Alex Creşte

Purtatul toddlerului in fata

2012-01-30T17:11:00.000+02:00

Saptamana trecuta am fost implicata intr-o discutie despre purtatul bebelusului intr-un grup de mamici purtatoare.

La sugestia unei mamici din grup, am vrut sa notez si aici pe blog ideile mele de naturalete in babywearing, si de ascultare a nevoilor copilului.

In grup erau prezente si niste experte in babywearing, cu certificate sau nu, care cand au auzit ca unele dintre noi ne purtam destul de des copilasii in fata, au sarit ori cu reguli stricte, ori cu misto-uri. Ba ca de la 3 luni trebuie purtati in spate, ba ca noroc ca au oamenii mai multe simturi, si mama si copilul pot “comunica” si atunci cand sunt in spate. Totul cu un ton superior. Chiar daca explicasem inainte ca eu il port din cand in cand in fata pentru ca el se cere. Pentru ca e obisnuit sa adoarma la san, si deci daca i se face somn vrea in fata, nu poate adormi in spate. Si sunt sigura ca si pozitia spatelui e mai bine sustinuta atunci cand doarme, in fata curbat pe burta mea decat in spate, in concavitatea coloanei mele vertebrale. Pentru ca uneori se cere atunci cand e intr-un mediu nou si ii e teama. Pentru ca asa se simte el in siguranta. Pentru ca nu vad de ce l-as refuza si l-as lasa sa sufere (care ar mai fi sensul purtarii daca n-as asculta de copilul meu?). Durerea de spate pe care o mama o poate avea daca isi poarta copilul in fata este trecatoare si nu apare daca organismul s-a obisnuit asa.

O sa scriu aici unele din mesajele mele, normal ca nu-mi pot permite sa copiez aici si mesajele celorlalte participante la discutie, fie ca erau pro-ascultat copilul, sau nu.

“Cred ca m-am obisnuit. Am observat ca durerea e o chestie de muschi, nu de oase. Adica daca n-am folosit slingul cu inele o vreme, prima data cand il folosesc ma doare umarul. Dupa doua zile de folosire nu mai am nimic. Asa si cu purtarea in fata. Cred ca daca o mama ce nu si-a purtat copilul il pune la 2 ani direct in fata, sigur o va durea spatele. Asa eu ma simt doar ca si cum as fi gravida :D. Stau asa mai dreapta :)).”

“pentru plimbari mai lungi prefer in spate. De cand poate vorbi. Deci la 6 luni nu ma simteam bine nici eu sa-l pun in spate. Eu sunt si mai slaba in partea de sus (adica spre deosebire de fund :)) ). Si nu mi se parea ca are o pozitie buna la 6 luni in spate. Am o curbura adanca, se lovea de omoplati :D. Pe cand in fata cum am un pic de burtica, statea curbat bine de spate :D.”

“Dar chiar daca eu prefer in spate, nu merge cum vreau eu :)). Deci si asta vara in concediu, ne plimbam si mai mult de o ora si nu voia in spate. Am observat ca in locuri noi vrea in fata.”

“Al meu suge de zeci de ori pe zi si e mai lipicios, mai mamos, poate de asta :D. Nu adoarme fara tzitzi si se simte in siguranta doar in fata (sau tinut in brate). De asta spun ca atunci cand mergem in locuri noi, sau cand nu il are si pe taica-sau in raza vizuala, vrea in fata sa ma vada pe mine.”

“o fi cel mai sanatos [purtatul in spate], dar el, copilul meu, nu e de aceeasi parere. Se pare ca sunt unii care nu se simt in siguranta daca nu vad chipul mamei, sa stie cum sa reactioneze la stimulii externi. Iar piticul meu dupa 10 luni, de la 7-8 supturi pe zi, a inceput sa ceara sanul si pentru confort, alinare, nu numai pentru mancare. Asa ca am ajuns la peste 30 de supturi pe zi :D. Uneori mult mai multe. Eu folosesc babywearingul in primul rand ca sa fie el fericit si sa se simta in siguranta. Abia apoi pentru confortul meu. Totusi, la urma urmei cel mai natural e tinutul in brate, fara materiale. Si ala nu se facea niciodata in spate cu un copil mic.”

“Putem porni de la premiza ca toti copiii sunt diferiti, nu? Si ca au nevoi diferite.”

“Simt nevoia sa ma explic, pentru ca si eu am simtit un misto la adresa mea, prin faptul ca eu as insista cumva sa-l tin pe copil in fata, ca nu vreau sa pierd controlul, si ca oamenii au mai multe simturi decat cel vizual...”

“1. Pornesc cu ideea ce am spus-o mai sus, ca fiecare copil e diferit. Si chiar daca plictisesc, voi vorbi putin despre copilul meu, ca sa vedeti cat de diferiti sunt intre ei astia micii.

1.a. A avut reflux. In primele 6 luni nici nu a atins salteaua de la pat, a putut dormi doar pe sotul meu noaptea si pe mine ziua. Plangea zilnic 90% din timpul in care era treaz. Normal ca toata ziua prin casa in acele luni il plimbam continuu in brate sau in wrap, la verticala, in incercarea de a-l calma si de a-i fi lui mai usor. Din plans, candva, se linistea si tot adormea direct. Sugea doar plimbat prin casa, pana la 1 an asa a supt. Asa ca s-a obisnuit sa adoarma doar plimbat. Asta-vara si asta-toamna a avut o perioada in care adormea si doar la san, dar de vreo luna iarasi imi spune “plimba-ma, mama!” cand ii e somn. Acuma seara de la 10 la 12 l-am plimbat aproape continuu, pentru ca el imi cerea. Ii era somn si nu putea adormi. De ce o lungesc atata? Ca sa dau explicatii pentru faptul ca probabil copilul meu s-a obisnuit sa adoarma pe pieptul meu. Si ca nu se simte in siguranta poate in alta pozitie. Poate de pe vremea in care voma de zeci de ori pe zi, in jet, de ne uda pana la chiloti pe toti. Poate de atunci simte nevoia sa-mi vada chipul ca sa stie daca e totul in regula. “

“1.b. Suge. Mult. La 2 ani si 3 luni inca are zile cu alaptat exclusiv. Inainte sa am copil judecam mult. Credeam ca o mama poate avea vreo influenta majora in multe aspecte ale copilului, dar Cineva mi-a dat peste nas. Daca nu ar fi racit, as fi spus ca e sanatos de la alaptat, daca nu ar fi plans cand era mic, m-as fi batut in piept ca e din cauza ca l-am purtat in wrap, daca ar fi fost mancacios, as fi spus ca e din cauza diversificarii pe care am gandit-o foarte bine... Copiii fac ce vor ei, si atunci cand iese bine, o mama ar putea crede ca ea detine piatra filozofala... Asa ca acum nu accept judecati din partea altora. Da, copilul meu suge de zeci de ori si ziua si noaptea la varsta asta. Da, consider ca e normal, daca asa vrea el. Da, adoarme doar la san, nu poate sa adoarma in pat, in carucior, in carrier in spate, in scaunul de masina. Nu, nu vreau sa-l schimb. “

“1.c. Copilul meu e needy si clingy, daca ar fi sa ii pun etichete. Adica atunci cand mergem undeva intr-un loc nou, sau intr-un loc cu lume multa, vrea doar la mine in brate, si vrea constant sa imi vada chipul, sa stie daca e totul in regula, si vrea sa se cuibareasca la pieptul meu, poate chiar sa suga pentru calmare. Pentru asta, eu nu-l pot purta decat in brate sau in carrier in fata atunci cand mergem undeva. Daca stau sa ma gandesc, am vazut ceva studii (care luptau impotriva carucioarelor cu fata la lume si a carrierilor cu fata la lume) in care se arata cat de mult conteaza pentru bebelusi si toddleri sa vada chipul parintilor atunci cand intalnesc o situatie dificila. Deci totusi exista o explicatie si mi se pare plauzibila. “

“1.d. Vreau cu adevarat sa pornesc tot timpul de la premiza ca pruncii sunt diferiti, pentru ca altfel sunt tentata sa ii judec pe alti parinti prin prisma copilului meu. Daca m-as gandi la al meu, la 3 luni nu-l puteam pune in spate pentru ca plangea si voma mult. La 10 luni nu-l puteam pune in spate, ca descoperise si el suptul pentru confort si cerea sanul de 100 de ori pe zi. Deci daca as crede ca toti copiii sunt ca al meu, as putea sa ajung la concluzia ca o mama care il pune in spate de la cateva luni il chinuie, si il obliga sa stea undeva unde lui nu ii convine. Aplica un pic de Cry-It-Out. Il forteaza. Dar nu voi trage concluziile astea pentru ca stiu ca nu toti copiii sunt la fel. Stiu ca nu putem da teorii. Stiu copii care s-au intarcat singuri inainte de 2 ani, desi teoria spune ca e imposibil. Stiu copii alaptati care dorm toata noaptea, desi teoria spune ca e imposibil. “

“1.e. Asa cum sunt copii care stau linistiti in carucioare si in patuturi, sunt si copii care stau linistiti in spatele parintelui, fara sa se simta nesiguri. Deci faptul ca unii copii accepta (sa stea in carucior, sa stea in patut, sa stea in carrier in spate), nu inseamna ca acesta e un lucru neaparat acceptat de toti copiii. La urma urmei, sunt si copii care nu suporta wrapul deloc, nici in fata. Nu putem fi atat de intolerante incat sa ne impunem propriile idei si experiente. (Eu am acceptat ca unii copii pot fi purtati de la 3 luni in spate, dar nu am fost acceptata cand am spus ca pruncului meu nu ii place)”

“2. Ideea Babywearingului din punct de vedere al Attachment Parentingului, Natural Parentingului, Peaceful Parentingului, Positive Parentingului, etc. este de a-i asculta copilului nevoile, de a fi aproape de el. Daca babywearingul ca teorie fixa incalca aceste nevoi, atunci eu nu pot fi de acord cu asa ceva. “

“2.a. Alaptarea la cerere este ideala. Consider ca atunci cand bebelusul e in spate, mama nu poate vedea chiar asa repede (ca atunci cand e in fata) cand vrea copilul san. Si deja oricine stie ca daca ajunge sa planga ca sa suga, e deja destul de tarziu. In timp, lactatia scade daca alaptarea nu e chiar, chiar la cerere. Si apoi apar problemele in alaptare. “

“2.b. poate sunt eu mai nesimtita, dar avandu-l in spate, mai ales daca fac ceva in timpul ala, de exemplu un mers ritmat, nu cred ca pot simti cu adevarat daca totul e in regula cu copilul, la fel cum o pot face cand e in fata si il pot vedea, ii pot vedea caile respiratorii, ii pot regla pozitia daca s-a miscat, etc. “

“3. Pozitii sanatoase
3.a. cum am mai spus, am un spate osos si o curbura a spatelui foarte mare. Pentru un copil mic nu cred ca in spatele meu s-ar fi putut sustine o pozitie arcuita frumos. Pe burta si pieptul meu, curbate invers, sta chiar bine o broscuta mica de copil. Probabil pentru ca asa e natural. “

“3.b. Mai ales cand adorm, ei se cam lasa, nu m-as simti linistita cu un bebelus mic ca s-a lasat in jos corect, fara sa-l pot eu potrivi. Dar asta e ceva subiectiv, probabil ca o persoana mai experimentata ar putea. “

“3.c. sa nu se creada ca sunt impotriva purtatului in spate. Mi se pare cel mai confortabil mod, intr-adevar, de purtare a unui copil mare si greu. Dar de aici si pana la a bana purtarea in fata mi se pare mult. “

“3.d. nu inteleg ce nu e ok in faptul ca il port in fata atunci cand vrea. Pozitia copilului in fata e ok, deci daca e numai pentru confortul mamei, sunt sigura ca natura ne-a facut sa rezistam la asta, din moment ce putem rezista la lucruri mai grele, la purtatul lor in brate cateva ore. “

“4.Teoretizare
4.a. Mi se pare ca exageram deja cu atata teorie si abstractizare pentru un lucru atat de natural. E ca si cum eu in loc sa ascult de instinct si de copilul meu, as asculta de un “expert” in alaptare, de exemplu, care mi-ar spune ca de la 3 luni trebuie sa folosesc niste protectii de silicon pe sani si sa-i dau sa suga numai dintr-o anumita pozitie. Chiar ajungem sa punem reguli la niste lucruri atat de naturale?”

“4.b. Babywearingul trebuie sa ne vina in ajutor, sa ne purtam copiii mai usor, sa le fim aproape mai usor, sa le ascultam nevoile mai usor. Daca ajungem la interziceri si la atatea stereotipuri, pierdem esenta purtatului bebelusilor. Totusi aici in grup e vorba de carrieri sanatosi, de pozitii ale copilului bune, si ajungem sa impunem niste teorii (spuse de scoli de babywearing afiliate unor firme de wrapuri si alti carrieri la urma urmei), chiar impotriva dorintei copilului. Se pierde toata esenta babywearingului. “

“4.c. Am vazut mai demult o discutie cred ca pe wallul Cristinei, ca era vorba de infant insertul de la manduca. I-am dat atunci totala dreptate, dar numai in tacere. Nici eu nu sunt de acord cu SSC de la nastere, am spus-o de multe ori. Dar de aici si pana la a fi atat de inversunate impotriva unui SSC de la nastere (care totusi are niste modificari ca sa poata sustine in mod cat de cat sanatos un nou-nascut) mi se pare cale lunga. De multe ori un parinte poate nu vrea sa investeasca atat, in wrap, sling, mei-tai, SSC, ... Si chiar cred ca daca incepem cu teorii, ca un SSC poate sa faca atat de mult rau, ca uite ce spun expertii aia, (sau chiar in discutia noastra, daca ar citi aici un incepator) oamenii se sperie. Si mai mult ca sigur ii indepartam cu inversunarea noastra de a fi ca la carte. Cartea aia nemteasca e scoasa de o firma de carrieri la urma urmei. Si o sa se gandeasca “stai un pic, ca in carucior nu pateste nimic, nu-mi mai cumpar nici un wrap”, sau “marsupiul ala chicco scrie ca e de la nastere si nu scrie pe el nimic de pericole, sigur e mai bun decat astea”, sau, “brrr ce inversunate is sectantele astea, ma cam sperie”. Si oamenii, daca li se baga in cap ca nu fac bine, nu mai fac deloc. Ca sa compar iarasi cu alaptarea, daca un bebelus primeste un biberon cu formula in spital, si mama ajunge la o lactivista care ii spune cat e de grav, si ca i-a distrus iremediabil flora intestinala, si ce boli autoimune va face copilul, atunci mama aceea va merge acasa si se va gandi ca nu mai are nici un rost sa sufere ragade si canale infundate. Pentru ce? Daca oricum raul a fost facut? Va abandona total alaptatul. La fel si la babywearing. Oamenii simpli vor un carrier cu care sa-si poarte sanatos copilul. Ii indepartam cu teorii si cu critici si cu interdictii si cu inversunare? In loc sa ne bucuram ca au auzit de carrieri sanatosi si ca vor sa isi poarte copiii? “

Biscuiti din faina de mei

2012-01-24T16:05:00.000+02:00

Am cautat pe blog sa vad ce am mai scris eu pe tema biscuitilor. Facem destul de rar. Probabil ca in familiile in care parintii mananca biscuiti, trebuie facuti des, ca sa aiba cel mic o varianta sanatoasa. Dar noi cum nu mancam, se pare ca nici Alex nu considera ca ar trebui ca biscuitii sa faca parte din meniul zilnic.

Nu cred ca mai trebuie sa amintesc ca Alex nu a mancat niciodata biscuiti din comert sau zahar (in afara de zaharul continut de putinele medicamente pe care le-a luat la viata lui). Eu nu am mai cumparat biscuiti de mai mult de 15 ani, asa ca mi s-ar fi parut chiar bizar sa cumpar ceva atat de nesanatos doar pentru ca cei din jur dau copiilor biscuiti. Dau explicatiile astea pentru ca mi se mai spune ca imi chinui copilul ca nu-i dau biscuiti. Nu vad unde e chinul lui, serios. Nu stie ce sunt aia, nu i-ar putea satisface o nevoie pe care nu o are, iar nutritional sunt bullshit. “Pai il poti face fericit daca ii dai biscuiti zilnic”. Really? Astfel de “fericire” vreau sa-i ofer copilului meu? Nu joaca pe afara cu mama lui? Nu desenarea si dansul si rasetele si pupatul? Fericirea dintr-un pachet cu E-uri si junk? O fericire de tip bulimic, care e facuta sa inlocuiasca pe timp scurt un gol din inima adultilor? Nu, multumesc. Alegem sa fim cu adevarat fericiti, nu “sugar-high” fericiti (pentru mami, necunoscatoare de limba engleza, nu voi traduce bullshit si junk de mai sus, ci sugar-high care este expresia pentru senzatia de dupa ce mananci zahar, care se aseamana cu cea de dupa consumul de droguri.)

Si acum sa revin. Am cautat pe blog ce am mai scris despre biscuiti si am gasit ca am scris doua retete de biscuiti vegani din cartea Elenei Pridie, am scris aici pe undeva pe la mijloc cum am facut eu din si mai putine ingrediente biscuiti de mei (grrrr pe vremea cand intr-o postare faceam o ciorba adunata de mai multe subiecte...) si aici am scris despre biscuitii aproape raw vegani pe care ii fac o data la cateva luni.

Inainte de Craciun m-am hotarat sa-i fac lui Alex niste biscuiti, pentru cazul in care l-ar fi tentat din prajiturile pe care cei ai casei le mananca. Stiu, ideal ar fi fost sa facem toate prajiturile din casa cu sirop de artar in loc de zahar si fara chimicale nocive, si fara margarina, dar cum inainte de Craciun am avut si noi un necaz in familie, am cumparat prajiturile de la un laborator, sa avem pentru musafiri, si pentru cei ai casei care consuma inca zahar. Nu stiu cum e in restul tarii, dar prajiturile din Baia Mare de la laboratoare de cofetarie sunt tare bine facute, parca sunt de casa, nu sunt gretoase, cremoase, nu par de cofetarie. Deci oricine le-ar fi vazut ar fi zis ca sunt de casa, aratau foarte bine. Stiu ca in Cluj cand stateam lumea avea aceasta problema si se minuna de parjiturile din Baia Mare. Dar iar am deviat de la subiect :D.

Nu sunt buna la dat retete. Pentru ca mie imi place sa pun totul dupa ochi, si sa adaug ingrediente dupa cum ma taie capul pe moment, deci niciodata nu voi nimeri aceeasi reteta. Stateam si acum si ma uitam la poze si o tot intrebam pe mami daca nu mai stie ce i-am spus atunci ca am pus in ei :D. Deci, din memoria mea, reteta ar suna asa:

Ingrediente:
- faina de mei
- galbenus de ou (am spus ca profit sa-l ascund pe unde pot, in speranta ca Alex va manca)
- smantana (trebuie pus ceva gras ca sa fie moi :D si prefer smantana pentru ca avem cruda, in locul untului pasteurizat)
- sirop de artar bio (mierea nu se comporta bine la procesarea termica)
- coaja de lamaie (aveam un plic mai vechi cu coaja de lamaie bio si voiam sa o consum; mare grija la lamaile ne-bio, cred ca as folosi doar daca as freca intai coaja bine de tot cu perie si cu otet)
- bicarbonat si suc de lamaie ca sa faca spume :D (dupa cate m-am interesat eu, la varsta lui de peste 2 ani, e ok bicarbonatul asta, nu e nociv ca si praful de copt, si am vrut ceva sa umfle putin biscuitii, sa fie mai pufosi; cu albusul de la ou, batut, cred ca ar fi iesit mai inspre chec decat inspre biscuiti)

Am amestecat totul, am mai pus faina de mei pana s-a putut modela, si le-am pus in tava, pe hartie de copt, impreuna cu ajutorul de bucatar :D

S-au facut foarte repede, mare atentie sa nu se arda. Nici temperatura nu retin la cat am pus-o, cred ca la 180... sunt varza la retete, stiu. Vreau doar sa va dau idei, nu va pot da reteta completa :)).

I-am facut piticului “cafeluta”, adica laptic crud incalzit un pic, cu praf raw organic de carob (roscove) si cu miere. Iese cafeluta asta cu un gust atat de minunat de delicios incat stau si ma gandesc de ce ar mai face cineva nesquickuri copilului... ahhh mi s-a facut pofta acum :D.

Si s-a servit cu biscuiti si cafeluta :)

Si desigur, ca orice mancare, are parte de succes atunci, pe moment. A mancat vreo 2 biscuiti (ceea ce la noi e ceva enorm :)) ). Apoi nu a mai vrut nici in alta zi, nici daca i-am mai facut proaspeti :D. La fel se intampla cu orice mancare :D.

O zi memorabila

2012-01-22T21:34:00.001+02:00

Este vorba de ziua de ieri, 21 ianuarie.

Trecem peste faptul ca dimineata m-am trezit nervoasa ca am dormit prea putin :D.

Ieri m-am intalnit cu Ina! E atat de calda si de dulce!!! Exact cum o stiam de pe internet si de la telefon! Cred ca orice stres si orice suparare daca ar avea cineva, atunci cand se intalneste cu ea sigur se insenineaza si se linisteste! Si cat de frumos vorbea cu Alex!!! Dar ... recunosc ca nu am putut fi foarte atenta la Ina, pentru ca Anais m-a captivat! Si cand ii vedeam pozele pe blog eram cucerita de ea, dar in realitate e... greu de descris in cuvinte! E fericita, e tot timpul cu zambetul pe buze, e iubitoare si pupacioasa, e atat de frumoasaaaaa!!! E incredibila!

S-a intins la Alex sa-l iubeasca. Asta micu’ al meu s-a intimidat si s-a ascuns in geam. Dar cand a auzit ca vrea sa-l pupe, s-a intors catre ea si s-a intins la ea, au fost atat de dulci! ♥♥♥

(Relu, care se plimba pe afara pana am povestit noi in masina, a fost atat de impresionat de Anais si Alex, cat de dulci au fost, incat a vrut sa-i surprinda cu telefonul. Momentul Kodak trecuse, dar tot sunt scumpici :D.)

Ca sa mentin traditia totusi de a vorbi putin de locurile din Baia Mare si din jur, unde se poate iesi cu piticii, voi spune cateva fraze si despre Cavnic. Stiti ca am zis ca la Suior e foarte fain sus la Cota 1000. Urmeaza sa povestesc si despre Mogosa, unde am fost la plimbare in 1 si 2 ianuarie, e superb. Ei bine, la Cavnic, poate ca e fain daca esti schior, nu stiu. Dar daca nu esti, mie personal mi-a crescut tensiunea cu gasirea unui loc de parcare intre miile de masini parcate pe marginea soselei pe kilometri intregi. Emotii mari ca ne vom zgaria masina de celelalte. Aglomeratie multa si in afara de schiat nu prea am vazut sa se faca ceva interesant.

DAR recunosc ca e prima data cand merg la Cavnic si poate nu am stiut unde sa caut atractii pentru ne-schiori. La Mogosa merg de cand eram mica, asa ca ma descurc pe acolo. Si nici nu am avut timp sa ma plimb, pentru ca am stat mai mult in masina cu Ina si apoi am tot mers cu ei la hotel, la Danesti.

La Danesti la hotel venit si Mara (Diana), colega si prietena mea, cu sotul ei si cu Iza. Iza, ca de obicei, super tupeista si plina de energie (motiv pentru care lui Alex in general ii e teama de ea :)) ). Anais dormea angelic in bratele Inei, fara s-o intereseze galagia din jur. Doar era la mama ei in brate, nu? Unde s-ar fi simtit mai in siguranta?

Am comandat mancare si Alex a zis foarte hotarat ca vrea mamaliga si a mai repetat de multe, multe ori, pentru ca mamaliga lui tot intarzia :)). A si mancat bine de tot, desi dupa cate am inteles de la cei de la masa, mancarea la hotelul asta nu e tare buna :D. Si nu stiu daca lumea ma crede cand ma plang ca juniorul meu nu e mancacios, pentru ca la restaurante se pare ca i se face pofta :)).

Dupa mancare, s-a jucat cu Iza! Mare, mare mirare! Iza, cum e obisnuita sa se joace cu copii mai mari, credea ca il poate trage si impinge dupa ea in fuga, cum vrea. La inceput am stat pe langa ei, si eu, si Mara, sa-i prindem in cazul unei dezechilibrari. Dar apoi, desi se speria cand era tras si impins si ciupit si strans in brate, Alex al meu a inceput sa ne impinga la o parte, sa-l lasam in pace, si sa fuga razand in hohote prin tot restaurantul cu Iza :)). O mare, mare dragoste. De cate ori o prindea cu spatele, mergea timid catre ea s-o mangaie ♥. Cand nu era atenta Iza, el o mangaia pe par. Daca Iza dansa, dansa si el. Fugeau razand in hohote amandoi. Au fost atat de minunati!!! Eu ii tot propuneam Marei sa mi-o dea pe Iza acasa :)))). Ah, si cand au dansat, l-am atentionat pe sotul Marei ca asa vor dansa si la nunta si i-a cam cazut fatza :))). E tatic de fata, era si normal :)))).

Si taticul Izei se distra de copiii astia doi crescuti sanatos, ca la frigiderul de sucuri se uitau fascinati aratand sticlele de apa :))). “Apa! Apa!” :))) fara sa isi dea seama ce or fi celelalte sticle colorate. Doar Iza a zis “rosu” uitandu-se la sticlele de coca-cola :))).

(da, sotii nostri ne pozau amandoi, deci Iza cu Alex fugeau liberi singuri pe holul hotelului :)) )

Am totusi un mare regret pentru ziua de ieri :D. Eu, cum stiam ca mergem la sanius, la zapada, nu l-am imbracat pe pitic elegant. Pe sub salopeta de zapada i-am dat un overall de bumbac, o pijama din aceea intreaga, sa-i fie cald. Asa ca in restaurant sigur ar fi fost mai cool cu niste pantaloni de catifea si un tricou, decat intr-o pijama bej simpla si banala. Si ar fi iesit niste poze mai faine. Bunica lui Alex a fost destul de afectata ca am dus asa copilul la o intalnire asa importanta, mai ales ca s-a lasat cu poze :D.

Dar sa nu credeti ca e fidel baiatul mamei :D. La plecare, cand tot spunea “pa” catre Ina si Anais, s-a intins sa o pupe pe Anais, a prins-o de manute si a pupat-o pe obrajori!!! Un moment sublim, erau atat de inocenti si te induiosa sa-i vezi asa fericiti pe amandoi ca s-au pupat :).

Cand am ajuns acasa, baiatul meu care nu vrea niciodata sa iasa afara, care imi spune zilnic ca nu vrea sa iesim pentru ca ii e frig la nas, care nu suporta zapada, mi-a spus din masina ca el vrea afara la zapada. Asa ca l-am imbracat la loc cu salopeta de zapada si pe intuneric am stat in curte. El de fapt avea un mare stres, sa dam zapada cu lopata, sa nu se culce fara sa curete zapada din curte! Chiar am observat ca asta e singurul mod in care il pot lamuri cateodata sa iesim la aer: ii spun ca avem ceva de lucru sau de rezolvat! Ce sa fac, e baiat :)). Probabil, ca oricarui barbat, i se pare plictisitor sa se plimbe fara nici un scop :)).

In casa, seara, puiul meu mi-a mai facut o surpriza! Pentru prima data in viata lui mi-a spus:

“te iubesc, mama!” ♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥

M-am topit! Mai ales ca prima data n-am inteles ce-a zis (“te ‘besc, mama!”), si mi-a mai repetat de nu stiu cate ori, de fiecare data cu un zambet cuceritor pe fata :).

Apoi, dupa cateva minute, m-a pupat pe obraz, si a zis:

“te-am pupat, mama!”

Alta topire... Alex e tot timpul iubitor si pupacios si dragastos, dar in cuvinte nu prea spunea, ci doar ma imbratisa, ma mangaia, si spunea “mmmmmm” ca atunci cand mananci ceva bun :)).

Peste cateva minute, momentul de topire numarul 3. M-a mangaiat pe piept si apoi a zis:

“mangai tzitzi, mama!” :)).

Sunt sigura ca am uitat sa scriu multe detalii de ieri, si de la intalnirea cu Ina si Anais, si de la distractia cu Iza, si de la vorbele lui minunate de acuma seara! Dar am vrut totusi sa imi notez cate putin, sa stiu ca 21 ianuarie 2012 a fost o zi frumoasa!

Linkuri:
Am ajuns si pe blogul Izei.
Si nu m-am putut rabda sa nu urc toate pozele celor doi mostenitori Kiddy Shop facute de taticul Izei :D (v-am zis, raman cu un regret ca nu l-am imbracat si eu mai cool :D)

P.S. In momentul asta tocmai i-a zis lui Relu "te 'besc, tata! te 'besc tata pentru ca esti frumos!" :))))

Am selectat si eu aici cateva poze facute de taticul Izei (le vedeti pe toate in linkul de mai sus):

Picturi de Katie M. Berggren

2012-01-17T15:30:00.001+02:00

Am uploadat saptamana trecuta pe contul de Facebook al Kiddy Shop-ului niste poze ale unor picturi superbe, de Katie M. Berggren, pe tema maternitatii.

Meli si-a ales un anume tablou de acolo, reprezentativ pentru ea si cei 3 pui ai ei. Mi s-a parut asa fain, li se potriveste atat de bine, incat am inceput sa explorez din nou pozele, in cautarea picturii care ne-ar reprezenta pe noi. Probabil am mai spus-o, nu ma prea pricep la arta, dar aceste tablouri ma emotioneaza profund, si la urma urmei, asta trebuie sa fie scopul artei, indiferent de cat de profesionist e lucrata, sau nu. E prima data cand imi doresc sa am un tablou in casa :D.

Problema in alegerea unui tablou este ca toate mamicile reprezentate sunt foarte feminine (a se citi "cu parul lung" :)) ). De aceea mi se parea ca daca as afirma ca semanam noi cu o anume pictura, e ca si cum m-as crede eu mai frumoasa decat sunt :D. Trecand peste aspectul acesta, si luand in considerare doar pozitii si emotii, avem asa:

Acestea ne reprezinta noptile:

pentru ca mai nou, indiferent daca suge sau nu, adoarme la loc doar dupa ce se baga in mine si ne strangem in brate, si ne mulam perfect unul langa celalalt, intr-o pozitie incredibil de aducatoare de fericire, si pentru mine, cea claustrofoba :D.

Acestea ne reprezinta zilele:

(dar intr-o Boba, nu intr-un wrap tesut)

(pentru ca suntem foarte, foarte pupaciosi, si tzatzofili)

Acestea ne reprezinta primele luni de viata, cand, in picioare sau pe fotoliu, piticul statea doar la mine in brate:

Sau cand papa tzitzi doar plimbat prin camera:

Nu va enervati pe mine ca nu m-am putut hotari la una, chiar mi-a fost greu sa aleg si asa din pozele cu un singur copilas. Daca vreti, puteti sa o considerati o leapsa, inceputa de Meli, si sa va ganditi care pictura v-ar reprezenta cel mai bine.

Ce mai facem noi: litere, abtibilduri, acuarele

2012-01-16T22:57:00.000+02:00

Daca tot a avut atat de mare succes ultima postare mai personala, sa mai scriem deci :D.

De fapt nu am vrut sa treaca nenotata undeva, pentru ajutorarea memoriei mele, prima data cand a recunoscut literele. Zilele trecute a vazut un M si a zis foarte entuziasmat "mama!!!". Apoi mi-a aratat un T si a strigat "tataaaa!!!". Deci se pare ca nu a uitat de asta-vara, cand vreo doua luni a avut mania sa ma tot puna sa-i scriu pe orice foi, pe orice tabla, "MAMA", "TATA", "UNCHIU LALI", "BUNICU", "BUNICA", "LUCKY", "NERO" :)))). M-a surprins totusi, pentru ca de prin octombrie sigur nu m-a mai pus sa-i scriu.

Si am mai vrut sa scriu aici care sunt cele mai noi activitati adaugate zilelor noastre (pe langa puzzle-urile de dinainte, masinutele, creioanele colorate, plastilinele, cititul cartilor ... despre care nu cred ca am scris pe blog, sau sa fi pus macar o poza).

Din 1 ianuarie incoace are o pasiune usor costisitoare :)). De la bunicu' avea o carte cu abtibilduri, cu animale de la ferma, de la Editura Girasol. Eu recunosc ca daca nu ar fi fost din intamplare cartea in casa noastra, nu m-as fi gandit sa ii cumpar asa ceva. De aceea vreau sa va spun de ea, sa va dau idei :)). A fost o mare, mare distractie in seara de 1 ianuarie, impreuna cu Relu, cautau abtibildurile si locurile lor din carte. Si se distrau de fiecare abtibild. Si Alex trebuia sa-i dea pupicuri si daca gasea Relu intai, si daca gasea el (si nu s-a prins ca Relu il "fraiereste" la faza asta :))) ).

Zilele trecute am gasit albumul Cora si cateva pachetele cu abtibilduri, iar a fost foarte entuziasmat. Si putin trist cand s-au terminat si a vazut ca nu e complet albumul (ce sa facem, daca in toamna nu am avut pasiunea asta :)) ).

(da, face ca toate animalele ce le gaseste :D)

Acum am inceput sa-i cumparam mai multe. Si de aceea am spus ca e o pasiune putin costisitoare, pentru ca destul de repede completam cartile si revistele. Dar, daca luam in considerare ca Alex nu cere nici un produs din magazine (dulciuri sau alte lucruri procesate), consideram revistele cu abtibilduri "kinder-ul" lui saptamanal :)))). Si sunt folosite oricum, si dupa completare, ii arata bunicului care e cel mai mare animal, care animal inoata, care se catara, stie tot fara sa-i fi explicat noi.

Zilele astea am inceput sa desenam cu acuarele. Din motive de auto-protectie, am tot amanat, si am ales sa desenam pana acum doar cu creioane colorate :D. Ne jucam frumos cu acuarelele, mai ales eu :)). El se plictiseste destul de repede, si apoi vrea apa curata sa isi curete cu pensulele masinutele din dotare. Imi cere sa-i pun sort, "ca bunica".

Si mi-am dat seama de ce nu vrea Alex sa manance: ca sa nu ii fie ocupata gura, pentru ca vorbeste continuu! :))

Editez ca am uitat totusi ceva. Chiar daca avem paharelele astea de cand era micut, Alex doar acum are pasiunea de a le pune unul in altul si unul peste altul. Si dupa ce termina cele doua turnuri, imi spune "pozaaaaa!" si se aseaza intre ele :)).

Linkuri

2012-01-12T14:56:00.000+02:00

In ultimele luni pe Facebook am dat sute de linkuri dragute, utile, interesante. Din iunie nu cred ca am mai apucat sa le scriu si aici, stiu ca faceam o postare lunara cu “ce am citit”, unde le treceam. Asa ca multe le-am pierdut. Vreau sa reiau traditia de a le scrie si aici, si ca sa nu le pierd, dar si pentru ca multi cititori ai blogului nu imi sunt prieteni pe Facebook.

Linkuri din perioada 24 decembrie - 12 ianuarie (nu integral 12 ianuarie :D)

Alaptare

Analytical Armadillo - The Booby Whisperer: Non Breastfed Babies Are Happier - The News Today

How To Spot Tongue/Lip Ties & Get FREE Expert Advice « The Mommypotamus

http://www.naba-breastfeeding.org/images/Just%20One%20Bottle.pdf

Significantly Reduce Breast Cancer Risk By Breastfeeding More Than Two Years | Boba

Feed with Love and Respect - Attachment Parenting International

Why Our Mothers Shouldn’t Have Listened To Theirs « The Mommypotamus

Analytical Armadillo - The Booby Whisperer: The Breastfeeding Nazi - For Real?

sensul iubirii: vaaai, domnisoara asa mare!

http://www.bcbabyfriendly.ca/whatsinbreastmilkposter.pdf

The Alpha Parent: How to Win Any Breastfeeding Argument

ama: Alaptatul la cerere - o perspectiva transculturala

The Alpha Parent: Timeline of a Breastfed Baby

printre nori: Alăptarea - ce spun altii

How hard is it to just cover up when nursing in public?

Irina Popescu si Ana Maita la Televiziunea Română

Alaptarea - ce spun ei

Altele frumoase, dragute, comice, utile

peaceful parenting: 20 Ways to Bring Goodness Into Your Life

Intalnirea cu toddlerul. 5 reguli de politete sau ce sa nu spui

Five Fun Responses to Critical Parenting Questions | Boba

25 clever ideas to make life easier

The Joy of Quiet

Happy New Year to All The Mamas! - Crappy Pictures

lucruri mărunte: Secretul anului

Madres - periodismohumano

small things: Christmas for the Animals

One Day At A Time: My Personal Journey, thus far.

Alimentatie

Despre alimentele fermentate | Tot mai raw

Mami, vlei să-mi iei nişte E-uri? Te loooooog! - Catavencii

Attachment Parenting, Natural Parenting, Peaceful Parenting, Gentle Parenting, Positive Parenting,...

Teribila varsta de 2 ani

Teacher Tom: If You Really Want A Smart And Happy Kid

Toddlers: To Tame or to Trust - The Natural Child Project

Sa ne dam la o parte din drum

În lumea băieţilozaurilor: Despre copilul (meu) independent

“Blossom’s” Mayim Bialik Wrote the Book on Attachment Parenting (And Some Celeb Moms Who Follow It).

Exerciții de empatie

Sa fie Craciun in fiecare zi

22 Alternatives to Punishment - The Natural Child Project

Natural Parenting Websites and Facebook Communities 2011 | Code Name: Mama

Authentic Parenting: 10 Things Not To Do To An Upset Child and A Couple of Things You Can Do

Lingvistice

Alfie Kohn - Children and altruism

Alfie Kohn on Punishment

Babywearing

Kiddy Shop: Purtarea bebeluşului pe timpul iernii

Poartă-mă!: V-ar placea sa veniti la un curs de babywearing?

One small step for breastfeeding.....: Babywearing and Breastfeeding Triplets!

