)... Pai in cazul asta cu refuzul internarii am fi impuscat doi iepuri. Sa fi stat la oxigen o zi si restul tratamentului cu aerosoli acasa. Dar nu traim in strainatate asa ca ne antibiotizam cu spor, ca restul populatiei. Si va trebui toata viata sa traiasca cu consecintele deciziilor mele sau ale lipsei lor.

Se gasesc o multime de studii chiar pe tema aceasta, deci e cunoscut faptul ca antibioticele luate de bebelus sau chiar de catre mama ii distrug celui mic sistemul digestiv si imunitatea. De exemplu aici:  Influence of antibiotic exposure in the early postnatal period on the development of intestinal microbiota ("These results indicate that antibiotic exposure at the beginning of life greatly influences the development of neonatal intestinal microbiota." )

Cum de rezist cu asa un program? Intre plans si somn nu se zgarceste deloc la asa ceva:

     

Si Alex ma umplea de energie la fel intre plansete si voma in jet. El radea in hohote inca de la 2 luni, tare ca un copil mare. Am un filmulet la care ma mai mir din cand in cand, rade ca un copil mare cand e gadilat (nu, nu il gadilam). David zambeste, rade uneori cu un sunet slab sau... ma priveste cu pupilele dilatate, ma soarbe din priviri de parca ar fi indragostit de mine. Tocmai acum cand scriu cu David pe umar, Alex a venit iar sa ma pupe pe mana, sa imi zambeasca si sa imi ia palma mea sa isi puna obrazul in ea. Sunt fericita!

Aceasta postare este scrisa pe parcursul mai multor zile, imi cer scuze daca unele lucruri nu se potrivesc.

Va rog eu sa nu comentati sa-mi spuneti ca exagerez sau ca ma lamentez. Inceputurile acestui blog au fost bazate pe cat ma plangeam eu de Alex. Ce am scris azi nu a fost cu ton de „mamaaa, ce greu imi este“, ci mai degraba „ce rau imi pare ca David a trebuit sa treaca prin asta si acum sufera atat si poate va suferi mult timp de acum incolo“. Si nu cred ca exagerez, doar ca dormim mai usor noaptea daca ignoram. Nu am sters comentarii pe acest blog nici cand au fost rautacioase, dar va zic ca o sa le sterg daca imi spuneti ca exagerez cand eu stiu ce am avut acasa,ce am acum si ce am citit.

Ce-mi doresc in 2013

Cum am mai spus, dorintele ce mi le-am pus pentru anul 2012 s-au cam implinit. Si mi le doresc din nou si pentru anul acesta. Nu are rost sa le scriu iar, dar se potrivesc si pentru 2013, de la agricultura, timp in natura si stat la Napradea, pana la activitati cu Alex si succes in sfera profesionala.

In plus,

• imi doresc ca toti cei singuri sa-si gaseasca perechea (daca asta isi doresc). Ma rog pentru voi, L, S, A, C, si sigur daca as mai sta sa ma gandesc as mai gasi pe cineva.

• imi doresc ca toti cei care isi doresc copii sa ii primeasca anul acesta. Si aici pot dezvolta ca imi doresc ca cei cu probleme de fertilitate sa si le rezolve miraculos, toate mamele sa duca sarcina la bun sfarsit, sa aiba sarcini sanatoase, fara probleme, si sa nasca bebelusi sanatosi. Ma gandesc cu drag in rugaciunile mele la O, M, M, A, F, L si la multe altele pentru a ramane insarcinate si mai am in gand cateva gravidute carora le doresc numai bine anul acesta.

•  imi doresc ca parintii care au trecut si trec prin iad, prin boli cronice chinuitoare ale copiilor, prin pierderea puiului drag, sa gaseasca alinare si sa reinceapa cumva sa fie fericiti. T si L, sunteti in rugaciunile mele. Stiati ca desi exista cuvant pentru sotul care isi pierde sotia, sau pentru copilul ce-si pierde parintii, nu exista cuvant care sa poata exprima inimaginabilul: un parinte care isi pierde copilul.

•  liniste si impacare le doresc tuturor celor care au pierdut in 2012 pe cineva drag.

• vreau ca toate mamele care doresc sa mai stea acasa si dupa concediul de 1 an sau 2 sa gaseasca inspiratia si posibilitatile pentru a face asta si pentru a fi in continuare acasa cu copilul.

• vreau ca toti cei care doresc o viata altfel, mai in afara sistemului si mai aproape de natura, sa reuseasca sa gaseasca resursele necesare si ideile geniale pentru asta.

