Ziua 5

Ziua 5 de diversificare

Azi Alex a papat piure de mar! Partea buna e ca nu ii mai aluneca din gura asa usor ca sucul :)). Cu strambaturi, cu scuturaturi, dar totusi cu mers cu gura dupa lingurita, a papat cred tot cam cat o lingurita de adulti!

A fost si Relu de fata si era tare incantat cand l-a vazut pe pui ca vrea sa pape. El probabil ramasese cu imaginea din filmarea din prima zi. Chiar i-a si dat la sfarsit si el putin. Nu mi-am dat seama de la inceput, ca ar fi trebuit sa-l las pe el azi. Mai este ziua de maine!

Ce a mai fost nou azi? Am studiat mai bine autodiversificarea. Am gasit multe informatii foarte faine. DAR ce ma nedumereste pe mine intre teoria care explica numai cat e de ok, nedand exemple concrete, si practica citita la multe mamici care practica BLW, este de ce se dau atatea alimente noi deodata? Se incearca de mai multe ori pe zi, se ofera muuullltttee sortimente de legume fierte, cereale facute bilute, fructe, paste, etc. Si se dau multe deodata, din prima zi, si de mai multe ori pe zi, si in fiecare zi altceva. Mie chiar mi se pare de bun simt regula de a incerca 4 zile consecutive acelasi aliment, pentru ca doar atunci corpul reactioneaza pentru a-ti da seama daca bebelusul este alergic. Deci daca as alege BLW, mi s-ar parea logic ca in loc de sucul si piureul de mere, eu cateva zile sa-i dau bucati de mar in mana. Nici bebelusii autodiversificati despre care am citit nu mananca mult, poate tot cam o lingurita pe zi din multitudinea oferita, dar nu inteleg inca de ce trebuie atata varietate de la inceput... poate ma lamuresc eu pe parcurs.

Inca o noutate: iar nu mai facuse kk de joi. Azi cred ca a fost primul kk diversificat (poate din cauza fibrelor din piure) si deja mi-e dor de mustariul aproape lichid si aproape inodor... Oare cum se sterge si se spala asta? :D Ca toata apa din lighean a murdarit-o rau :">.

Asa... abia asteptam sa termin cu chestiunile importante sa ma descarc de altele :D. Am fost azi in vizita la niste prieteni care au un copil de un an si 8 luni. Problema e ca prietena asta a noastra a diversificat copilul intr-un mod in care probabil nici mamele noastre nu faceau. El de la 7 luni deja manca felii imense de tort din comert, mezeluri, etc. Nu mi-am exprimat niciodata dezaprobarea, desi m-am intrebat de multe ori daca gresesc. Poate ca daca va fi bolnav cand va fi mare si medicul ii va spune ca motivul ar fi diversificarea proasta, imi va reprosa de ce nu i-am spus. Ma rog, am ales sa nu ma bag. La fel as fi dorit sa nu se bage nici altii in diversificarea noastra :D logic, nu?

Stiu ca ea este o exceptie, nu mai sunt multe asa. Stiu ca si eu fac parte dintr-un grup restrans care nu ar vrea sa dea dulciuri procesate copiilor cat de mult timp posibil. Adica mi se pare aproape criminal sa ii bag eu in gura acum copilului, cand el ar gusta orice, cand el incepe sa simta minunatele gusturi ale lumii asteia, cand trebuie pe langa laptic sa primeasca multe vitamine si minerale, cand nu are cum sa-i fie pofta de ceva, sa-i ofer eu acum dulciuri. Nu mai zic de mezeluri. Eu asa ceva nu as da nici unui om mare, nici eu nu consum. Dar cum zic, stiu ca cei ca mine sunt putini, care vor sa prelungeasca restrictiile astea pana cand copilul va manca de exemplu la gradinita, tort de ziua cuiva. Acasa ii voi gati deserturi sanatoase. Mezeluri sper ca nu va primi nicaieri. Poate gandesc asa dupa ce m-am luptat atata timp cu problemele cauzate de rezistenta la insulina (inclusiv infertilitatea), ca sa nu mai zic acum si de problemele mele cu tiroida. Dar dupa cat am cercetat mi se pare o prostie sa-mi aduc copilul cu un pas mai aproape de diabet. Mai ales ca el va avea predispozitie, luata de la mine, asa cum eu am luat-o de la tatal meu, si el de la mama lui,... Si diabetul e doar o problema, la cate chimicale sunt in dulciurile din comert, diabetul ar fi doar una din consecinte. Sa ajung sa-mi otravesc singura copilul? De ce? Lamuriti-ma careva si pe mine, ca nu inteleg?