International Travel: 10 Tips to Traveling With a Baby | Boba

Educatie

Cazul împotriva notelor (I)

j is for jellyfish

Scurt ghid de umilință şcolară

Viitor de aur…

Nastere

Nasterea este alegerea ta (sau nu) | Feminitate

Hey Beyonce: Next Time, Consider Homebirth | Code Name: Mama

De dragoste, de dor ~ Zooziesme

Povestea Irinei, "slujnica" privată a gravidelor panicate - Social

Waterbirth

Sanatate

Many common pills are coated with toxic phthalates

Living with low iron levels. Here are some of my health secrets by Miranda Kerr

The 10 biggest vaccine news stories of 2011

Sun 'stops chickenpox spreading'

Can Prozac Cause Kids to Kill? A Canadian Judge Has Ruled it Can

Sunshine helps prevent skin cancer while sunscreens promote it

Sarcina

Annie Murphy Paul: What we learn before we're born | Video on TED.com

Somn

Hobo Mama - Division of responsability in sleeping

Cosleeping and Biological Imperatives: Why Human Babies Do Not and Should Not Sleep Alone

Cry It Out: The Method That Kills Baby Brain Cells

Dansuri si iubire multa

2012-01-11T00:19:00.003+02:00

Noi de obicei seara avem o muzica de atmosfera, sau ceva lent, sau in perioada sarbatorilor am avut chiar si colinde. Acuma seara piticul nu a reusit sa adoarma la san, asa ca mi-a spus sa-l plimb. Am dansat in doi pana a adormit, pe piesa asta:

Si mi-am dat seama ca ni se potriveste. Am ajuns sa fiu si eu o lady pentru cineva (chiar ma crede frumoasa :)) ), si el e cavalerul meu drag care m-a invitat la dans in aceasta seara. "Whenever you reach for me/ I'll do all that I can", puiule...

Nu stiu daca am scris pe aici de faptul ca i-au trecut tantrumurile din jurul varstei de doi ani in momentul in care a inceput sa vorbeasca. Nu stiu daca am scris aici ca a avut tantrumuri :D. Dar e atat de iubitor si atat de minunat!!! ♥♥♥♥♥

Noaptea cand se trezeste, chiar si cand ajung in pat langa el, se intoarce la mine, se cuibareste la mine in brate, isi pune mana pe dupa gatul meu, ma mangaie, ma pupa pe fata. Si adoarme repede inapoi. Si mie imi trece toata claustrofobia pe care am avut-o vreodata (niciodata nu am suportat sa dorm cu fata inspre cineva, ci doar in afara, nu mai vorbesc sa ma ating de cineva :))), aveam impresia ca ma sufoc). Si ma cutremur de fericire, si inchid ochii si vreau sa memorez clipa, pentru ca e cea mai mare fericire si fizica, sa-mi tin in brate puiul, si emotionala. Si Ii multumesc lui Dumnezeu ca e sanatos si ca putem sa ne imbratisam asa fericiti.

Dimineata ma trezeste si vrea "tzitzi astalalt" (el crede ca inseamna "asta"). Dupa ce suge asa, stand culcati, in loc sa-mi spuna din aceeasi pozitie ca il vrea si pe cel de deasupra, si ridica in picioare si razand imi pune degetul pe sanul nesupt, spunand "si aaaacccuuummaaaa astalalt!" :))).

Desi eu m-as imbraca doar in negru si albastru, are pasiuni si la hainele mele. "Ia bluza rosie, mama!" aud toata dimineata. Daca trebuie sa iesim si ma schimb de bluza rosie de casa, e bai :D. Daca trebuie s-o pun la spalat, iarasi nu e bine :D.

Are grija de mine, cand coboram la parter unde e frig "ia papucii, mama, jos e frig!".

Ma vrea in totalitate chiar si cand se joaca. Stam jos pe covor cu masinutele, si chiar daca ni se lipesc genunchii, atat suntem de aproape, el imi spune "hai, mama, aici langa mine!" ca un pisoi abandonat :)).

Ma intreaba mereu "ce faci, mama?", "de ce razi, mama?". Daca nu inteleg ceva ce spune el, zice, dand din cap dezaprobator, "aiiii, mama asta!"

Vorbeste toata ziua! Continuu. Si foarte corect. Conjuga verbele corect, foloseste corect pronumele, ba chiar m-a surprins prin decembrie cred sa vad ca foloseste genitivul cand trebuie, corect. Si noi, total nepedagogic, ori ne minunam de el cand mai scoate cate o perla, ori izbucnim in ras.

Ii place mult sa-i citesc si stie pe de rost toate carticelele din care citim, dupa aproximativ 3 lecturari. Cand fac pauza la un cuvant, il spune el, chiar daca nu e poezie, sa cred ca l-a ghicit. In rest, toata ziua ne distram cu masinute, cu creioane colorate, cu plastilina, cu lego, ba mai si pacatuim cu iphone si ipad, unde face orice joc, orice puzzle, fara sa ii explic eu. Invata regulile jocurilor singur, chiar daca sunt in engleza, eu nici nu-mi dau seama ce are de facut, si el in cateva secunde e gata cu jocul. Si stie si denumirile englezesti ale animalelor si ale formelor geometrice :)).

Tzitzi este la putere inca, toata ziua, toata noaptea. De vreo 2 luni principala mancare solida pe care o accepta este: paine cu vinete sau paine cu zacusca de vinete. Nu tu oua, nu tu unt, oricat am incercat sa-l tentez. Nu mai vorbesc ce bunatate de mancare de broccoli i-am facut zilele trecute, am savurat-o la maxim :D. El doar prin lapte. In rest, foarte rar, o data pe saptamana poate, gusta ceva nou, dar numai gusta, si apoi nu se mai atinge de acel aliment.

Din septembrie, desi inca era cald afara, nu mai vrea sa iasa din casa. De fiecare data trebuie sa-l lamurim ore intregi, sau sa-l santajam, sau sa-l pacalim. Santajul e un cuvant mare, de fapt pur si simplu cand nu mai pot de aer inchis, eu ies afara la aer, si ii spun asta. Ii las usa deschisa de la casa si eu stau afara, la cativa metri de el. Doar dupa ce se supara, se hotaraste sa vina afara si ma cheama sa-l imbrac. Dar tot bosumflat, ca "e frig afara, mama!". Eu as iesi la aer de dimineata pana seara. As iesi in oras la plimbare zilnic. Dar vad ca nu am cu cine.

Asa ca ne ramane mult timp sa ne maimutarim prin casa. Pentru ca, pentru ceilalti din familie, ori suntem canguri, ori suntem koala, ori suntem maimute. Tot timpul legati unul de celalalt si in casa, tot timpul unul langa altul, sau unul peste altul.

Dar va veni vremea cand Alex va dansa cu altcineva... si atunci va fi o problema... pentru Relu :)) care ii va lua locul de dansator! (Cred ca daca citeste se va hotari sa-mi mai faca un baiat, doar doar se mai prelungeste concediul lui de la dans :)) )

The Versatile Blogger

2012-01-09T14:05:00.000+02:00

Nu ma prea pricep la lepse, dar vad ca m-am descurcat in ultima vreme :D. Ei, dar blog awards imi sunt inca greu de inteles. Primesc o imagine si o dau mai departe, nu? :D

Am primit la final de an de la sakura un blog award:

Intai n-am stiut daca e de bine :D. Ce inseamna "versatile"? "Able to adapt or be adapted to many different functions or activities". Hmmm parca s-a adaptat blogul meu anul trecut unor functii diferite.

Dar spune acolo sakura ca trebuie sa scriu si 7 lucruri despre mine, ceva ce n-am mai spus... De o zi ma gandesc si orice idee am se pare ca am scris-o aici. Sau altundeva pe blog. Sunt sigura ca am mai spus ca:

1. am fost o fumatoare inraita.

2. in primele 3 luni de sarcina m-am ingrasat 15 kilograme.

3. imi place foarte mult sa umblu pe jos (mult si repede).

4. inainte de sarcina imi placeau doar branzeturile dulci (urda dulce), dar de cand am ramas insarcinata si pana in prezent, nu le mai pot suporta decat pe cele sarate sau putin iuti (telemea, feta, mucegaiuri, etc).

5. imi doresc 3 copii, dar nu ma pot urni sa-l fac nici pe al doilea :))

Si gata, ca prea mult m-am gandit si la astea :)). Am ajuns la concluzia ca am scris pe blog prea mult despre mine :)).

Rog sa ia premiul acesta de la mine oricine considera ca are un blog versatil, fara sa nominalizez eu.

Leapsa tablou :)

2012-01-08T14:18:00.000+02:00

La multi ani si un an nou fericit!

Am terminat anul cu o leapsa si acum o tinem tot asa :D. Eu ii pasasem mingea Ralucai, si ea mi-a dat-o inapoi :D.

Dupa cum explica si ea,

"Aș vrea mult să îl transform într-o leapșă, deși nu îmi dau seama câtă lume are chef de bricolaj. La noi, tabloul stă frumos deasupra mesei din bucatărie.

Cum s-a născut el? Am luat un teanc de reviste(aveți cu toții, sunt sigură) și am rupt imagini care mi-au plăcut și care mi s-a părut că reflectă într-un fel viața și preocupările mele, trecutul, prezentul și viitorul meu.Nu am stat deloc să mă gândesc, toată treaba a fost spontana și a durat cam zece minute, un sfert de oră maxim.Le-am lipit apoi pe un A3."

Sunt perfect de acord ca vizualizarea viselor ajuta mult la implinirea lor (law of attraction, the secret,...).

Eu nu am reviste acasa :D. Asa ca am zis ca intru pe pinterest si aleg primele imagini care imi plac, care ma reprezinta sau care mi-ar placea sa ma reprezinte. Ca sa semene totusi cu alesul imaginilor dintr-o revista, nu am facut o cautare dupa ceva, nu am umblat in imaginile mele, ci pe pagina principala a pinterestului am dat vreo 3 page down si am ales de acolo ce mi-a placut. Daca dadeam un search, sigur apareau in imaginea mea si bebelusi la san sau purtati :)) si mult mai multa apa si soare :)). Am facut treaba asta ieri, la fel si colajul.

Ce a iesit:

Va provoc, ori in forma clasica, scrapbook din reviste, ori in forma digitala :D, sa va jucati putin cu imaginile, Nela, Dana, Maria si oricine mai doreste :).

2012

2011-12-30T23:35:00.000+02:00

Ce imi doresc si ce imi propun in 2012:

Cecilia m-a provocat la ultima leapsa din acest an. Si Nela iar a scris tare frumos pe tema asta.

In general nu imi place sa-mi propun nimic, sau sa-mi pun dorinte pentru anul ce vine. Pentru ca nu ma tin de planuri, fac altceva (care, culmea, ma fac sa ma simt mai implinita decat planurile initiale, dar abia pe parcurs imi dau seama de asta). Si simt ca daca as avea o lista pe care s-o revizuiesc apoi, la final de 2012, si as vedea ca nu am realizat ce mi-am propus, sau nu mi s-au indeplinit dorintele, m-as simti prost (desi, cum am zis mai sus, de cele mai multe ori fac ce ma face fericita, nu ce era in plan). Pe cand, daca nu am liste, ma simt excelent cu ce am reusit sa fac.

Dar ca sa raspund Ceciliei, voi indrazni sa scriu ce gandesc, cu acest risc.

Pe anul 2011 am un regret. Acela ca nu am reusit sa merg cu mami cu tot sa stam macar o luna la Napradea. Chiar eram trista asta-vara, cand credeam ca in octombrie ma voi intoarce la serviciu, ca nu am profitat de ultima vara sa mergem sa stam la tara muuuuuult si bine. Au tot intervenit alte planuri, ba era foarte frig, ba cand era cald eram ori noi, ori ei in concediu departe, ba avea mami de pus conserve pe toamna, etc. Asa ca in 2012 imi propun sa stau mai mult la Napradea! (mai ales ca nu stiu ce ma asteapta mai departe, cu serviciul...)

Am observat pe final de 2011 ca am inceput sa am activitati placute, creative, distractive, cu Alex. Plastilina, creioane de colorat, cantat, dansat, fotbal, lego duplo, joaca in natura, munci agricole,... Sper sa am timp sa fac cat mai multe impreuna cu el si anul viitor. Chiar mi-as dori, daca pot financiar sa mai raman acasa, sa il dau la gradinita numai daca isi doreste el. Altfel, sa facem macar grupa mica homeschooling/unschooling. Pana acum credeam ca e greu, nu ma vedeam in stare. Dar in 2011 mi-am descoperit alaturi de el, si chiar deodata cu el, latura asta creativa pe care nu credeam ca o am. Asa ca pentru grupa mica zau ca ma vad in stare.

Imi doresc sa lucrez mai mult afara, in gradina. Si ca s-o ajut pe mami, saraca, si ca sa simt eu mai bine de unde vine mancarea, si ca sa ma simt mai linistita, mai apropiata de natura decat de tehnologie. Imi doresc sa lucrez mai mult impreuna cu mami si la bucatarie, tot ca sa fiu mai constienta cum se pun conservele de toamna, si ca sa-l invat pe Alex si sa ne distram impreuna.

Deci imi doresc sa stau mai mult in natura decat la calculatoare :D.

Apropo de ce am scris mai sus, mi-e si teama sa scriu aceasta dorinta a mea. Mi-as dori sa mearga Kiddy Shop atat de bine incat sa nu ma mai intorc la serviciu cand mi se termina concediul fara plata pe care mi l-am luat in octombrie. Si asta nu numai pentru ca as vrea sa fiu mai mult timp aproape de Alex, ci si pentru ca e prima data cand fac ceva cu atata pasiune si placere. Si mi s-ar parea minunat sa ajung sa pot trai din ceva ce fac cu atata drag.

Imi doresc sa imi fac ordine in toate lucrurile, am atatea in cutii si aici, si in garaj, si la tara, puse deoparte, fara sa le sortez sa le dau, in ultimii doi ani nu am avut timp pentru asta. Imi doresc sa donez mai mult, sa ajut mai mult si sa ma implic mai mult in cazuri umanitare, chiar daca vor fi, ca pana acum, situatii apropiate, locale, nu neaparat online.

Imi doresc sa reusesc sa-mi fac ordine in harduri, dvd-uri si computere incat sa am toate fisierele si bookmark-urile organizate in acelasi loc. De pe fiecare fost computer le-am copiat undeva si acolo le-am lasat... Imi doresc sa-mi fac ordine si in cele 10273 mailuri necitite de pe yahoo :)) si in cele cateva zeci de mii de mailuri citite si arhivate in foldere :)).

Imi doresc sa socializez mai mult. Si pentru mine, cu prietenele mele, si pentru Alex, cu alti copii. Sa mergem saptamanal la biblioteca din Baia Mare, care e absolut superba, si care are atat de multe activitati si pentru copii, si pentru oameni mari, inclusiv o ludoteca, un loc de joaca frumos pentru copii. Si imi doresc sa iesim mai mult, noi familia, din oras, in weekenduri. Sa calatorim mai des. Stiu ca pentru toate acestea eu trebuie sa ma schimb, pentru ca eu eram cea reticenta la schimbari de orice fel (de planuri, de decor, :D...).

Sa avem si sa aveti un 2012 jucaus, vesel, plin de iubire, in familie, cu prieteni dragi, in natura, sanatosi si fericiti! La multi ani!

2011

2011-12-30T01:52:00.000+02:00

Nela m-a emotionat mult cu postarea ei despre realizarile anului 2011. Chiar daca nu am cu ce ma lauda, mi-am dat seama, incercand sa-mi amintesc intamplarile din 2011, ca ma ajuta mult sa vad pentru ce sunt recunoscatoare. Mi-am dat seama ca am avut un an minunat, si daca nu fac retrospectiva asta, nu constientizez.

Ce inseamna 2011 pentru mine?

Uitandu-ma prin blog, am vazut ca am terminat 2010 si am inceput anul 2011 cu problemele de sanatate ale tatalui meu. Urmate de operatii. Ii multumesc lui Dumnezeu, acum totul e bine, mai ales avand in vedere prin ce a trecut luna aceasta.

In februarie eu am implinit 30 de ani in ziua in care bunica mea a implinit 90 de ani. M-am focusat pe frumoasa aniversare a bunicii mele ca sa nu imi dau seama ca am schimbat prefixul :)).

Anul acesta au nascut 3 din cele 4 cele mai dragi prietene ale mele din viata reala :D (sper ca nu gresesc tare :)) si nu uit pe cineva important :D, a patra a nascut in 2009 cu mine :D). Au mai nascut si alte fete dragi si m-am bucurat mult la fiecare. Dar recunosc ca emotiile cele mai mari le-am avut acolo unde am trait din plin, la cele 3 prietene: Ioana, Anca si Anca. (Ultimele doua Anca imi sunt si finutze) Asa ca am fost nasi la doua Botezuri anul acesta. Am poze doar de la cel din august :D.

In 20 mai am deschis Kiddy Shop. Care e marea mea realizare, e prima data cand lucrez cu atata daruire si dragoste si imi place atat de mult!

In iunie tatal meu a implinit 60 de ani.

In iulie am fost la nunta baiatului nasilor nostri de la Timisoara si ne-am pozat cu Tandarica :D.

Tot in iulie am fost in minunata excursie in Grecia, la acelasi hotel care ne-a fermecat in 2008.

Notabil in aceasta excursie e ca a invatat sa adoarma la san, neplimbat. Se pare ca la fiecare excursie in Grecia invata ceva important, la cea de anul trecut a invatat sa suga oriunde, fara sa fie nevoie sa-l plimb si sa-l adorm intai :D. De-abia acum realizez parca, incet incet, ca am scapat de plimbatul ala non-stop. Si acum imi mai spune cateodata "p(l)imba-ma, mama", dar e vorba de 2 minute si foarte rar, nu un supt de o jumatate de ora, uneori si mai mult...

In decembrie am avut parte de o experienta trista si pe care n-o vom uita curand. Inca nu ne vine sa credem.

Tot in decembrie, Andreea de la Bebster a fost atat de draguta incat mi-a spus sa scriu un articol despre cosleeping. Asa ca am inceput cu ei o colaborare ce se arata a fi frumoasa :).

Ce inseamna 2011 pentru blog?

Am inceput, spre supararea mamei mele, sa nu ma scriu pe blog atat de personal, ci sa merg mai mult inspre informare. Am facut asta pentru ca:

- tot mai multe gravide si mamici prietene ma intrebau cate ceva, si nu doream sa ma repet in mailuri

- am inceput sa am dusmani virtuali, asa ca tenta personala a blogului ma facea mai vulnerabila

- daca scriu pe o tema in mod obiectiv, fara sa dau exemple de la mine, sau contraexemple de la altii, daca traduc un articol consacrat, e un risc mai mic sa isc scandaluri. Nu imi plac certurile si nu le consider constructive, pentru ca cei care ataca sigur nu-si vor schimba parerea daca iti pierzi timpul explicandu-le. Cei care asteptau de fapt un imbold sau o confirmare invata suficiente din articole.

- consider ca in limba romana sunt foarte putine articole despre cum sa-ti cresti copilul cu dragoste, si foarte multe cum sa-l cresti spartan. Asa ca eu cred ca merita si tabara parintilor care vor sa-si creasca puii cu dragoste niste articole care sa le confirme trairile si instinctele.

Ce inseamna 2011 din punct de vedere al relatiilor mele cu oamenii?

De cand am deschis Kiddy Shop, relatia mea cu partenera mea de afaceri, Diana, a ajuns la inaltimi nebanuite :D. Eu ma temeam ca vom incepe sa ne certam. In schimb, ne intelegem mai bine decat oricand. Ea era oricum una din cele 2 cele mai apropiate prietene ale mele. Dar acum, cand vad cat de bine ne intelegem in afacerea asta, recunosc ca sunt surprinsa foarte placut.

Ea e foarte harnica, si lucreaza din greu, fara sa se intrebe vreodata daca nu cumva munceste mai mult decat mine. Si face totul din umbra. Imi rabda toate panicile si toate stresurile si face si pe psiholoaga cu mine :D. E ingrijorata mereu sa nu ma stresez :)), tot timpul se teme ca nu cumva de la un stres legat de firma sa nu mai am laptic pentru Alex :D. Este incredibil de buna la suflet si de intelegatoare. Di, iti multumesc ca ma rabzi, si sper sa ne pensionam impreuna si sa bem cafele si sa mananc eu din torturile tale raw :)). Mai stii, poate ne si incuscrim :D. Ii multumesc mult si lui Tomi ca te accepta asa cum esti, adica dedicata total muncii, pe toate planurile. Si ca nu se enerveaza pe mine :D. Mai ales cand pe la 1-2 noaptea, dupa ce povestim de business pe messenger, mai stam la povesti si pe teme personale :)).

Tot la relatiile cu oamenii intra si relatia cu Alex :D. Care s-a imbunatatit incredibil de mult :D. Oricum era ea buna, dar acum ne iubim mai mult decat oricand. Si ne intelegem foarte bine. A avut o perioada scurta de tantrumuri, chiar inainte sa isi dea drumul la vorbit. Dar am observat ca de cand imi ascult instinctul (si copilul) si nu mai plec urechea la stupiditatile celor din jur, suntem foarte fericiti.

Din punct de vedere virtual, am gasit niste mamici incredibile, care m-au sustinut de multe ori cum nu mi-as fi imaginat ca se poate intampla intre oameni care nu se cunosc personal. Ma simt linistita, inteleasa, simt ca am locul meu.

In plus, am fost martora la gesturi altruiste minunate, si m-am simtit mandra ca am ajuns sa cunosc astfel de oameni. Si aici nu ma refer numai la prietenele mamici, ci chiar si la cateva mamici din campania de testare Boba. Love is everywhere, sa stiti!

Am ajuns sa fiu prietena buna cu Diana. Ceea ce e undeva intre vis si realitate, e un motiv de mandrie, e un mare castig pentru mine ca mama. M-a linistit si m-a distrat de atatea ori! Ca sa nu mai zic cat de frumos vorbeste despre mine (1, 2). Nici nu as fi visat asa ceva. O admiram si o admir atat de mult, incat chiar si doar aceste doua postari ale ei daca le-as fi zarit eu din 2010, le-as fi considerat cele mai mari realizari ale anului 2011!

Am ajuns sa fiu prietena buna cu Alexandra. Si sa ne distram, sa facem glume pe tema "vegetarian <-> WAP", sa ii cer sfaturi legate de sanatate, sa ne impartasim tot ce gasim interesant pe teme de crestere a copilului. Cine ar fi crezut ca voi ajunge sa ma imprietenesc asa de bine cu lady "lotiuni de corp solide", asa cum o stiam eu? Chiar si acum imi aduc aminte cum am intrat in vorba. Pe un grup de mamici de pe facebook, o mamica draga mie a dat linkul de pe blogul meu cu sursele de fier. Si Alexandra a sarit ca sursele vegetale de fier nu sunt cele mai bune optiuni. Iar eu am raspuns ca sunt de acord, dar ca am specificat in articol ca acelea erau cele mai bune combinatii pentru vegetarieni. Ei si de aici, vazandu-ne noi una pe cealalta cat de bine informate suntem :)), ne-am imprietenit. Si ce ma bucur cand mai vad pe cineva asa pasionat ca mine in tot ce tine de sanatate si cresterea copilului!

Am avut numai de castigat anul acesta din prietenia cu MoniQ, pe care o admir enorm si cand o vad cat de inteligent scrie, nu stiu cum sa-i multumesc ca vorbeste cu mine :)). Este o femeie si o mama deosebita, si am avut numai de invatat de la ea.

Simona m-a sustinut cum nu mi-as fi imaginat, si ne-am apropiat atat de repede incat am fost surprinse amandoua.

Mi-e teama sa nu uit pe cineva cu impact major asupra vietii mele in 2011 si sa supar pe cineva. Imi cer anticipat scuze. E ora 1:34 noaptea :D. Dar nu pot sa nu o amintesc pe cea care scrie atat de frumos despre toate trairile unei mame, si care m-a ajutat mult sa imi pun ordine in sentimente si in ganduri. Si, cu riscul sa intru intr-o sectiune unde sigur uit pe cineva, trebuie sa amintesc ca am avut multe de invatat si de la Nela anul acesta.

Vad ca nu am scris pe blog, dar in toamna aceasta le-am intalnit personal pe Rox si pe Ralu', care sunt incredibile si m-au facut sa ma simt minunat!

V-am zis ca sunt sigura ca uit ceva / pe cineva important? :D Ma mai gandesc pana la Revelion :).

Va multumesc mult pentru anul acesta incredibil!

Edit: da, am uitat de colaborarea din august pentru qbebe.

Bucket list-ul meu

2011-12-29T00:40:00.001+02:00

Nu e frumos sa raman datoare asa pe sarbatori. Nela m-a provocat cu o leapsa. Bucket list asta e o lista cu dorinte pe care le vrei indeplinite inainte sa mori :D.

Mie mi-e teama sa imi pun dorinte concrete, altele decat sa traim sanatosi, pentru ca de cateva ori am observat, la mine sau la altii, ca nu e tot timpul roz cand ti se indeplineste o dorinta. Cineva isi doreste sa treaca printr-o experienta inaltatoare care sa-i aduca mai aproape de Dumnezeu, si au parte de un accident tragic, eventual sunt singurii supravietuitori. Si chiar vorbesc despre o tipa a carei emisiune am ascultat-o si care a ajuns astfel mai aproape de Dumnezeu, e foarte credincioasa acum. Dar cu ce pret? Sau sunt care si-au dorit sa ajunga in tari straine, si ajung acolo si nu le e mai bine ca acasa. Eu chiar cred ca dorintele, o data verbalizate, se vor indeplini, si mai cred si ca trebuie sa avem grija ce ne dorim...

Nela s-a inspirat si de aici, asa ca dupa ce mi-am scris mental dorintele proprii, m-am uitat si acolo. M-au facut sa zambesc "phrases to say before you die" :D.

Dar sa incepem:

1. sa calatoresc cel putin 1 an in SUA. Sau 1 an doar in New York (sa-mi iau pranzul pe o patura in Central Park), si inca un an pentru restul tarii :D. Aici nu are rost sa irosesc inca vreo 50 de puncte cu ce imi doresc sa vad sau sa fac in state :D.

(la cat sunt de indragostita din filme de Central Park, pun poze doar de acolo :D)

2. sa inot in ocean e ceva implicit in mai multe din punctele astea :D

3. sa imi petrec Craciunul si Anul Nou la New York

4. sa stau cel putin 6 luni in Australia si Noua Zeelanda.

5. sa ma scufund in niste peisaje acvatice de vis. Ore intregi, zile intregi, nu doar asa turistic, 15 minute.

6. sa inot cu delfinii

7. sa mai fiu insarcinata. cel putin o data :))

8. sa invat sa patinez si pe role si pe gheata

9. sa merg cel putin intr-o croaziera

10. sa merg intr-un spa din acela de detoxifiere fizica si emotionala :D

11. sa invat sa meditez si sa fac yoga

12. daca tot mi-e teama sa imi pun dorinta de mai jos, de la *, atunci macar sa ajung ca iarna sa mi-o petrec in casuta mea dintr-o tara mai calda... :D

13. sa petrec vreo luna pe o insula pustie doar cu familia mea apropiata (voit! nu Doamne fereste altfel... deci sa fie totul in siguranta. Eu va zic ca mi-e teama de pus dorinte, ca orice se poate interpreta de catre "soarta" altfel si sa ajungi sa iti dai peste gura ce ti-ai dorit. Nu de alta, dar stiti ca se implineste, da? :D)

14. sa mai vizitez o data Israelul. Nu in grup turistic, ci eu de capul meu, cel putin o luna.

15. hai si doua saptamani la Paris :d.

16. sa scriu o carte (si sa fie buna :)) )

17. sa particip o data la concertul de Anul Nou de la Viena. Nu sunt eu destul de inteligenta pentru a cunoaste muzica clasica, dar acest concert ma face sa ma simt minunat.

18. sa zbor cu un balon. Asta era aproape realizabil anul acesta, au fost niste baloane la Baia Mare pe aeroport, dar uite ca atunci nu imi doream :)))

19. sa sar cu parasuta, dar nu vreau neaparat sa invat asta, deci accept si sa sar cu cineva, cu un instructor.

20. sa zbor cu elicopterul.

21. sa nasc natural acasa.

22. sa particip la o nastere acasa.

23. sa vad o aurora boreala.

24. oricat ma feresc sa mai scriu despre vizite in tari straine, pana la urma cred ca mi-ar placea sa le vad macar pe cele mai reprezentative de pe fiecare continent. Dar ma refer la natura, la piesaje diferite, clima distincta a fiecareia, oamenii, obiceiurile, si nu monumente si muzee.

25. sa imi descopar si eu o preocupare manuala (cusut, tricotat, sculptat, modelat, pictat, ...) care sa ma relaxeze si cu care sa creez ceva frumos.

26. sa ajung sa pot sa traiesc viata alaturi de familia mea fara stresul unui salar, fara stresul pensiei, sa avem bani suficienti din ceva ce as face cu placere.

27. cat lucrez sa lucrez de acasa

28. sa pun la punct cele 4 suluri de arbore genealogic pe care le-am scris in urma cu vreo 20 de ani cu bunica mea.

29. sa pot sa ma despart de lucruri si sa donez tot ce nu folosesc, sa fac o curatenie generala peste tot (casa, garaj, cutii, ...)

30. sa ajung sa consum 99% alimente pe care sa le produc in mini-ferma proprie.

31. sa inot noaptea, eventual goala :D.

32. sa am un tavan de sticla sa pot sa vad stelele din pat. DAR, sa fie cumva sigur si in caz de furtuni, ca la Napradea am un geam in acoperis, in camera mea din mansarda, si atunci cand sunt furtuni e un cosmar :D.

33. sa ma hipnotizeze cineva... hmm aici inca am dubii daca as avea incredere.

34. sa scap pentru totdeauna de acnee.

35. sa fiu slaba si fit si sa nu ma mai stresez cu silueta :D.

36. sa imi organizez toate fisierele si toate pozele si toate linkurile salvate. Sa le am toate in acelasi loc, si cele de pe vechile computere.

37. sa reusesc sa scriu pe bloguri sau in alte parti tot ce am in plan si in cap sa scriu de multa vreme.

38. sa nu mai am nimic stresant in to-do-list.

39. sa reusesc sa fac ordine si in conturile de mail :D.

40. sa fiu sanatoasa in sensul sa reusesc sa imi vindec bolile cronice actuale doar cu metode naturiste, homeopate si stil de viata sanatos.

* as fi vrut sa scriu si o dorinta ascunsa, aceea de a locui intr-o tara calda, intr-o casuta, langa mare. Dar inca nu stiu sigur daca vreau cu adevarat, nu ma vad in stare sa ma rup de locurile de bastina. As suferi cu gandul la satul bunicilor mei. In plus, mi-e teama ca de obicei ce iti doresti se indeplineste, si nu tot timpul e cum vrem noi. Se intampla cand pentru a ajunge undeva treci prin niste tragedii, si prefer locul calduros decat sa am parte de multa durere inainte de un mare vis. Vis care, o data implinit, nu tot timpul e la fel de frumos cum parea de la departare.

** alta dorinta ascunsa de care mi-e teama totusi, daca as ajunge pana acolo, e sa zbor in spatiu :D.

*** din moment ce nu vreau sa port aparat dentar, mi-e teama sa imi doresc dinti drepti, pentru ca asta ar insemna ca nu vor mai fi ai mei :))).

Am vazut ca Nela a nominalizat deja cateva mamici cunoscute si de mine, asa ca dau leapsa mai departe catre... Andra, Maria, Raluca, Raluca, sakura, Adriana si mi se pare o leapsa faina si pentru Simona.

So this is Christmas

2011-12-25T16:50:00.000+02:00

Alex ne "obliga" sa fim veseli de Craciun, sa ne jucam, sa ne imbratisam, sa ne pupam. Asa ca avem si cateva poze de aseara, dupa ce am venit de la Zalau, si alte cateva de azi, de la descoperirea cadourilor de sub brad.

Va dorim si voua, tuturor, sarbatori fericite, pline de magie si bucurie, impreuna cu cei dragi voua!

Dintre zecile de jucarii primite, preferata e camionul Lego Duplo. Incarca in el toate jucariile lui mici, imi povesteste cum muncitorul merge la lucru, si apoi merge acasa, sau cum impinge alte masini de prin casa.

Ma uitam sa vad ce poze am facut anul trecut, pentru ca stiam ca nici anul trecut nu aveam chef de pregatiri si de sarbatori, pentru ca tatal meu era internat in spital, cu probleme destul de grave. Si citind mi-am amintit si de sarbatorile de acu doi ani, cu Alex plangand continuu si vomand in jet de zeci de ori pe zi... Si de sarbatorile de iarna 2008/2009 nici nu vreau sa-mi amintesc... Interesant e ca eu eram omul care in momentul in care incepea Postul Craciunului si puteam colinda, si puteam sa ma gandesc la magia sarbatorilor, eram intr-o veselie continua. Eram cel mai mare fan al sarbatorilor de iarna. Dar acum... cred ca ma voi hotari sa le scoatem din program, sau sa ne rugam la fiecare final de an sa intram sanatosi in urmatorul.

Dar, ca sa incheiem mai vesel in prima zi de Craciun, fac o urare de La multi ani, pentru mine si Relu, azi (mai la noapte, pentru ca eram la disco) se implinesc 11 ani de cand suntem impreuna.

Looks like a cold, cold winter
Plenty of ice & snow
But we'll keep the love light in our hearts aglow

Looks like a long, long winter
Baby what do we care
As long as we have this love of ours to share

It's gonna be cold outside
It's gonna be warm inside
So we'll cuddle up by a cozy fire side by side

Looks like a cold, cold winter
Summer is far away
Until then I'll love you more & more each day

Gonna keep you warm until winter goes away

De ce nu recomand Clinica Medicala 3 din Cluj-Napoca

2011-12-23T01:25:00.001+02:00

(care e, cred, cea mai renumita in interne de acolo)

...pentru ca “altfel”, unchiul meu ar fi fost printre noi...

(25.04.2011 - de Paste)

...pentru ca “altfel” am fi sarbatorit maine, in 24 decembrie, Craciunul, in loc sa mergem la inmormantare.

...pentru ca “altfel” tatal meu ar mai fi avut un frate.

...pentru ca “altfel”, verisorul meu nu ar fi trebuit sa isi incheie calatoria vietii lui prin Asia ca sa vina sa-si ingroape tatal pe care il lasase sanatos si in putere.

Dar mai ales

...pentru ca a mers pe picioarele lui, glumind, la prima operatie, de ceva polipi renali, daca bine am inteles. Nimic urgent, nimic grav. Un om puternic, care, desi avea diabet de multi ani, era un om sanatos.

...pentru ca doctorii au vazut la acea operatie ca exista “ceva” dupa intestin, si i-au spus ca trebuie sa se opereze si sa scoata “tumoarea” afara, pentru ca ii va apasa pe intestin. In timp. Nu, nu era ceva urgent, dar au vrut sa-l opereze la cateva zile de la prima operatie. A doua anestezie generala, la un pacient cu diabet si deci cu probleme de coagulare si de inima.

...pentru ca banuiesc ca medicul a vrut sa-l opereze rapid pentru ca pleca in concediu in ziua urmatoare... intr-o situatie cand chiar si o saptamana i-ar fi permis organismului sa se refaca dupa prima operatie. Ambele neurgente de altfel.

...pentru ca i-au dat de inteles ca in acea zona nu exista decat tumori maligne, si sa se astepte deci la ce e mai rau.

...pentru ca, desi au banuit ca e maligna, au facut ei operatia, in loc sa-l trimita la oncologie, unde ar fi fost oameni mai priceputi la extragerea tumorii, si unde au tot trimis de fapt tesut pentru biopsie.

...pentru ca fiind vorba de un conferentiar de la renumita "medicala 3", aveau incredere orbeste in el.

...pentru ca stiau ca aceasta operatie este foarte grea, au cerut cantitati enorme de sange pentru ea, dar i-au dat de inteles ca e musai sa o faca. Atunci.

...pentru ca dupa aceasta operatie nu si-a revenit de tot. Se simtea rau tot timpul, si cu dureri mari, si organismul nu se refacea. Oare pentru ca i-au spus ca dupa tot chinul asta, sigur e cancer?

...pentru ca a urmat a treia operatie dupa cateva zile, tot cu anestezie generala, in care i-au scos ceva tampoane ce i le lasasera sa opreasca hemoragia.

...pentru ca avea deci in numai o saptamana si cateva zile, o operatie laparoscopica, una mare pe sub burta si una care nu au inchis-o deloc la osul sacru, cu tot cu taiatul osului.

...pentru ca doctorul spunea ca el crede ca nu isi revine din cauza ca nu are suport moral, dar nu se uita in ograda proprie. Matusa mea era distrusa de comportamentul asistentelor, a trebuit unchiul meu sa ii ia apararea de multe ori. Tatal meu, om de cultura, cand a fost in vizita acolo, a indraznit sa o intrebe pe o asistenta de pe hol unde e ceva anume. Ca sa fie repezit ca ultimul cersetor, si intrebat daca nu stie sa citeasca. Si vorbim acum de asistente carora li s-a dat mai mult decat ar fi visat... Asistente care jigneau un om care oricum era la pamant din punct de vedere moral, pentru ca de la un barbat puternic ajunsese in cateva zile un neputincios, cazut la pat si cu scutece de adult.

...pentru ca dupa ce s-au implinit doua saptamani de spitalizare, l-au trimis din Cluj acasa in Zalau, cu masina personala, nu cu ambulanta, chiar daca el se simtea rau si nu era refacut, si nu i se drena bine operatia.

...pentru ca drumul i-a facut si mai rau si dupa doua zile (nu mai retin exact, poate numai o zi) i s-a desfacut operatia.

...pentru ca l-au dus de urgenta la spitalul din Zalau, unde medicii au constatat ca nu trebuia sa il trimita acasa de la Cluj, pentru ca operatia nu se drena. L-au trimis la Cluj, unde s-a ajuns la concluzia ca drumul i-a facut mult rau, intr-adevar. Si l-au bagat in operatie.

...pentru ca, deci, in decurs de doua saptamani, el intra in a patra operatie majora, cu anestezie generala. Asta a fost luni.

...pentru ca nu s-a mai trezit dupa operatie, a intrat in coma...

