Alaptarea in vacanta

Repede repede ca azi e ultima zi. Si azi e singura jumatate de ora libera ce o am. Asa ca promit ca raspund deseara la comentariile ce le-am primit la postarea anterioara. Jur ca am ras si am lacrimat la fiecare, ce frumos mi-ati raspuns!

Asadar, din ianuarie 2011, blogul Mami, alapteaza-ma! provoaca blogosfera mamiceasca in fiecare luna cu o tema anume legata de alaptare. In doua dintre luni mi-a mai venit sa scriu, cea legata de alaptarea in maternitate si cea legata de rolul tatalui in alaptare. Si acum, cand am vazut tema - alaptarea in vacanta, am zis in gand ca asta nu ar trebui sa-mi scape, totusi.

Uitasem complet de planul meu, cand, saptamana asta, am citit postarea incredibil de frumoasa a Monicai, mami de Natalia. Are Moni un har al scrisului... ce bine ca m-a gasit ea pe aici prin blogosfera pentru ca asa s-o gasesc eu! :)

Deci sa fim intelesi de la inceput, nu as putea sa concurez cu ea, dar pentru istoricul nostru personal nu ar trebui sa las tema asta sa treaca pe langa noi, pentru ca a insemnat o mare piatra de hotar.

Anul trecut planificam vacanta in Grecia si eram foarte stresata. Alex avea 10 luni. Nu manca solide aproape deloc (cam cat o boaba de cireasa totalul unei zile). Nu voia apa deloc, nici cu biberon, nici cu lingurita, nici cu cani cu cioc sau cu supape, nici cu paharul, nici cu seringa. Oricat era de cald. Astea ca astea, ca o femeie normala ce alapteaza ar lasa balta toata diversificarea si s-ar baza pe san pe perioada de aproape 3 saptamani cat dura excursia noastra, cu tot cu drum.

DAR ALEX NU SUGEA DECAT IN ANUMITE CONDITII. Alex sugea doar in camera lui, nicaieri altundeva, si doar daca il plimbam inainte cam o ora, sa il adorm sau sa il aduc aproape de somn. Acasa fiind, oricat ii era de foame, si vedeam ca ii e foame, daca il coboram inspre san se agata speriat de umarul meu si incepea sa planga. Eu banuiesc ca era traumatizat de refluxul ce l-a avut in primele 6 luni, cand orice aplecare de la verticala ii provoca dureri si arsuri si voma. Asa ca in august 2010, la 10 luni de viata, chiar daca voia sa suga de 6 ori pe zi (cat de "la cerere" puteam in conditiile in care trebuia adormit intai), el nu mai avea 6 somnuri. Asa ca ora aia in care eu il plimbam si il leganam prin casa, sa il ametesc cat de cat, se termina intr-un supt viguros, ca apoi sa se trezeasca fresh, dupa cateva secunde dupa ce termina de supt. Eu recunosc ca nu prea mai aveam puteri dupa :)).

Si greutatile astea mai "simple" cu adormitul le intampinam acasa, in camera lui. In restul universului nici nu voia sa auda de supt, dar nici de leganat/adormit pentru supt. Asa ca orice planuri de iesit de acasa implicau calcule cu foamea copilului. Drumurile la Cluj imi provocau un stres enorm, mai ales vara pe caldura. De dimineata si pana aproape seara cand ne intorceam acasa, el nu manca nimic, nu bea apa, nu sugea tzitzi, nu dormea. Si tot drumul pe masina plangea. Daca il luam din scoica plangea mai putin, dar tot nu sugea sau nu dormea. Ajungeam acasa extenuati si abia acasa, dupa ce il adormeam, sugea. Era un stres incredibil ca se va deshidrata cu fiecare drum si ajunsesem sa nu imi mai planific nici o iesire.

Concediul in Grecia parea un vis imposibil. Deja cautam informatii pe net cu locatiile tuturor spitalelor de pe drum, ca daca se deshidrata si nu reuseam sa-i dau apa cu seringa, sa oprim pentru o perfuzie... Speram ca o data ajunsi acolo sa se acomodeze cu camera si in camera sa reusim sa ne facem ritualurile de plimbare de acasa.

Lacrimam cand vedeam poze cu mame alaptand copii in parc sau pe o terasa. In timp ce il plimbam prin camera sa-l adorm imi imaginam cum as face drumurile astea pe o plaja, cu marea langa mine si mi se parea imposibil, pentru ca el adormea doar daca eram intr-o incapere.