Asa cum eu sunt exceptia dintr-o extrema, asa si prietena noastra este in cealalta extrema. In rest, eu vad lumea ca niste mamici care asculta de medicul pediatru si nu dau zahar pana la 1-3 ani, sare la fel, mezeluri, la fel, cacao abia mult mai tarziu, nu dau dulciuri intre mese sa nu isi piarda pofta de mancare (asta era si pe vremea cand eram noi copii si mamele cica nu stiau tare multe). Am intalnit surprinsa multe mamici pe care le-as fi crezut neinformate, care au alaptat exclusiv pana la 6 luni, si apoi au inceput treptat cu legume, fructe, cereale, in orice combinatie. Mamicile astea sunt, zic eu, majoritare.

Deci, dupa cate vad eu lucrurile, eu inca nu ar trebui sa par bizara :D, nu? Ca inca fac la fel ca marea majoritate, atata doar ca am in cap cum voi face mai incolo, ceea ce ma face, sa zic asa, mai speciala :).

Si atunci de ce azi mi s-au intamplat urmatoarele:

O femeie fara copii prezenta la barbeque a oferit napolitane in ciocolata copiilor. Normal ca cel de 1 an si 8 luni care mananca dulciuri din comert de peste 1 an, a papat. Dar i s-a oferit si lui Alex! Am raspuns rapid ca nu, multumim frumos, dar nu mananca asa ceva inca (a se observa cuvantul "inca", acest cuvant ma plaseaza in marea majoritate, ca nu am afirmat "n-o sa-i dau niciodata eu cu mana mea :D"). Am spus ca e inca doar alaptat si a inceput si el de marti sa bea suc de mar. A sarit si tipa respectiva, si alta femeie, sa-i dau, ca uite ca-i e pofta! Adica Alex se uita si el acolo la lume, nici macar nu la napolitane, si au ajuns la concluzia ca ii e pofta. Cred ca daca mesteca Alex cum face el atunci cand il vede pe Relu scobindu-se intre dinti (de pofta :)) ), sigur ii tot indesau in gura napolitana :D. Noroc ca el chiar nu observase incidentul. Am spus rapid ca nu are cum sa-i fie pofta ca inca nu stie ce-i aia si m-am indepartat. Nu m-am apucat sa explic cum e cu poftele bebelusilor...

Apoi vine prietena noastra (mama copilasului) cu un platou de prajituri cumparate. Il serveste pe Relu, pe mine nu, ca stie ca nu mananc :)), si rupe dintr-o prajitura, si vrea cu propriul ei deget sa-i bage in gura la Alex bucata de prajitura!!! Am crezut ca lesin! Am dat rapid copilul intr-o parte din calea degetului si am zis "nu mananca asa ceva". Ea "hai, da-i un pic", eu "pai s-ar si ineca, nu stie inca sa inghita, si doar stii ca nici eu nu mananc, de ce sa-i dau lui de pe-acum?". Sunt sigura ca am fost privita de ea, al carei copil manca la 7 luni toate prostiile in cantitati mari, drept ultima ciudatenie de pe pamant. Stiu ca as fi avut multime de argumente, de gluten, de zahar, de coloranti, de E-uri, de cacao!, de diabet, de ORICE! Dar nu am avut chef, ii consideram prietenii nostri, nu voiam sa fac pe desteapta. Dar tot mi s-a parut de neinteles:

- cum sa oferi prajitura unui copil care stii ca papa doar lapte si suc de mar??? (eu banuiesc ca voia sa ma faca sa par ciudata, pentru ca stia ce ii dau sa pape; nu gasesc alte explicatii, sunt sigura ca nici o alta mama de copil de 7 luni nu-i da copilului prajitura)
- de ce toti oamenii care incearca sa-i bage pe gat copilului tau mancare, o fac cu chestii nesanatoase? De ce nu a venit cu un mar, ca eu sa trebuiasca sa ii par si mai ciudata, sa-l refuz spunand ca ii dam treptat, si pe ziua asta i-am dat deja. Sa fi venit cu o banana "hai incearca si asta, sa vedem daca ii place", o piersica, un morcov, ceva... Ceva ce sa zicem chiar s-ar fi asteptat sa o las sa-i dea copilului. De ce nimeni nu zice "hai da-i o caisa, nu vezi ca-i e pofta?", de ce toata lumea presupune ca un copil, chiar si mai mare, ar dori neaparat niste napolitane invelite in ciocolata? Mie mi se pare ca astia sunt niste oameni slabi, care vor sa se simta mai putin slabi facand si pe altii din jur sa manance prostii. De ce numai cu porcarii ii indeamna pe copiii altora sa manance? "Hai sa vedem cum se stramba la o gura de bere! Acuma ce i-a fi o gura?" (asta ca exemplu). Asta e singura explicatie plauzibila pe care am gasit-o eu, faptul ca ei nu se pot lasa de un obicei nesanatos, ii face sa se simta prost, si parca le mai revine moralul daca vad ca au reusit sa-i dea si unui copil porcaria lor. Dar astept explicatii, pentru ca nu o zic retoric, cu superioritate, dar chiar imi este greu de inteles, si poate asta se datoreaza faptului ca nu mananc dulciuri. Nu ma mai bag in alte chestii ca mie nu-mi place cand merg in vizite sa mi se ofere de mancare. Am venit in vizita sa povestesc, nu sa mananc. Mananc de 3 ori pe zi, ce imi place mie, si nu pot intre mese sa ma umflu de alte chestii. Si atata se insista "hai ia, nu-ti fie rusine". Pfuai, de asta nu-mi place sa merg in vizite de sarbatori. Oricum, asta numai la romani cred ca se intampla, sa se considere vizitele, sarbatorile, zilele libere, prilej de a ne destrabala cu mancatul. No, am deviat.
- cum sa fac de acum incolo? Copilul va creste, dar eu chiar as vrea sa evit sa manance prostii, fara sa-l fac sa para "cel ciudat" in acel grup, cand de fapt el ar fi cel sanatos. Nu ma stresez in alte parti, cum am mai zis, in orice alt grup ar fi ceva normal sa nu manance acum decat chestii "bebelusesti", sa nu pape zahar si cacao decat mult mai tarziu. Dar acolo, de cate ori voi merge vara asta va trebui sa explic ca nu mananca copilul? Si sa mai si primesc priviri ciudate, dezaprobatoare? Si va trebui sa pazesc copilul de chestii bagate in gura lui fara sa fiu eu intrebata?

Nu mai zic ca tot acolo o doamna a vrut sa-l tina pe Alex in brate si il tinea cu dreapta, tusea in mana stanga, iar apoi se juca cu manutele lui Alex cu mana stanga...

Am venit acasa si la urmatoarele doua alaptari de acuma seara, ca sa nu-i transmit starea de stres, am incercat sa ma linistesc imaginandu-mi ca sunt singura doar cu el la san, ba pe o plaja la mare, ba pe o campie larga, cu dealuri in departare. Si culmea e ca am reusit extraordinar de bine, m-am relaxat instantaneu, si puiul a adormit repede. M-am speriat si eu cat de real mi-am imaginat tot, auzeam si sunetele din natura. Si pulsul mi s-a reglat imediat. Iar acum folosesc scrisul sa ma descarc si gata, sunt ca noua! Vom lua fiecare zi de "lupta" cu lumea cand va fi cazul. Si in nici un caz nu voi ajunge sa-i dau ceva nesanatos doar pentru ca mi-ar fi rusine sa refuz, de gura lumii. Nu! M-as simti ca ultimul om ca eu, cea care sunt responsabila acuma in primii ani de sanatatea lui viitoare, eu sa fiu cea care il otraveste cand el nu poate nici sa gandeasca, nici sa obiecteze.