...pentru ca luni, in timp ce era operat, au venit rezultatele biopsiei, si se pare ca nu era vorba de o tumoare, ci un fibrom inofensiv... Si el n-a mai apucat sa afle. El a trait cu ideea ca de 2 saptamani trece prin chinuri infioratoare, dureri de nedescris, jigniri rusinoase, neputinta ... ca apoi sa se lupte cu cancerul. E normal ca nu a mai avut puterea...

...pentru ca marti, sub aparate, a facut un stop cardiac, care nu a fost sesizat de personalul medical de acolo. Doar cand le-a spus matusa mea, care era in vizita (la terapie intensiva, mai putin de 2 ore pe zi i se permitea), aratandu-le aparatele, s-au panicat.

...pentru ca marti seara am povestit cu parintii mei sa mearga la Cluj sa-i spuna ca nu are cancer, chiar daca doctorii sustineau ca nu aude...

...pentru ca tati credea ca merge sa-si incurajeze fratele sa iasa din coma.

...pentru ca la 13:30 cand au mers la spital, cu o jumatate de ora inainte de ora de vizita, nimeni nu a vrut sa le spuna care e starea lui.

...pentru ca la 14:30, cand au vrut sa intre, parintii mei si matusa mea, i-au oprit. Si atunci a fost clar...

...pentru ca apoi au chemat-o pe matusa mea inauntru, spunandu-i ca de o jumatate de ora il resusciteaza, si doar acum il pot declara mort.

...pentru ca sunt sigura ca ar fi vrut sa aiba pe cineva alaturi cand moare, nu o echipa de doctori si asistente care...

...pentru ca mai mult ca sigur autopsia va spune ca i-a cedat inima, dar nu va spune DE CE i-a cedat inima...

Voi scrie intr-un document mai multe despre el, ca sa ma descarc eu, ca sa-l cunoasca si Alex. Nu stiu inca daca il voi publica. Dar trebuie sa scriu, pana nu uit. Ieri inca nu-mi venea sa cred ca nu mai e. In fiecare seara din aceasta toamna si iarna m-am gandit la el, pentru ca in fiecare seara am mancat cu Alex cate un mar red delicious de pe merii lui. Stia ca e soiul meu preferat, imi aducea in fiecare toamna, si in acest an a fost prima data cand nu i-a stropit, nu i-a tratat, ca sa ii dau si lui Alex.

De ce am scris postarea asta, acum inainte de Craciun? Nu ca sa intristez lumea. Nu ca sa atrag mesaje de simpatie (desi am fost surprinsa placut pe Facebook). Ci ca sa ma descarc putin. Si ca sa se afle. Sa se afle ca medicii nu iau tot timpul cele mai bune decizii pentru noi. Voit sau nevoit.

Duminica trecuta la Cota 1000

2011-12-18T00:57:00.000+02:00

Duminica trecuta am fost la zapada. Si cum nu am avut timp sa scriu despre asta, uite ca a trecut o saptamana si eu tot uit ce voiam sa spun.

Relu era cam satul de stat in casa, asa ca ne-a propus sa iesim. La amiaza. Alex de obicei adoarme dupa 1, deci intr-adevar daca stam dupa somnul lui, dimineata nu apucam nimic, si dupa ce se trezeste (desi doarme putin) e noapte, ca doar zilele sunt scurte. Mai era si complicatia ca eu nu apucasem sa mananc de pranz, dar mi l-am pus rapid la cutiute :D.

Decat sa stam toata ziua in casa, am fost de acord. Relu vazuse pe net ca la Cavnic este zapada, dar parca nu ne placea ideea. E mai departe, e aglomerat si cu masini, si cu schiori. Asa ca el a hotarat sa mergem la Şuior. Mai ales ca el fusese sus la Cota 1000 acu vreo 2 ani, cand s-a deschis, dar eu nu am fost niciodata.

Pe drum, pe masina, asa cum am crezut, Alex a adormit. Ma asteptam la asta, asa ca de la inceput l-am pus in Boba, sa pot iesi cu el din masina cand ajungem la destinatie. (Pentru cine nu ne citeste de mai demult, ma explic rapid: stiu pericolul, la noi se pare ca daca alegem scaunul de masina trebuie sa practicam Cry-It-Out si nu vreau. Poate cand va merge cu alte metode de lamurire va fi mai usor. Mai multe despre istoricul nostru cu scaunele de masina, in postarea aceasta de pe la jumatate.)

La Şuior deja am gasit zapada. Am asteptat sa se faca ora fixa, sa porneasca telescaunul. Pana atunci, ne-am plimbat in aerul curat de munte, prin zapada. Puiul dormea in continuare la pieptul meu.

(poate veti observa ca am un cover de la o firma concurenta :D. Mi l-am cumparat anul trecut, cand inca nici nu ma gandeam eu la Kiddy Shop, asa ca am o scuza :D)

Ca sa nu simta diferentele de temperatura, de la masina, la exterior, am procedat astfel:

- in masina l-am tinut imbracat in salopeta de zapada, data direct peste pijama-salopeta-din-aceea-overall, ca sa nu trebuiasca sa-l trezesc sa-l imbrac cand ajungeam la Suior (e doar la 18 kilometri de Baia Mare, deci am ajuns repede)

- in masina nu am pornit caldura, sa nu se incalzeasca si deci sa nu transpire

- cand am iesit cu el din masina am pus peste Boba coverul si eu mi-am luat geaca.

- cand am ajuns sus la Cota 1000 (se trezise pe telescaun), inainte sa dau coverul jos, am intrat in cabana si i-am dat, intre pijamaua overall (singura piesa vestimentara de sub salopeta) si salopeta de zapada, o bluza de polar, pentru ca era frig, si pentru ca el fusese la caldura sub cover.

- cand am coborat dupa 2 ore cu telescaunul se facuse atat de frig incat nu i-am mai dat jos polarul, ci doar am pus coverul peste Boba, in ideea ca nu mai face miscare, si deci sa nu-i fie frig.

Domnul de la telescaun foarte dragut, s-a intors in cabana sa ne aduca cele doua bonuri de la bilete, pe baza carora sus la cabana primesti o apa, o bere, un suc, o cafea, ce vrei. Am avut noroc ca era putina lume, asa ca dinainte sa se porneasca telescaunul, noi ne-am pus in el, sa nu avem emotii.

(S-a trezit piticul, leganat de telescaun. Si chiar daca a adormit in masina si acum era in frig, si nu stia unde este, s-a trezit vesel si linistit. Ce inseamna sa fie tot timpul la pieptul mamei! Ce siguranta ii da!)

Oricum, nu stiu cum urca parintii cu copii asa mici, daca nu au un SSC, in cazul nostru Boba. La gerul si vantul de pe telescaun, nu stiu daca as avea incredere in mainile mele inghetate ca pot tine un copil care se tot misca sa vada in jur. Si care poate aluneca din cauza fashurilor de la salopete. Si cum reusesti fara Boba sa te urci si mai ales sa te cobori repede pe lateralele telescaunului? Sau poate parintii fara Boba nu merg cu copiii sus la Cota 1000 :D.

In schimb asa, cu Boba si cu un cover, a fost superb, singurul lucru la care am fost atenta era sa nu ne impiedicam cu piciorusele lui in barele laterale ale scaunului atunci cand coboram de pe telescaun. Asa ca, cu 5 secunde inainte de a ma da jos, i-am ridicat picioarele si i le-am tinut in maini, sa fie in afara barelor de la scaun.

Sus ne-am jucat cu zapada, ne-am dat cu sania, ne-am plimbat, am mangaiat pisici, am facut poze. Prima ora a trecut prea repede (am mai spus ca telescaunul functioneaza la ore fixe). Asa ca ne-am mai distrat putin, chiar daca se facea deja intuneric.

Si am intrat la caldura, sa ii comandam lui Alex o mamaliga cu branza. Acasa nu a vrut sa manance nimic in ziua aceea, asa ca ne-am bazat ca de la restaurantul nou, de la efortul fizic si aerul tare si rece, va dori sa manance totusi ceva pe langa laptic.

Si chiar asa a fost, a mancat mamaliga. Pe langa laptic :D.

Ca sa facem si o scurta caracterizare a complexului, cabanele par din exterior foarte frumoase, foarte confortabile. Aerul curat, nu ajunge nici o masina acuma iarna acolo. Vara mai poti, daca ai o masina de teren foarte puternica. Lume foarte putina. Pe afara deloc, deci cei care au mai urcat, au mers direct la restaurant. M-a impresionat cladirea principala, cu restaurantul. Tot tot tot e din barne de lemn, inclusiv toaletele, care sunt moderne si foarte curate. Chelnerii foarte prompti si draguti. (Cand am ajuns sus cu telescaunul, am intrat in restaurant doar sa ii mai dau lui Alex polarul, deci l-am dezbracat si l-am imbracat la o masa, ne-am pus acolo toate lucrurile, dar nu ne-au deranjat, si nu s-au enervat, chiar daca au vazut ca nu stam sa comandam nimic, ci iesim afara apoi la zapada). Si, cel mai important pentru noi, in restaurant si in baie si peste tot, fumatul este interzis! Asa ca voi ajunge sa recomand cabana de sus de la Cota 1000 tuturor familiilor cu copii. Si tuturor oamenilor care vor atunci cand mananca ceva sa nu inghita si tone de fum (nici cand eram fumatoare nu puteam sa mananc in fum, deci restaurantele in care se fumeaza mi se par ingrozitoare).

Peste inca o ora am coborat.

Alex a atipit putin in drum spre casa :). A fost o zi tare frumoasa! Multumim, tati de Alex, sa ne mai duci! Chiar daca eu si Alex suntem mai lenesi de felul nostru :D.

Leapsa muzicala

2011-12-15T15:17:00.000+02:00

Vad ca e sezonul lepselor :D. Adriana mi-a trimis una muzicala. Dar la cat de fain a scris ea, cu date, nu stiu cum o sa ma ridic la nivelul ei :D.

Mai ales ca nu e vorba de melodii preferate din toate timpurile :D. Ci, dupa cate am inteles, melodii care sa ma lege de un eveniment. Care sa-mi aminteasca ceva specific.

Imi place mult muzica, s-o cant (desi n-am voce deloc), s-o dansez, ma relaxeaza mai mult decat orice altceva. De fapt am scris despre asta. Si tare mi-e teama ca voi uita ceva melodie importanta din viata mea :D. Daca le-as putea avea undeva pe toate, sa imi ajut memoria...

1. Ce stiu sigur e ca am vrut din tot sufletul melodia aceasta:

la nunta noastra, dar nu la primul dans. Acela am vrut sa fie vals, traditional. Am facut un moment special dupa aducerea tortului, si am dansat impreuna.

2. Tot legat de nunta, am un regret. Am incercat si noi sa mergem la un curs scurt de vals (eu stiam sa dansez, Relu nu). Si domnul de acolo ne-a pus aceasta melodie

si apoi a fost asa dur cu noi :)), incat n-am stiut cum sa iesim de acolo fara sa ne certam. Cumva am asociat melodia cu nervii ce ni i-a provocat. Dar ni s-ar fi potrivit mult mai bine ca vals, decat un vals clasic vienez, tocmai pentru ca noi nu suntem foarte culti in muzica clasica :D. In plus, noi in luna decembrie aniversam anii ce au trecut de cand suntem impreuna (anul acesta implinim 11). Si de atunci, de cate ori o ascult, imi imaginez cum am fi plutit la nunta pe aceasta melodie... Asa ca sigur va fi in playlist la nunta de argint peste 20 de ani :).

3. In concediile noastre, din moment ce nu stim limba posturilor lor de televiziune, alegem posturile muzicale la tv. Si asa ajungem sa ascultam multa muzica r&b, ceea ce nu am fi facut acasa :D.

Asadar concediul din Turcia din 2007 mi-l asociez cu dans neintrerupt, chiar hipnotizat, in camera pe melodia aceasta:

Si nu stiu de ce, dar nu-mi pare rau :D.

4. Nu voi uita niciodata melodia lui Gaga

Pentru ca Alex a avut o perioada de vreo luna cel putin in care adormea doar dansat pe muzica din asta moderna, asa ca stateam doar pe U, Kiss tv si MTV. Si uneori dura mai mult de o jumatate de ora pana aparea Gaga, alteori aveam noroc si venea mai repede. De la primele acorduri... Alex adormea dus!

Nu pot scrie aici preferintele lui muzicale actuale, pentru ca l-as face rau rau de rusine, Gaga era high class pe langa melodii de pe Hora, mai ales cele ale lui Varu’ Sandel...

5. De cate ori ascult Dido, White Flag

imi aduc aminte de niste amici de-ai mei, o idila imposibila, la al carei final el i-a trimis aceasta melodie ei. Abia atunci am fost atenta cu adevarat la text. Si m-am emotionat pentru ca li se potrivea perfect.

Sunt sigura ca daca as fi fost mai odihnita, sau as fi avut mai mult timp, veneam cu amintiri mai importante decat despartirea amicilor mei :)))). Asa cum Ada Milea, Cargo, Phoenix si Pasarea Colibri imi amintesc de studentia in care fumam si cantam si iar fumam si iar cantam.

De exemplu, melodia aceasta

am ascultat-o mult chiar intr-o camera mica, plina de prieteni, intr-o luna de mai....

Dar eu ma bazez mult pe inspiratiile de moment, asa ca... asa ramane lista! :)

Trimit leapsa mai departe, daca vor, catre Cecilia, Onixa, Miha, Meli si Maria.

Leapsa cadourilor

2011-12-14T14:24:00.000+02:00

Am primit o leapsa de la sakura si de atunci ma tot gandesc :D.

Nu voi scrie o lista cu ceea ce-mi doresc din doua motive:

1. Am tot ce-mi doresc. Stiu ca suna pompos, nu e asa. De fapt nu-mi doresc multe lucruri cu adevarat. Daca ma gandesc la un aparat casnic, sau la ceva rasfat femeiesc, in a doua secunda deja ezit, mi se pare ca nu merita banii/efortul/timpul. Iarasi spun ceva pompos, dar parca nimic nu mai are aceeasi valoare de cand il am pe Alex. Nici nu stiu daca mi-am mai cumparat personal ceva in ultimii doi ani, trebuie sa ma gandesc la asta. Ah, cred ca mi-am cumparat ceva haine cu care se poate alapta mai usor :)).

2. Am un sot dornic sa-mi cumpere cadouri. Daca vede ca ma uit "altfel" la o reclama, primesc produsul. Daca spun ca mi-ar placea un weekend la Budapesta, in minutul urmator se uita pe net dupa oferte. Daca i se pare ca ii spun ca am vazut ceva intr-un magazin, peste cateva zile imi gasesc "cadoul". Daca am spus candva ca mi-e dor sa inot, mi-a luat abonament la piscina. Daca intr-o zi m-am enervat pe telefon, a venit cu un iphone 4. Daca m-am enervat ca nu am spatiu pe calculator, ... va imaginati deja :D. Asa ca am ajuns sa ma tem sa imi dau cu parerea despre orice, pentru ca voi primi. Si eu sunt fooooarte zgarcita, nu-mi place sa se strice atatia bani. Ma atasez de lucruri, deci nu-mi place sa le schimb in ritmul in care mi le cumpara el (dovada, Iphone 1 l-am avut inainte sa se gandeasca Orange sa aduca in ro Iphone. A stat intr-un sertar mai mult de 1 an, pana cand m-am obisnuit cu ideea ca trebuie sa abandonez fostul telefon, si pana cand au inceput sa rasara prin jur mai multe iphone-uri, pentru ca nu-mi place sa atrag atentia :)) ). Asa ca daca scriu acuma o lista cu ceea ce-mi doresc, sigur o primesc de Craciun. Si nu vreau asta. Nu cred ca imi doresc cu adevarat nimic, nici o bijuterie, nici un aparat electric, nici o haina, nici un masaj, nimic. Si atunci de ce sa-l pun la lucru si la stricat bani? :D. Mai bine sa-i trimita la Bibi.

Singurul lucru pe care mi-l doresc fara nici o ezitare e sa se stranga bani suficienti pentru Bibi.

De aceea, va reamintesc informatiile:

SMS 2 euro/sms - 848

0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.

Atentie: Numerele intra in vigoare pe 10 decembrie si sunt valabile pana pe 16 decembrie ora 24:00!

Si acum totusi sa revenim la leapsa. As vrea sa raspund apelului, scriind 5 cadouri care cred eu ca trebuie sa le primeasca orice femeie, daca nu le are, de aceste sarbatori. Eu le am, deci nu risc sa le primesc :)).

1. Un IPAD. Cu internet :D (Si nu cu husa lor total aiurea, ci cu o husa care sa-l tina si pe orizontala, si pe verticala :)), ca a mea )

Ca sa poti sa alaptezi, sa bei apa, sa respiri aer curat, sa asculti un concert de muzica populara, si sa verifici netul in acelasi timp :)))). Sa iesi in curte cu ipadul si sa mai raspunzi la un mail, cand piticul da o tura cu bicicleta. Sa cauti ceva urgent pe net, de exemplu o harta a orasului nou pe care il vizitezi, in timp ce te afli in masina. Sa ii pui piticului in masina desene animate/muzica, in speranta ca va sta mai mult in scaun (sunt de vanzare suporturi pentru tetiere de pus ipadul, sa fie ca un dvd player de masina), sa ii pui piticului jocuri pe el, sa nu se plictiseasca la un drum de Grecia, sa iti faci poze comice cu tot felul de efecte speciale, ca sa te prapadesti de ras impreuna cu juniorul. ETC :D.

2. Un mini tocator/robot/chopper de bucatarie. Nu stiu cum ii spune.

Eu, dupa imaginile de pe google, cred ca am Braun MR320. Foarte ieftin. De aproape un an il folosesc zilnic la tocarea unor mari cantitati de nuci/alune/caju... si uneori cu fructe uscate. Si alte minunatii care trebuie tocate marunt, de exemplu renumita inghetata de banane doar in acest blender o pot face. Nu ma refer la partea cu tija, ci recipientul micut cu lama in S.

3. Un abonament la piscina/spa/sala de sport/masaj. Ce doreste fiecare mama. Si nu ma refer la slabit/aratat bine, ci la relaxare. Mie mi se pare relaxant inotul. Nu as reusi sa ma relaxez stiind ca Alex imi duce dorul acasa. Deci domnilor, daca luati astfel de cadouri pentru doamne, sa stiti ca nu se opreste totul in momentul in care ii dati biletul. Cadoul continua in fiecare seara in care mama merge la piscina/spa..., voi scoateti juniorul la plimbare singuri, inainte sa plece ea de acasa :D. Cand va intoarceti, e si ea acasa, cu forte noi. Astfel, va asigur ca veti avea o relatie superba cu juniorul, va veti apropia mult de el, veti complota impreuna tot felul de lucruri :D.

(nu asta nu mai e poza personala :D)

4. Un pachet de rasfat acasa. Relu, nu sari, nu sari, ca mi-am comandat deja eu :)).

Am aflat de aici ca daca voi comanda orice produs pana in 21 decembrie primesc un pachet de relaxare superb. Daca sunteti din Bucuresti le puteti cumpara direct in aceasta sambata, tot primiti cadoul!!!

Apoi am aflat ca si Herbine ofera un pachet gratuit de trufe de dus/baie. Sunt si eu om, cum sa rezist???

Observati ce contra-reclama imi fac, da? :D

5. Ca sa intru totusi in domeniul reclamelor, cred ca orice sot ar trebui sa cumpere pentru familie cel putin un mijloc de purtare al copilului. Am vazut mamici chinuite care isi poarta bebelusii in brate. Domnilor, degeaba ii luati abonament la masaj daca nu o ajutati si astfel. Sunt sigura ca majoritatea sotilor isi doresc sa aiba sotii fericite si odihnite, asa ca eu cred ca un carrier este indispensabil unei mamici (sau poate chiar 2, 3, ...7, 8.... :)) ). Mamicile sigur imi dau dreptate, dar n-au curaj sa le spuna sotilor ca asta isi doresc cu adevarat, sa le fie usor zi de zi. Cele care au deja carrieri am vazut ca isi doresc accesorii pentru ei, protectii pentru bretele, etc. Eu recunosc ca atunci cand Relu mi-a cumparat Ergo-ul, cand avea Alex cateva luni, a fost mare mare bucurie, si a fost un cadou folosit apoi zilnic, din prima zi!

Aici e o lista cu toti carrierii mei :D. Si sunt mandra de ei mai ceva ca de o bijuterie. Hai ca tot fur de acolo o poza, sa nu mai caut alta:

Dragi mamici, va rog sa preluati leapsa si voi, sa imi spuneti ce ati dori sa primiti (cum a trimis sakura leapsa), sau ce credeti ca ar fi cadourile ideale pentru cineva, din experienta voastra proprie (cum am transformat eu leapsa). Le provoc pe multe mamici, sa mai dezmortim blogosfera: Gabi, adra_bell, Diana, Adriana, Nela, Maria, MoniQ, Ralu', Raluca, Mamituni, Gabi si Ama. Stiu stiu stiu ca nu am nominalizat toate fetele dragi mie (Alina, te pup, stiu ca esti mai ocupata! :-*), dar asa am selectat din blogroll la prima vedere, asa mi s-a parut ca voi sunteti mai vorbarete in perioada asta (sau din contra, am vrut sa va provoc :P). Dar oricine e liber sa preia leapsa.

Articol pe Bebster.ro

2011-12-09T23:41:00.001+02:00

Da! Ieri am citit un articol despre somn cu care n-am prea fost de acord si am comentat la link ca nu imi place de doamna respectiva :D. Asa ca Andreea de la Bebster m-a indemnat sa scriu un articol pe tema co-sleeping-ului.

In timp ce-l adormeam pe Alex mi-am facut mental o schita de articol, cu ce voiam sa spun, si mi-am dat seama ca ar merge pe vreo 4 postari si vreo 8 somnuri alexiene :)). Asa ca, pentru a avea timp sa si lucrez ceva cat doarme, am tradus repede un articol scurt scris de autoarea cartii The Natural Child, Jan Hunt.

Ii multumesc Andreei, mi-a placut mult colaborarea cu ea :).

http://bebster.ro/articole/10-motive-sa-dormi-langa-copilul-tau-noaptea

Nu uitati, peste 10 minute avem liniile deschise pentru SMS-uri si telefoane!

Avem o saptamana - pentru Bibi

2011-12-08T23:32:00.001+02:00

Dragii mei,

Am vrut sa va scriu despre Bibi si despre alte cazuri umanitare. Pastram postarea aceasta pentru Bibi. Si asta pentru ca din 10 pana in 16 decembrie puteti sa trimiteti SMS sau puteti suna pentru a dona.

SMS 2 euro/sms - 848

De asemenea, puteti dona prin Romtelecom, formand :

0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Atentie: Numerele intra in vigoare pe 10 decembrie si sunt valabile pana pe 16 decembrie ora 24:00!

Nici nu mai stiu cate linkuri sa va dau pe aceasta tema. Dar va rog sa sunati, sa trimiteti SMS, si sa dati informatia mai departe. Sa puneti bannerurile pe blogurile voastre. E vorba de o saptamana doar, trebuie sa ne miscam repede. Bannere puteti lua pe ce dimensiuni vreti de la CriticoMamica http://criticomamica.blogspot.com/2011/12/10-16-decembrie-cu-2-euro-salvezi-o.html

Un cantec facut special de Dana Nalbaru:

O postare emotionanta de la MoniQ:

http://dezordineacuvintelor.blogspot.com/2011/12/848-848-848.html

Pagina de Facebook facuta special pentru Bibi, unde puteti sa fiti la curent cu toate actiunile, si de unde puteti cumpara multe lucruri noi, bani care vor merge la Bibi. Faceti-va cumparaturile de Craciun de pe aceasta pagina! Veti vedea ca sunt donatii de obiecte si produse minunate!
http://www.facebook.com/pages/Bibi-Fan-Page/269718766408371

Scriu neobosite pe tema asta Bogdana si Gabi.

Avem o saptamana. O saptamana in care in fiecare zi, veti lua fiecare telefon din casa si in loc sa beti o cafea, veti trimite un SMS sau veti da un apel. O saptamana pentru noi, o viata intreaga pentru Bibi. Emotiile mele pe tema asta le-a exprimat foarte bine MoniQ in linkul de mai sus. Eu nici nu indraznesc sa ma gandesc cum e sa fii parintele unui copil bolnavior si sa nu-ti stea in putere sa-l ajuti, din lipsa banilor.

Filme de REvazut

2011-12-06T23:16:00.001+02:00

Am refuzat o leapsa de la Monis, pe motiv ca nu prea ma uit la filme potential deprimante, potential ingrozitoare sau plictisitoare. Dar acum pe Andra n-o pot refuza, din moment ce a intors leapsa in partea filmelor ce am dori sa le revedem.

Pun un disclaimer, eu ma pricep la domeniul filmelor cum sunt fanii manelelor in muzica :D. Ma uit la seriale usurele, la filme facute doar sa te destinda, fara sa misti un neuron in vizionarea lor. Genul comercial american, nu pesimist european. Si chiar trebuie sa fiu intr-o pasa foarte buna sa ma uit la ceva mai “de arta”. Asa ca nu ma pot compara cu fetele la care a mers leapsa pana acum (Monis , MoniQ, Ralu’, Bee, Raluca, etc). Ma simt asa mititica rau pe langa ele :)).

Si chiar daca si noua leapsa de la MoniQ e iarasi faina, nu ma pot limita la ea. De ce? Pentru ca daca tot ma uit la filme ~~slabute~~ pentru tot poporul, sa nu o dau cumva in bara alegand un singur film :))), trebuie mai multe.

Asadar, filme pe care le-as revedea, sau pe care le-am vazut de mult prea multe ori:

1. Cele din genul “final neasteptat, care te tine cu sufletul la gura”. Cand eram studenta in Cluj si a aparut Al Saselea Simt l-am vazut in saptamana premierei de 3 ori :D. Tot in aceeasi perioada, in saptamana premierei filmului Fight Club, l-am revizionat de 5 ori... Asa ca eu cred ca se incadreaza bine la filme vazute de multe ori :)). Mai apoi, cand au aparut la HBO si la posturile normale, m-am uitat iar... (stiu, stiu, bizar, recititi disclaimerul :D). Din aceeasi categorie, The Others. Si inca unul fain si revazut, O minte sclipitoare. Ah, si Seven refuzat de Ralu’ mi-a placut mult si l-am revazut de cateva ori. Si Tacerea Mieilor l-am vazut, la vremea lui, de multe ori.

2. Cele din categoria filme cu mafioti :D. Robert de Niro, Al Pacino, sau daca sunt amandoi, cu atat mai bine. In top sunt O poveste din Bronx, Obsesia, si normal, seria Nasul.

3. Seriale de comedie TV revazute in totalitate de cel putin 5 ori, de fiecare data cu hohote de ras :D: Seinfeld, Prietenii tai, MASH, ....

4. Filme dragute, romantice, comedii, cu happy end. Nu imi vin in minte exemple multe, dar le stiti voi :D. Singurul prezent in memoria mea acum e The Notebook. Si daca Pe Aripile Vantului nu a avut final fericit, s-a gandit cineva la sufletul meu si a facut Scarlett (in momentul asta incepe sa-mi para rau ca am acceptat leapsa si dau atata “din casa” :)) ).

5. Am mai avut o mare pasiune pentru filmul The Doors. Cred ca l-am revazut de vreo 6-7 ori. Si de fiecare data la final aveam impresia ca sunt putin high...

6. Pe Forrest Gump l-am revazut numai de vreo 3 ori, asa ca e mai jos in top, dar e dragutel :D

7. Ah, si sa pun in top si un film vazut recent pe HBO, mi-a placut mult, si vreau sa-l revad. Din Raiul meu.

Daca ati ajuns pana la final e mare lucru. Asa ca dau leapsa cu filmele dragute mai departe oricui a ajuns pana aici.

Mesaj de la o mamica

2011-11-27T22:46:00.001+02:00

Prima data l-am scris ca si comentariu la postarea despre cartile lui Dobson, Pearl si altii ca ei. Dar apoi am mai vorbit cu mamica ce mi-a trimis acest mesaj, si ne-am gandit ca nu e suficient de vizibil acolo. Il voi scrie ca o postare separata. Va recomand sa cititi de doua ori mesajul, are alt impact a doua oara. Si ultimul aliniat va rog sa-l cititi de mai multe ori.

De ce nu-mi (mai) bat copiii

Am tot stat si m-am gandit cum sa incep aceasta scrisoare; am sters inceputul de vreo 3 ori. Chestia e ca stiu clar ce vreau sa spun dar nu stiu cum sa incep. Si nu e vorba ca nu-s obisnuita sa vorbesc despre mine in public ci de faptul ca unele din amintiri inca ma dor. Vindecarea interiorului meu sufletesc a inceput mai demult dar inca nu s-a terminat.

Ar trebui sa va spun ca desi nu am fost o iubitoare de copii in viata mea de adult, nici nu eram o persoana care sa ii respinga. Imi placea sa ii vad la altii, sa ma joc cu ei, dar nu prea mult. Eram oarecum rezervata intr-un fel cam greu de descris. Asta pana i-am avut pe ai mei. Cei trei copii care mi-au transformat viata fiecare la randul lui.

La primul meu copil eram tanara si iresponsabila dar atunci n-as fi recunoscut acest lucru. Ma credeam grozava, nu acceptam nici un sfat si simteam ca toata lumea ar trebui sa se invarta in jurul meu. Cu toate astea imi iubeam cel mai mult copilul, il ingrijeam, il alaptam, faceam tot ce auzem eu ca e mai bine pentru el. Desi eram obosita si nu prea stiam multe despre cresterea copiilor, ma ghidam dupa instinctul matern care era in mine si care era la concurenta cu cel de tanara zvapaiata.

Pot sa zic ca acest copil al meu a facut sa ia nastere in mine anumite sentimente pe cere nu credeam ca le aveam si o dedicare care pana atunci nu o mai avusesem pentru nimeni. In el imi gaseam toata implinirea mea. Totusi existau cazuri cand... ma purtam... altfel. In anumite momente cand facea ceva ce nu-mi convenea, sau nu facea ceva ce vroiam eu, in mine se intampla ceva. Era o revolta dura la adresa lui... care ma cuprindea intr-un moment asemenea unui fulger si care nu ma lasa pana nu se materializa in urlarea la copilul meu si scuturarea lui. Dupa ce ma descarcam eram din nou persoana iubitoare de dinainte insa nu-mi puneam prea multe probleme din cauza asta parandu-mi-se ceva normal sa am reactia asta in fata copilului. Ca doar, nu-i asa? trebuia sa iau atitudine.

Incetul cu incetul iesirile mele deveneau tot mai justificabile si tot mai accentuate. Ajunsesem sa cred ca orice neascultare imi dadea dreptul sa ma port asa. Ca doar eu sunt parintele si nu tolerez neascultarea, nu? Adevarul e ca nu imi pasa de ce nu ma asculta sau de ce are un anumit comportament ci imi pasa doar sa-mi exercit eu rolul de corector.

Nervii mei se contractau intr-o clipa, nici nu imi trebuia macar un timp de pregatire in care mania mea sa creasca gradat ci dintr-o data deveneam o crizata. Imi bruscam copilul in acelasi timp urland si cerand explicatii. Ma enervam ca nu raspundea, dar nici nu avea cand si cum s-o faca. Dar eu aveam asteptarile astea de la el facandu-l sa se simta vinovat. In timp ce-l scuturam de umeri ii ceream sa se uite in ochii mei. Cuvintele tasneau din gura mea. Lacrimile tasneau din ochii lui. Ceva ma facea sa-i dau drumul brusc si sa imi intorc privirea...

Nici nu mai stiu cand bruscarile si tipetele au degenerat in palme peste fund. Stiu doar ca ma speriam de reactia mea. Nu ma mai recunosteam. Izbucneam si eu in plans. Imi dadeam seama ca e in neregula ceva cu mine dar nu intelegeam ce. Si nici de ce. Nu intelegeam cum ma puteam transforma intr-o clipa intr-o asa fiinta. Ce ma facea sa fiu asa impotriva lui? Doar imi iubeam copilul. El era singurul meu ... Il tineam in brate de-atatea ori, nu-mi era scarba sa-l sterg la fund, ma jucam cu el si ii faceam pe plac, il mangaiam. Ce monstru zacea in mine si eu nu puteam sa-l controlez?

Ceea ce m-a socat intr-o zi in timp ce ma avantam catre el, nici nu apucasem sa spun vreun cuvant si copilul a pus deja mana in fata. Ca sa se apere. Atunci s-a intamplat ceva. Am simtit o furie care ma impinge inainte mai hotarata ca niciodata. Nu era furia mea. Nu erau gesturile mele. Nu era mana mea. Nu era glasul meu...
"De ce, mai? De ce?"… Trecusem la un alt nivel. Acela de inchizitor. M-am oprit pentru o clipa. Ce scena. Eram eu? Mama copilului? Ochii lui imi cautau privirea. Suspina. “De-acum ai sa ma asculti!” a cui era vocea asta? I-am sters lacrimile copilului mirandu-ma si eu cat de rece si calma pot fi. O voce imi rasuna in capul meu... "De-acum ai sa ma asculti."

Acest episod desi m-a tulburat profund nu a avut ca rezultat schimbarea mea. Imi puneam intrebari dar in aceleasi timp imi gaseam si scuze: trebuie sa asculte. Trebuie sa stie cine e seful. Nu tolerez asemenea comportament. Trebuie sa se supuna regulilor. In continuare ma consideram o mama buna care isi iubeste copilul, care il ingrijeste. Care-l apara in fata altora. Si care nu face altceva decat sa disciplineze copilul. Cateva palme peste fund nu ii strica si previn rebeliunea ulterioara. Oare?
Ma uitam la el cum se juca in fata mea. Ce copil frumos am. Ce zambet minunat. Ce dulce e. Ce delicat. Ma suprindeam dialogand cu mine:
"Atunci de ce il bati?"
"Da' nu il bat. Ii dau doar cu palma peste fund."
"Cum nu-l bati? Aia e bataie. Pe el il doare."
"Da' alti parinti isi bat copii si mai tare. Aia e bataie. Asta e doar... ... pedepsire. Si a fost doar o data."

Ceea ce nu ma asteptam sa se intample, s-a intamplat. Nici nu mai stiu de la ce a pornit totul. Eram in colturi diferite ale camerei si ma duceam hotarata catre el sa-l pedepsesc. In drumul meu cautam ceva ca sa nu mai dau cu mana. N-am gasit dar asta nu m-a oprit. Doar m-a facut sa pregatesc mai bine momentul. L-am luat de mana si uitandu-ma in ochii lui ii reprosam cuvintele care-mi ieseau pe gura raspicat. El se uita in ochii mei inmarmurit. Mi-am continuat prelegerea simtindu-ma din ce in ce mai puternica si mai sigura pe mine.

"Acum te voi pedepsi." L-am intors sa-i dau la fund.
"Mami, nu. Te rog."

Impasibila am inceput corectia.

"De-acum ai sa ma asculti. Auzi? Ai sa ma asculti." Ma simteam stapana pe mine si pe situatie. Nu stiu cum si in ce fel am dat o data cu mana si m-am lovit pe mine. In timp ce imi masam mana vocea aceea rea din capul meu m-a incurajat din nou: "Ia altceva si da-i."

Copilul meu s-a intors cu capul catre mine si a spus. "Nu mai da. Nu. Mami nu." O manuta mica imi cauta fata. "Nu. Nu, mami."

Fiinta mea se prabusea. "Nu mai da. Nu, nu tati!!"

O durere profunda venea dinauntrul meu si ma coplesea. Recunosteam vocea "Nu. Nu mai da tati. Tati te rog. Nu mai da."

Era vocea mea. Durerea venea la suprafata in valuri. Asemeni unui copil care cere cu mana intinsa, intindeam si eu mana care ma durea catre trecut. Recunosteam vocea "Ai sa ma asculti. Auzi? Ai sa ma asculti!"

Era vocea tatalui meu. Privirea, mana care venea asupra mea, intrebarile, condamnarile, tipetele, toate veneau de-a valma. Frica. Spaima. Frica. Nesiguranta. Durerea. Rugamintile. Lacrimile. Amintirile. Durerea urca la suprafata sub noi forme. Tristetea. Deznadejdea. Ura. De-abia ma recunostem. De-abia ma regaseam. Eram eu si in acelasi timp copilul meu, si in acelasi timp tatal meu. In prezent si in trecut interpretand roluri care nu le vroiam, care ma tulburau…

Acesta a fost doar momentul revelatiei mele. Atunci am constientizat cat de mult m-au controlat in viata aceste sentimente innabusite. Amintiri pe care le-am inghesuit undeva intr-un colt al sufletului meu si peste care s-a asezat praful.

Un copil iubeste pentru ca are aceasta iubire innascuta. El e dependent de parinte si oricum s-ar purta parintele cu el, copilul il iubeste si va ramane agatat de el cu toata fiinta lui.

Insa pe masura ce creste, copilul care n-a cunoscut siguranta in bratele parintelui, acceptarea asa cum este el, care n-a primit dovezi de iubire neconditionata si caruia demnitatea i-a fost incalcata in picioare va aduna in el resentimente, si va creste cu o imagine de sine deformata. Mai tarziu de-abia in perioada scolara sau chiar in adolescenta se vor vedea rezultatele clar.

Pe masura ce procesul vindecarii mele se desfasura am inteles de ce m-am comportat eu in viata intr-un anumit fel, de ce aveam relatiile care le aveam, si de ce fac lucruri cu care nu eram de acord.

Mi-am adus aminte ca la o anumita varsta mi-am jurat ca eu n-am sa ma port asa cu copiii mei (asa cum o facuse tatal meu) insa fara sa vreau, ceva din subconstientul meu ma facea ca in anumite situatii sa alunec incet incet spre tiparul de care fugeam.
Aceasta s-a rezolvat abia cand am fost de acord cu acele trairi si le-am recunoscut ca facand parte din fiinta mea. Asa a inceput procesul iertarii. Avem nevoie sa-mi iert parintele ca sa pot trai libera si sa pot creste copilul meu fara sa-mi atarne mereu povara urii si a reprosurilor.

Nu a fost usor dar a fost necesar. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat puterea sa trec prin toate, ca a fost alaturi de mine in tot procesul asta si ca am sansa sa-mi cresc copiii in alt fel.