Cu cateva zile inainte de a porni, am incercat intr-o zi sa nu-i dau sa suga decat stand jos, sa nu-l mai plimb. A plans toata ziua si nu a supt aproape deloc. Am considerat incercarea un esec total. Dar ceva ceva tot a ramas in capsorul lui, si-a dat seama (cred eu) ca totusi exista acolo un san de la care poate sa suga si cand nu doarme. Astfel incat, pe un drum spre Cluj din zilele precedente excursiei, a supt pe masina! Am fost in al noualea cer! Am simtit o fericire comparabila cu aceea de a fi mama! Probabil nici nu ma simtisem asa o mama pana atunci, pana cand am vazut ca puiul meu vrea sa suga! Abia atunci mi-am dat seama ce respinsa m-am simtit pana in momentul acela, ca propriul copil refuza sanul si trebuia sa-l pacalesc ca sa suga. Asa ca cel mai mare stres pe care il aveam legat de excursie disparuse! Puteam merge linistiti in Grecia!

Asa ca drumul a fost ok. A supt mult si eu am savurat totul! Fericirea de a-l avea pe pruncul tau la san din proprie initiativa :)). In plus, fericirea muschilor bratelor mele, ca nu mai trebuia sa-l plimb pentru orice supt. Cred ca am uitat sa precizez mai sus, nu numai ca trebuia sa-l leagan sa adoarma ca sa suga, dar nu sugea decat plimbat asa prin camera. Daca ma asezam, se trezea plangand :D.

Nu am scapat de plimbatul pentru adormit. Obiceiul asta il avem si acum. Dar e una sa il plimbi ca sa doarma de doua ori in 24 de ore :D, si alta sa o faci de 6-7-8 ori :D, timp de mai mult de o ora, ca sa il adormi si sa suga.

Asa ca Alex a fost alaptat in masina



pe plaja





si oriunde cerea. Eu ma bucuram enorm. A fost o renastere pentru amandoi. Si el a devenit mai afectuos, a inceput sa suga la cerere, chiar daca asta insemna sa ceara din 5 in 5 minute. Asa ca vacanta de anul trecut din Grecia imi aminteste de un nou inceput al nostru. Si asa cum fusesera 10 luni mai grele, de atunci au trecut 10 luni incredibil de frumoase, in care puiul mic imi cere oriunde sanul, iar eu i-l dau cu placere si sunt fericita ca am ajuns si eu fericirea asta, de a-l alapta pe pui de cate ori vrea el si unde vrea el (si de a sta jos cand se intampla asta :)) ).

Ca o realizare adiacenta alaptarii, am trait si fericirea de a-l vedea cum doarme in afara camerei. (Marile vesti le-am dat prin poze aici.) Adormea la noi in brate, plimbat pe mal de Relu, sau plimbat la san de mine pe o plaja mai retrasa, sau in sling. Apoi il puneam jos sau in carucior la umbra si stiam ca doarme intr-un mediu asa sanatos, pe malul marii, in sunetul linistitor al valurilor, la aerosoli :D. Probabil pentru toti parintii din lume asta pare ceva normal, dar pentru noi a fost un pas incredibil, o mare realizare. Si am dat vina pe The Secret pentru asta :)). Nu stiu cum sunt altii cand isi vad copiii dormind, dar eu sunt tare fericita :)). (Si asta se aplica si acum, mai ales cu al treilea canin pe drum am ajuns iar la somn de amiaza de o jumatate de ora doar, si la 8 ore de somn din 24...)

Asadar, locurile noi in care a ales Alexandros sa doarma:

in masina:



pe plaja dupa ce a fost alaptat de mami:





pe plaja dupa ce a adormit in bratele lui Relu leganat de valuri in mare...



pe plaja pus in carucior dupa ce il plimbasem si eu si Relu pe malul marii sa adoarma





ca deja ne facusem obiceiul asta in fiecare dimineata, profitand astfel sa inotam pe rand in marea linistita





dansat la mini-disco



in timp ce mami sta in povesti cu niste romani intalniti acolo



(sa nu se creada ca am chinuit copilul; daca mergeam in camera, nu mai voia sa doarma. Tot timpul el trebuia pacalit, ca daca observa ca vrei sa-l culci se scutura de tot somnul si se incapatana sa nu adoarma)

sau in brate la tati tot asa in povesti



si apoi iar dupa ce era plimbat pe plaja era pus in carucior



si mama lui isi facea de cap :D



si in sling intr-un mall in Thessaloniki



Probabil ca postarea era mai la tema fara referirea la somn, dar pentru noi au fost doua mari cuceriri, asa ca nu le pot separa in mintea mea...

Ca o incheiere, imi exprim bucuria ca in curand Alex va papa tzitzi din nou pe plajele insorite ale Greciei! :)