• vreau ca eu sa imi invat lectiile din ce s-a intamplat in 2012. Sa fiu mai toleranta, mai umila, sa nu consider mereu ca eu stiu mai bine. Si mai ales, sa nu cred in mod infumurat fata de Divinitate ca sta in puterea mea. Sper ca asta totusi sa nu ma opreasca sa incerc mereu sa iau cele mai bune alegeri pentru noi. Sper sa nu decid ca daca tot nu au importanta alegerile mele, atunci sa devin delasatoare. Mi-a dat mult de gandit postarea aceasta, pentru ca de multe ori imi vine sa scriu despre ceva, ca apoi sa se schimbe totul atat de rapid si de devastator incat ciorna mea sa sune nepotrivit sau chiar gresit.

• si cel mai mult imi doresc sanatate. Pentru toti, dar mai ales pentru copii. Sa nu mai fie niciun copil bolnav in 2013! Daca noi toti am suferit atat de mult pentru o pneumonie, nici nu-mi pot imagina ce simt altii cu boli mai grave si cu luni sau ani petrecuti in spital. Nu mi-am mai dorit niciodata ceva atat de mult, din tot sufletul. Oare daca am incerca toti sa ne rugam pentru asta, sau sa vizualizam o lume doar cu copii sanatosi, nu am atrage binele si sanatatea? Suntem puternici, poate impreuna reusim. Ca o rugaminte mai speciala, va rog sa va rugati pentru cineva anume. O cititoare a blogului meu a nascut prematur, baietelul are pneumotorax si a suferit deja 3 operatii, multe radiografii, si tot chinul specific spitalului si medicamentelor si prematuritatii. Boala in sine am citit ca doare foarte tare, pe langa restul. Vreau sa va rugati deci pentru Armin Andrei sa se insanatoseasca repede. Vreau sa va rugati pentru mamica lui, sa fie puternica. A fost o gravida atat de constiincioasa si de informata, a facut tot ce a putut pentru ca fiul ei sa se nasca bine si sanatos si avea planuri mari si pentru ingrijirea de dupa nastere, de la alaptare, evitarea chimicalelor, pana la babywearing. Asa ca ceea ce i se intampla acum copilului ei o doare si mai mult. In plus, vreau sa va rugati ca Cel de Sus sa le dea personalului medical indurare, intelepciune si intelegere si sa o lase sa stea langa micut. Ii este permis sa stea cel mult 5 minute in total intr-o zi (desi e singurul bebelus la terapie intensiva, deci nu ar deranja pe nimeni), clipe in care mamica ii canta melodia ce i-o canta in sarcina, in speranta ca il ajuta pe micut sa treaca mai usor peste suferinta. Nu este lasata sa-l tina in brate sau sa-l atinga, desi asistentele il iau in brate cand ii schimba scutecul. Nu este lasata langa copil cand medicii ii discuta cazul si toate hotararile sunt luate fara sa i se spuna ceva, chiar si ducerea copilului in alt spital. Nu i se explica nimic. Unei mamici la primul copil, dorit si asteptat cu drag. Va rog eu sa va rugati pentru ei. Din suflet. Poate schimbam ceva.

La multi ani! An nou fericit! Cu SANATATE!


Edit 2 ianuarie:

Mi-am dat seama azi-noapte ca am uitat o categorie importanta. Familiile cu copii mici ce isi pierd mamele. Sa imi doresc alinare pentru ei si sa imi doresc sa nu mai moara mame. Mi se pare atat de greu pentru cei din familie sa sufere dublu, pentru ca totul se accentueaza cand il vezi pe cel mic plangand disperat dupa mama lui. In ultimii ani am aflat in medie de 3 cazuri pe an, mame care au murit pe loc, fara niciun semn in avans. Fara nicio durere de cap, ameteala, nimic. Unele au murit din cauza extenuarii (si asta ma sperie foarte tare, faptul ca poti muri de oboseala fara nici un semn prevestitor, fara niciun semnal de alarma de care sa te agati) si unele din cu totul alte cauze. Multe s-au prabusit de fata cu copiii lor si acestia nu au inteles apoi de ce mama nu mai vine acasa de la spital. Majoritatea celor de care am aflat eu ii alaptau inca pe cei mici. Stiindu-i pe ai mei, care nu ar accepta sau nu ar fi acceptat un biberon, nu-mi pot imagina cum, cine, in acea noapte, a fugit la farmacie dupa lapte praf ca sa hraneasca bebelusul disperat dupa mama lui. Imi amintesc de Alex cand am fost nevoita sa-l pun la regim pentru reflux si a trebuit sa-i dau cu biberonul lapte muls. Dupa o noapte de chin in care a plans de foame cu biberonul in gura, nestiind cum sa scoata laptele, am decis sa-i dau din san, dar timp limitat la san pana treceam de situatia de criza.