Noi parintii avem o responsabilitate mare. Formam niste oameni. Ce vor fi ei peste cativa ani depinde in mare masura de noi.

Atunci cand realizezi ca dragostea vindeca totul, abia atunci poti renunta la ideea ca orice altceva reprezinta o solutie mai buna.

Despre violenta in maternitati

2011-11-27T11:26:00.001+02:00

Alaltaieri a fost ziua internationala de lupta impotriva violentei asupra femeilor. Pe langa situatiile la care ne gandim imediat, s-a mai pus problema violentei din maternitati. Cel mai mult ma intristeaza ca am ajuns sa ni se para normal orice ni se intampla intr-o maternitate, nu credem ca e un abuz. Nu as putea sa exprim eu mai bine decat Ana Maita lucrul asta:

http://www.feminism-romania.ro/index.php/presa/editoriale/665-stop-violentei-asupra-femeilor-in-maternitati.html

Ieri si Paula a dat un film pe tema asta, si culmea ca din ce vad eu, asta ar fi nasterea cea mai “normala si frumoasa” de la noi. Nu vad injuraturi, nu vad jigniri pe fata. Doar lipsa de respect pentru mama si lipsa de respect pentru optiunile ei:

http://mofturisicopilarii.blogspot.com/2011/11/pentru-sensibili-nu.html

Si Paula chiar are cu ce sa compare, pentru ca la ea am citit prima poveste in limba romana despre un VBAC (nastere naturala dupa cezariana) acasa, deci cum ar spune americanul care iubeste acronimele, HBAC. O poveste emotionanta, plina de VIATA:

http://mofturisicopilarii.blogspot.com/2010/04/un-asa-fost_19.html

Eu pot doar sa compar cu nasterea lui Alex: http://alexcreste.blogspot.com/2011/08/despre-alegerea-maternitatii-unde-am.html (link in care nu povestesc despre nastere in sine, ci despre faptul ca am ales sa merg la privat tocmai ca sa am niste optiuni si putin putin respect). Dar tot am primit o apasare pe burta, tot mi s-a facut epiziotomie, tot mi s-a spus cand sa imping, chiar daca nu imi venea, tot am fost tintuita pe spate, tot nu mi-a fost dat pe piept copilul, tot mi s-a facut chiuretaj si mi s-a dat oxitocina, chiar daca ii spusesem doctorului de multe ori inainte ca nu vreau nimic din toate astea.

Sau pot sa citesc o multime de povesti de nastere de pe forumurile de copii de la noi, care mai de care mai infricosatoare pentru mine (desi de multe ori mamicilor li se par normale epidurala, epiziotomia, perfuziile, tragerea placentei, disparitia copilului cateva ore....). Si apoi sa privesc cateva filme cu nasteri acasa, si sa ma gandesc ce fericire si implinire simt mamele acelea...

Sau pot sa compar cele doua nasteri ale unei prietene dragi. Prima nastere a avut-o chiar in aceeasi zi cu mine. In Romania. A doua zilele trecute, in Franta. Chiar daca si prima nasterea a fost naturala, iar mamica a trait din plin lucrurile pozitive, ignorandu-le pe cele negative putine, pentru ca e o luptatoare, nici nu se compara cu faptul ca acum in Franta a simtit cu adevarat experienta nasterii. Experienta de care suntem lipsite total noi, aici, in Romania. Ni se pare doar o trauma, in loc sa o consideram o implinire.

Parerea mea pe tema diversificarii

2011-11-22T13:43:00.001+02:00

De cateva luni am promis unor prietene mamici de bebelini mici ca le voi spune parerea mea pe tema diversificarii. Si am tot amanat, am tot amanat, am scris pe scurt mailuri, am vorbit la telefon... Si tot nu am scris asa cum trebuie. Nici aceasta nu e o postare scrisa asa cum imi place mie, tot pe fuga e. Dar mai bine asa decat deloc, si poate ca reusesc sa trimit lumea sa citeasca alte linkuri, pentru studiu aprofundat :D.

Nu consider ca medicii de familie dau sfaturi bune in ceea ce priveste diversificarea. Altfel de ce am gasi in tabelele lor cereale instant, zahar, mezeluri, margarina? Altfel de ce tabelul fiecarui doctor e diferit si se contrazic intre ei? Nu spun nicaieri ca google e mai bun decat medicul tau de familie, dar trebuie sa iti pui niste intrebari atunci cand vezi ca ti se recomanda altceva decat mancare reala. Si sper ca la orice link pus aici este la final o bibliografie solida care sa sustina cele spuse. Am si eu cateva prietene care au terminat medicina si mi-au spus cate se invata acolo despre laptele matern si alaptare (deloc) si despre nutritie (doar lucruri generale). Mai am cunostinte la distribuitorii locali de formula, cereale si borcanase pentru copii, care mi-au povestit cum ii “sponsorizeaza” pe medicii care le recomanda produsele...

Incepem postarea cu ce regrete am eu. Pentru ca atunci cand cineva cunoscut ar afla ca eu vreau sa dau sfaturi despre diversificare, ar incepe sa zambeasca sau poate chiar sa rada :D. Alex inca e un nemancacios si nu voi sti niciodata daca asa e el, i se dezvolta mai tarziu sistemul digestiv, sau eu am gresit ceva in diversificarea lui.

Deci, ce cred eu ca am gresit cu Alex:

- faptul ca nu l-am tinut cu mine la masa inca dinainte de diversificare, ca sa i se faca pofta, sa ma vada mancand. Lui nu ii e pofta niciodata acum de nimic.

Nu mai stiu de ce nu-l tineam langa mine, probabil m-am temut sa nu ceara ceva ce eu nu as fi vrut sa-i dau de la inceput? Apropo de acest lucru, as spune ca parintii sa aiba tot timpul ceva pe farfurie ce sa-i poata da si copilului, daca cere, din ceea ce e ok sa manance si el. Pentru ca nu e tare bine daca cere sa nu-i dai. Si nu ma refer ca vai, uite, pofteste copilui, hai sa-i dam si pufuleti si de toate. Ei de multe ori se intind la orice avem noi in mana si cu gura cunosc lumea la inceput, orice obiect il baga in gura, nu cer de pofta, nu are cum sa le fie pofta de ceva ce nu cunosc. Dar aici vreau sa ma refer la ceva ce am citit in cartea Sperantei Farca - "Ce traieste copilul si ce simte mama lui", ca la nivel psihologic daca refuzi sa-i dai ceva ce tu mananci, el apoi are o aversiune fata de mancare, sau crede ca mancarea e rea, sau ca el nu merita, sau cine stie cate. Foarte usor se poate gresi cu ei, dovada sta chiar aici, in fata tastaturii mele :D.

Bine, daca e sa alegem, sunt mai nesanatoase mancarurile speciale pentru bebelusi, din magazine/farmacii, decat o mancare gatita pentru adulti, in cazul in care pofteste la mancarea parintilor. Ma refer la mancare reala, gatita sanatos, din ingrediente naturale, nu junk, nu ingrediente chimicalizate si procesate. Dar am fost indoctrinati ca orezul natural nu e bun, ca ei in fabrica ii fac ceva celui pentru bebelusi, si e “special” pentru ei, extrudat, instant, gata! Chiar am intalnit mame care considerau ca piureul de morcov facut de ele nu are cum sa fie “special” pentru bebelusi, doar cel de la borcan e ok, e facut “special” pentru ei... Cum s-a ajuns asa? Imi amintesc acum ca si Ruth Yaron in cartea “Alimentatia copilului de la nastere la 3 ani” se mira cat am ajuns de indoctrinati sa credem ca mancarea facuta in casa le face rau bebelusilor...

A, si in plus, eu mancam fara el de fata si pentru ca el nu putea sta intr-o scoica usor pe spate pentru ca voma in jet si plangea apoi cu orele. Deci dupa ce il tineam eu in brate toata ziua, normal ca il pasam la maica-mea cand imi era foame, ca sa mananc linistita, fara plansul lui :(... De cateva ori am mancat cu el in wrap, pentru ca nu aveam cui sa-l dau. Dar a fost foarte greu, aveam impresia ca toata mancarea i-o scap in cap :D.

- faptul ca am incercat putin cu Baby Led Weaning, dar nu am mers mai departe pe tehnica asta. Iarasi nu mai tin minte ce m-a deranjat la BLW. Ca s-a inecat de cateva ori cu mar rau de tot, si a vomat apoi in jet si laptele ce ii era in stomac (iar eu am tras concluzia ca BLW nu e de noi vomaciosii)? Sau ca oriunde cautam metode de BLW gaseam doar mamici care isi hraneau copiii cu mancare gatita pentru oameni mari, iar eu as fi vrut sa-i dau sa manance mai dietetic? Sau ca Alex era interesat sa-si bage mainile sa se joace in piureul de mere, fara sa duca la gura, dar bucatele intregi de legume fierte erau ignorate total? Sau ca, vazandu-l cat de putin mananca, m-am gandit ca poate cu piureurile as putea sa-i dau mai mult sa manance? Se vede treaba ca oricum, acum stam si mai prost decat m-as fi asteptat sa ajungem chiar si la un an. Asa ca poate sistemul digestiv nu ii era pregatit, din moment ce nu manca singur cand am incercat BLW. Si poate daca aveam rabdare sa astept sa vina de la el dorinta de a duce la gura mancarea, acum am fi stat mult mai bine. Eu tot credeam ca pe la 10 luni va trebui sa aiba o masa inlocuita (ce termen bizar mi se pare acum, ca doar daca e alaptat la cerere nu ai cum sa calculezi ce masa inlocuiesti!). Ei si uite ca am ajuns mai rau, ca nici acum nu are o masa de solide. Asa ca daca mergeam pe BLW, chiar daca la inceput nu ar fi inghitit poate nimic, sau doar bucati, in final rezultatul ar fi fost mai bun, pentru ca toti copiii pe care ii stiu cu BLW sunt niste mancaciosi, si ei mananca singuri, acum cu tacamuri, ei stiu cand le e foame, ce vor sa manance, etc. Nu sunt niste robotei care deschid gura (sau nu) la piure...

- faptul ca pe la un an si doua luni cand el inca tot nu manca nici 2-3 lingurite de mancare pe zi, eu am insistat si am incercat sa-l hranesc cu forta sau sa-l pacalesc ca sa manance. M-am panicat, e ingrozitor cand refuza mancarea atata timp. Si gateam aproape zilnic special pentru el, din cele mai bune ingrediente naturale, bio, de la noi din gradina,... Era foarte frustrant. Mai ales daca vin cei din jur, ori cu temerile lor, ori cu sfaturile necerute. Mai ales daca stii copilasi de aceeasi varsta care mananca mult (chiar daca o fi natural, normal sau nu, nu te mai gandesti atunci). Mai ales daca te apuci de citit site-uri (sponsorizate de companiile de cereale si borcanele) care spun cum ar trebui sa arate meniul unui copil la o anumita varsta. Dar sunt copii care sunt pregatiti mai repede sa manance, si altii mai tarziu, nu trebuie sa intram in panica (al meu si toamna asta cand nu s-a simtit bine si era nervos :D a avut doua saptamani de alaptat exclusiv, si creste bine mersi :D). Sigur vor manca toti cand vor fi mari. Deci e normal si daca nu mananca nimic decat lapte la un an (se pare ca nu patesc nimic nici la doi ani pe acelasi regim :D). Parintii nu trebuie sa se sperie si sa creada ce spun site-urile de mainstream ca trebuie la ora cutare sa manance nu stiu ce in nu stiu cata cantitate (serios acum, cine a inventat calculele alea? Atatea secole au crescut copiii fara tabele)... Daca insisti cand el nu mai vrea (chiar si la inceputul diversificarii, daca el refuza si da capul intr-o parte), sunt sanse foarte mari sa urasca apoi mancarea sau sa ajunga la probleme psihologice legate de ea, sa aiba impresia ca mancand isi face parintii fericiti, sa ajunga la maturitate la bulimie si anorexie.

- faptul ca am incercat sa-i dau mancare dupa un anumit orar (asta o consider o greseala pentru stresul mamei, care inevitabil se transmite copilului, deci nu e neaparat o greseala ce l-a afectat direct pe Alex). Am vrut sa-i dau cumva intre mesele de lapte piureul de legume/fructe, incercam sa avem un orar. Poate iar din cauza vomei lui, voiam sa aiba stomacelul mai liber. La noi atunci mesele de lapte erau programate fara voia mea, nu erau la cerere, pentru ca sugea doar dupa ce-l adormeam, altfel refuza sanul si plangea de foame langa el. Asa ca o data la vreo 3 ore il vedeam ca ii e foame, si il scuturam/plimbam/dansam sa-l adorm sa poata sa suga. Dormea putin, ca deja nu mai avea atatea somnuri pe zi, dar numai asa accepta sanul. Il leganam uneori si o ora ca sa adoarma 10 minute, cat sa suga. Asa ca ramanea putin timp intre mesele de lapte/somnuri. In timpul ala incercam sa-i dau ceva mancare solida. Ce as face diferit la al doilea (daca nu vom avea aceeasi problema cu refuzul suptului ...), pe langa BLW expus mai sus, l-as alapta la cerere toata ziua, cand vrea el (bine, si la Alex as fi vrut asta :D), de la nastere si pana la intarcarea ghidata de el. Pentru ca solidele trebuie sa vina in completarea laptelui, nu in locul lui. Nu refuzati sa-l alaptati ca sa manance. Laptele va avea de 1000 de ori mai multi nutrienti usor asimilabili decat orice mancare facuta. In plus, il veti contraria, il veti supara, pentru ca pentru el sanul e mai mult decat o sursa de hrana, e si o sursa de alinare, de apropiere de mama. Vazusem undeva un tabel cu cat ar trebui sa suga, pe varste. Si chiar daca in general nu sunt de acord cu tabele si masuri, cantitatea de lapte pe care trebuie s-o suga la un an era mai mare decat cea de la 6 luni. Ei au nevoie in continuare de la fel de mult lapte, si pe langa acesta, incep treptat sa se acomodeze cu alimentele solide. Si revenind la ce spuneam in aliniatul de mai sus, i-as da in continuare sa suga cand vrea el. Iar pentru alimentele solide nu m-as stresa unde sa le plasez in orarul zilei. L-as pune la masa cu mine cand eu mananc (indiferent ca e dupa lapte), avand grija sa aiba si el la indemana ceva ce ar putea manca, daca i s-ar face pofta. Fara stres de facut piureuri la ora fixa. Daca eu mananc de pranz, il pun si pe el la masa si ii dau o para in mana, sau un avocado. Bucati.

Asa nici nu o sa fie stres pentru mama. Ca la inceput eu m-am stresat ca o prostuta, si nu mai ieseam in oras cu el intre somnurile lui, ca dupa ce se trezea ma stresam sa-i fac piureul si sa i-l ofer (are somnul usor si se trezeste la orice mic zgomot, nu puteam sa gatesc cand el dormea)... Deci sa incercati sa nu va stresati, sa decurga zilele voastre ca si pana atunci, dar cand mancati sa il puneti si pe el la masa si sa ii oferiti ceva bucatele ce ar putea manca. Aveti luni intregi la dispozitie sa testeze el solidele, fara stres ca trebuie sa manance. Sunt luni in care va puteti distra impreuna la masa, fara nici o presiune exterioara. Nu trebuie sa manance la ora 11 fructe, la 2 supa si seara iaurt! Daca voi parintii mancati fructe seara si bebelusul care a inceput deja diversificarea se intinde, oferiti-i fructe. Oferiti-i tot timpul un aliment din mancarea voastra, pe care l-ar putea consuma. Ganditi-va ca atunci cand va creste ar fi mai usor sa aiba obiceiurile voastre alimentare, si orarul vostru de masa, nu meniul vazut intr-un tabel pe internet. Ce conteaza ca voi mancati orez rar? Asta nu inseamna ca lui trebuie sa-i dati zilnic orez pentru ca asa scrie undeva, dati-i din ceea ce mancati, ce i se potriveste. Relaxati-va, ca sa-l faceti sa i se para placuta perioada mesei. Si evident ca va avea incredere mai mare sa guste din ceea ce voi mancati decat sa vada ca el primeste altceva.

Sa nu va stresati daca nu mananca deloc la o masa, sau intr-o zi, sau cateva saptamani/luni. In februarie Alex a avut o luna intreaga alaptat exclusiv, la 1 an si 4 luni, si atunci a avut cea mai mare crestere in greutate din al doilea an de viata! Sa nu va apucati sa cititi articole de diversificare cu inlocuitul meselor de lapte. Alaptarea merge ca si pana acum, la cerere. Majoritatea copiilor alaptati pe care ii cunosc eu nici la un an nu mananca mai mult de cateva lingurite, deci va rog sa nu va stresati cu diversificarea tare mult pana atunci. Si daca vedeti ca nu mananca, sa nu va panicati, voi, sau cei dragi din jurul vostru. Probabil mamele voastre au trait alte vremuri, cand alaptarea nu putea sa se desfasoare cum trebuie din cauza comunismului sau a industrializarii. Si acum s-ar putea sa intre in panica atunci cand vor vedea ca juniorii refuza solidele. Atunci cand auziti ca “laptele nu mai e bun la varsta asta”, “daca se trezeste noaptea inseamna ca nu se satura”, “daca ii dai lapte toata ziua, normal ca nu-ti va manca nimic” si altele pe tema, trebuie sa aveti tot timpul in minte ce e natural in lumea asta. Daca pe laptele matern copilul se trezeste noaptea, inseamna ca e normal, e natural, asa trebuie. Daca pe laptele matern copilasii isi dezvolta apetitul mai tarziu, acesta nu e un lucru rau, inseamna ca asa trebuie sa fie. Mi se pare incredibil cum am ajuns sa consideram normalitatea data de lucrurile artificiale si am uitat cum am ajuns aici ca specie: alaptati la cerere pana la intarcarea naturala, si hraniti cand si cum am vrut, din mancarea parintilor, din bratele lor, in completare pe langa laptele matern.

Sunt studii pe copii alaptati exclusiv pana la 1 an si nu au nici o deficienta. Pana la 1 an (si pentru unii chiar pana dupa 2 ani se pare :D), solidele sunt doar de gust, sa se obisnuiasca cu alte texturi, cu alte gusturi, nu sunt pentru hranire. Chiar citisem la un moment dat undeva ca daca inainte de 10 luni i se scade portia de lapte, deci i se inlocuieste laptele cu hrana solida, copiii ajung sa aiba mari deficiente. Mai ales ca din majoritatea alimentelor bebelusii nu pot extrage nutrienti pana dupa aparitia molarilor. Lucru logic de altfel, pentru ca stramosii nostri isi hraneau copiii cu bucatele din propriile portii de mancare, fara ajutorul blenderului, deci le puteau da in gurita numai cand aveau masele, sau mestecate de ei (de parinti adica :D) si activata astfel digestia cu saliva lor. Amilaza, enzima care digera cerealele, este secretata in organism doar dupa aparitia maselelor.

Asa ca in cel mai bun caz cerealele de la inceputul diversificarii sunt doar balast si intra si ies, fara un aport pentru organism. Dar sunt multe cazuri in care fac rau, pentru ca organismul nu le digera. Ele ajung in intestine intregi, intestinul lor e inca permeabil (ca sa permita laptelui sa se absorba complet) si intra asa in fluxul sangvin. Sistemul imunitar protesteaza, produce anticorpi, de unde si bolile auto-imune, bolile de digestie, hormonale, si chiar si cele de comportament, autism, ADHD. Exista cure pentru copii, care elimina cerealele din dieta si adauga alimente fermentate bogate in probiotice naturale, care vindeca problemele la nivelul intestinului facute de o diversificare proasta. Vindeca autismul, vindeca ADHD, dovada ca totul a fost o problema de leaky gut (intestin permeabil), si de sistem imunitar dat peste cap. Pentru mai multe detalii, cautati dieta GAPS (Acum mi-am amintit de fosta sotie a lui Jim Carrey, Jenny McCarthy, care si-a vindecat copilul de autism cu o dieta asemanatoare). Anul acesta am citit multe articole care leaga intoleranta la gluten (aparuta pe fondul introducerii glutenului mult prea devreme in alimentatie) de bolile tiroidei. Deci atunci cand aud “lasa ca si tu ai crescut pe biscuiti si n-ai murit”, nu stiu daca sa ma intristez sau sa rad. Am ajuns sa consideram ca e ok ca am supravietuit? Si sa nu incercam sa fim noi si copiii nostri cat mai sanatosi posibil? Nu mai incercam sa le dam ce e mai bun, pentru ca oricum nu mor nici cu junk? Am ajuns sa ne gandim la efectul “biscuitilor” doar imediat dupa mancare, daca nu i-au aparut bubite inseamna ca e ok? Nimeni nu se mai gandeste apoi cand copilul face astm sau diabet sau alte boli ca totul poate fi provocat si de o diversificare prost abordata?

Mi-am amintit cum la un targ de produse traditionale cautam un sirop de catina fara zahar. Si doamna vanzatoare s-a enervat, ca si eu am crescut cu zahar si uite ca sunt bine? I-am spus ca nu sunt bine, am o gramada de boli pe care de-abia mi le pot tine in frau, chiar daca de multi ani deja am o alimentatie mai sanatoasa decat a multor cunoscuti, si un stil de viata sanatos per total. Nimeni nu face legaturile astea...

Cerealele instant din comert sunt rele, chiar si cele care nu contin lapte praf si zahar si arome. Eu credeam ca sunt ok cele instant bio, de orez brun, simple. Nu... Cititi aici despre cereale. Si va dau tema de casa, pentru cei cu adevarat interesati de tema diversificarii, si care vor sa studieze totul cum se cuvine, sa cititi toate articolele din meniul acela din stanga :D. De la inceput pana la sfarsit. Veti fi surprinsi sa vedeti ca eu recomand carne si grasimi :D. Dar mai ales creierul micutilor in dezvoltare are nevoie de grasimi. Eu inca nu i-am dat carne pentru ca nu am gasit o sursa sigura. Si pentru ca inca ezit, din punct de vedere etic, mi-e mila de animale. Nu din motive de sanatate. Daca as gasi, cred ca as vrea sa incerc sa rezolvam anemia lui pe cale naturala, nu cu medicamente. Deci da, recomand carne si derivate si lactate crude, si oua (chiar galbenusuri crude) doar din surse sigure, naturale. Cu puiul din comert am citit prea multe cazuri de dereglari hormonale ingrozitoare la copii, menstruatie precoce, cresterea sanilor la fetite mici, etc....

Daca si cand vreti sa-i dati cereale, orez de exemplu, cumparati orez boabe (preferabil bio :D), il fierbeti si apoi il mixati. Sau i-l dati sa-l manance cu mana, asa, boabe fierte, poate nici nu trebuie mixat. Sigur i se va parea distractiv. La fel cu orice cereala doriti.

Bine, daca vreti sa intrati si mai mult in amanunt, cerealele integrale pot face mai mult rau decat bine daca nu sunt fermentate sau inmuiate, germinate inainte de procesare, inainte de gatire, inainte de macinare. Si asta din cauza acidului fitic din invelis. Deci daca doriti o paine sanatoasa, procesul e foarte complicat, cu fermentarea boabelor inainte de macinare. Si juriul e inca in deliberari daca o paine din faina alba, fara pic de nutrienti, dar fara acid fitic, pentru ca acesta se afla in invelisul bobului de grau, e mai buna sau mai rea decat o paine din faina integrala, din boabe nefermentate, negerminate, pline de acid fitic, care blocheaza absorbtia multor nutrienti.

Astia cu filozofia Weston A. Price poate exagereaza putin totusi cu carnea chiar de la inceput :)))). Totul trebuie trecut prin filtrul personal. Mie mi se pare ca laptele oricum are proteine si grasimi. Asta daca mama e bine hranita, by the way, recomandarile WAP pentru omul matur le consider minunate , le tot spun si alor mei sa manance asa si nu reusesc sa se lase de lucruri procesate. Pentru ca margarina, mezelurile, zaharul si alte prostii sunt nesanatoase, nu carnea. Niciodata nu le-am spus sa se lase de carne, ca sfat pentru sanatate. Si nu cred ca poate fi atat de greu sa manance doar mancare facuta din alimente de baza: carne, oua, lactate crude, legume, fructe, seminte si nuci crude,...

Revin la propozitie. Deci eu as incepe totusi cu fructe si legume, pentru ca sunt vitamine si minerale care nu exista in lapte. Sa nu va stresati daca refuza legumele, e normal, sunt mai amare decat laptele. Nu insistati, pentru ca il veti face sa urasca mancarea. Daca mananca fructe, e suficient, au destule vitamine si minerale pentru el.

Tot despre cereale, inclusiv despre surorile lor mai sanatoase, pseudocerealele (orez, porumb, mei, hrisca, quinoa, amarant), aici si despre cereale si alte alimente aici.

Va trebui sa incepeti sa mancati si voi mai sanatos, ca va ajunge puiul sa manance ce mancati si voi, nu se poate altfel. Si e una cand mananci tu dulciuri, ca nu-ti pasa de tine :D, dar cand te gandesti ca intra zaharul intr-un organism pur si il strica, altfel sta treaba :D. Cititi jumatatea a doua a postarii acesteia si aici.

Prea multe reguli inhiba apetitul :D. Dar totusi as pastra regula aia clasica, cu un aliment nou dat 4 zile la rand, timp in care nu ii mai introduci ceva nou. In cazul in care are ceva reactii (pot fi pe piele, sau comportament diferit, sau secretii nazale, etc) sa stii de la ce i-a aparut.

Revin la linkuri (si imi cer mii de scuze ca sunt asa incoerenta, fara pic de structura).Sa cititi si aici cu linkuri cu tot. Linkuri prin care se afla si asta si cred ca si asta, nu mai stiu exact.

Doua site-uri dragute de la noi despre diversificare sunt: http://diversificare.ro/ (cu mentiunea ca ei sunt mai pro-vegetarieni, si eu nu as da soia copiilor! Nici adultilor :D!) si http://bebster.ro/ (unde merg mai mult pe filozofia WAP, cu multa carne si deloc gluten). Chiar daca sunt “cam opuse”, mie mi se par mult mai faine decat articolele de pe orice site pentru copii. Si cred ca putem trece totul prin filtrul personal si sa luam doar ceea ce ni se potriveste din ambele. Mai ales ca nici unul nu promoveaza hrana procesata, zaharul, monoglutamatul de sodiu,.. :D

Un articol minunat, din care o sa intelegeti treaba cu anemia este acesta (articolul il gasisem la un moment dat tradus pe site-ul attachmentparenting.ro, dar nu-l mai vad). Doctorii tot spun ca trebuie diversificare rapida ca sa nu fie copiii anemici. Cu lapte praf bine promovat la tv sau cereale imbunatatite cu fier! (wtf!) Pai asa daca as dori fier sintetic, ii pot da medicamente! Nu, multumesc! Iar daca vreau fier natural, din surse vegetale, ma uit aici. Si daca vreau fier natural si mai usor absorbit de organism, ii dau carne rosie si ficat. Mi se pare ca au ajuns sa isi bata joc de copii, sa fim toti niste pioni in cursa lor pentru bani... Copiii incep sa piarda fierul avut de la nastere doar in momentul in care in intestinele lor ajunge orice altceva in afara de laptele matern (chiar si ceai). Fie ca asta se intampla la 2 luni, sau la 1 an... Si tot in articol gasiti si motive pentru amanarea diversificarii, si observatia cu secretia amilazei numai dupa ce ies molarii...

Apropo de ceai, chiar si Organizatia Mondiala a Sanatatii s-a sesizat si a facut un document special pentru alaptarea in Europa de Est, pentru ca in tarile foste comuniste sunt o gramada de copii anemici din cauza consumului de ceai de la varste fragede si a alaptarii pe durata prea scurta.

Ati citit cartea The Baby Bond? Tot de la Linda Palmer, slideshow-ul asta, de vazut musai.

Despre Baby Led Weaning un pic de atentie cand cautati online, ca multi le dau spaghete si pizza ca prime mancaruri, pentru ca sunt mai usor de tinut in mana :))))). Trebuie sa vedeti ce alimente sunt mai usor de mestecat cu gingiile (avocado, banane, pere, morcovi fierti, dovlecel fiert, asparagus, broccoli, pastai verzi fierte...).

De citit si aici.

De citit si aici.

Si aici, tot pe tema WAP.

Unele chestii interesante si aici.

Putem invata multe si de la Simona chiar daca nu suntem raw-vegani. Ea ofera tot timpul informatie obiectiva si bine pusa la punct.

De citit si aici, aici si aici (cu mentiunea ca painea aceea nu e tocmai ok la un bebelus asa mic :D).

De fapt glutenul l-as amana pe termen nelimitat, cel putin un an. Si dupa aceea, doar la nevoie (a se citi pofta, ca nevoie de gluten nu are nimeni), nu zilnic. Cerealele cu gluten din zilele noastre, in special graul, nu mai sunt ce erau odata, au fost modificate genetic ca sa produca mai multa faina, sa creasca mai repede. Graul contine acum mult mai mult gluten decat pe vremea bunicilor nostri. Cereale cu mai putin gluten sau care au ramas mai putin modificate in timp, daca chiar chiar aveti nevoie/pofta, sunt: ovaz, grau kamut, grau spelta, poate chiar si orz si secara.

Bine, in final mi-am dat seama ca eu mi-am spus speech-ul ca si cum as vorbi cu o mama informata, ce vrea sa faca doar bine. Nu m-am apucat sa vorbesc despre cat rau ii pot face unui bebelus mic, pe viata, biscuitii, piscoturile, sucurile din comert, placintele, mezelurile, alte dulciuri din comert, pline de gluten, zahar, margarina si E-uri, procesate, prajite, sau mai stiu eu cum. Care nu aduc nimic bun organismului, ci numai si numai rau. Mult rau. Care chiar nu inteleg de ce sunt date bebelusilor, uneori zilnic. Nu, aceasta nu e o astfel de postare pentru ca stiu ca cele 3 mamici care m-au intrebat nu ar da asa ceva bebelusilor lor. Ele erau doar derutate daca sa inceapa cu cereale diversificarea, asa cum le-au sfatuit medicii pediatri. Of, si cate ar mai fi de spus la sectiunea de “asa nu” in diversificare... acum pe cand sa inchei mi-am adus aminte de cerealele si supicile puse in biberon... :| Dar din nou, nu e cazul mamicilor mele, si cred ca ar trebui sa pastrez postarea ca si cum le-as fi scris lor, pentru ca nu am cum sa abordez toate obiceiurile gresite din diversificarea copiilor in tara noastra. Nu are rost sa ma gandesc la copiii pe care ii cunosc personal care si-au inceput diversificarea cu pufuleti sau biscuiti sau piscoturi, ca prim aliment (pe motivul ca "uite ce haios il molfaie", si "doar e nevoie de zahar pentru energie"...), sau la cei pe care-i vad aproape zilnic band sucuri acidulate din capacelul sticlei, si vorbim aici de bebelusi sub 6 luni...

Si cate as mai avea de spus, lucruri mai putin stiute la noi, cu intoleranta la lactate sau la gluten, la bebelusii alaptati, cum de multe ori colicile sau refluxul se rezolva printr-un regim al mamei... Some other time...

Nota ce trebuia s-o pun la inceput: fiecare copil e diferit si mama stie de cele mai multe ori ce i se potriveste. Desi regret ca nu am facut BLW (macar cu piureuri), nu stiu sigur daca era pentru noi. La fel, e posibil ca unui copil sa-i placa doar fructele fierte, nu crude, de exemplu, si altuia doar bucatele din mancarea parintilor. Sigur mama stie si simte mai bine. Dar pe langa instinct, mama trebuie sa se si informeze, ca nu sunt de acord cu afirmatia din propozitia precedenta daca bebelusul primeste paine unsa cu margarina si mezel in fiecare zi...

Mai rau decat Babywise?

2011-11-18T23:38:00.003+02:00

Nu credeati ca e posibil, asa-i? Pentru cine a pierdut postarea despre Babywise, e aici.

Postare inspirata de aici: http://www.drmomma.org/2011/09/amazon-we-find-child-abuse-offensive.html (si inceputa in septembrie, deci de prea multa vreme). Va rog, cei care stiti limba engleza, sa o cititi, pentru ca nu am tradus aici decat o mica parte.

Cel mai mare magazin online de carti, Amazon, are o politica prin care nu vinde carti cu continut ofensiv, jignitor, socant. Dar are de vanzare carti care exemplifica abuzul asupra copilului, pentru ca (nu-i asa?), o lovitura asupra unui caine, a unei femei, a oricarui om adult, este o fapta penala, pe cand lovitul unui copil e “disciplina”. Culmea, ca la un copil mi se pare cel mai grav acest fapt, pentru ca el inca nu are formata personalitatea, el are incredere totala in parintele lui, si-l iubeste indiferent ce face cu el. Si aceasta bataie nu ii insufla un sentiment ca parintele e rau, ci ca el e nedemn de dragostea parintelui, si deci nu merita nimic bun in lumea asta.

Asadar pe Amazon exista o carte foarte bine vanduta, “To train up a child”. Autorii au si un site, nogreaterjoy.org. Cand au fost intrebati pe site-ul lor ce cred despre a lovi cu nuiaua un copil sub 12 luni, ei au raspuns:

Nu am folosit niciodata nuiaua ca sa pedepsim un copil mai mic de 12 luni. Ar trebui sa citesti No Greater Joy Volumele 1 si 2. Am discutat in aceste doua carti acest subiect de mai multe ori. Pentru copiii mici, in mod special pe parcursul primului an, nuiaua este folosita foarte usor ca o unealta de antrenament. Folosesti ceva mic si usor ca sa captezi atentia copilului si sa-ti fortifici autoritatea. Una sau doua atingeri pe picioarele sau mainile goale vor determina un copil sa se opreasca si sa tina cont de comenzile tale. O coarda de 30 cm merge de minune ca o nuia de inceput. Iti va incapea in poseta sau in buzunar.

Mai tarziu, un tub de instalatie de apa este o unealta buna de plesnit. O poti lua de la Wal-Mart sau de la orice alt magazin de unelte. Cere o teava de plastic, de ¼ inch. Vin in diferite marimi si mai multe culori; deci poti avea o nuia dupa gustul tau. Se vand pentru mai putin de $1.00. Un bebelus are nevoie sa fie dresat toata ziua, zi de zi. Ar trebui sa fie un dresaj vesel, directionat, nu un dresaj de corectie. Daca un copil de 10 luni se joaca cu pamantul dintr-un ghiveci de flori, o simpla lovitura peste mana, acompaniata de comanda “Nu”, spusa cu o voce vesela, dar autoritara, ar trebui sa fie suficienta.

Cand bebelusul de 6 luni ii apuca parul surorii lui, cat timp inca are mana in parul ei, loveste-i mana sau bratul si spune “nu, asta o doare pe sora ta”. Daca a dat drumul deja la par, atunci pune-i mana inapoi in parul ei, ca sa ii faci legatura in minte cu actiunea de dinainte, si apoi loveste-i mana si spune-i comanda. Daca ti-ai gasit bebelusul incercand sa bage ceva intr-un recipient electric, tine-i mana pe obiect si langa recipient in timp ce-i dai cateva lovituri pe dosul mainii care a gresit, si asta in timp ce il dojenesti “nu, nu atinge, nu, nu atinge”. De aceasta data, va avea nevoie sa planga si sa fie suparat.

Daca bebelusul de 10 luni isi expune o toana pentru ca vrea sa fie luat sus, atunci trebuie sa-ti intaresti autoritatea cu cateva lovituri usturatoare. Nu il pedepsesti; il faci sa asocieze comportamentul lui negativ cu consecinte negative. Niciodata sa nu recompensezi comportamentul gresit cu indiferenta. Spune-i bebelusului “nu” si da-i o lovitura. Daca raspunsul tau e nou, poate va fi ofensat si va striga mai tare. Dar continua-ti activitatile normale ca si cum nu ai fi afectat. Asteapta un minut, apoi spune-i copilului sa se opreasca din plans. Daca nu se opreste, loveste-l din nou pe picioarele goale. Nu trebuie sa il dezbraci, sa il intorci si sa faci mare circ din treaba asta. Loveste-l doar oriunde este expusa pielea lui. Continua sa te comporti ca si cum nu-i observi toanele. Asteapta doua minute si repeta. Continua pana cand bebelusul realizeaza ca lucrurile devin mai rele, nu mai bune. Majoritatea bebelusilor vor continua de 3-4 ori si apoi vor aluneca intr-o pozitie in sezut si vor suspina. Cand acest lucru se intampla, este un semnal de predare, asa ca da-i 2 minute sa isi recupereze controlul si apoi napusteste-te asupra lui ca si cum toana lui nu s-ar fi intamplat si da-i o imbratisare mare, dar nu-l tine in maniera pe care a cerut-o. Acum iesi din zona, pentru a-l scoate pe el din asocierea cu evenimentul petrecut.

Nu lovi niciodata un copil mic cu mana ta. Tu esti prea mare si bebelusul e prea mic. Suprafata pielii este locul cu localizarea celor mai multi nervi si unde este cel mai usor sa cauzezi durere fara alte stricaciuni asupra copilului. Greutatea mainii tale provoaca putina usturatura pe piele, dar poate cauza vanatai sau stricaciuni interne serioase. Bebelusii au nevoie de dresaj dar nu au nevoie sa fie pedepsiti. Niciodata sa nu reactionezi la nervi sau la frustrare. Daca iti pierzi cumpatul, recapata-ti controlul inainte sa incerci sa disciplinezi un copil.

Nu, nu am cuvinte. As fi vrut sa explic cat de mult rau face unui copil chiar si o practica “minora” de genul sa-i tii mana pe ce nu trebuia sa atinga, lovindu-l in timpul asta. As fi vrut sa explic cat de neomenesc (nu pot spune animalic, pentru ca animalele nu fac asa ceva puilor lor) mi se pare sa mergi intr-un magazin sa-ti alegi o teava cu un design frumos, sa ti se potriveasca in poseta, ca sa-ti lovesti propriul copil... Dar chiar nu am cuvinte...

O sa va rog sa intrati totusi pe linkul ce-l ofera cei de la drmomma.org, http://www.change.org/petitions/amazon-refuse-to-carry-books-which-advocate-the-physical-abuse-of-children unde se poate semna o petite pentru a-i ruga pe cei de la amazon sa nu mai vanda cartea. Vad ca inca nu s-au strans suficiente semnaturi.

In saptamanile de dupa ce am citit articolul de mai sus, am vazut pe Facebook un anunt interesant, chiar am dat share atunci. Administratorii paginii oficiale a cartilor sotilor Pearl anuntau ca vor inchide acea pagina, cu mesajul urmator:

“Due to a change of heart by the admin, this page will be deleted in 24 hours. I only leave it up that long for this message to be read. I encourage all who genuinely like this page to reconsider and think about your actions. This book is NOT biblical. The older my children get the more I realize that I have failed them by following even a few of the principles encouraged by this book.”

Apoi, ca o coincidenta, in aceeasi perioada am aflat stirea ca o fetita adoptata era dresata in ultimul hal in spiritul filozofiei sotilor Pearl si a murit:
http://www.king5.com/news/crime/New-details-in-starvationfreezing-death-of-adopted-girl-130887208.html

http://www.king5.com/news/crime/Skagit-County-couple-charged-in-death-of-adopted-child-130822743.html

Cand am dat linkul de mai sus pe Facebook, am aflat socata ca aceasta carte este tradusa si la noi!!! Cum a putut editura, traducatorul, sa citeasca ingrozitoarele descrieri de pedepse? Mi se pare ca un indrumar pentru viol, pentru crima, pentru orice fel de abuz! Cum poti sa mai dormi noaptea cand stii ca trimiti asa ceva pe piata, unor parinti poate nestiutori... Aici este linkul din care am aflat acest lucru... http://myeva.wordpress.com/2011/02/03/din-nou-despre-sadism/

Si imi amintesc ca in urma cu mai mult de un an (cred) era socata toata blogosfera mamiceasca de un blog al unor mamici care isi explicau tehnici de pedepse corporale si alte forme de abuz. Nu mai am linkul... Din moment ce imi amintesc ca femeile alea se dadeau mari crestine, as putea pune pariu ca s-au inspirat de la “crestinii” astialalti. Of, ca numai ganduri crestinesti nu-mi trec acum prin minte gandindu-ma la astfel de parinti... Dar cum poti sa te numesti crestin cand faci asa ceva? Cum poti sa fii atat de idiot si atat de rau in adancul sufletului? ....

Cum am putea sa interzicem macar cartea de la noi? Unde am putea sa ne adresam, sa spunem ca acea carte contine tehnici explicate de abuz?

Bucuresteni, ce faceti in weekend?

2011-11-17T00:03:00.002+02:00

Toata saptamana trecuta am vrut sa va scriu sa mergeti la Talciocul Urban. Dar la cat de putin am reusit sa stau la calculator, am dat sfoara in tara doar pe Facebook. Nu numai pentru ocazia minunata de a cumpara lucrusoare faine, si de a va intalni cu oameni cool :D, dar si pentru ca multa lume a donat obiecte, ramanand ca voi sa "platiti" cat doriti in contul lui Bibi.

Azi am aflat (tot pe Facebook :D) ca lucrusoarele care au ramas nevandute/nedonate la Talcioc, vor fi disponibile in acest weekend, la Sala Dalles, la Targul Oraselul Mami.

Tot acolo veti putea sa vedeti wrap-uri, sling-uri, mei-tai-uri, wrap-tai-uri, paturici, Boba 2G, Boba 3G, cosmetice Lia si sa va intalniti la o poveste relaxanta cu Diana! Detaliile, orarul, tot, in linkul asta lung de mai inainte :D.

Sper sa revin, acum, dupa o lunga pauza. Ce mi-a mai ridicat moralul in zilele astea tomnatice? Sa vad ca blogul are la fel de multi cititori zilnic, chiar daca eu de o luna nu am mai scris nimic. UAU! Va multumesc, nu am cuvinte.

Pentru viata lui Tudor

2011-10-26T22:50:00.004+03:00

Mamica lui Tudor Tiplea, din Baia Mare, a fost foarte fericita in 10 octombrie, anul acesta. In 11 octombrie a aflat ca bebelusul ei e foarte bolnav. Medicii de la Cluj nu i-au dat sanse la inceput. Acum, totusi, a fost trimis la Viena pentru operatie la inima.

Mai multe detalii aflati aici: http://viataluitudor.blogspot.com/.

Eu am luat poza de pe blogul lui si mi-am pus-o in dreapta la cazurile umanitare. O sa va rog si pe voi sa faceti cazul cunoscut.

M-am gandit doar ca si eu am nascut tot intr-o zi de octombrie si am fost foarte fericita. Cum ar fi fost daca in ziua urmatoare s-ar fi naruit toata lumea mea?...

2 ani

2011-10-22T13:53:00.008+03:00

Hai ca n-am vrut sa scriu direct in titlu ca pun poze :)), asa ca am pus un titlu ambiguu :D. Adun aici cateva poze care imi plac, de duminica trecuta, de la aniversare. Nu o sa pun din nou poza mea preferata.

Tort Tropical la aniversare

2011-10-18T22:56:00.002+03:00

Cand am ales tortul raw vegan pe care sa i-l fac lui Alex de ziua lui, am pornit rasfoind 3 bloguri dragi: al Inei, al Simonei si al Corinei. Stiam ca de la aceste 3 fete as primi oricand un sfat, o mana de ajutor, daca m-as impotmoli. Ceea ce s-a si intamplat. La repetitie, tortul ales mi-a iesit cam moale, asa ca mi s-au dat in comentariile de sub reteta multe sfaturi.

Am ales, zic eu, reteta cea mai simpla, si cu cele mai putine ingrediente "exotice". Aveam unt de cocos acasa, deci numai lucuma a mai trebuit sa cumpar, dintre ingredientele mai putin intalnite pe la noi. Deeeecciiii, tortul ales a fost: Tort Tropical de Corina Bacalu. (hihi, nu scriu reteta aici, ca sa intrati acolo :D)

De ce am ales un tort raw vegan? Pentru ca Alex nu a mancat inca zahar niciodata in mancare. Doar in vreo 4 "portii" medicamente pentru copii, care banuiesc ca au ceva zahar, intre 1 an si 2 ani. In ceva alimentar niciodata. Mi s-a parut dificil sa incerc o reteta "nesanatoasa" cu miere in loc de zahar. Si nu stiu, mi s-au schimbat mie gusturile, daca mananc zahar atat de rar? Dar astea raw vegane mi se par incredibil de delicioase! Si tare as vrea sa pastram traditia si sa facem doar deserturi sanatoase. De ce nu fac saptamanal unul? Pentru ca eu si Alex nu prea mancam dulciuri, nici clasice. Eu nu simt nevoia de nici un dulce, deci nu simt nici nevoia sa le inlocuiesc cu unele sanatoase. Mi se pare suficient ca tot anul sa nu mananc nimic dulce, si de sarbatori si aniversari sa facem un tort raw vegan.

Pentru cine nu stie ce inseamna raw vegan: nu are zahar, nu are faina, nu are lactate, nu are oua, are doar fructe, nuci si fructe uscate. CRUDE toate! Deci pline de vitamine, de minerale, de alti nutrienti, de enzime. Asa ca mi se pare logic ca in cele cateva dati pe an cand mancam desert sa il alegem cel mai sanatos (si intamplator e si mai delicios decat variantele "clasice" de tort!).

Am facut o incercare la inceputul saptamanii, a iesit cam moale, dar am mancat toti cu lingurita din el. Inclusiv nemancaciosul mic... (dupa cum arata si urmele degetelelor din tort):

Tortul era pentru duminica. Am ales sa fac o portie si jumatate, sa ajunga si pentru musafiri :D. Asa ca de vineri seara am pus caju-ul in apa:

Caju-ul umflat sambata dimineata:

Eu m-am bazat ca asta micu' al meu nu e deloc pofticios si mancacios, dar am gresit :D. Asa ca ar trebui sa puneti putin caju in plus:

Curmale am cumparat fara samburi, sa nu ma chinui. Din astea nu au trebuit sa fie in plus :D

Pentru "blat" asteapta migdalele si curmalele. La sfatul Corinei, curmalele sunt taiate marunt, sa ajutam blenderul.

Aici a inceput munca lui Alex. Deja de cateva saptamani eu nu mai am voie sa folosesc blenderul, el vrea de fiecare data "vrum vruuuummmmm"! Am blenduit in mai multe transe asa: prima data migdalele le faceam praf, apoi puneam cateva curmale, sa aiba acolo putina faina de migdale, sa nu se lipeasca de tot de lame.

Pe fundul tavii Corina recomanda sa punem hartie de copt ca sa taiem mai usor feliile. La mine a fost ok si cu niste fulgi de cocos (hihi, cu grasime cu tot).

(imi cer scuze daca va deranjez privirea cu poze slabe, dar in primul rand nu ma pricep, in al doilea rand lumina naturala era inexistenta, afara era un intuneric de toamna-iarna)

Caju-ul facut crema:

Cu bananele:

Vruuuummmm pe programul Smoothie:

Intre timp eu ma distram cu amestecul de migdale si curmale:

O poza foarte miscata, facuta cu degetul mic, singurul nelipicios dupa ce am pus putina apa pe amestecul de mai sus, ca sa framant "aluatul":

Am pus sa se incalzeasca putin untul de cocos, ca sa obtin ulei de cocos masurabil cu lingurita:

Am turnat intr-un bol crema rezultata. Si va spun ca avea culoarea alb-crem :D

Am adaugat miere

Si lucuma

Vanilie eu am folosit bobite din bete de vanilie:

Am adaugat si uleiul de cocos:

Si apoi am bagat mixerul:

Si am turnat amestecul peste "blat":

Produsul final

l-am bagat la congelator.

In ziua urmatoare (la multi ani! :D) l-am scos din congelator cu vreo 2-3 ore inainte de consum. L-am ornat cu putina nuca de cocos si cu bucatele de papaya uscate. Asa mi-a fost pofta mie, de papaya :D. Si pot sa spun ca si azi, marti, inca am mancat din el, fara sa-l mai pun la congelator. Sta la frigider si nu isi pierde aspectul.

Si sectiune apetisanta:

Concluzie: Deserturi raw am mancat destul de rar (am zis si mai sus ca nu prea consum desert deloc :D). Torturi raw niciodata. Deci pentru mine e cel mai bun tort raw pe care l-am mancat vreodata. MAI MULT, e cel mai bun tort pe care l-am mancat vreodata, dintre toateeeee torturile!!! Inimaginabil de delicios!

Editez totusi sa pun reteta Corinei si aici. Nu mi-e la indemana sa tot deschid blogul ca sa vad reteta.

"Ingrediente:

Blat:
250 gr migdale
250 gr curmale
Putina apa

Preparare:
Se pun migdalele in robot, cu lama in forma de S si se pulseaza pana se maruntesc bine de tot. Mie asa imi plac. Apoi se iau curmalele (fara samburi de preferat) si se taie cu cutitul cat mai mic, sa usuram treaba la robotel. Se pun si dansele cu migdale si se incinge o batuta moldoveneasca intre cumatra migdala si cumatra curmala. Daca vedeti ca cele doua cumetre nu se prind bine una de alta, aruncati peste dansele cu vreo 20 ml apa plata. Instant se vor calma si se vor prinde bine in hora. :))
Apoi scoatem din camara o forma de tort cu peretii detasabili, asezam frumos la baza o foaie de copt apoi prindem peretii de fundul formei. Puteti sari peste aceasta etapa, dar eu zic ca e buna de facut pentru cand veti taia tortul felii ( ele nu se vor lipii de fundul tavii de tort).

Crema:
400 gr caju hidratat in avans vreo 12 ore
3 banane
8 linguri ulei de cocos
2 linguri babane de miere
2 linguri la fel de babane de lucuma
2 linguri de extract de vanilie
1 lingura de maca

Preparare:
Se azvarle caju-ul in blender cu apa cat sa il acopere si sa depaseaza nitel nivelul. Apoi se invarteste caju-ul in vasul blenderului pana se face crema. Daca blenderul este mai puturos, puteti face crema in doua transe.
Dupa ce ati obtinut o crema pufoasa, adaugati cele trei banane. Mixati pana la incorporarea bananelor.
Apoi am transferat compozitia in vasul mare al robotului si am folosit intrumentul de tel. Adica cel ce face spuma ( din ou) Si am pornit telul, am adaugat lucuma, maca, vanilia, mierea. Cred ca merge si cu lama in forma de S. In final crema a iesit incredibila. Nu pot spune a ce avea gust. Se simtea cocosul, banana.. dar mai era ceva... Da.. Mi-a adus aminte de gustul de frisca de pe motzul prajiturilor ce le mancam cand eram mititica.. Deci... da.. dar muuult mai bun!

Intre timp, am taiat cat mai mic vreo 6 nectarine acrutze. M-am gandit sa echilibreze gustul dulce al cremei. Si le-am introdus in robot si le-am invartit la viteza mica cateva secunde, sa se mozoleasca bine cu crema.
Am scos blatul de la frigi si peste am turnat compozitia de crema cu fructe. Am dat la rece vreo 3 ore. Ideal ar fi fost sa stea peste noapte, dar eu l-am facut chiar de ziua mamei, asa ca nu am avut vreme sa il tin prea mult in congi.

L-am scos apoi si l-am ornat cu un strat de fulgi de nuca de cocos, felii de mango si stafide grasane hidratate 12 ore in apa."

Al doilea an in imagini

2011-10-17T23:36:00.011+03:00

Chiar daca imi place atat de mult poza de la postarea precedenta, voi fi nevoita sa o cobor putin :).

Anul trecut am scris despre 1 an in imagini. Asa ca vreau sa pun si colajele de anul acesta care s-a incheiat. Nu voi respecta traditia si nu voi pune si poze de la aniversare pentru ca inca nu le-am selectat. Acelea alta data :).

In folderul cu colajele am dat si peste multe alte colaje, nepostate aici, dar ar deveni plictisitoare postarea cu toate. Asa ca le pastrez aici doar pe cele din al doilea an de viata ale lui Alex:

Luna a 13-a:

Luna a 14-a:

Luna a 15-a:

Luna a 16-a:

Luna a 17-a:

Luna a 18-a:

Luna a 19-a:

Luna a 20-a:

Luna a 21-a:

Luna a 22-a:

Luna a 23-a:

Luna a 24-a:

La multi ani, puiule!

2011-10-16T22:49:00.006+03:00

La multi ani, puiul meu scump!

Daaaa, Alex creste! :)

Nu am cuvinte sa exprim, puiule, cat de fericita sunt de doi ani incoace! As putea spune ca inainte nu am cunoscut asemenea culmi de fericire! Si credeam ca stiu si ce e iubirea, dar Dumnezeu mi-a aratat ca se poate iubi de un infinit de ori mai mult! Acum imi dau seama ca viata mea nu avea sens fara tine! Si culmea e ca atunci cand ma gandesc ca mai fericita nu am cum sa fiu, vii tu si-mi demonstrezi ca in fiecare zi se poate si mai mult! Vii si ma mangai pe obraji, vii si ma pupi si ma imbratisezi! Te trezesti dimineata si iti pui mana pe dupa gatul meu, si iti lipesti fata de fata mea, spunand cu tot sufletul "maaama". Vii si dansezi si razi in hohote!

Tin minte ca la o zi de la nastere, la o saptamana, la doua saptamani (in fiecare vineri apoi), la o luna, la fiecare "luniversare", la un an, si acum la doi ani, rememorez de fiecare data nasterea ta si nu-mi vine sa cred ca am nascut, ca am un pui, ca esti aici, ca esti minunat, si ca a trecut atat de mult timp! De ieri am inceput sa-mi aduc aminte ce faceam acu' doi ani, cum am facut miscare in casa pentru ca afara ploua si nu puteam sa ma plimb. Apoi seara cum am stat pana tarziu pe mingea de gimnastica. Adormeam foarte tarziu si atunci. Asa ca si azi-noapte la ora 2 ma gandeam la mingea mea de gimnastica. Si ma gandeam cum la 4 am avut prima contractie, si cum la 5 l-am sunat pe doctor ca nu mai puteam, si cum la 6:40 te-ai nascut tu! De-abia am putut adormi aseara de emotia momentului, iar azi dimineata ti-am pupat capsorul si nu mi-a venit sa cred ca traiesc o minune de doi ani de zile!

Acuma seara ma gandeam ca in urma cu doi ani eram inca euforica de faptul ca am nascut (eu!) de mai mult de 12 ore. Acum inca sunt euforica de faptul ca sunt mama ta... de mai mult de 2 ani!

Azi a fost o zi superba pentru tine, au venit bunicii de la Cluj si nasii din Baia Mare. Ai primit multe cadouri, ai numarat, ai dansat. Mi-ai zis ca ti-a placut mult ziua ta. Singurul lucru trist de azi e faptul ca acuma seara mi-am amintit, cand te-am culcat, ca in urma cu doi ani aceasta a fost singura noapte din viata ta in care nu ai dormit cu mine. Si mi se pare asa trist si ma simt asa de vinovata ca nu am fost mai puternica! Prima ta noapte pe acest pamant sa o petreci departe de singura persoana pe care o cunosteai... Iarta-ma, puiule!

Te iubesc mult, scumpul mamei! Acum trebuie sa sterg tastatura de lacrimi :)).

Sesiune foto Kiddy Shop 2 :)

2011-10-10T17:58:00.033+03:00

Pentru ca prima a fost asta. Pentru Saptamana Internationala a Bebelusilor Purtati, lucram din greu :D.

Scriem mult si facem pagini noi. Pagina plina cu poze cu noi doi :D. Asa ca normal ca le pun si aici, sa ramana de amintire :).

Prelucrate:

Si din astea alb-negru avem muuulteee pe pagina noua speciala pentru aceasta saptamana: http://kiddyshop.ro/bebelusipurtati/.

Dar le facem publice si pozele color, poze facute atat pentru sarbatorirea acestei saptamani, cat si pentru faptul ca de mult aveam slingul cu buline, din care am vandut deja cateva bucati, chiar daca nu era pus in magazin :)). Avea nevoie de o poza, asa ca am profitat si am facut cateva si cu Boba Tweet.

Deci... urmeaza poze neprelucrate, asa suntem noi, frumosi de la natura :))

Ma scuzati, le-am pus intr-o ordine aleatoare :)). Multumim Bebegrafie!

Plans controlat – cura miraculoasa, dragoste dura sau neintelegere periculoasa?

2011-10-06T15:24:00.004+03:00

Articol tradus de aici: http://babycalm.wordpress.com/2011/09/12/controlled-crying-miracle-cure-tough-love-or-dangerous-misunderstanding/

(Nota mea: am spus ca mai am in draft cateva si voi continua sa traduc de cate ori voi gasi articole interesante care sunt disponibile doar in limba engleza.)

Se estimeaza ca 25% dintre bebelusi sufera de perioade prelungite de plans excesiv si aproape 60% dintre bebelusi inca se trezesc regulat noaptea la varsta de 9 luni (4). Nu e de mirare astfel ca atat de multi parinti cer ajutor pentru somnul bebelusului lor. Pentru majoritatea dintre acestia, acest ajutor va veni in forma dresajului (antrenamentului) pentru somn care implica episoade dirijate de plans. “Plans controlat”, “Cry it Out”, “Plans pana la epuizare”, “ridica, pune jos”, “linistire spatiata”, sau orice termen nou ales de ultimul expert pentru a face intregul proces sa sune nou sau mai bland, aceste metode sunt o solutie temporara pentru o problema, solutie care poate cauza mai mult rau decat bine.

Metoda lasatului bebelusului sa planga pentru o perioada predeterminata de timp pentru a-l invata sa adoarma (sau sa se “calmeze singur” cum e la moda in acest moment sa se spuna) a fost introdusa de Dr Emmett Holt in cartea lui din 1895, “The Care and Feeding of Children”. Aceasta idee a fost apoi popularizata de Dr Richard Ferber (lucru care a dus la aparitia termenului “Ferberizare”) in cartea lui din 1985, “Solve Your Child’s Sleep Problems”. De atunci multi autori pe tema ingrijirii copiilor au prins trendul lasatului bebelusilor sa planga pentru o perioada crescuta de timp pentru a-i incuraja sa adoarma si sa nu se trezeasca noaptea, cea mai faimoasa autoare fiind Gina Ford cu cartea “The Contented Little Baby”.

Plansul controlat functioneaza? Nu putem contesta acest lucru, oricum depinde de asemenea de definitia dumneavoastra a cuvantului “a functiona”. Face bebelusii mai tacuti pe parcursul noptii? Da, in general da. Garanteaza nopti dormite in totalitate pe termen lung? Nu, de fapt multi bebelusi dresati sa doarma au o regresie catre treziri regulate undeva intre 9 luni si 1 an (3) (nu e o intamplare faptul ca acest lucru coincide cu anxietatea de separare). Garanteaza “bebelusi multumiti”? Aici multi sustinatori din toata lumea ai cresterii blande a copilului ar spune in grup un rasunator NU. Alt lucru de luat in considerare este de asemenea DE CE functioneaza? Si poate cea mai importanta analiza dintre toate – Care este somnul NORMAL al bebelusilor?

Sa incepem cu o intelegere a ceea ce este somnul normal al bebelusilor. Cand un bebelus este in uter, el imprumuta ritmurile circadiene (ciclurile naturale somn/stare de veghe) ale mamei lui, pe masura ce melatonina ii este transmisa prin placenta. Dupa nastere, este pe cont propriu si corpului lui mic ii ia un timp ca sa fie in stare sa faca ceea ce mama lui a facut. De fapt ii ia cel putin 4 luni pentru a se apropia de acel target si chiar mai mult – pana la varsta de 4 ani pentru a obtine intr-adevar acelasi efect. Aceasta nu este totul, bebelusilor nu numai ca le lipsesc reglatorii hormonali de somn ai unui adult – dar ciclurile de somn ale lor sunt mult diferite. De fapt somnul lor este foarte simplistic, compus din doua stari de baza (somn adanc linistit si somn alert activ) si are aproximativ jumatate din lungimea starii de somn a unui adult. Acest lucru e de inteles din punct de vedere biologic, le tine pe odraslele noastre delicate mai vigilente, daca un animal de prada le-ar ameninta viata – dar veti intreba ce animal de prada va veni si ii va infuleca in camera lor? Natura poate fi desteapta, dar nu suficient de desteapta incat sa ne ajute sa evoluam atat de repede, deci – pentru moment – inca posedam aceleasi reactii innascute care ii tineau in siguranta pe predecesorii nostri vanatori-culegatori (Nota mea: natura este mai desteapta decat noi si acum, si ne mentine instinctele de aparare, pentru ca nu se stie cand poate aparea un pericol si in ziua de azi, sau in ce zona se naste bebelusul, sau cand exista o situatie fara tehnici moderne de aparare...). Imaginati-va atunci ca un bebelus parcurge un ciclu de somn de doua ori mai repede ca un adult, acest lucru inseamna ca se trezesc CEL PUTIN de doua ori mai des decat noi pe parcursul noptii, de fapt intra intr-o faza de somn usor o data la fiecare 25 de minute. Aceasta inseamna ca exista posibilitatea sa se trezeasca complet la fiecare 25 de minute daca ceva ii alarmeaza – dar trebuie sa ne amintim ca acesta este un lucru BUN, joaca un rol vital in preventia Mortii Subite a Bebelusului, ii tine bine hraniti si intr-o stare buna de homeostaza (Nota mea: din dex: homeostaza = proprietate a organismului de a mentine, in limite foarte apropiate, constantele mediului intern).

Atunci de ce presupunem ca bebelusii “ar trebui sa fie capabili sa doarma toata noaptea la 12 saptamani” (sau chiar mai repede, dupa parerea unor experti!)? Pentru inceput acest lucru e GRESIT, un bebelus nu va “dormi toata noaptea” – se VOR trezi. De MULTE ori nu ne vor alerta pe noi, ca parinti, este adevarat (de ce sa plangi daca nu vine nimeni?). Este NORMAL ca un bebelus sa se trezeasca – DE MULTE ORI – noaptea!

Acum, sa aruncam o privire la motivele pentru care bebelusii ar putea sa planga pe parcursul noptii. Bebelusii tot timpul plang dintr-o anumita cauza, ei nu au conexiunile necesare in creier pentru a ne manipula. Uneori ei plang pentru ca le e foame, alteori sete, uneori le e frig, alteori le e cald, uneori se simt inconfortabil, uneori au nevoie sa li se schimbe scutecul, uneori au nevoie de contact uman, uneori sunt speriati, uneori sunt ultra-stimulati... uneori, ei bine, cine mai stie, pentru ca toti bebelusii sunt diferiti!

Plansul controlat/CIO pune in lumina o neintelegere grosolana a creierului unui bebelus mic si a dezvoltarii neurofiziologice a lui. CIO porneste de la presupunerea ca bebelusii mici pot sa formeze obiceiuri si pot sa gandeasca logic si rational, dar singurul lucru este ca... ei nu pot! Cand un bebelus se naste, creierul lui este incomplet, nu numai ca este mai mic decat al adultilor, dar marea majoritate a celor 100 de miliarde de neuroni nu sunt conectati inca in retele. Bebelusii pur si simplu nu gandesc ca si noi – neocortexul – locul gandirii logice – nu se formeaza pana dupa varsta de 3 ani. Pana atunci creierul unui bebelus este foarte primitiv – focalizat pe supravietuire si emotii de baza. Acestea fiind spuse, experientele timpurii pot sa aiba, si au, un mare impact asupra legaturilor din creierului unui nou-nascut. Creierul unui bebelus are de doua ori mai multe sinapse (conexiuni) decat va avea nevoie in final copilul. Daca aceste sinapse sunt folosite repetitiv, ele sunt reinstaurate. Daca nu sunt folosite repetitiv, sunt eliminate – asadar putem cauza schimbari permanente in structura creierului copiilor nostri, si bune, si rele. Privarea unui bebelus de dragostea si contactul de care are nevoie in copilarie deterioreaza neuroplasticitatea creierului, schimband legaturile in partea de creier responsabila cu relatiile, lucru care afecteaza experienta individului cu relatiile pana in viata adulta. Cercetarile asupra impactului atasamentului timpuriu confirma ca ingrijirea calda, sensibila, este esentiala dezvoltarii sanatoase a creierului si in mod ironic acesti copii carora le-a fost permis sa fie atasati ca bebelusi sunt aceia care CU ADEVARAT se pot linisti singuri cand sunt copii mari si adulti!

Si atunci de ce plansul controlat/CIO “functioneaza”? Modul cel mai usor de a raspunde la aceasta intrebare este sa ne imaginam ca suntem suparati sau ca suferim noi insine. Imaginati-va ca plangeti, plangeti pentru alinare de la o persoana iubita, si ea va ignora, desi numai pentru un minut sau doua inainte sa va aline scurt (cu vorbire si contact vizual limitate) si apoi va paraseste din nou, plangeti timp de inca 2 sau 3 minute, ea intra si cu jumatate de inima va alina inainte sa plece din nou, si lucrul acesta continua timp de cateva ore. Acum intrebati-va, v-ati mai obosi sa continuati sa plangeti dupa persoana iubita? Sau in final ati ceda, v-ati inchide in dumneavoastra, si ati impinge emotiile dureroase inauntru? Raspunsul tehnic aici este sa discutam Teoria de Neajutorare Invatata, a lui Martin Seligman. In mod accidental descoperita in 1965 in timp ce cerceta relatia dintre frica si invatare, Seligman a observat urmatoarele: cainii inhamati (legati) din experimentul lui au invatat sa fie neajutorati (sa stea pe loc si sa accepte) cand Seligman suna dintr-un clopot in timp ce ii curenta. Apoi Seligman ii permitea catelului neinhamat sa se miste, si suna din nou din clopot. Cainele se oprea si nu se misca, invatase sa fie neajutorat si nici nu incerca sa evite stimularea dureroasa, invatase ca era inutil sa fuga de socurile electrice, la fel cum este inutil pentru un bebelus sa continue sa planga atunci cand nimeni nu-i ofera ceea ce are cu adevarat nevoie.

Plansul controlat functioneaza? Da, daca vreti ca bebelusul dumneavoastra sa invete neajutorarea si sa stea in patul lui fara sa-si comunice nevoile, atunci da, intr-adevar va va oferi multe nopti de somn neintrerupt!

Consecintele negative ale plansului controlat sunt mai multe. Le voi lista mai jos:

• Bebelusii pierd atingerea stimulatoare

• Bebelusii nu mai primesc suficienta hrana

• Niveluri crescute de cortizol *** si daune neurologice

• Puls crescut, tensiunea sangelui crescuta si temperatura crescuta

• Voma

• Risc potential de Moarte Subita a Bebelusului (SIDS)

• Fenomen de neajutorare invatata

• Efecte potentiale asupra alaptarii

• Efecte potentiale asupra atasamentului sigur

• Episoadele de plans persistent la bebelusi dau un risc de 10 ori mai mare de ADHD (1)

• Plansul persistent la bebelusi duce la copii mai putin inteligenti (un IQ cu 9 puncte mai scazut la varsta de 5 ani) (2)

• Plansul controlat si CIO la un bebelus mic duc la un copil mai agitat si mai dificil de linistit pe cand ajunge la varsta de 10 luni (3).

Aceste lucruri ar explica atunci de ce Asociatia Australiana de Sanatate Mentala a Copilului (The Australian Association of Infant Mental Health - AAIMHI) afirma:

“Plansul controlat nu este compatibil cu ceea ce bebelusii au nevoie pentru sanatatea lor emotionala si psihologica optima, si ar putea avea consecinte negative neintentionate. Nu au existat studii, cum ar fi studii in laboratoare de somn, dupa cate stim, care sa evalueze nivelurile de stres psihologic la bebelusii care indura plansul controlat, sau impactul lui emotional sau psihologic asupra copilului in dezvoltare.”

Voi lasa comentariul final aici Doctorului Paul Fleiss * care recapituleaza totul atat de bine:

”Ideea, des auzita in aceste zile, ca bebelusii pot si ar trebui sa invete sa se “linisteasca singuri”, fara nici o interactiune fizica sau emotionala cu parintii lor, este incorecta. Cel mai bun si cel mai eficace mod pentru ca un copil sa invete sa adoarma singur in tacere dupa ce a experimentat o trezire nocturna, este ca parintii sa-i fi demonstrat cand era bebelus ca se poate bizui pe ei si ca sunt disponibili. Altfel, supararea emotionala pe care bebelusul a suferit-o ca un rezultat al evenimentului traumatizant care l-a trezit din somn in primul rand, poate fi combinata cu teroarea si frustrarea sentimentului ca e abandonat si nedorit. Daca un bebelus invata ca mama lui va veni la el oricand se trezeste in suparare si oricand plange dupa ea, este mai posibil sa se dezvolte intr-un copil sigur pe el, care va avea abilitatea de a-si evalua si administra singur trezirile fara sa-i implice pe parinti in mod nenecesar. Nu se poate accentua suficient ca privarea bebelusului sau copilului de sprijin emotional atunci cand are nevoie si cand il doreste, poarta riscul crearii unui copil instabil emotional si in final a unui adult instabil emotional. Numai efecte bune pot aparea din imbratisarea copilului de cate ori simte nevoia.”

* = Abordari gresite ale trezirii nocturne
Pasaj din Sweet Dreams: A pediatrician’s secrets for your child’s good night sleep, Lowell House, 22-28
By Paul M. Fleiss, M.D., M.P.H., F.A.A.P., 2000

** = cand un bebelus secreta in mod continuu cortizol, acest lucru poate avea un efect asupra raspunsului lui la stres mai tarziu in viata (ca adulti pot ori sa secrete prea mult cortizol, ori prea putin, cand sunt stresati – si nici una din situatii nu e dorita; prea mult cortizol poate duce la anxietate si depresie – prea putin poate duce la ambivalenta si la detasare emotionala).

Bibliografie:

1) Wolke, D, et al, Persistent Infant Crying and Hyperactivity Problems in Middle Childhood, Paediatrics, 2002

2) M R Rao, et al; Long Term Cognitive Development in Children with Prolonged Crying, National Institutes of Health, Archives of Disease in Childhood 2004

3) Stifter and Spinrad, The Effect of Excessive Crying on the Development of Emotion Regulation, Infancy, 2002.

4) Scher “A Longitudinal Study of Night Waking in The First Year”, 2006, Child Care, Health and Development.

Despre intoleranta

2011-10-03T13:35:00.005+03:00

Mi se spune ca sunt intoleranta. Banuiesc ca e un termen subiectiv. Eu m-as considera intoleranta daca nu as suporta homosexualii, daca as comenta cand as vedea o tipa in fusta mini la scoala, la munca, la Biserica, daca as barfi pe cineva ca, stiu eu, isi spala vasele altfel decat o fac eu. Ocazii in care nu sufera nimeni.

Dar nu ma consider intoleranta ca am ceva impotriva abuzului, fie ca e el asupra animalelor, asupra femeilor, asupra batranilor, asupra copiilor. Chiar daca cel asupra copiilor e cel mai acceptat. Ce inseamna ca "sunt impotriva"? Nu cred ca ne putem ascunde preferintele, e evident ca ne place muzica diferita, feluri diferite de mancare, stiluri diferite de imbracaminte... sau de parenting. Asta inseamna ca daca merg pe strada si vad un copil batut ma doare. Asta e, ce pot sa fac? Pot sa ma schimb? Chiar e asa de grav sentimentul meu? Mai grav decat fapta parintelui care loveste?

Dar fie, daca sunt care ma considera intoleranta din cauzele astea, e ok. Serios ca nu ma deranjeaza eticheta asta :D.

Nu am putut scrie direct despre ce am citit saptamana trecuta. Pentru ca m-a tulburat, dar nu mi-am gasit cuvintele. Si decat s-o dau in bara, mai bine m-am abtinut.

Da, consider ca e normal ca mama sa faca tot ce e mai bine pentru copilul ei. Si chiar cred ca unui copil ii e mai bine sa planga in bratele mamei decat singur. Chiar daca acum se spune ca uite, vezi, a functionat! Nu e mai bine acum ca nu plange? Dar oare de ce nu plange? Intrebarea asta ne-o punem? Eu dupa 45 de minute de plans as fi lesinat cred. Si intr-adevar nu as mai fi plans apoi. Ce folos?

Dar nu, nu asta m-a tulburat cel mai tare. Dovada ca nici nu am comentat la blogul respectiv. Si nici postarile mele de atunci incoace nu i se adreseaza mamicii respective. La fel cum nici atunci cand scriu despre alaptare nu ma adresez mamicilor ce nu mai alapteaza, si tot sunt acuzata ca le scot ochii cu lucrul asta... Cel mai tare m-au mirat comentariile. Si nu ma refer la cele in care lumea o compatimea pe mamica, in loc sa spuna ceva de copil. Nu, ma refer la cele de genul aaa, pai si al meu suge sa adoarma, la 3-4 luni, deci nu e normal? aaaa pai si al meu are cateva saptamani si nu doarme toata noaptea, sau nu adoarme singur, deci nu e normal? vreau si eu sa-l invat sa adoarma. Mi s-a parut periculos unde s-a ajuns. O mamica se mandreste cu tehnica prin care si-a invatat copilul sa adoarma, si alte mamici extenuate preiau informatia fara sa cerceteze ce inseamna asta. Si mi-am dat seama ca despre cry-it-out nu prea exista informatii in romana. Asa ca m-am pus pe tradus, si mai am cateva in draft, cu riscul sa plictisesc. Nu le scriu pentru mamica respectiva, nu le scriu sa enervez lumea. Le scriu sa fie, la o cautare pe google despre plansul controlat sau despre CIO, ca o alta mamica ce e in dubii, daca sa-si asculte instinctul sau anturajul, sa mai aiba o informatie. Nu consider ca am insultat pe cineva cu asta.

Si stiu ca orice mama poate sa greseasca. Si eu am gresit de mult prea multe ori. E evident ca mi-am invatat lectiile pentru al doilea. Cand voi ajunge la alte dileme si imi voi invata lectiile pentru al treilea :D, si asa mai departe. Dar decat sa dai o palma copilului, mai bine mergi in alta camera si dai un pumn intr-o perna. Decat sa-l lasi voit sa planga pana la epuizare, mergi si te descarci in alta camera si apoi revii la el, sau chiar plangi alaturi de el, de ce nu?

Culmea e ca in postarea asta chiar scrisesem ca dupa ce citesti o carte despre rezolvarea "problemelor" de somn la bebelusi, oricat ar fi de blande metodele promovate, tot ajungi sa aplici si metode dure. Pentru ca iti intra in cap ca faptul ca adoarme doar cu ajutorul tau, si ca se trezeste noaptea, sunt niste probleme care trebuie rezolvate. Si daca nu merge cu calea blanda, ajungi sa aplici metode dure. Culmea ca in postare chiar dadusem un astfel de exemplu.

Alina a raspuns aici in comentarii tot ce as fi putut si eu spune pe subiect, asa ca daca si dupa asta nu se intelege care e de fapt scopul demersului "contra"... ca nu e nimeni contra mamicii care a facut treaba asta, ci contra propagarii ideii asteia ca metoda ideala.

Stiu ca as putea fi data de exemplu negativ. Mi s-ar putea bate obrazul, "vezi, daca nu ai ales metoda asta, uite unde ai ajuns...". Asta e, imi asum actiunile si merg mai departe. Am ales cum sa-l cresc pe Alex dupa instinct si inima. Daca m-am straduit sa aplic niste metode tot timpul a iesit rau. Asa ca am ales sa-l ascult. Chiar daca asta a insemnat ca pana in concediul din iulie, el a fost plimbat/dansat/leganat prin camera ca sa adoarma si ziua, si seara. Si in general in pozitia oblica, la san, care e cea mai grea la bicepsi :D. Chiar daca acum (dupa aproape 2 luni de vis, in care a adormit la san in timp ce eu stateam jos, pe fotoliu), a ajuns iar, cu ocazia unei raceli, sa nu poata sta la orizontala deloc din cauza nasului infundat, si sa nu poata sa suga. Deci adio adormit pe fotoliu, adio somn in pat. Adormit plimbat, somn pe mine la verticala vreo 15-20 de minute, dupa care, ca sa-si implineasca somnul totusi, il luam intr-un carrier la plimbare prin oras, sa mai poata sa se odihneasca.