Asa ca anul acesta imi doresc sa nu aud de astfel de cazuri, sa fie toate mamele sanatoase. Si daca va gandeati ca cei mici de tot nu ar suferi, va povestesc ceva. Ceea ce m-a facut sa imi amintesc de aceste mame.

Desi de sarbatori eu am mancat ca de obicei, la aceleasi ore, neamestecat, neprajit, fara prajituri, etc. (de exemplu la pranz pasta de branza cu ardei, la cina fructe), aseara am patit-o (mda, bun inceput de an; daca e sa duc mai departe teoria cu datul peste nas sau cobitul, mi s-a intamplat pentru ca nu m-am inclus in dorintele pentru noul an :))  ). Nu stiu daca a fost o criza de ficat (eu nu mai am vezica biliara), indigestie, enteroviroza... cine stie? Am inceput sa simt la cina o lipsa de apetit. Apoi a inceput sa-mi fie greata, sa ametesc, sa simt valuri de caldura, sa ma doara tot mijlocul, sa imi arda stomacul, sa il simt ca tremura iar apoi sa vad tremurand tot corpul. La final am si vomat, si imi era atat de teama sa nu ajung la asa ceva! Pentru a ma explica, am avut in viata asta doar doua episoade de voma, care au durat chinuitor fiecare o noapte intreaga, ore de cosmar. Din moment ce nu mancasem nimic greu, nimic nou, ai mei au spus ca reactioneaza ficatul la oboseala mea. Pentru ca da, sunt cam extenuata si nedormita. Imi era atat de rau incat am ajuns sa ma gandesc ce ar face David daca eu as merge la Urgenta. El suge cam o data pe ora si nu stie suge din biberon. Nu am avut niciodata in casa lapte praf si el nu a gustat niciodata. Nu am lapte muls (la Alex aveam mult, de la furia laptelui). Nu stiu unde sunt cele doua biberoane pe care le cumparasem la Alex just in case. Relu si ai mei nu ar sti procedurile, de exemplu nu cred ca s-ar gandi ca trebuie sterilizate biberoanele sau ce apa trebuie folosita (asta nu stiu nici eu).

Si imediat mi-am amintit de mamele care au murit si imi era atat de rau incat m-am speriat cu adevarat! Deja incercam sa-mi imaginez cum vor suferi copiii mei fara mine. E evident ca Alex ar fi distrus. Daca eu credeam ca David nu ar fi afectat, m-am razgandit aseara. Aseara eu nu ma puteam tine pe picioare, asa ca il alaptam doar stand jos si apoi il preluau la plimbat cand incepea sa planga mami si Relu. Chiar daca adormea la san, nu-l puteam lasa acolo pentru ca din cand in cand fugeam la baie, asa ca atunci cand il miscam se trezea. Mami si Relu nu au reusit sa-l adoarma si deja era aproape 12 noaptea si puiul meu plangea de nu puteam sta linistita in baie... Cand imi auzea vocea se oprea din plans! Si incepea si el sa "vorbeasca" cu "hă"... L-am luat sa-i mai schimb o data scutecul, sa-l spal la chiuveta, si ma sorbea din priviri fericit, si imi "povestea" continuu pur si simplu. Usurat. Pana atunci probabil crezuse ca mama a disparut. A reusit intr-un final maica-mea sa-l adoarma daca eu am vorbit continuu. Toata noaptea am avut frisoane, si azi toata ziua am avut febra, m-a durut pielea si fiecare celula de muschi dn corp. Ingrozitor. Dar el, puiucul, a fost mult mai indulgent cu mine, asa ca am putut azi-noapte si azi sa am grija de el.

Alex iarasi, chiar daca de obicei intreaba de mine si nu vrea sa stau in alta parte cand adoarme, aseara m-a lasat cateva ore sa zac pur si simplu, nu m-a solicitat. Si tarziu, pe la 12, cand nu putea adormi de agitatia de la noi, a venit sa ma pupe si sa ma mangaie zambind cald. Azi toata ziua a avut grija de mine. Puii mei scumpi!