Mi-a spus o prietena "a, pai bineee, daca sunt bolnavi capatam puteri si facem orice pentru ei". Si de unde stim atunci cand plang cand sunt bebelusi ca nu o fac pentru ca-i doare ceva, pentru ca-i deranjeaza ceva? Daca vedem un muc in nas dintr-o data se schimba datele problemei?

Asa ca stiu ca muuulte mame isi dau ochii peste cap la faptul ca eu trec peste orice nevoi si probleme de-ale mele ca sa-l ascult pe el. Si nu m-am mandrit niciodata cu asta, sa ma dau drept mama perfecta, pentru ca nu stiu inca rezultatul, cum va fi el cand va fi mare. Dar nu pot sa-mi inabus instinctele, si ele asta imi spun, sa fiu alaturi de copilul meu.

Am citit undeva o aluzie cum ca noi, mamele "intolerante" nu avem o relatie buna cu mamele noastre. Mama mea e cea mai blanda femeie. Nu am auzit-o vreodata ridicand vocea. E sotia ideala, gospodina ideala, mama ideala, colega de serviciu ideala. Sare in ajutor oricui, nu poate gandi de rau despre nimeni. Si asta ar putea garanta oricine o cunoaste, pentru ca toti o indragesc. Nu are dusmani :D. Ca mama s-a sacrificat pentru familie, si chiar daca atunci cand eram mai mica o certam pentru asta, presimt ca in ceea ce-l priveste pe Alex ii calc pe urme fara sa ma fi gandit. Si ea e surprinsa, pentru ca la cum ma cunostea inainte, credea ca-i las ei copilul si plec in lume :D. Dar nu e in firea mea sa-i calc pe urme si la partile de femeie ideala, sotie, gospodina... Mai cunosc o singura mama si femeie ca ea in lumea asta. Nu dau link, ca nu as vrea sa ajunga la tine pe blog toata lumea, Nela, dar stii ca la Buni ma refer :D. Ce relatie am cu mama mea? Suntem best friends. Si cu asta cred ca am spus totul. Si ea trece in continuare peste confortul ei personal pentru noi, copiii ei, la fel cum si eu trec peste confortul personal pentru Alex. Dar asa suntem noi, nu e musai sa fie toata lumea la fel. Am multe prietene in viata reala care s-au intors la serviciu repede dupa nastere si sunt in continuare mame perfecte din punctul meu de vedere, mame mult mai bune decat mine. Care nu alapteaza, care nu dorm cu copilul, care nu-si poarta copilul. Le iubesc, le admir si ele imi fac viata mai frumoasa. Copiii lor sunt fericiti si sunt crescuti cu dragoste, fara metode.

Si de multe ori ma gandesc de ce imi pierd timpul, de ce nu mi-l dedic mie, familiei, prietenilor dragi reali, prietenilor dragi virtuali, afacerii mele? Da, stiu ca fac greseala asta, si vad ca le e mai bine celor care trec peste toate astea si sunt indiferente fata de restul lumii. Dar asta sunt eu. Si faptul ca din cand in cand am feedback, ma contacteaza mamici din viata reala sau virtuala care au dat din greseala de un articol de pe blogul meu, si si-au dat seama ca e mai bine sa-si asculte instinctul in locul soacrei/vecinei/etc., si ca acum sunt atat de fericite alaturi de copiii lor, ma face sa merg mai departe cu drag, in ciuda faptului ca deranjez pe unii.

Da, mi s-a mai spus ca sunt intoleranta legata de alimentatie. Am afirmat ca nu imi place sa stau in parc cu alte mamici pentru ca ele isi lasa copiii sa planga, ii bat, le dau croissante cu ciocolata, branzoici si cola sa manance, inca de cand sunt in landou, deci banuiesc ca sub 6 luni. Deci din moment ce eu am vrut sa nu vada Alex copii care mananca asa ceva, pana cand va merge le gradinita si va cere el singur, mi s-a spus ca sunt intoleranta si ca le acuz prin afirmatia mea pe mamele care dau asa ceva copiilor. Nu am reusit sa inteleg, pentru ca eu nu le acuzam pe mamele respective. Am motivele mele pentru care nu vreau sa-i dau zahar cat de mult timp pot, cat e in controlul meu situatia. Suntem o familie de diabetici si problemele mele de infertilitate au fost legate si de rezistenta la insulina. Asta ma face o intoleranta? Daca ai sti ca paharul ala de cola zilnic dat bebelusului tau ii face rau, pahar pe care il cere pentru ca vede la ceilalti din parc, nu ai evita sa mai mergi acolo? Nu ti-ai da intalnire doar cu mame care iti impartasc opiniile?

S-a ajuns ca atunci cand se scrie despre ceva controversat, fie ca e vorba de mancare nesanatoasa (McDonalds, Danonino,...), fie ca e vorba despre beneficiile laptelui de mama, sa sara in sus cei care nu sunt de acord, sa eticheteze ca esti intolerant. Nu am scris niciodata ceva de rau despre mamele care dau lapte praf copiilor. Dar asta nu ma poate opri sa informez mai departe pe viitoarele mamici de beneficiile laptelui matern fata de laptele praf. Ca daca pot alege, sa aleaga in cunostinta de cauza. Inteleg ca exista situatii cand nu se poate alapta, si nu ma leg de ele. La fel cum inteleg ca exista situatii cand ai un copil mai mare care mananca dulciuri alaturi de cel mic, deci e mai greu sa-l tii pe bebelus departe de zahar. Dar atata vreme cat eu nu mananc biscuiti, sa mi se spuna ca sunt intoleranta ca nu ii cumpar lui biscuiti? Acuzatiile astea de intoleranta, mame perfecte, etc, fac sa pierdem din vedere tabloul general, informatiile oferite, problemele de la care s-a pornit. Cum am zis mai sus, sunt mai rea eu ca informez despre Babywise, decat omul care il practica? Na, sa revenim la problema noastra...

Nu imi plac scandalurile, nu ma bag in ele, am vrut doar sa explic situatia, si sa explic aparitia pe blog a atator articole traduse. Mi s-a parut ca pentru mamele care cauta pe net solutii pentru CIO e bine sa stie si efectele. Am crezut ca daca nu-mi spun parerea pe subiect, ci doar traduc niste articole documentate, nu se va interpreta iar ca sunt intoleranta. Dar daca tot n-am scapat :D, acum a venit si explicatia si cuvintele mele. Sunt sigura ca nu am reusit sa imi amintesc sa spun tot ce as fi vrut pe subiect. Dar consider ca raspunsurile Alinei din postarea catre care am dat link, spun totul. Si mai consider ca Ama a scris foarte bine pe tema asta a parentingului. Frumos, din suflet, fara pic de intoleranta sau acuzare.

Metoda plansului controlat (Cry It Out – CIO) cauzeaza leziuni cerebrale

2011-10-02T12:32:00.004+03:00

Traducere de aici: http://www.drmomma.org/2009/12/crying-it-out-causes-brain-damage.html

Ne-am gandit sa dam mai departe acest articol scurt [publicat prima data in 2006] pentru ca timp de cativa ani chiar si Ferber (‘tatal’ dresajului pentru somn, al plansului controlat si al lasatului copilului sa planga pana la epuizare) a declarat ca nu ar mai repeta aceste tehnici cu bebelusii lui, dat fiind ce stim acum despre daunele fiziologice, psihologice si emotionale pe care CIO le face asupra dezvoltarii nou-nascutilor, copiilor si oamenilor. Din pacate, avalansa ‘plansului controlat’, pe care Ferber a inceput-o cu ani in urma, (poate chiar cu intentii bune?) a continuat sa o ia la vale fara control si parintilor li se dau in mod regulat aceste sfaturi foarte daunatoare sa ignore singurul mod prin care bebelusul lor comunica faptul ca o nevoie trebuie sa-i fie indeplinita – plansul lui.

Stim ca exista civilizatii in care nevoile bebelusilor sunt indeplinite pe tot parcursul zilei, si, ca rezultat, ei plang foarte rar. De ce nu ar fi cazul asta si referitor la bebelusii nostri? Haideti sa nu le mai facem mai mult rau. Trebuie sa fiu de acord cu ultima declaratie a autorului – va veni o zi cand vom intelege exact cate daune le provocam bebelusilor, dezvoltarii lor neurologice si atasamentului lor social (si viitorilor copii si adulti, si societatii in general) – incat vom ajunge sa vedem crying-it-out ca o alta forma oribila de abuz al copiilor.

Va rugam sa luati in considerare si ca tinutul bebelusului in brate, aproape, si alinarea lui cand plange in timp ce incerci sa-ti da seama care e cauza, nu este acelasi lucru cu lasatul unui bebelus sa planga (suparat) singur, si abandonat. Pentru mai multe informatii, cartea Dr. Sunderland este un loc excelent (si usor accesibil) de a porni.

Cercetarile sugereaza ca lasatul unui copil sa planga pana la epuizare cauzeaza leziuni cerebrale.

De Dr. Stephen Juan

Expertii avertizeaza ca lasatul copilului sa planga pana la extenuare cauzeaza suferinta extrema bebelusului. Si o asemenea suferinta extrema la un nou-nascut s-a descoperit ca blocheaza dezvoltarea totala a anumitor zone din creier si determina creierul sa produca cantitati in plus de cortizol, lucru care poate fi daunator.

Conform unui studiu al Universitatii din Pittsburgh, efectuat de Dr. DeBellis si sapte colegi de-ai lui, publicat in Biological Psychiatry in 2004, copiii care sufera traume devreme in viata dezvolta in general creiere mai mici.

Un studiu al Universitatii Harvard, efectuat de Dr. Teicher si cinci colegi de-ai lui, de asemenea publicat in Biological Psychiatry, afirma ca zonele creierului afectate de suferinta extrema sunt sistemul limbic, emisfera stanga si corpus callosum. Zone aditionale care pot fi implicate sunt hipocampusul si cortexul orbitofrontal.

Cartea The Science of Parenting (2006) de Dr. Margot Sunderland puncteaza unele efecte devastatoare asupra creierului care pot aparea daca parintii esueaza in cresterea corespunzatoare a unui bebelus – si aceasta include fortarea lor sa planga pana la epuizare ("cry it out"). Dr. Sunderland, care este directoare a sectiunii de educatie si training la Centrul pentru Sanatatea Mentala a Copilului din Londra, se bazeaza pe munca in neurostiinta pentru a trage concluziile si recomandarile despre procedurile de parenting.

In prima carte de parenting care face legatura comportamentului parintelui cu dezvoltarea creierului nou-nascutului, Dr. Sunderland descrie cum creierul nou-nascutului se “sculpteaza” in continuare dupa nastere. Parintii au un rol major in acest proces de “sculptare” a creierului.

Dr. Sunderland sustine ca este crucial ca parintii sa indeplineasca nevoile emotionale rezonabile ale nou-nascutului. Acest proces este ajutat de oferirea unui mediu “hranitor” emotional continuu pentru nou-nascut.

Lasatul unui bebelus sa planga pana la epuizare (“cry it out”) cand e suparat va fi probabil privit ca abuz al copilului de generatiile viitoare.

Lasatul copilului sa planga (CIO - Cry It Out) - Pericole

2011-10-01T09:15:00.003+03:00

de Margaret Chuong-Kim

Articol tradus de aici: http://www.drmomma.org/2009/12/dangers-of-leaving-baby-to-cry-it-out.html

Printre parintii nou-nascutilor de azi exista o disputa constanta despre cum trebuie sa raspunzi plansului unui bebelus. Pe de o parte, exista proponentii metodei “cry it out” (nota mea: prin traducere ar insemna plans pana la extenuare, plans controlat, i se mai spune si metoda Ferber), in care bebelusul este lasat singur sa planga, in speranta ca in final se va opri. De cealalta parte, exista “parintii atasati” care raspund imediat plansului bebelusilor si incearca sa-i calmeze folosind diverse metode, inclusiv tinutul in brate si imbratisatul. Metoda cry-it-out (CIO) a fost populara in anii precedenti, dar attachment parenting-ul (AP) castiga teren printre parintii de azi. Rezultatele studiilor din psihologie indica faptul ca abordarea AP la plansul bebelusului este mai probabil sa ofere ca rezultate un copil sanatos fizic si emotional.

Teoria atasamentului a aparut la sfarsitul anilor ’60, cand psihologul John Bowlby a declarat ca o relatie calda, intima intre ingrijitor si nou-nascut este necesara pentru o sanatate optima si pentru o supravietuire de baza. Astfel, fiecare individ se naste bine echipat cu reflexe si instincte pentru a interactiona cu ingrijitorul primar, care in cele mai multe cazuri e mama. De exemplu, nou-nascutii invata repede sa recunoasca si sa prefere vocea si mirosul mamei. Pe masura ce bebelusii dezvolta control locomotor, ei isi afiseaza dorinta de a fi aproape de ingrijitorii lor prin intinderea inspre mama sau tatal lor pentru a fi luati sus, sau prin taratul inspre ei. Dintr-o perspectiva evolutionista, aceste comportamente au valoare de supravietuire. Bebelusii carora le lipsesc aceste comportamente de atasament vor rataci de langa ingrijitorii lor si au mai multe sanse sa se piarda, sa fie atacati sau sa piara. Plansul unui nou-nascut este intentionat sa creasca posibilitatea supravietuirii lui, pentru ca instinctul unei mame este de obicei acela de a merge la copilul ei la primul semn de suparare.

Traim intr-o epoca in care stim ca bebelusul e in siguranta intr-o alta camera, indiferent de cat de mult plange. Aceasta inseamna ca ar trebui sa ii lasam pe bebelusi sa planga singuri? Proponentii CIO sfatuiesc adeseori ca bebelusii lasati sa planga se vor opri intr-un final, si durata atacurilor viitoare de plans va descreste. Care sunt consecintele emotionale ale plansului pentru un nou-nascut atunci cand este lasat singur? Bowlby si colegii lui au initiat o serie de studii in care copiii cu varstele intre 1 si 2 ani, care aveau relatii bune cu mamele lor, erau separati de ele si lasati sa planga. Rezultatele au aratat o secventa previzibila de comportamente: Prima faza, etichetata “protest”, consta in plans puternic si neliniste extrema. A doua faza, etichetata “disperare”, consta in plans monoton, inactivitate, si retragere constanta. A treia faza, etichetata “detasare”, consta intr-un interes reinnoit asupra imprejurimilor, desi e vorba de un interes diferit, distant. Astfel, pare ca atunci cand sunt lasati sa planga singuri, in final plansetele se disipa, dar acest lucru se intampla din cauza dezvoltarii graduale a apatiei in copil. Copilul se opreste din plans pentru ca invata ca nu mai poate sa spere ca ingrijitorul ii va oferi alinare, nu pentru ca supararea lui a fost usurata.

Plang bebelusii mai mult atunci cand suntem alaturi de ei? Un studiu din 1986 a ajuns la concluzia ca opusul e adevarat: cu cat mai mult isi tine o mama in brate copilul si il poarta, cu atat mai putin bebelusul va plange sau va fi nervos. Studii inter-culturale au demonstrat de asemenea ca parintii din societatile non-vestice sunt mai rapizi decat parintii din societatile vestice in a raspunde la plansul copiilor lor, si bebelusii din societatile non-vestice plang pe perioade de timp mai scurte. Ingrijitorii din 78% de culturi ale lumii raspund repede plansului unui nou-nascut. De exemplu, ingrijitorii Efe din Africa raspund plansului unui bebelus in cel mult 10 secunde, cel putin 85% din timp, atunci cand bebelusul are intre 3 si 7 saptamani, si cel putin 75% din timp, atunci cand bebelusul are 17 saptamani. Ingrijitorii Kung raspund in maxim 10 secunde peste 90% din timp, pe parcursul primelor 3 luni ale bebelusului, si peste 80% din timp la varsta de 1 an. In contrast, ingrijitorii americani si olandezi s-a descoperit ca intentionat nu raspund la plansul unui copil aproape 50% din timp pe parcursul primelor 3 luni ale bebelusului. S-a descoperit ca nou-nascutii din societatile non-vestice sunt agitati la fel de frecvent ca si cei din societatile vestice, dar datorita raspunsului prompt al ingrijitorilor din societatile non-vestice, durata cumulata totala de plans este mai mica decat cea din societatile vestice.

Conform teoriei atasamentului, multi bebelusi se nasc fara abilitatea de a-si regla singuri emotiile. Aceasta inseamna ca ei considera ca lumea este confuza si dezorganizata, dar nu au abilitatile necesare pentru a face fata si pentru a se calma singuri. Astfel, pe parcursul perioadelor de suparare, ei isi cauta ingrijitorii pentru ca apropierea fizica a ingrijitorului ii ajuta sa se calmeze si sa restabileasca echilibrul. Cand ingrijitorul raspunde repede si este sensibil, copilul invata in mod gradual si crede ca este demn de iubire, si ca alti oameni pot fi de incredere ca sa-i ofere iubire. Invata ca ingrijitorul este o baza sigura de la care poate explora lumea, si daca intalneste adversitate, se poate intoarce la baza pentru sprijin si alinare. Aceasta incredere in ingrijitor are drept rezultat ceea ce se numeste un individ sigur (asigurat, intarit, linistit).

Copiii care nu au parte in mod consistent de ingrijitori impresionabili si sensibili, devin adeseori indivizi nesiguri, caracterizati de interactiuni anxioase, evitante si/sau ambivalente. Studiile pe termen lung au aratat ca indivizii siguri, comparati cu indivizii nesiguri, au o probabilitate mai mare sa fie populari, acomodati, altruisti si plini de compasiune. Ca adulti, indivizii siguri tind sa se simta confortabil sa se bazeze pe altii, dezvolta repede atasamente apropiate, si au incredere in partenerii lor. Indivizii nesiguri, pe de alta parte, tind sa fie nelinistiti in relatiile lor, afisand anxietate (manifestata prin posesivitate, gelozie si agatare) sau evitare (manifestata prin lipsa de incredere si rezistenta in a se baza pe altii). Practicile de parenting din America de Nord, inclusiv CIO, sunt adeseori influentate de teama ca bebelusii vor creste prea dependenti. Oricum, o abundenta de cercetari arata ca incurajarea, contactul fizic regulat si raspunsul prompt la suparare in perioada de nou-nascut sau in copilarie, are ca rezultat adulti siguri si increzatori, care sunt mai capabili sa formeze relatii functionale.

S-a sugerat in trecut ca CIO este sanatos pentru dezvoltarea fizica a nou-nascutului, in mod particular a plamanilor. Un studiu recent care cerceta consecintele imediate si pe termen lung ale plansului nou-nascutilor sugereaza altceva. Schimbarile urmatoare datorate plansului nou-nascutului au fost documentate: pulsul inimii crescut si tensiunea sangelui crescuta, nivel scazut de oxigen, tensiunea sangelui in creier crescuta, rezerve de energie si oxigen epuizate, interactiune mama - nou-nascut intrerupta, leziuni ale creierului, si disfunctii cardiace. Cercetatorii studiului au sugerat ca ingrijitorii ar trebui sa raspunda plansului nou-nascutului rapid, consistent, si intelegator, recomandari care sunt pe aceeasi linie cu principiile AP.

Suporterii CIO tind sa vada plansul nou-nascutului lor ca incercari de a-si manipula ingrijitorii in a le acorda mai multa atentie. Mentinerea acestei idei poate fi daunatoare pentru sanatatea imediata si pe termen lung a bebelusului. In campul psihologiei cognitive, exista premiza ca gandurile noastre stau la baza comportamentului nostru. Astfel, daca gandim pozitiv despre un individ, comportamentul nostru catre acel individ tinde sa fie de asemenea pozitiv. In schimb, daca gandim negativ despre un individ, ne vom comporta corespunzator. Luati in considerare oameni din viata voastra proprie pe care ii credeti manipulatori – cum va influenteaza acea perceptie comportamentul dumneavoastra cu persoana respectiva? Este improbabil ca interpretarea unei personalitati manipulatoare va avea ca rezultat ingrijirea empatica plina de dragoste si compasiune a acelui individ. Nou-nascutii, neajutorati fara sprijinul ingrijitorilor lor, pot suferi si consecinte emotionale, si fizice, din cauza acestui tip de atitudine.

Cand sunteti pusi in fata unui bebelus care plange, poate fi prudent sa va puneti urmatoarea intrebare: De ce aleg acest raspuns? Vreau ca bebelusul meu sa se opreasca din plans pentru ca se simte confortabil si in siguranta, sau vreau ca bebelusul meu sa se opreasca din plans de dragul opritului din plans? Ce invata bebelusul meu despre mine si despre lume daca ii raspund in aceasta maniera? Daca as fi un bebelus si as fi suparat, cum as vrea sa raspunda ingrijitorii mei?

Pentru mai multe pe tema 'dresaj pentru somn,' 'crying it out' (CIO) si 'plans controlat', vedeti resursele de pe aceasta pagina: Sleep Training: A Review of Research

Bibliografie:

Campos, J., et al. (1983). Socioemotional development. In P. Mussen (Ed.), Carmichael’s Manual of Child Psychology: Vol. 2. Infancy and Developmental Psychobiology. New York: Wiley.

Craig, G., Kermis, M., & Digdon, N. (1998). Children Today. Scarborough, ON: Prentice-Hall.

Dacey, J. & Travers, J. (1996). Human Development Across The Lifespan (4th Ed). Boston: McGraw-Hill.

DeCasper, A., & Fifer, W. (1980). Of human bonding: Newborns prefer their mothers’ voices. Science, 208: 1174-76.

Gleitman, H. (1996). Basic Psychology (4th Ed). New York: W.W. Norton.

Hunziker, U. & Barr, R. (1986). Increased carrying reduces infant crying: A randomized controlled trial. Pediatrics, 77(5): 641-8.

Luddington, Hoe, S. Cong, X., & Hashemi, F. (2002). Infant crying: Nature, physiologic consequences, and select interventions. Neonatal Network, 21(2): 29-36.

Macfarlane, A. (1975). Olfaction in the development of social preferences in the human neonate. Parent-Infant Interaction. Amsterdam: CIBA Foundation Symposium.

Mikulincer, M., & Shaver, P. (2001). Attachment theory and intergroup bias: evidence that priming the secure base schema attenuates negative reactions to out-groups. Journal of Personality and Social Psychology, 81(1): 97-115.

Miller, R. (2000). Dysfunctional relationships. In R. Kowalski & M. Leary (Eds.), The Social Psychology of Emotional and Behavioral Problems: Interfaces of Social and Clinical Psychology. Washington, DC: APA.

Waters, E., Wippman, J., & Sroufe, L. (1979). Attachment, positive affect, and competence in the peer group: Two studies in construct validation. Child Development, 50: 821-829.

Plansul excesiv este daunator bebelusilor

2011-09-30T14:06:00.004+03:00

De Dr. William Sears

Tradus de aici: http://www.drmomma.org/2009/12/excessive-crying-harmful-to-babies.html

Stiinta ne spune ca atunci cand bebelusii plang singuri si neasistati, ei experimenteaza panica si anxietatea. Corpul si creierul lor este inundat cu adrenalina si hormoni de stres, cum ar fi cortizolul. Oamenii de stiinta au descoperit de asemenea ca atunci cand tesuturile creierului in dezvoltare sunt expuse acestor hormoni pe perioade indelungate, acesti nervi nu vor forma conexiunile catre alti nervi si vor degenera. Este deci posibil ca nou-nascutii care indura multe nopti sau saptamani de plans singuri sa sufere de fapt efecte neurologice daunatoare care sa aiba implicatii permanente asupra sectiunilor in dezvoltare ale creierului lor? Iata cum raspund oamenii de stiinta acestei intrebari alarmante:

Dezechilibre chimice si hormonale in creier

Oamenii de stiinta au descoperit ca nou-nascutii care sunt in mod frecvent separati de parintii lor intr-un mod stresant au niveluri anormal de inalte de hormon al stresului (cortizol), si niveluri scazute de hormoni de crestere. Aceste dezechilibre inhiba dezvoltarea tesutului nervos din creier, opreste cresterea si deprima sistemul imunitar. (5, 9, 11, 16)

Cercetatorii de la Universitatea Yale si de la Scoala de Medicina Harvard au descoperit ca stresul intens la inceputurile vietii poate altera sistemele neurotransmitatoare ale creierului si cauzeaza schimbari functionale si structurale in regiunile creierului similare cu acelea vazute la adultii cu depresii. (17)

Un studiu a aratat ca nou-nascutii care au experimentat episoade persistente de plans au avut un risc de 10 ori mai mare sa aiba ADHD in copilarie, laolalta cu performante slabe la scoala si comportament antisocial. Cercetatorii au concluzionat ca aceste descoperiri pot fi cauzate de lipsa atitudinii sensibile a parintilor catre copiii lor. (14)

Cercetarile lui Dr. Bruce Perry la Universitatea Baylor pot explica aceasta afirmatie. El a descoperit ca atunci cand stresul cronic ultra-stimuleaza partea creierului nou-nascutului care controleaza eliberarea adrenalinei, si cand portiunile creierului care prospera prin input fizic si emotional sunt neglijate (cum ar fi cand bebelusul este lasat sa planga singur), copilul va creste cu un sistem de adrenalina ultra-activ. Un astfel de copil va afisa agresivitate crescuta, impulsivitate si violenta mai tarziu in viata pentru ca creierul inunda corpul cu adrenalina si alti hormoni ai stresului in momente frecvente si nepotrivite. (6)

Dr. Allan Schore de la Scoala de Medicina a UCLA a demonstrat ca hormonul stresului cortizol (care inunda creierul pe parcursul plansului intens si a altor evenimente stresante) de fapt distruge conexiunile nervoase in parti critice ale creierului in dezvoltare al nou-nascutului. In plus, cand portiunile creierului responsabile de atasament si de control emotional nu sunt stimulate la un bebelus (lucru care are loc cand bebelusul este neglijat in mod repetat), aceste sectiuni din creier nu se vor dezvolta. Rezultatul – un copil violent, impulsiv, neatasat emotional. Dr. Schore trage concluzia ca sensibilitatea si disponibilitatea unui parinte stimuleaza si formeaza conexiunile nervilor in sectiuni cheie ale creierului responsabile de atasament si de starea emotionala de bine. (7, 8)

Dezvoltare intelectuala, emotionala si sociala scazuta

Specialistul in dezvoltarea nou-nascutilor Dr. Michael Lewis a prezentat descoperirile unei cercetari la o intalnire a Academiei Americane de Pediatrie, concluzionand ca “unica si cea mai importanta influenta asupra dezvoltarii intelectuale a unui copil este sensibilitatea si disponibilitatea mamei la semnalele bebelusului ei.”

Cercetatorii au descoperit ca bebelusii al caror plans este de obicei ignorat nu vor avea o dezvoltare sanatoasa intelectuala si sociala. (19)

Dr. Rao si colegii lui de la Institutul National de Sanatate (National Institutes of Health) au aratat ca nou-nascutii care experimenteaza plans prelungit (dar nu datorita colicilor) in primele 3 luni de viata au un IQ cu 9 puncte mai mic in medie cand ajung la 5 ani. De asemenea aceiasi copii au dat semne de slaba dezvoltare motorie fina. (2)

Cercetatorii de la Universitatile de Stat Pennsylvania si Arizona au descoperit ca nou-nascutii care plang excesiv pe parcursul primelor luni au aratat o mai mare dificultate in controlul emotiilor si au devenit chiar mai nervosi cand parintii au incercat sa-i consoleze la 10 luni. (15)

Alte cercetari au aratat ca acesti copii au apoi un plans mai deranjant, sunt mai agatatori si le ia mai mult timp sa devina copii independenti.

Schimbari fiziologice daunatoare

Cercetarile pe oameni si animale au demonstrat ca atunci cand sunt separati de parintii lor, nou-nascutii si copiii au temperaturi instabile, aritmii ale inimii si somn REM scazut (stadiul de somn care promoveaza dezvoltarea creierului). (10 12, 13)

Dr. Brazy de la Universitatea Duke si Ludington-Hoe si colegii de la Universitatea Case Western au demonstrat in doua studii separate ca plansul excesiv la nou-nascuti cauzeaza presiune crescuta a sangelui in creier, creste nivelul hormonilor stresului, obstructioneaza scurgerea sangelui din creier, si scade oxigenarea creierului. Ei au concluzionat ca ingrijitorii ar trebui sa raspunda rapid, consistent si intelegatori plansului bebelusilor. (3, 4)

Bibliografie
1. P. Heron, “Non-Reactive Cosleeping and Child Behavior: Getting a Good Night’s Sleep All Night, Every Night,” Master’s thesis, Department of Psychology, University of Bristol, 1994.

2. M R Rao, et al; Long Term Cognitive Development in Children with Prolonged Crying, National Institutes of Health, Archives of Disease in Childhood 2004; 89:989-992.

3. J pediatrics 1988 Brazy, J E. Mar 112 (3): 457-61. Duke University

4. Ludington-Hoe SM, Case Western U, Neonatal Network 2002 Mar; 21(2): 29-36

5. Butler, S R, et al. Maternal Behavior as a Regulator of Polyamine Biosynthesis in Brain and Heart of Developing Rat Pups. Science 1978, 199:445-447.

6. Perry, B. (1997), “Incubated in Terror: Neurodevelopmental Factors in the Cycle of Violence,” Children in a Violent Society, Guilford Press, New York.

7. Schore, A.N. (1996), “The Experience-Dependent Maturation of a Regulatory System in the Orbital Prefrontal Cortex and the Origen of Developmental Psychopathology,” Development and Psychopathology 8: 59 – 87.

8. Karr-Morse, R, Wiley, M. Interview With Dr. Allan Schore, Ghosts From the Nursery, 1997, pg 200.

9. Kuhn, C M, et al. Selective Depression of Serum Growth Hormone During Maternal Deprivation in Rat Pups. Science 1978, 201:1035-1036.

10. Hollenbeck, A R, et al. Children with Serious Illness: Behavioral Correlates of Separation and Solution. Child Psychiatry and Human Development 1980, 11:3-11.

11. Coe, C L, et al. Endocrine and Immune Responses to Separation and Maternal Loss in Non-Human Primates. The Psychology of Attachment and Separation, ed. M Reite and T Fields, 1985. Pg. 163-199. New York: Academic Press.

12. Rosenblum and Moltz, The Mother-Infant Interaction as a Regulator of Infant Physiology and Behavior. In Symbiosis in Parent-Offspring Interactions, New York: Plenum, 1983.

13. Hofer, M and H. Shair, Control of Sleep-Wake States in the Infant Rat by Features of the Mother-Infant Relationship. Developmental Psychobiology, 1982, 15:229-243.

14. Wolke, D, et al, Persistent Infant Crying and Hyperactivity Problems in Middle Childhood, Pediatrics, 2002; 109:1054-1060.

15. Stifter and Spinrad, The Effect of Excessive Crying on the Development of Emotion Regulation, Infancy, 2002; 3(2), 133-152.

16. Ahnert L, et al, Transition to Child Care: Associations with Infant-mother Attachment, Infant Negative Emotion, and Cortisol Elevations, Child Development, 2004, May-June; 75(3):649-650.

17. Kaufman J, Charney D. Effects of Early Stress on Brain Structure and Function: Implications for Understanding the Relationship Between Child Maltreatment and Depression, Developmental Psychopathology, 2001 Summer; 13(3):451-471.

18. Teicher MH et al, The Neurobiological Consequences of Early Stress and Childhood Maltreatment, Neuroscience Biobehavior Review 2003, Jan-Mar; 27(1-2):33-44.

19. Leiberman, A. F., & Zeanah, H., Disorders of Attachment in Infancy, Infant Psychiatry 1995, 4:571-587.

Saptamana internationala a donarii laptelui matern

2011-09-27T14:55:00.005+03:00

24-30 Septembrie este saptamana in care la nivel international se sarbatoreste actul minunat si altruist de a dona lapte uman.

Mi-au atras atentia doua povesti in aceasta saptamana. Una este cea a Amei, in care vorbeste despre o experienta proprie si limitarea in gandire a doctorilor de la noi... Doctori carora eu le-as pune sub nas directivele Organizatiei Mondiale a Sanatatii (de care ar fi obligati sa asculte, nu?). OMS spune ca in cazul in care mama nu poate alapta, “the second best” este laptele “uman” al altei mamici! Asta pentru ca e creat pentru un omulet mic, cu proteinele, grasimile, glucidele, hormonii, enzimele, anticorpii si alte minunatii specifice pentru OM. Nu un lapte de vaca industriala, umflata de antibiotice si hormoni, pasteurizat, omogenizat, facut praf, creat pentru un vitelus (deci multi hormoni naturali de crestere, oricum prezenti, si inainte sa intervina nenea fermierul cu injectia de hormoni, pentru ca vitelul e un animal mare cu creier mic, spre deosebire de bebelus), amestecat cu zahar, uleiuri vegetale hidrogenate (a.k.a. margarina), soia, vitamine si minerale sintetice (care merg de la neabsorbtie pana la supradozare, pentru ca organismul nu le stie “manipula”), si cate si mai cate alte E-uri.

Dupa optiunea laptelui uman de la alta mamica, a treia optiune este o formula home-made din lapte crud si deci viu. Abia a patra optiune este formula din comert (eventual bio, macar sa stii ca vacile au pascut liber si nu au fost umflate de hormoni in plus).

Si totusi la noi in tara se ignora total acest aspect. Inteleg ca e prea futuristic sa ne gandim la banci de lapte (personal nici nu le-as prefera, pentru ca ar insemna pasteurizarea laptelui matern), dar totusi cum au ajuns medicii de la noi asa indoctrinati incat sa considere orice lapte praf mai bun decat laptele uman? In lume sunt si sisteme create pentru ca o mama ce nu poate alapta sa poata alege o mama donatoare din apropierea casei ei. Ca sa nu mai amintim cazurile bebelusilor prematuri, pentru care alegerea laptelui uman face diferenta!

Tot ce va doriti sa stiti despre hranirea unui bebelus cu laptele altei mame, sau despre donarea laptelui matern, veti gasi aici: http://www.kellymom.com/nutrition/milk/donor-milk.html

La noi am citit despre donarea laptelui matern in povestea Didinuskai. Ma refer la donarea laptelui muls, ca suptul la o doica era ceva normal si la noi pe vremuri.

Mi-am amintit o poveste citita mai demult, si google nu ma ajuta s-o gasesc. Era despre un tatic care isi hranea bebelusul (ramas orfan de mama) cu lapte donat. Si mamicile respective in timp chiar ajunsesera sa fie ca niste “matusi” pentru saracul copilas, veneau zilnic, pe rand, si aveau grija de el ca de cineva din familie. Laptele uman vine imprimat cu sentimente...

Stiu ca in lume, in grupurile focusate pe natural parenting, e ceva normal ca daca o mamica isi pierde bebelusul la nastere, sa nu ia medicamente de oprire a lactatiei. Doua motive principale ar fi:

- sentimentul ca ajuta pe cineva le face sa se simta mai bine, sa treaca mai repede peste trauma, le face sa comunice, sa se deschida, sa accepte ajutor la randul lor si alinare

- s-a demonstrat ca depresia postnatala este foarte tare influentata de hormonii care ajuta in alaptare. Daca mama alapteaza, sunt mai mici sanse sa aiba depresie postnatala, oxitocina si prolactina o ajuta sa intre in starea de “dedicare” pentru puiul ei, si o ajuta sa se ataseze mai puternic de puiul ei. Daca nu alapteaza, organismul percepe anatomic acest lucru ca si cum i-ar fi murit puiul. Normal ca toti hormonii influenteaza mult depresia postnatala. Astfel, mamele care dupa pierderea bebelusului isi doneaza laptele, mentin hormonii la un nivel acceptabil si nu dubleaza tristetea deja infinita cu o depresie postnatala hormonala. Se pot concentra astfel pe trecerea peste trauma prin care au trecut.

Si aici apare a doua poveste ce m-a impresionat. Saptamanile trecute, pe blogul de peaceful parenting pe care il urmaresc cu mare drag, drmomma.org (si mai ales pe pagina lor da facebook) am citit dilema unei mame cu inima franta. Desi planifica o nastere naturala acasa (dupa ce prima fusese cezariana), desi avusese grija de sarcina ei, bebelusul a murit in uter, in saptamana 35 de sarcina. Infiorator...

Dar pe langa trauma si supararea aflarii acestei vesti, mama (care este chiar o colaboratoare a site-ului drmomma.org) nu stia ce sa faca mai departe. Nu voia o operatie de cezariana. Inducerea nasterii e interzisa la nasterea naturala dupa cezariana, din cauza ca pot aparea rupturi uterine. Trebuia deci sa astepte sa nasca natural. Dar ea simtea nevoia sa aiba o poza cu bebelusul ei atunci, cand inca arata frumos, stia ca daca va naste peste cateva saptamani, imaginea bebelusului decedat de atata vreme in uterul ei nu ar fi fost o imagine pe care ar fi vrut s-o tina minte. Asa ca pe facebook a avut loc un brainstorming cu idei de a o ajuta pe Jennifer. Ideile au inceput sa curga, de la acupunctura pentru inducere “naturala”, pana la ierburi si meditatii. Si mii, zeci de mii de mesaje de incurajare si de admiratie pentru puterea ei. Impresionant...

Pana la urma, au reusit sa ii faca bebelusului o poza cu un ecograf 3D, a nascut natural cateva saptamani mai tarziu si au imprimat si talpile micutului pe o foaie...

Dar Jennifer a inceput sa aiba lapte si a ales sa doneze acest lapte. S-au depus eforturi incredibile pentru a-i trimite o pompa profesionala in Brazilia. Povestea e impresionanta:

From Despair to Donation: A Mother Loses Her Baby and Shares His Milk,

My Heart: For Jennifer ,

https://www.facebook.com/Love4JC.

Aici Where Are All the Happy Babies? apare poza lui Jennifer cu baietelul ei mai mare.

Astfel, donarea laptelui matern salveaza vieti. Si la propriu, si la figurat. Si la cel care doneaza, si la cel care primeste...

Despre No-Cry Solution

2011-09-23T23:14:00.004+03:00

Nu ma mai joc :D.

Tot am in plan ce sa mai scriu, ba despre Alex, ba ganduri de-ale mele. Si tot incep mental cate una, ca apoi sa mi se para ca “arde” alta. Si asa uite ca a venit toamna si nu am apucat sa scriu despre protectia solara, din nou :)).

Azi voiam sa povestesc altceva, dar cum in vreo 3 locuri a venit vorba de cartea lui Elizabeth Pantley, “The No-Cry Sleep Solution”, m-am gandit sa-mi spun si eu parerea. Asa ca decat sa scriu la doua prietene in locuri diferite, mai bine scriu rapid aici. Si in plus, nu am dat niciodata concluzia referitoare la no-cry, desi am inceput recenzia cartii.

Eu am in format electronic, si am frunzarit “The No-Cry Sleep Solution”, “The No-Cry Nap Solution”, “The No-Cry Discipline Solution”, “The No-Cry Separation Anxiety Solution” si “The No-Cry Potty Training Solution”.

Entuziasmul meu cand am gasit cartea The No-Cry Nap Solution se poate citi in postarile astea:
http://alexcreste.blogspot.com/2010/11/no-cry-nap-solution.html
http://alexcreste.blogspot.com/2010/11/no-cry-nap-solution-2.html
http://alexcreste.blogspot.com/2010/11/rutina-pentru-somn-diversificare-si.html

Stiu ca atunci i-am trimis cartile si prietenei mele, Monis, care a tradus cateva fragmente importante in odiseea ei de pe DC. Intr-adevar era pacat sa ramana acolo uitate, asa ca acum, la vreun an de atunci, s-a hotarat sa le puna pe blog: http://iulianulsantiago.blogspot.com/2011/09/no-cry-sleep.html .

Daca as fi intrebata ce parere am acum, referitoare la tehnicile lui Pantley, as spune ca sunt de acord si cu Monis, dar si cu Raluca: http://mateicelmic.blogspot.com/2011/09/retete.html .

La Monis a functionat. Fara chin, fara dresaj. Dar ce te faci cand nu functioneaza? Cand in momentul in care pui o muzica mai calma, ca sa intre copilul in atmosfera de somn, el incepe sa planga, pentru ca nu vrea sa doarma :D. Cand daca asociaza pijamaua cu somnul, incepe sa planga cand vede pijamaua...

Pentru noi implementarea programului a fost un mare chin. Vreo cateva luni (da, luni :D) am incercat sa-i fac o rutina de somn. Cu vreo ora inainte de ceea ce mi se parea mie a fi o ora potrivita de culcare (si am tot testat diferite ore posibile), incepeam cu luminile stinse, muzica linistitoare in surdina, baita, masaj calm, vorbit incet, citit o poveste. Primele zile Alex se cam distra de mine, si tot tarziu adormea, si facea el jocuri pline de energie, degeaba eu incercam sa pastrez atmosfera calma. Si tot plimbat si dansat adormea. Si ziua tot putin dormea. Apoi, dupa ce a observat ca rutina asta insemna ca eu ma chinui sa-l adorm, a inceput sa se enerveze cand vedea ca “incepe” rutina. Si a fost si mai rau decat inainte.

Inainte sa citesc cartea mi-a fost greu. Dupa ce am citit-o mi-a fost si mai greu si am ajuns sa am griji si frustrari pe tema:

- Pentru ca si acum imi suna in minte cum ca pruncii nu se dezvolta fizic si psihic daca nu trec in anumite faze de somn, care nu au loc atunci cand Alexul meu doarme doar 30-35 de minute la un nap.

- Pentru ca m-a facut sa cred ca bebelusul ar trebui sa doarma foarte multe ore pe zi. Toti bebelusii. Fara sa exista diferente intre ei. Alex doarme de multa vreme, de multe luni, 7-8-9 ore pe zi, adica in decurs de 24 de ore. Adoarme tarziu, se trezeste devreme, si are un singur somn scurt pe zi. Pantley ar zice ca avem mari probleme :)). Si totusi, acum functionam mai bine ca oricand, mai bine ca in perioada cand incercam sa implementez programul ei. Si Alex e mic copil fata de mine (da, si la figurat :D). Eu dinainte de 8 luni adormeam dupa ora 12 (si nici nu aveau parintii program tv sau internet pe atunci, sa le treaca vremea mai usor), ma trezeam singura inainte sa mearga mami la servici, asa pe la 5-6 dimineata, ca sa sug putin laptic (si la 8 luni cu o greva a laptelui m-a tot intarcat, deci sigur povestea e de dinainte de 8 luni) si nu dormeam la amiaza. Nici la cresa niciodata, nici apoi la camin niciodata. Asa ca Alex doarme mult mai mult decat am facut-o eu si credeti-ma ca sunt bine :D. Pana prin liceu am fost cea mai buna din clasa, la cel mai bun liceu din oras, apoi a urmat o facultate foarte grea (Matematica-Informatica Babes-Bolyai Cluj-Napoca), master tot acolo, un doctorat tot la Mate la Babes pe cale de abandon acum, am lucrat la o firma straina de soft si al doilea job imi era sa tin niste seminarii si laboratoare la universitatea de stat de la noi din oras. Desi dupa teoriile lui Pantley ar fi trebuit sa am mari lipsuri si intelectuale, si de crestere. Credeti-ma ca am crescut (prea) bine :)).

- Pentru ca m-a facut sa cred ca e ceva anormal in a-ti adormi bebelusul alaptandu-l sau leganandu-l. Nu, nu e deloc anormal. Asa e natural. Toti puii de mamifere adorm cand sug. Laptele impreuna cu suptul au acest efect. Sigur s-o fi gandit Cineva bine cand le-a facut asa. Nu inteleg acum de ce trebuie tot timpul sa simtim nevoia sa “reparam” ceva care asa trebuie sa fie. De ce ajunge lumea din jur sa ma convinga ca exista o problema, atunci cand copilul meu e asa cum trebuie sa fie.

- Pentru ca mi se pare un chin, daca ai un bebelus care iti adoarme la san si/sau leganat, dupa ce te-ai straduit sa-l ajuti sa adoarma, sa il pui in pat cand inca nu e chiar adormit (respectiv sa ii scoti sanul din gura, depinde care e obiceiul la care trebuie sa renunti). Cand daca ai mai sta 2 minute pruncul ar dormi dus si l-ai putea lasa lejer in pat si sa mergi sa-ti faci lucrurile mai departe. Daca il pui aproape adormit, cum recomanda ea, normal ca se trezeste, si o iei de la capat cu adormitul lui. Mi se pare un mare mare chin. Si pentru ce, pana la urma? Cand e asa normal si natural si frumos sa adoarma un copilas la san sau leganat in bratele mamei. Si mi se pare chinuitor nu numai pentru mama, dar putin si pentru copil. Pentru ca daca el nu e pregatit inca de pasul asta (sa adoarma singur), se trezeste de atatea ori plangand, pentru ca e abandonat in pat, cand el ar vrea sa fie langa mama lui, si cand el ar fi vrut sa doarma! Si apoi o ia de la capat cu adormitul...

- Pentru ca daca ai un bebelus care adoarme repede cand ii e somn, dar tu vrei sa implementezi programul asta, e posibil sa ajungi sa iti ocupi programul cu rutine de somn in loc sa va jucati, sa va plimbati prin oras cand vreti, etc. Dar na, primul copil saracul e un fel de cobai, la al doilea ma voi plimba oriunde voi dori, oricand, cu piticul intr-un carrier, si voi sti ca daca adoarme in el, sigur e fericit, nu e o problema ca adoarme plimbat... nu e ceva ce trebuie rezolvat.

- Pentru ca nici eu nu as putea sa adorm la comanda, daca nu mi-e somn. Pentru ca ajungeam sa ma chinui 2-3 ore cu rutina, si ajungeam la aceeasi ora de culcare ca inainte. Dar in loc sa adoarma repede, acum ma chinuiam 2-3 ore pentru acelasi rezultat... Cand ar fi fost mult mai simplu sa-l las pana cand ii e somn, chiar daca asta inseamna ora 12 noaptea.

- Pentru ca stiu un caz care nu s-a terminat armonios, in cercul apropiatilor mei din viata reala. Dupa ce a citit cartea, mamica a incercat sa implementeze programul, pasii, etc. Desi inainte de treaba asta, fetita ii adormea in cel mult 10 minute de supt la san (si pe fotoliu, sau culcate in pat, nu ca mine alaptat plimbat prin camera o ora intreaga, pana la 1 an si aproximativ 9 luni parca :D), ea dupa ce a citit cartea a simtit ca nu e bine sa adoarma la san si trebuie s-o invete sa adoarma singura. Pentru ca asa nu se va mai trezi noaptea (by the way, te face sa crezi ca nu e normal sa se trezeasca noaptea. E normal!). Sau daca se va trezi, va adormi singura, pentru ca va fi invatat sa se consoleze singura. Nu a reusit, a fost chinuitor, ajunsesera sa se chinuie ore intregi inainte de fiecare somn. Si noaptea, mama se trezea de tot, ca sa fie atenta cand ii da sa suga, sa isi retraga sanul din gurita ei inainte ca fetita sa adoarma de tot (acum mi se pare asa bizar, ma mir ca atunci mi s-a parut ceva plauzibil). Si normal ca si fetita se trezea, si mama se trezea de tot. Si cat de bine le fusese inainte, cand nu credeau ca au vreo problema! Cat de usor o adormea, si cat de bine se odihnea si noaptea, indiferent de treziri! Asa a ajuns sa ii dea fata sotului seara s-o adoarma, ca sa nu asocieze sanul cu somnul. Normal ca s-a ajuns si la plans, dar nu au considerat ca au practicat cry-it-out, pentru ca a fost sotul ei cu fetita. Nici usor nu cred ca i-a fost fetitei... Si asa a ajuns s-o intarce de tot, pentru ca ajunsesera sa creada ca fetita are probleme cu somnul din cauza alaptarii. Si culmea e ca fetita s-a trezit in continuare noaptea, si pe lapte praf. Asa ca o intreaga suita de consecinte doar pentru ca a avut impresia ca nu e bine cat si cum doarme fata ei. Asa ca recunosc ca orice sleep training acum imi suna bizar. Imi suna ca nu mi-as accepta copilul meu asa cum e.

- Pentru ca atunci cand am fost impacata ca Alex e normal asa cum e, si ca asta e programul lui de somn, am fost mult mai fericiti amandoi. Eu am fost impacata, si linistita, el a adormit mai usor si doarme mai bine. Amandoi suntem odihniti si fericiti.

Faptul ca autoarea apare cu cartile ei si in recomandarile Peaceful Parenting (drmomma.org) o face sa creasca putin totusi in ochii mei. Si si eu am cartea de la o mama foarte AP :D. Nu ma bag in filozofii acum cu diferente de parentinguri linistitoare :D (peaceful parenting, gentle parenting, conscious parenting), dar nu cred ca e in stilul natural parenting (unde cred ca se considera ca bebelusul e asa cum trebuie sa fie, cum e natural sa fie, si doarme cand simte nevoia, si cat simte nevoia), si nu cred ca e nici in stilul attachment parenting (pentru ca acolo cred ca se practica ideea ca parintele sa fie alaturi de copil, mai ales in situatii de suparare :D).

Asa ca nu as da cartea aceasta la citit tuturor mamelor, nu as da-o nici macar tuturor mamelor care se plang de somnul copiilor lor. As da-o mamelor care sunt deja la marginea prapastiei. Care nu mai pot sa se sacrifice pentru adormirea la san sau leganata, care simt ca daca nu fac ceva cu somnul copilului, ajung sa-l lase sa planga (necontrolat, sau controlat – metoda cry-it-out Ferber). Asa ca decat un CIO care lasa inclusiv leziuni neuronale, pe langa dereglari de personalitate si de incredere, votez pentru No-Cry. Mi se pare metoda de mijloc intre un natural parenting si un CIO. Era nevoie de un gri de mijloc, intr-adevar :D. Dar pana la urma asta e, o metoda, si nu toti parintii au nevoie de “metode” pentru somnul copiilor lor.

Deci inainte sa ofer spre citire aceasta carte, as incerca sa vad de ce crede mama ca au o problema cu somnul. As incerca sa vad daca nu cumva e doar influentata de cei din jur. Copiii au adormit la san si leganati si plimbati mii de ani. Dintr-o data societatea ne face sa credem ca e ceva in neregula cu asta. Copiii sunt diferiti, si nu poti sa compari somnul copilului tau cu al altuia. Daca mama e la capatul puterilor, si simte ca altfel sigur lasa copilul sa planga neconsolat, abia atunci i-as recomanda aceasta carte.

Alex vorbeste!

2011-09-20T00:19:00.006+03:00

Da, si-a dat drumul dintr-o data! Asa cum spunea toata lumea si eu nu credeam. Bine, sa nu se creada ca a inceput sa spuna propozitii :)). Dar de la un copilas care spunea toata ziua "mamaaaaa", "tata", "da" si "nu", e ceva!

Dupa ce am venit din concediu, numele bunicilor s-au schimbat. De la "Bu" pentru amandoi, au ajuns "Cu" - bunicul si "Ca" - bunica. De fapt chiar am vazut ca are o preferinta in a spune ultima silaba a unui cuvant. Pentru ca si vaca a ajuns "ca", si calul tot "ca" (cu un "l" mai stins), si kk e "ca",... Unchiu' Lali a ajuns din "uuu", "ciu".

Pe motivul invatarii noilor cuvinte, de cand am venit din concediu are si o anxietate de separare fata de toata lumea din familie, chestiune care o voi dezvolta alta data. Si a inceput chiar sa vorbeasca in somn "cu, ca, ciu", ca sa mai exerseze. Apoi, din cauza ca bunicii au plecat in concediu si ei, anxietatea s-a dezvoltat si mai tare, si in timpul noptii au inceput trezirile dese, plansetele, si chiar perioadele de nesomn in care ma intreaba continuu despre "cu", "ca" si "ciu". Si cand se intampla sa ne prinda ora 4-5 dimineata tot intreband despre ei, imi vine sa ma duc sa-l las lor in dormitor :)). Dar stiu ca si ziua intreaba de ei, dar fara mine nu sta cu ei, asa ca stiu ca nu rezolv nimic :)).

Oricum, stiam ca inaintea unui mare hop in dezvoltare ei regreseaza putin in alte aspecte. E normal, dar uneori uitam.

Pana saptamana trecuta nu voia sa repete nimic dupa noi, se enerva daca ii spuneam ceva pe silabe. Apoi am vazut ca incepe sa spuna el pe silabe cuvintele deja cunoscute, atunci cand se preface ca scrie pe o hartie "maaammaaaa". Si spune asa, lung, ca si cum chiar si-ar dicta :)).

Saptamana trecuta cred, sau in urma cu doua saptamani, nu mai stiu... a descoperit o jucarie soparla vorbitoare de limba engleza si cantatoare. Si s-a distrat intr-o seara cu Relu cu ea. Si, dupa ce de atata vreme noi vorbim mult cu el (nu stiu cine mai vorbeste cat mine cu el, ca ma doare gura si gafai si cand iesim la plimbare; nu ma lasa in pace, trebuie sa-i descriu toate camioanele, toate autobuzele, etc. trebuie sa-i cant despre ele, tot timpul imi merge gura, pentru ca e la mine in boba sau in sling, asa ca nu am scapare... :D. Plus bunicii care de cand era mic ii povestesc continuu despre orice), dupa ce ii citim atata, dupa ce ii cantam atata, dupa ce imitam toate animalele cand ne cere el, el nici o vorba in limba romana... Acum a dat de soparla si il aud cum o imita, dupa cateva minute de joaca, "nambă" (numbers), "calăz" (colours) si nu stiu mai cate! Uau! Dupa ce vocabularul lui cuprindea doar vreo 10 cuvinte. Deja ma gandeam de unde sa cumpar o jucarie din aia in limba romana, sa invete copilul meu sa vorbeasca! E drept ca Relu ii repeta ce spune soparla, dar si pana atunci a mai vorbit Relu cu el, va spun sigur :D.

Si asa a inceput. Pana zilele trecute nu repeta decat ce spunea Relu (acum are incredere si in noi :D). Dar el chiar reusea sa-l faca sa spuna multe cuvinte. "Toita" e toyota bunicului, "mini" e desigur a mea. "eu" e be-em-veu :D. Cel mai simpatic e ca "tu" este el. Vreau sa-i dau sa manance, striga "tuuu" si ia lingurita. Vreau sa ii arat ceva intr-o carte, srtiga "tuuu" si mi-o smulge. Vreau sa-l spal pe dinti, iar "tuuuuu".

Si a ajuns sa repete dupa Relu aproape orice. Daca au inceput sa-i numeasca pe toti membrii familiei, pe toti i-a repetat dupa el. Numara asa de frumos pana la 10 impreuna cu el, ca imi vine sa-l mananc! E asa de emotionanta perioada asta, si pentru ca in sfarsit ii aud vocea scumpa, si pentru ca e constient de importanta momentului, sta asa frumos ca un elev si are o pozitie super simpatica :)).

Dar ne mai surprinde si cu lucruri care nu i le-a repetat Relu, si tot le spune si el. Aseara a cerut "apa" (am uitat sa-l numesc mai sus, si asta era de mai demult in lista noastra), si eu credeam ca vrea sa isi bage periuta de dinti in pahar, sa o limpezeasca, cum facem uneori. Si m-a vazut ca nu i-am intins paharul lui, asa ca a zis "bei", ca sa-mi spuna pentru ce vrea apa :D.

Azi l-a intrebat bunica lui ce are Matusa Anuca de la Napradea in cotet, si el a raspuns "pocu" (porc :D).

Tot acuma seara ne-am distrat de el. L-a pus Relu sa spuna Teddy. Si apoi l-am intrebat daca stie cine e Teddy, si el razand emotionat a zis "cu!" (bunicul) :)).

Duminica dimineata s-a trezit, s-a ridicat din pat, a mers la usa de la balcon si a vazut ceva interesant: "tata! aciii! hai!" :)))

"catea" = cartea, "pîi" = paine, "mei" = mar, "minj"= mingea, "ugi" = fulgi,

Cel mai frumos spune "galbin" la galben, si noi ii tot oferim obiecte galbene ca sa spuna iar si iar si iar! :)) "Ma" e masina demult, ba chiar a mai spus si "ma.. gu" la masina de gunoi (uite ca pana la urma or fi fost mai mult de 10 cuvinte si inainte :D), dar acum spune "ma galbin" la masina lui galbena. Azi a zis si "vedi" la verde, si "astu" la albastru, si "alba" la alb. "ush" spune de multa vreme si la culoarea rosie, si la leguma rosie.

Daca pana acuma imi venea sa il mananc de cate ori ma uitam la el, daca nu exista zi in care sa ma mir ce minune traiesc, simt ca urmeaza si mai si. Nu imi puteam imagina ca poate sa fie asa de dulce cand incepe sa vorbeasca! Si nu credeam ca de la un vocabular asa limitat, incepe sa spuna dintr-o data, chiar si 10 cuvinte noi pe zi!

“To meat” or not “to meat”? – partea a II-a

2011-09-11T11:52:00.004+03:00

De ce nu i-am dat pana acum carne lui Alex?

Pentru ca am sperat sa il cresc ca si mine, ovo-lacto-vegetarian. Cel putin pana cand ar cere, pana cand as vedea ca vrea el, ca e tentat, ca are nevoie.

Dilema “lasa-l pe el sa aleaga, nu alege tu in locul lui” o intorc pe toate partile. Mi se pare ca daca nu ii dau acum carne, ci i-o voi oferi cand va intelege, ii dau puterea in mainile lui. Daca acum ii dau carne e ca si cum as hotari eu in locul lui. Nu va mai putea considera ca el nu a mancat niciodata carne. Mi se pare ca poate lua o decizie numai cand stie ce e aceea, de unde vine carnea, ce consecinte are consumul carnii.

Motivul numarul 1 al meu, mila fata de animale, se transmite si asupra lui. Daca un om poate creste sanatos si fara carne, de ce as ajunge sa omor animale pentru el? As simti ca si cum am adus pe lume inca un criminal de animale.

Ca sa nu mai spun ca la postarea mea anterioara am uitat un motiv, cel ecologic. Fermele de animale sunt cei mai mari poluatori ai planetei.

Motivele mele legate de digestia ingreunata poate se regasesc si la el. Din moment ce eu cred ca unii dintre noi suntem facuti carnivori, alti vegetarieni, de unde stiu din ce grup face parte el? Sotul meu e carnivor, eu nu... Si mi se par niste senzatii pe care numai el le poate deosebi, daca se simte bine mancand carne sau nu. Nu cred ca la mine erau vizibile din afara diferentele.

Acum urmeaza parerile mele despre alimentatie :D. Nu imi plac extremele. Nu sunt de acord cu fraza “carnea e necesara, nu se poate trai fara carne”, si nici cu fraza “toti suntem vegani la origine”. Pentru ca oricat mi s-ar parea de etica gandirea veganilor, oamenii nu sunt facuti sa fie vegani. Sa nu uitam ca la origine am fost vanatori de animale si culegatori de fructe, frunze si seminte. Noi, oamenii mari, putem deveni vegani, si daca suntem informati, putem chiar sa traim bine. Dar noi suntem mari deja, cresterea oaselor si dintilor s-a produs in altfel de alimentatie. Probabil vitamina B12 mai avem in corp de pe vremea cand mancam carne. Insa experimente vegane pe un copil mic mi se par greu de sustinut.

Din 2006-2007, de cand am inceput sa-mi cercetez bolile hormonale si sa ma preocupe mai mult sanatatea, am descoperit multe site-uri despre raw vegani. Minunate, adevarate comori de informatii despre sanatate. Am aflat multe lucruri acolo ce nu le-as fi gasit altundeva. Mi se pare ca orice om, omnivor, vegetarian sau vegan, ar trebui sa invete de la raw-vegani despre hrana sanatoasa. Chiar daca nu urmeaza ca la carte, eu cred ca pe langa gratarul de porc sau felia de branza, ce poate fi mai sanatos pentru organism decat o salata verde, niste nuci hidratate si tot felul de superfoods care sa inlocuiasca suplimentele de vitamine sintetice? Trebuie sa ne gandim ca daca dieta lor e facuta sa le fie suficienta, inseamna ca noi, care mai consumam ceva pe langa, nu am avea decat de castigat din “furtul” anumitor retete sanatoase.

Dar in lumea raw-vegana sunt si multi sarlatani, multi “guru” care fac propaganda la raw-food-ism extrem, care fac experimente pe “discipolii” lor, care ii blameaza pe alti raw-vegani ce nu sunt 100%. Eu in astfel de oameni nu pot sa am incredere, care merg pana in panzele albe doar ca sa nu isi schimbe teoria. De aceea, chiar daca ii citesc in continuare pentru descoperirile ce le fac si pentru retetele ce le ofera, recunosc ca am incredere totala doar in 2 oameni din internetul raw-food-ist: Kevin Gianni si Shazzie. L-as trece si pe Mercola in enumerare, dar el nu e raw-food-ist si nu tot timpul sunt de acord cu el. Insa si el ofera multe informatii pertinente in domeniu.

In schimb cei doi sunt incredibil de sinceri, cu riscul sa-si piarda “discipolii”. Am cartea lui Shazzie, “Evie’s Kitchen”, unde ea scrie despre alimentatia fetitei ei. A studiat in amanunt lucruri care nici acum nu sunt pe deplin cunoscute in mainstream, cum ar fi necesitatea vitaminei K2 si a vitaminelor A si D. Cartea ei abunda in informatii importante pentru orice parinte. Multi raw-food-isti dau ca surse de fier nucile si semintele. Ea da alte surse, pentru ca e de parere ca acidul fitic din nuci inhiba absorbtia fierului. Si alte sinceritati pe tema cresterii sanatoase a copilului.

Ma enervez cand citesc raw-food-isti care ofera mamicilor informatia ca “spirulina e o sursa buna de vitamina B12”. Spirulina e un superfood, dar nu numai ca nu are B12, ea chiar are un asa numit B12-analog, care se comporta ca o vitamina B12, ocupa locul acesteia in digestie, si blocheaza absorbtia altor B12 care ar intra in corp. De aceea Shazzie si David Wolfe recomanda pauze de spirulina in alimentatie, ca sa fii sigur ca in acele pauze absorbi B12 din surse adevarate (oua, lactate, peste, carne sau suplimente!). Sursele de B12 din lumea vegetala sunt foarte mici, si e nevoie de un intestin foarte sanatos (pentru factorul intrinsec) ca sa absorbi oricum si acea mica parte. Cum am spus, noi adultii avem in general B12 suficient din copilaria “carnivora”. Dar ce ne facem cu puii astia mici? (Dilema B12 nu apare intr-o dieta vegetariana, pentru ca B12 este suficient in laptele crud si in oua.)

Iarasi stiu ca betacarotenul se transforma in vitamina A. Dar numai un organism sanatos poate face asta. Stiu ca ALA se transforma in EPA si DHA (omega3). Dar numai un organism sanatos poate face aceasta transformare. De aceea inul nu e o sursa asa de buna de omega3 ca si pestele sau chia sau fitoplanctonul marin. Intr-adevar si pestele il face din fitoplancton, la fel cum vaca face B12 din iarba. Dar se pare ca organismul uman nu mai e asa sanatos ca pe vremuri si nu mai reuseste sa faca aceste transformari.

Shazzie recomanda suplimente pentru B12, pentru D, pentru K2, pentru DHA, pentru calciu, fier si colina. Asa cum si la D avem optiuni: D2 (vegan, sintetic, se absoarbe greu), D3 (vegetarian cand e din lana de oaie, omnivor cand e din piele de vita, sintetizat din natura, se absoarbe mai bine) sau ulei din ficat de cod (omnivor, natural, se absoarbe cel mai bine).

Sau ofera alternative vegetariene, din cand in cand ii da fetitei kefir din lapte crud de vaci care pasc iarba libere :D si oua crude de la gaini care pasc iarba libere :D. Si ea spune ca din experienta ei (si pun pariu ca se intalneste cu multi oameni dornici sa fie sanatosi), cei mai sanatosi copii ce i-a vazut crescand au fost raw-vegetarieni, si cei mai bolnavi au fost cooked-vegani. Probabil pentru ca daca in hrana vie ai nutrienti multi, in cea gatita se cam pierd, si atunci se simte si mai tare lipsa unor nutrienti din produsele animale in alimentatie. Plus ca un vegan care mananca gatit poate sa fie si un om care consuma cartofi prajiti, ciocolata, rahat :D, soia, fast food “de post” etc. Shazzie considera ca oamenii au fost intr-adevar facuti sa manance raw, dar nu vegan. Ea a ales veganismul din considerente etice.

In general se considera ca un vegan sau un vegetarian e mai sanatos decat un omnivor pentru ca intr-adevar, in randul primilor sunt mai multi oameni constienti de o dieta sanatoasa. Marea majoritate au ajuns sa consume vegan sau vegetarian pentru o boala poate. Asa ca trec de la junk omnivor la vegan sau vegetarian sanatos. Nu e de mirare ca se simt mai bine. Insa eu cred ca si in dietele omnivore pot fi oameni sanatosi, daca nu mananca junk, daca mananca mai rar carne, si tot timpul gatita sanatos, si din surse naturale. Fara hrana procesata din comert, fara E-uri, fara zahar si alte chimicale. La fel cum cred ca si in dieta vegana sau vegetariana poti gasi multi oameni nesanatosi, care consuma junkurile amintite mai sus.

DAR cred cu tarie ca daca exista o boala in organism, e nevoie de o dieta asemanatoare cu un post, in care nu prea isi au locul produsele animale. Deci chiar cred ca dieta raw-food poate vindeca aproape orice boala. Dar dupa ce te vindeci, nu cred ca iti fac atat de mult rau produsele animale sanatoase.

Si mai cred cu tarie ca alimentatia nu e totul. Da, o alimentatie naturala conteaza enorm, fie ca e vegana, vegetariana sau omnivora. NATURALA. Dar pe langa asta, la fel de mare importanta are miscarea, statul mult in aer liber, poluarea (mai mult lipsa ei), si stresul (lipsa lui). Deci chiar cred ca mancarii i se acorda mult prea multa importanta, si ma refer aici si la mine!

Concluzia mea vad ca e cam la fel cu concluzia lui Kevin Gianni dupa The Great Health Debate, o dezbatere telefonica cu mai multi profesionalisti din domeniu, si omnivori, si vegani. Mi-au placut la nebunie concluziile lui dupa fiecare seara. Sper sa va faceti timp sa le cititi, sunt absolut minunate si omul are perfecta dreptate. Si dupa ce le cititi, veti avea si mai mare incredere in el, chiar daca e aproape raw-food-ist.

Coconut Oil Does Raise Cholesterol : Great Health Debate Night 1 Snack Bites

Do the Blue Zones Tell Us What to Eat? : Great Health Debate Night 2 Snack Bites

Most Cultures Eat Fermented Foods So Can They Really Be Bad? : Great Health Debate Night 3 Snack Bites

Have You Seen a Squirrel with Crooked Teeth? : Great Health Debate Night 4 Snack Bites

Maybe You’re Not Getting Enough Protein (Plus, Meat Eating Monks!) : Great Health Debate Night 5 Snack Bites

At 57, This Dude is Ripped : Great Health Debate Night 6 Snack Bites

Quick and Painless Death For Factory Farmed Animals? : Great Health Debate Night 7 Snack Bites

7 Common Lessons We All Can Learn From the Great Health Debate : The 7 Things I Learned This Week (Special Edition!)

Was the Great Health Debate a Success or a Failure? : My Thoughts and Grades

Top 12 Blog Posts from You : The Great Health Debate Final Wrap Up

Si alte comentarii de dupa Great Health Debate:

Dr. Alan Goldhamer’s Comments on The Great Health Debate : GHD Expert Rebuttals and Commentary

Dr. Gabriel Cousens’ Great Health Debate Commentary, Criticism and Clarification (Part 1) : Exclusive Renegade Health Video

Dr. Gabriel Cousens’ Great Health Debate Commentary, Criticism and Clarification (Part 2) : Exclusive Renegade Health Video

Meat Eaters and Vegans Both Don’t Want to Listen to Science They Don’t Agree With… (Commentary on Dr. Cousens’ Commentary) : Renegade Health Exclusive Article

Buuun. Si acum, dupa ce am spus ca sunt raw-food-isti de la care imi iau doar informatia ce imi convine, fara sa-i cred 100% (cei pe care ii citesc pe langa Kevin Gianni si Shazzie), la fel sunt omnivori pe care ii citesc cu atentie, invat ce imi convine si dau la o parte cu ce nu sunt de acord. Dar nu am gasit omnivori in care sa am incredere 100% :D. Cei care se apropie cat de cat sunt Mercola si Fundatia Weston A Price. Am mai spus aici putin despre WAP. Nu sunt de acord cu ei cand citesc articole care recomanda inceperea diversificarii bebelusilor cu carne si intarcarea prematura. Dar consider ca daca sunteti omnivori, acestea sunt cele mai sanatoase principii de hrana sanatoasa: http://www.westonaprice.org/basics/principles-of-healthy-diets. In introducere veti afla cine e Weston Price si cum de a ajuns lumea sa aiba atata incredere in el. De fapt, pe baza muncii lui, sunt multi oameni de stiinta azi care demonstreaza refacerea smaltului dintilor, eliminarea cariilor doar prin dieta! Principiile sunt intr-adevar foarte bune si sanatoase pentru un omnivor. De exemplu, am crescut in ultimii ani cu ideea ca un ulei vegetal e sanatos (nici nu mai vreau sa amintesc epoca “margarina e sanatoasa”), dar nu ne-am gandit ca uleiurile care nu ar putea iesi dintr-o presa au nevoie de produse chimice de sinteza pentru extractie. Nu ne-am gandit ca balanta ce inclina inspre omega 6 face ca acel ulei sa fie inflamator pentru organism. Si cate si mai cate principii sanatoase, enumerate in linkul anterior.

Si apropo de vindecarea cariilor cu dieta WAP, desi sunt mii de cazuri cunoscute (stiu ca citeam despre ele in urma cu cativa ani, dupa ce auzisem niste interviuri radio cu tipa ce a creat Tooth Soap), in ultima luna am citit cu placere postarile de pe blogul acesta: http://www.mommypotamus.com/i-kissed-toothpaste-goodbye/ , http://www.mommypotamus.com/can-a-weston-a-price-diet-reverse-tooth-decay/ . Si aici http://www.mommypotamus.com/are-you-a-caveman-gapster-or-wapfer/ a sintetizat foarte bine diferenta dintre dieta WAP si cea Paleo.

Si ca sa nu mai fac o noua postare despre dinti, cum am promis aici, mai dau un singur link ca sa dau toate informatiile despre sanatatea dintilor: http://www.yourreturn.org/Articles/Early_ChildHood_Caries_Cured.htm.

Cum am spus si acolo in comentarii, trebuie o dieta bogata in calciu, fosfor, vitaminele A, K2 si D. In general dieta Weston A Price e renumita pentru sanatatea dintilor. Si e plina de grasimi cunoscute ca fiind “rele”. Prima mea idee a fost ca va trebui neaparat sa-l pun pe Alex sa manance carne ca sa aiba dinti sanatosi. Dar nu e musai, iar postarea aceasta http://rawfoodsos.com/2011/08/13/ancestral-health-symposium/ (de la paragraful cu paleo si vegetarianismul) demonstreaza ca se poate manca sanatos si daca esti vegetarian. Ideea e sa ai parte de vitaminele si mineralele spuse mai sus si sa elimini zaharurile procesate si cerealele cu gluten. Si junkul, normal :D. Nu stiu daca s-a observat ca nu spun nimic despre soia, cu care nu prea sunt de acord. Eu oricum nu consum datorita hipotiroidismului, dar daca as ajunge sa ma gandesc la asta, singurele produse de soia care nu fac rau organismului sunt cele fermentate.

Partea proasta la readucerea in lumina reflectoarelor a mancarurilor animale grase e faptul ca oamenii se bucura asa de tare ca acum sunt iar considerate sanatoase, incat le includ la fiecare masa, le mananca in exces. Asa cum spun si expertii ce le considera sanatoase, baza trebuie sa fie hrana vie, mancarea vegetala. Si din cand in cand trebuie consumate carnuri grase, organe, supe de oase, untura, unt, oua, etc. Din surse naturale, nehormonizate. Altfel facem mai mult rau decat bine. Cand vad mamici disperate ce se fac daca bebelusul nu consuma carne zilnic, de la cateva luni, nu reusesc sa inteleg. Am avut in jurul meu mamici care insistau cu carnea desi bebelusul o voma de fiecare data. Disperate ca daca nu consuma carne nu are de unde sa-si ia proteinele. Carnea este ok in alimentatia omului, dar nu zilnic. Si nu de 3 ori pe zi, si nu la aperitive, felul 1, felul 2 sa nu mai stim sa gatim fara carne. Unii au parte chiar si la desert, de o prajitura cu untura :)).

Asadar, dupa atatea framantari si atata studiu, am ajuns la concluzia ca un copil poate fi crescut foarte sanatos fara carne, deci vegetarian. As avea in minte meniuri peste meniuri ultra-sanatoase si suficiente din punct de vedere nutritional. DAR asta daca acel copil mananca! Alex imi da de furca cu nemancatul lui. Asa ca am ajuns sa ma gandesc sa-i ofer carne nu pentru ca nu ar putea creste cu mancare vegetariana, dar mai ales pentru ca poate carne ar manca! Poate seamana cu taica-sau si simte nevoia de carne iar eu nu i-o ofer. Poate are anumite deficiente care ii dau aceasta lipsa a poftei de mancare, si poate acestea s-ar rezolva cu consumul de carne. Dar nu as vrea ca lucrurile sa degenereze, si daca ajung sa-i dau carne, sa incepem sa-i dam carne prajita in teflon, carne hormonizata, junk cu carne. Nu as vrea sa alunec pe panta compromisurilor, doar din dorinta de a-l vedea mancand. Sa nu se creada ca eu acum ii ofer doar frunze de salata :)). Dar daca ii dau ou de exemplu, atunci ori ii dau galbenus crud amestecat cu ceva, ori i-l dau fiert, ori in tot felul de caserole la cuptor. Nu ii fac omleta sau ochiuri, intr-adevar. Dar daca i-ar placea oul, cum ne place noua, parintilor lui, amandurora, ar manca si gatit sanatos, nu?

Asa ca de cateva saptamani trec prin aceasta lupta interna legata de carnea din alimentatia lui. Si e drept ca nici nu-mi e la indemana o carne nehormonizata, ai mei cumpara pui umflati din magazine. Deci si cand ma hotarasc, va trebui sa caut si sa cercetez. Oricum, apropo de omnivori si vegani, daca as avea de ales intre a-i oferi copilului carne sau a-i oferi zahar, as alege prima varianta fara sa clipesc! Un om care consuma zahar are de suferit enorm, fie ca e omnivor sau vegan.

Inchei cu niste citate pro-vegetarianism sau pro-veganism, ca sa inchidem cercul, sa nu lasam ca ultima concluzie ca e nevoie de carne :)).

“Animalele sunt prietenii mei. Eu nu imi mananc prietenii. “
George Bernard Shaw

“Hrana ta sa fie leacul tau!”
Hipocrate

“Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, toti oamenii ar fi vegetarieni. “
Paul McCartney

“Organismul uman nu are nevoie de laptele de vaca, tot asa cum nu are nevoie nici de laptele de caine, nici de laptele de cal sau de cel de girafa. “
Dr Michael Klaper

“Cum poti sa mananci ceva ce are ochi? “
Will Kellogg

“Pune intr-un patut un copil mic, un mar si un iepure. Daca el va manca iepurele si se va juca cu marul, eu iti cumpar o masina noua. “
Harvey Diamond

“Nimic nu va aduce beneficii mai mari sanatatii umane si supravietuirii pe Pamant precum evolutia catre dieta vegetariana. “
Albert Einstein

“Oamenii spun adesea ca oamenii au mancat dintotdeauna animale, ca si cum asta ar fi o justificare pentru a continua aceasta practica. Urmand aceasta logica, nu ar trebui sa incercam sa oprim oamenii sa ucida alti oameni, de vreme ce asta se intampla de la inceputul timpurilor.“
Isaac Singer

“Apoi a zis Dumnezeu:"Iata, va dau voua toata iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ca are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra." “
Biblia, Facerea 1:29

“… daca el cauta cu adevarat sa traiasca o viata mai buna, primul lucru de la care se va abtine va fi folosirea carnii caci … folosirea acesteia este pur si simplu imorala, intrucat implica savarsirea unui act contrar moralei de a nu ucide.” / “Omul poate trai sanatos fara sa omoare animale pentru hrana; de aceea, consumand carne, participa la stingerea unei vieti numai pentru a-si satisface apetitul. Si a te comporta astfel este imoral.” / “Atata timp cat exista abatoare, vor exista si campuri de lupta.”
Lev Tolstoi, 1828-1910

“Maretia unei natiuni si progresul ei moral pot fi masurate prin felul in care sunt tratate animalele.”
Gandhi, 1869-1948

“Daca un om aspira la o viata mai dreapta, primul sau act de abstinenta va fi de la ranirea animalelor.”
Albert Einstein, 1870-1955

“Atata timp cat oamenii masacreaza animale, se vor omori si unii pe altii. Cu siguranta, cel care sadeste samanta omorului nu poate culege bucurie si dragoste.”
Pitagora, ~Sec. VI i.e.n.

“Nu am nici o indoiala ca o parte a destinului rasei umane, in evolutia sa treptata, este a renunta sa mai manance animalele.”
Henry David Thoreau, 1817-1862

“Daca omul vrea libertate de ce sa tinem pasarile si animalele in custi? Intr-adevar, omul este stapanul animalelor, pentru ca le depaseste in brutalitate. Noi traim din moartea altora. Suntem locuri de inmormantare pentru animale! De la o varsta frageda, am renuntat la carne, si va veni o zi cand oamenii ca mine vor vedea uciderea unui animal asa cum vad acum uciderea unui om.”
Leonardo da Vinci

"Nu exista o diferenta fundamentala intre om si animalele superioare din punct de vedere al facultatilor mentale... Animalele inferioare, ca si omul, simt placere si durere, fericire, suferinta."
Charles Darwin

"Necunoasterea a ceva mai bun nu usureaza suferinta unui animal. Dorintele sale fundamentale raman, iar frustrarea acelor dorinte neimplinite alcatuiesc cea mai mare parte a suferintei lor. Sunt atat de multe exemple: vaca de lapte careia nu i se permite sa-si creasca vitelul, gaina din custile din ferme care nu va pasi sau intinde aripile niciodata, purceaua care nu isi poate construi niciodata un culcus sau sa rame dupa mancare in resturi, etc. In cele din urma, noi impiedicam dorinta fundamentala a animalelor - de a trai."
David Cowles-Hamar

"Oamenii - care inrobesc, castreaza, taie, experimenteaza pe animale - au o predilectie de inteles in a pretinde ca animalele nu simt durerea. O diferenta acuta intre oameni si 'animale' e necesara daca trebuie sa le supunem vointei noastre, sa munceasca pentru noi, sa le purtam, sa le mancam - fara nici o urma de regret sau vina. E necuviincios din partea noastra, care de multe ori ne purtam atat lipsit de inima fata de alte animale, sa afirmam ca numai oamenii pot sa sufere. Comportarea animalelor ne ofera asemenea pretentii inselatoare. Ele ne sunt prea asemanatoare."
Dr. Carl Sagan & Dr. Ann Druyan

"Omul este un animal imblanzit, care, de-a lungul secolelor, a dominat celelalte animale cu inselaciunea, violenta si cruzimea."
Charlie Chaplin

"Doar pentru placerea de a avea o data gura plina cu carne, noi privam un suflet de soare si lumina si de acea bucatica de viata si timp pentru care se nascuse pe lume sa se bucure.”
Plutarh

"Nu imi place sa mananc carne pentru ca am vazut cum se ucid mieii si porcii. Am vazut si simtit durerea lor. Simteau ca se apropie moartea. Nu am putut sa rabd. Am plans ca un copil. ... Am simtit moartea mielului."
Vaslav Nijinski

"Fundamental, nu sunt un conservator. Cand ultima balena va fi ucisa, ceea ce se va intampla cu siguranta, suferinta balenelor va inceta. Nu va fi o pierdere a balenelor, ci a omenirii. Nu ma ingrijoreaza eliminarea unei specii - asta-i nebunia omenirii - ci am numai o singura grija, suferinta pe care o inducem deliberat asupra animalelor cat timp traiesc."
Clive Hollands

“Pentru noi, zootehnia moderna, cu cat mai putin stie consumatorul despre ce se intampla inainte ca bucata de carne sa apara pe farfurie, cu atat mai bine.
Atunci, ne gasim oare intr-o situatie corecta din punct de vedere etic? Cum justificam faptul ca ezitam sa le spunem oamenilor ce se petrece [intr-o ferma], nefiind foarte mandri de aceste lucruri si nedorind sa ii determinam sa devina vegetarieni?”
Peter Cheeke, PhD

"Tu doar ce-ai luat cina, si oricat de bine ar fi ascuns abatorul la o distanta de mile, pentru a ne proteja, toti suntem complici."
Ralph Waldo Emerson

"Cruzimea a blestemat familia umana de-a lungul timpului. E aproape imposibil pentru cineva sa fie crud cu animalele si bland cu oamenii. Daca li se permite copiilor sa fie cruzi cu animalele de companie, ei invata usor sa obtina aceeasi placere din suferinta oamenilor. Asemenea tendinte pot duce foarte usor la crima."
Fred A. McGrand

"Compasiunea fata de animale e intim legata cu bunatatea caracterului si se poate afirma cu siguranta ca cel crud fata de animale nu poate fi un om bun."
Arthur Schopenhauer

"Abia atunci cand omul are compasiune fata de toate fiintele vii, se poate numi nobil."
Buddha

"Am avut un profesor minunat in ce priveste comportamentul animalelor - cainele meu Rusty. El m-a invatat ca animalele au personalitate, minte si sentimente."
Jane Goodall

"Sa nu ne ranim supusii nostri frati [animalele] este prima noastra datorie catre ei, dar sa ne limitam la atat nu e destul. Avem o misiune mai inalta - sa le fim de ajutor de cate ori au nevoie... Daca exista oameni care exclud oricare dintre creaturile lui Dumnezeu de sub adapostul milei si compasiunii, vor exista si oameni care se vor comporta asemanator cu tovarasii lor."
Sf. Francisc de Assisi

"Priveste adanc in ochii oricarui animal si pentru un moment fa schimb de locuri: viata lui ti se va parea la fel de pretioasa ca a ta si tu ai deveni la fel de vulnerabil ca el. Acum zambeste daca tu crezi ca toate animalele merita respectul si protectia noastra, pentru ca, intr-un fel, ei sunt noi si noi suntem ei."
Philip Ochoa

"Cea mai inalta datorie a omului este de a cruta animalele de cruzime."
Emile Zola

“Dar cum sa evitam sa omoram muste, purici? Prin fiecare miscare pe care o facem, distrugem fara sa vrem vietile unor fiinte pe care nici nu le observam. Asta spune mereu lumea, incercand sa justifice in acest fel cruzimea fata de animale. Dar cei care pun problema astfel uita ca scopul omului nu este de a fi perfect in vreo privinta. Sarcina care ne revine este numai de a incerca sa ne apropiem de perfectiune. Acelasi lucru e adevarat si in cazul compasiunii fata de animale. Noi, oamenii, nu putem trai fara sa provocam moartea altor fiinte. Dar putem sa actionam cu un grad mai mic sau mai mare de compasiune. Cu cit mai multa compasiune aratam fata de toate animalele, cu atit mai bine este pentru sufletele noastre.”
Lev Tolstoi

"Nu am devenit vegetarian pentru sanatatea mea, ci pentru sanatatea gainilor."
Isaac Bashevis Singer

"Acum ma pot uita la voi in liniste; nu va mai mananc."
Franz Kafka (pestilor din acvariu)

"Obiectivul nostru este de a ne elibera din aceasta inchisoare largind cercul compasiunii, pentru a imbratisa creaturile vii si toata natura in splendoarea sa."
Albert Einstein

"Ori de cate ori ii auzi pe oameni spunand 'Nu trebuie sa fim sentimentali,' poti subintelege ca sunt pe cale de a comite acte de cruzime. Si daca adauga 'Trebuie sa fim realisti,' inseamna ca vor profita de pe urma lor."
Brigid Brophy

"A deveni vegetarian inseamna sa pasesti in curentul ce duce spre nirvana."
Buddha

"Fie ca tot ce are viata sa fie eliberat din suferinta."
Buddha

"Toate fiintele tremura inaintea voilentei. Toate se tem de moarte, toate iubesc viata. Priveste-te in altii. Apoi pe cine mai poti rani? Ce rau mai poti face?"
Buddha

"Iubeste animalele: Dumnezeu le-a dat gandire rudimentara si bucurie netulburata. Nu le deranja bucuria, nu le hartui, nu le priva de fericirea lor, nu lucra impotriva intentiei lui Dumnezeu. Omule, nu te mandri cu superioritatea fata de animale; ele nu au pacat, dar tu, cu maretia ta, pangaresti pamantul prin existenta ta si iti lasi urmele prostiei dupa tine - aceasta, e adevarata pentru aproape fiecare dintre noi!"
Fiodor Dostoevski

"Chiar si in viermele ce se taraste in pamant straluceste o scanteie divina. Cand omori o creatura, Îl omori pe Dumnezeu."
Isaac Bashevis Singer (autor, premiul Nobel 1978)

"In fermele cu custi gasim asemanarea cu Auschwitz....Sa-ti inchizi mintea, inima si imaginatia de la suferinta celorlalti inseamna sa incepi a muri incet si inexorabil. Acei crestini care isi impietresc mintea si inima fata de protectia animalelor si raul pe care cauta sa-l combata, ignora invataturile spirituale fundamentale ale lui Hristos."
John Baker, Episcop de Salisbury

"Cruzimea fata de animale e ca si cum oamenii nu-L iubesc pe Dumnezeu."
"...e ceva atat de groaznic, atat de satanic in a chinui pe cei ce niciodata nu ne-au ranit si care nu se pot apara, care sunt total in puterea noastra, care nu au arme nici de aparare nici de atac, incat nimeni, decat cei foarte tari pot indura doar gandul la aceasta."
John Henry Cardinal Newman

"Daca exista oameni care exclud oricare dintre creaturile lui Dumnezeu de sub adapostul milei si compasiunii, vor exista si oameni care se vor comporta asemanator cu tovarasii lor."
Sf. Francisc de Assisi

"Sunt in favoarea drepturilor animalelor ca si in favoarea drepturilor omului. Aceasta este calea unui om complet."
Abraham Lincoln

"Sufletul e acelasi in toate fiintele vii, desi corpul fiecareia e diferit."
Hipocrate

"Animalele impart cu noi privilegiul de a avea suflet."
Pitagora

"Non-violenta conduce la cea mai inalta moralitate, care reprezinta tinta evolutiei. Pana nu ne oprim din ranirea tuturor fiintelor vii, suntem inca salbatici."
Thomas A. Edison

"Omul este singurul animal care poate ramane in termeni prietenosi cu victimele pe care intentioneaza sa le manance pana cand le mananca."
Samuel Butler

“[...] prefera carnii si sangelui dobitoacelor, legumele: ele sunt hrana inteleptului si cea a eroilor, spune Homer”
Pitagora

"Animalele traiesc din ratiunile lor proprii. Ele n-au fost create pentru oameni, asa cum negrii n-au fost creati pentru albi, sau femeile pentru barbati."
Alice Walker

“To meat” or not “to meat”? – partea I

2011-09-10T14:28:00.004+03:00

Intrebarea nu e legata de mine :D. Eu stiu sigur ca nu imi doresc sa mai pun vreodata carne in gura. Si pentru asta va trebui sa fac o mare paranteza despre mine (de fapt toata postarea de azi e o paranteza :)) ), ca sa se inteleaga ca nu am ales aceasta cale din motive de sanatate, ci pentru ca doar asa s-a putut :D. Deci ca sa povestesc despre trairile ce le am legate de alimentatia lui Alex, daca sa-i dau carne sau nu, trebuie sa-mi explic motivele pentru care eu nu mananc.

Motivul nr. 1 si cel mai important: mila fata de animale.

De cand am fost mica am iubit animalele. Ma jucam la tara cu ele. Asa ca atunci cand se taia puiul pe care eu il vazusem crescand toata vara vesel prin curte, eu nu eram in stare sa mananc nimic. De Craciun ma afundam in perna sa nu aud strigatele disperate ale porcului, din ce in ce mai inecate de sangele din gat. De Paste nu stiu cine mai are inima sa manance din mieluselul acela inocent, care plange exact ca un bebelus dupa mama lui si dupa viata, dupa viata ce abia si-a inceput-o, din care el traieste doar un anotimp, doar o primavara, nici nu stie cum arata iarna... Ca sa nu mai vorbesc de plansul oii dupa puiul ei. Infiorator. Heart-breaking! Sa simti ca mama ca iti e luat puiul si e omorat si tu nu poti, nu ai puterea sa-l salvezi! Daca ati auzit cum plange o oaie cand e taiat mielul ei, sigur stiti de ce vorbesc!

Cand am crescut mai mare, din acelasi motiv puteam consuma carne doar daca nu avea aspect de animal. Daca nu ma gandeam de unde provine. Vorba aia, daca abatoarele ar avea geamuri, ar fi mult mai multi vegetarieni in lume. Sau daca ar trebui noi sa ne omoram animalele pentru hrana zilnica, probabil ca am manca mai constient, o data, de doua ori pe saptamana, nu am trata cu atata lipsa de respect aspectul asta, cu consumul haotic de 3 ori pe zi, 7 zile din 7 si cu aruncatul la gunoi a carnii care a fost sacrificata pentru noi.

Asa ca ajunsesem sa pot manca doar file de peste, sau snitele din piept de pui. Uneori chiftele. Sau parizer :D. Daca vedeam pe o masa un porc intreg, un iepure intreg, un spate de miel, un pui intreg, un peste cu ochi, mi se facea rau. Daca cei din jurul meu de la masa incepeau sa roada pe oase, imi imaginam ca asist la un ospat al leilor de pe Animal Planet, dintr-o antilopa careia inca ii zvacneste capul in disperarea de a scapa cu viata sau a muri mai repede, sa scape de chin. Asa ca recunosc ca ma lua cu lesin si ameteli, motiv pentru care eu nu mai particip la mesele familiei de multa vreme. Si ei se bucura ca lipsesc, pentru ca nu prea imi puteau suporta privirile :)).

Mi se parea ca e asa barbar si fara pic de mila. E ca si cum ti-ai manca animalul de companie. Ca si cum eu mi-as injunghia labradorul sau mioriticul ca sa ma infrupt din muschii lor, care muschi acum ii ajuta sa vina aproape de mine sa ii mangai. Pentru mine toate animalele sunt posibile animale de companie, posibile fiinte care sa-mi ofere dragostea lor, si eu la fel lor. Fiinte care au toata increderea in ingrijitorul lor, ca in parintele lor. Care nu-mi pot imagina ce gandesc atunci cand persoana cea mai de incredere pentru ele ridica mana cu un cutit asupra lor.

Si macar daca acest lucru barbar ar fi pentru supravietuirea noastra. Dar se poate trai foarte bine si fara a omori un animal. Si macar daca omorand un animal (care e puiul cuiva, sau mama cuiva) ar fi suficient pentru indastularea noastra pe viata... Dar nu, sfarsirea vietii unei fiinte se repeta si pentru masa de pranz, si pentru cina, si apoi in ziua urmatoare inca un animal trebuie sa moara pentru micul dejun, si asa mai departe. Mi se pare ceva incredibil unde a ajuns omenirea... Deci imi omor labradorul ca sa ma satur la o masa, si apoi ce urmeaza? Intra in uitare, pentru ca eu trebuie sa trec la alt animal sa-l omor...

La capitolul asta vreau sa va rog din suflet sa urmariti acest documentar: http://www.ecomagazin.ro/video-cruzimea-oamenilor-fata-de-animale-earthlings/ . Mi se pare ca, omnivor, carnivor, vegetarian sau vegan, toti trebuie sa vedem acest documentar (narat incredibil de frumos de Joaquin Phoenix!). Nu pentru a va lasa de carne, nu. Aici nu e vorba numai de omorarea animalelor pentru carne. E vorba si de experimentele pe animale, si de blanuri, si de omorarea din pura distractie sau rautate. Chiar cred ca trebuie sa stim ce se intampla in lume pentru a alege eventual in alimentatia noastra carnea din animalele crescute cu drag, omorate cu respect. Si pentru a alege sa fim impotriva chinuirii animalelor in orice mod. Nu numai din constiinta umana, dar si pentru sanatatea noastra. Pentru ca un animal crescut in conditii mizerabile si batjocorit va avea carnea plina de hormoni ai stresului si hormoni ai fricii.

Motivul nr. 2: nu mi-a placut niciodata carnea

Eu toata viata am crezut ca nimanui nu-i place, dar toti o mananca pentru ca trebuie. Cand ajungeam, rar de tot, la un restaurant, si vedeam ca portia de carne e mai mare decat cea de cartofi (spre deosebire de acasa, unde era invers), credeam ca sunt zgarciti si saraci, si vor sa inlocuiasca portia dulce de cartofi cu carnea aia scarboasa :)). Cand mi-am dat seama ca nu e asa, si ca altii chiar o mananca de placere, am rarit-o si am ajuns sa o consum doar cand chiar mi se parea o mancare buna.

Motivul nr. 3: mi-e greata de carne

Mi-e greata de carnea cruda. Motiv pentru care cat timp am stat singura studenta la Cluj nu mi-am gatit deloc cu carne, fara sa-mi dau seama de acest lucru :)). Deci chiar nu strigam sus si tare ca eu nu mananc carne. Dupa ce am devenit constient vegetariana mi-am dat seama ca, desi stiam face orice fel de mancare (chiar si sarmale :D), niciodata nu mi-am facut ceva cu carne cand a trebuit sa gatesc doar pentru mine.

Acum, de cand chiar m-am lasat total de carne, nu-mi pot imagina sa pun mana pe carne cruda. Mi-e greata si de pungile din supermarket, mai ales daca au acolo capete de animal. Sau mai rau, pestii aia care isi dau sufletul in punga si se zbat (si copiii se distreaza de ei :(...). Cand mergem la cumparaturi, mami si Relu stiu treaba asta si isi pun carnurile departe de obiectele cumparate de mine, departe de ochii mei. Si nici nu se pune problema sa trebuiasca vreodata sa pun mana pe o punga de carne.

Mi-e greata cand vad carne. Probabil din cauza motivului nr. 1. Dar pe langa mila, recunosc ca mai am si sentimentul de greata ca si cum as vedea un cadavru, ca si cum as manca dintr-un cadavru. Mi-e greata cand simt miros de carne. De cand am fost mica, la fiecare Craciun cand se prajeau jumarile eram aproape de o hepatita din cauza mirosului gretos. Motiv pentru care toate zilele de Craciun de dupa prepararea mancarurilor eu puteam manca doar dulce: prajituri cu lapte. Toate zilele de sarbatori. Bine, mai pe la adolescenta adaugam si vinul acestui meniu :)).

De sarbatori si mami gatea tot felul de mancaruri cu carne. Si mie mi se facea rau rau rau din cauza mirosului. Si nu mai puteam face curatenie, nu mai puteam sa ma misc de la geam, de la aer curat, din cauza greturilor. Cea din timpul sarcinii e mic copil fata de greata de mirosul de carne gatita. Asa ca acum de cand ne-am mutat la casa, avem un noroc imens cu soba de afara. Si ai mei toti rabda frig iarna pe langa ea ca sa nu faca mirosuri prin casa :D. Probabil din cauza ficatului meu mai slabit am aceasta sensibilitate.

Motivul nr. 4: nu ma simteam bine dupa ce mancam carne

Cand mancam felurile de carne amintite mai sus (care nu aveau aspect de animal), ma simteam ingrozitor. O digestie groaznic de dificila. Ma simteam grea, burta imi ramanea plina ore intregi. Uneori imi era rau. Alta data ragaiam asa doar putin aer, de multe ori, si tot nu imi eliberam stomacul de greutate. Simteam ca am un bolovan in mijlocul stomacului. De fiecare data imi parea rau ca am mancat si ma gandeam ca nu merita gustul acela de moment, care nici nu-mi placea asa mult, chinul de dupa mancare.

Poate ca nu am destul acid in stomac? Nu stiu, eu chiar cred ca unii nu suntem facuti sa mancam carne, in timp ce altii nu ar putea trai fara ea. Eu fac parte din prima categorie. Asa ca in momentul in care am luat decizia sa nu mai mananc carne vreodata m-am simtit cea mai fericita si mai libera din toata viata mea. Mai ales ca pana cand am facut public acest anunt, chiar daca acasa nu mancam carne, in “deplasare” eram fortata sa mananc. “Hai, nu-ti fie rusine, ia si un pic de ficat pe langa friptura aia!”, “Hai mai ia un pic!”, “Cum sa iti dau numai cartofi? De ce sa nu-ti pun si carne?” “Ti-am prajit cartofii in uleiul in care am facut carnea, ca sa ai totusi si tu un pic de gust de carne, chiar daca nu vrei sa mananci”. Traim intr-o tara in care daca mergi la cineva acasa si nu mananci carne esti cel mai bizar om (pe locul doi ar fi refuzul bauturilor alcoolice, care nu e inteles nici macar cand esti gravida, sau alaptezi, sau esti cu masina :)) ). Traim intr-o tara in care in momentul in care am ramas gravida toate cunostintele mele m-au intrebat “si o sa-i dai carne?”. Asta era cel mai important... Asa ca dupa ce am spus tuturor ca nu mai mananc carne, a mai durat doar cativa ani :)))) in care in vizite eram intrebata constant daca totusi nu mi se face pofta de carnea lor. Apoi liniste, acum sunt lasata in pace, si Doamne ce bine e! Mai ales ca trebuie sa recunosc, in anii cand mancam carne aveam incredere doar in carnea gatita de mama mea. Restul... hmmm sa nimeresc din greseala ceva zone grase, sau cu zgarciuri, sau tot felul de pielite, sau zone crude in sange... Acesta este si motivul pentru care putina carne ce o mancam inainte trebuia sa fie curata, la vedere :)). Nu in ciorbe sau in sosuri, unde n-o puteam cerceta. Eram foarte pretentioasa :)).

Decizia a venit la cateva saptamani/luni dupa operatia de colecistectomie. Adica mi-a fost scoasa fierea, din cauza unor pietre care se blocau acolo pe canale si eram amenintata cu icter mecanic. Acum imi pare rau ca am facut operatia asta, in conditiile in care poate as fi putut scapa de pietre cu un tratament naturist, iar apoi le-as fi putut preveni prin dieta. A trai fara fiere e diferit, e greu. Nu ai niciodata destula ca sa te ajute la o masa, pentru ca nu se strange nicaieri. Picura continuu din ficat. Motiv pentru care imi e foame foarte des. De fapt eu abia acum, dupa operatie, stiu ce e senzatia de foame! Inainte mancam doar pentru ca imi placea ceva, sau pentru ca cei din jurul meu mancau. Desi eram cea mai grasuta din grupul meu, mancam rar si fara pofta sau remuscari, sentimente de obicei intalnite la oamenii grasi. In studentie ajungeam chiar sa mananc o data la 3 zile un iaurt, sau o conserva cu porumb dulce. Daca tot nu-mi era foame, imi placea mai mult sa-mi cumpar mancare rar, alimente preferate. Aveam noroc ca, intre cafele si tigari, se mai gasea o prietena sa-mi aminteasca de faptul ca nu am mai mancat de cateva zile.

Ei bine, dupa operatie a fost ingrozitor. Chiar si doctorul mi-a spus atunci ca in primul an ma voi ingrasa 10 kilograme, lucru pe care l-a intalnit in cariera la toate persoanele pe care le-a operat. Acest fapt se datoreaza si acestei senzatii de foame, dar si dereglarilor hormonale. Eu abia cand mi-am studiat, ani mai tarziu, dereglarile hormonale, am vazut ca multi hormoni nu se mai secreta normal din cauza unui ficat care nu functioneaza cum trebuie. Si un ficat fara fiere nu e un ficat performant...

Pe langa foamea continua, 24 de ore din 24, am mai trait un mic cosmar dupa operatie. Timp de 3 ani si cateva luni, zi de zi m-am simtit rau. Imi era greata, imi venea sa vomit, ameteam, ma luau palpitatiile, ma panicam din cauza stresului “ce ma fac eu acum in autocarul asta aglomerat daca trebuie sa vomit?”. Zi de zi sa traiesti cu greturi e greu. Dimineata din pat saream si deschideam geamurile larg ca sa pot respira aer curat, pentru ca orice miros imi genera stari de rau. Mersul la baie (mai ales dupa altcineva :)) ) era un cosmar. Seara daca nu eram la 1 fix in pat, mi se facea rau de oboseala, asa ca adio nunti de noapte si discoteci! Dimineata daca ma trezeam mai devreme pentru a merge la un examen, ma dotam cu distonocalm, metoclopramid si multe gume de mestecat ca sa pot sa ma concentrez. Greata imi era provocata si de la trezitul devreme, si de la stres si emotii. Drumurile Cluj-Baia Mare erau spaima mea. Desi trenul era mai scump decat autocarul, si orarul mai nepotrivit, ajunsesem sa ma folosesc de CFR, pentru ca pe autocar sau microbuz era jale...

In fiecare seara adormeam cu sticluta de metoclopramid la cap, pentru ca de mult prea multe ori ma trezeam din somn cu senzatii de voma. Am umblat pe la toti doctorii posibili, si in Baia Mare, si in Cluj, nici unul nu mi-a gasit problema sau remediul. Cand am primit de la o doctorita de interne Xanax, mi-am dat seama ca ei nu au cum sa ma inteleaga. Am incercat si homeopate, dar au fost apa de ploaie, probabil unicul medic care recomanda homeopate in Baia Mare nu prea se pricepea. Doamne, ca numai acum cand privesc inapoi ma mir prin ce ani grei am trecut :D.

In timp, cu regim alimentar constant, fara abateri, si un stil de viata mai odihnitor, mai sanatos, fara tigara, cafea, alcool, cu mult sport, ma simt cat de cat normala acum. Nu ma voi simti niciodata la fel de sanatoasa si plina de energie si putere ca “in tinerete”. Dar ma simt normala.

De ce am povestit atatea despre operatia mea? Nu numai ca sa va sfatuiesc sa incercati orice alt remediu inainte de o interventie chirurgicala, ci si pentru ca dupa acea operatie nu am mai putut manca nimic cu carne, imi era greata chiar si de putinele carnuri ce le consumam pana atunci. Deci are legatura cu postarea :D. Si are legatura cu acest weekend. Pentru ca daca maine americanii comemoreaza 10 ani de la prabusirea turnurilor gemene, si eu “aniversez” 10 ani de la operatia de colecistectomie. Primul lucru care l-am auzit prin ceata cand ma trezeam din anestezie era ca au fost lovite turnurile gemene. Deja imi imaginam cum e razboi, toata lumea fuge sa se adaposteasca, si eu chiar atunci sunt ametita si imobilizata si fara putere :D.

Si, legat de postare, aceasta “aniversare” mie imi aminteste ca peste cateva saptamani/luni, prin iarna, se implinesc 10 ani de cand nu am mai pus gura deloc pe carne sau peste. Operatia mi-a pus capac :)). Cea mai implinitoare decizie din viata mea, care ma mir ca nu am luat-o mai devreme...

In postarea urmatoare voi discuta parerea mea despre carnea in alimentatie (surpriza, nu cred ca e nociva! :)) ) si trairile mele legate de Alex si consumul de carne.

Infasat vs. neinfasat

2011-09-07T14:19:00.004+03:00

Din punct de vedere istoric, in ultimii ani a fost urmata linia:

1. infasat strans sarmaluta – care pana la urma incet incet a fost abandonata din cauza displaziei de sold (dezvoltata de la stransul picioarelor drepte), a riscului crescut de SIDS (pe langa circulatia sangelui proasta, acest risc crestea si din cauza somnului adanc indus, si din cauza imposibilitatii miscarii, in cazul unei obstructii respiratorii), a deficientelor de circulatie a sangelui si multe alte motive. Motivele pentru care s-a inceput infasarea nu le cunosc, probabil erau mai usor de manevrat copilasii asa.

2. liber total, dormind pe spate – in urma riscului de SIDS amintit mai sus s-a ajuns la a pune copilul pe spate in pat, fara paturici si infasari. Problemele totusi apareau de la reflexul Moro, de la faptul ca bebelusul simtea nevoia atingerii. Asa ca multi astfel de copii se linisteau daca erau pusi pe o parte sau pe burta, sau daca erau infasati, sau li se dadea o paturica sa o stranga, sa simta ceva aproape. Sau, logic, daca stateau in bratele mamei.

3. infasat mai lejer – a aparut Harvey Karp sa ne spuna ca bebelusii fericiti sunt cei infasati. Nu infasati strans, pentru a nu avea probleme de sanatate, deci sa poata sa-si miste piciorusele in voie, sa le indoaie, uneori chiar si mainile sa fie afara. Dar el sustinea ca astfel bebelusul nu e asa speriat de mediul extern, pentru ca are impresia ca este inca in burtica mamei, unde nu avea atata spatiu de miscare.

Parea logic tot ce citeam. Eu nu am prea putut aplica nici dormitul pe spate din cauza refluxului lui Alex, dar si din cauza unui reflex Moro foarte exagerat. Chiar si cand il puneam pe spate mai ridicat, pe masa de infasat, sa-i schimb scutecelul, se speria ingrozitor si plangea, daca nu venea cineva sa-l tina de maini. Tot dadea cu mainile in aer, intr-o impresie foarte reala ca se prabuseste in gol. Cand nu aveam pe cineva langa mine, ii legam o camasa de-a mea de masa de infasat, sa se tina de ea strans. Acum, privind inapoi, imi dau seama ca a fost un copil mai sensibil decat altii (nu cunosc cauzele, nu am avut o sarcina sau o nastere stresante) si ar fi avut nevoie la propriu de un al patrulea trimestru. Pe care eu i l-am oferit, dar cam intrigata si putin speriata ca “nu e ca alti copii”.

Nu am putut nici sa-l infasez. E mai calduros decat mine, noaptea ii era suficienta pijamaua, desi eu ma inveleam pana la umeri. Si nici acum nu suporta ceva peste el, ceva care sa simta ca i-ar infrana miscarile.

Asa ca noi din cauza refluxului oricum am abordat tehnica de somn pe piepturile noastre. Dar nu stiu daca nu ar fi avut reflux ce as fi ales pentru el. Ce i s-ar fi potrivit din ceea ce citesc. Ce aleg parintii cu bebelusii plangaciosi? Asa zisele colici, care de multe ori nici nu se refera la gazele intestinale, ci la un plans greu de consolat?

Recent am citit un alt articol pe tema aceasta, care m-a pus pe ganduri. Aici http://www.icea.org/sites/default/files/09-10%20%28Reduced%29.pdf la pagina 7, puteti citi un articol al lui Nancy Mohrbacher, consultant certificat de lactatie. In mare ea spune ca:

- bebelusii infasati par mai calmi si dorm mai mult, dar sunt niste studii recente care au descoperit ca afecteaza negativ alaptatul.

- Infasatul in primele zile de viata este asociat cu intarzierea primei alaptari (in principiu tocmai pentru ca dorm mai adanc), cu bebelusi care sug mai putin (poate pentru ca nu-si pot folosi manutele) si cu scaderea greutatii nou-nascutilor.

- Infasarea in primele luni de viata e asociata cu alte probleme de sanatate

- Isi pune intrebarea daca bebelusii infasati sunt intr-adevar mai fericiti, cum sustine Karp? Sau pur si simplu se inchid in ei? Ea spune ca e evident ca un bebelus calm duce la niste parinti fericiti, dar voia sa studieze totul in amanunt, din perspectiva bebelusului.

- Bebelusii infasati se trezesc mai greu si dorm mai mult. Acest lucru duce la scaderea cantitatii de lapte supte.

- Autoarea sustine ca studiile date de Karp, in care bebelusii infasati erau mai fericiti, ii compara pe acestia cu bebelusi separati de mame in incubatoare si cu bebelusi carora li se dadea o suzeta sau li se facea un masaj. Nu au fost comparati in acele studii cu bebelusi tinuti in brate de mamele lor.

- Se descrie un studiu in care bebelusii care imediat dupa nastere au fost lasati pe pieptul mamei lor, piele pe piele, au fost comparati cu bebelusii dusi la neonatologie si infasati (cu mainile afara) si apoi adusi mamelor. Grupul celor infasati s-a confruntat cu probleme, au supt mult mai tarziu, nu au stiut sa suga bine si laptele s-a stabilizat mult mai tarziu la mame. (Ca o paranteza, legat de ceea ce am spus aici cu ce-mi doresc la a doua nastere, ma intristez de cate ori imi dau seama cate compromisuri am facut la maternitate, doar pentru ca nu am avut curaj sa le tin piept angajatilor de acolo... Cat mi-am dorit sa mi-l puna in brate dupa nastere! Si asa, daca nu mi l-au dat, dupa ce a supt putin la vreo ora de la nastere (infasat strans), a dormit fara sa suga mai mult de 24 de ore... :( ...)

- Cand infasatul este combinat cu alti factori de stres, rezultatele sunt mult mai rele (aminteste de un studiu rusesc in care bebelusii au fost si separati de mame). In acea cercetare, bebelusii care au fost tinuti piele pe piele si-au reglatat optim temperatura. Bebelusii care au fost infasati in primele 2 ore au avut cea mai mare scadere in greutate. Bebelusii infasati tinuti la neonatologie aveau temperatura mult mai scazuta si au consumat mai putin lapte. Bebelusii infasati de la neonatologie au scazut cel mai mult in greutate, chiar daca li s-a dat si formula. Cercetatorii au banuit urmatoarele motive pentru rezultate: prin limitarea miscarilor, bebelusii infasati sunt mai stresati (lucru care contribuie la scaderea in greutate) si bebelusii infasati primesc mai putina atingere de la mama (lucru care s-a demonstrat stiintific la bebelusii prematuri ca duce la scadere in greutate).

- Autoarea ofera alternative pentru infasatul copiilor: invelirea lor cu o paturica si mai ales contactul piele pe piele cu mama. Aminteste studii care arata ca si in conditii de frig, un bebelus tinut piele pe piele pe mama, cu o patura peste amandoi, isi regleaza mult mai bine temperatura si este mai incalzit decat un bebelus infasat. Daca mama nu e disponibila, si tata poate face acelasi lucru cu rezultate foarte bune.

- Contactul cu mama e foarte important si din alte motive. Pe langa incalzirea bebelusului, ii dezvolta reflexul de supt. Si sunt studii chiar si pentru bebelusii prematuri care sustin acest lucru.

- Contactul cu mama duce la o cantitate mai mare de lapte matern supta in primele 24 de ore, lucru care apara impotriva icterului.

- Mai apoi autoarea trateaza infasatul dupa stabilizarea alaptarii, obicei obisnuit deja pentru a calma bebelusii plangaciosi, dupa metoda lui Karp. Ea spune ca desi infasatul ocazional poate fi de ajutor uneori, infasatul regulat in primele luni a fost asociat cu mai multe probleme de sanatate: risc crescut de probleme respiratorii (da un studiu care a demonstrat ca bebelusii infasati au un risc crescut de a dezvolta pneumonie sau alte infectii respiratorii), risc crescut de displazie de sold, risc crescut de SIDS din cauza pozitiilor impuse de somn (da un studiu in care se spune ca bebelusii infasati culcati pe spate au un risc de 12 ori mai mare de SIDS decat bebelusii neinfasati care dorm pe burta!) si un risc crescut de supraincalzire (care uneori poate fi fatal).

- Asa ca autoarea spune ca dupa ce a revizuit aceste studii (disponibile in articol, in pdf), si-a schimbat parerea despre infasat. Nu-l mai considera un mijloc bun pentru incalzirea copilului (corpul mamei face o treaba mult mai buna) si nu-l mai considera un mijloc bun pentru succesul alaptarii (multi experti in alaptare recomandau infasatul pentru a tine mainile bebelusului departe de san si astfel sa se poata face o mufare mai corecta). Ea afirma ca miscarile mainilor bebelusului sunt reflexe care il ajuta sa se hraneasca. Si daca bebelusul e tinut burta pe burta pe mama, aceste reflexe nu-l mai deranjeaza, pentru ca ele sunt de fapt dorinta puiului de animal de a se agata de mama lui. Asa ca ea recomanda infasatul numai cand alte metode de linistire a copilului nu au functionat.

Foarte multe informatii noi si importante. Apropo de dormitul prea adanc, in The Baby Bond am citit ca nu prea e sanatos dormitul pe burta la copii pentru ca dorm prea adanc si nu se mai trezesc sa suga, si riscul de SIDS creste. Intr-adevar, si Alex dormea mai bine cand era pus pe burta, dar asta tarziu, dupa 6 luni. Dormitul pe burta pe pieptul parintelui nu creste riscul de SIDS si nu interfereaza cu alaptarea, pentru ca bebelusul nu doarme asa adanc (si mai simte si mirosul laptelui :)) ).

Buun. Apoi, a venit domnul Karp cu un raspuns frumos. Il puteti citi aici http://www.icea.org/sites/default/files/Summer%202011.pdf la pagina 26.

El sustine ca infasatul contribuie la succesul alaptarii cumva pe ocolite :)). Adica, desi studiile spun ca bebelusii sug mai putin si nu sug bine, totusi daca prin infasare se opresc din plans, atunci mama e mai relaxata si produce mai mult lapte. Si un bebelus care se opreste din plans cu ajutorul infasarii contribuie la scaderea stresului in familie, la scaderea depresiei parintilor, nu duce la intarcare prematura (din cauza ca mama nu mai e stresata de plans, nu crede ca laptele ei nu e bun, etc.), nu duce la shaken baby syndrome (adica pe scurt, parintii disperati de plansul copilului nu-l scutura de nervi, lucru care apoi duce la acest sindrom cu consecinte grave).

El mai spune ca nu recomanda infasatul strans al picioarelor, deci riscul de displazie de sold nu apare. Si aminteste multe studii care arata cum bebelusii infasati sunt mai calmi si plang mai putin.

In acelasi link de mai sus, doamna Nancy (mai usor de tinut minte decat numele de familie :D), la pagina 30, ii raspunde direct domnului Karp. Ea spune ca nu ar trebui promovat infasatul strict din considerente de traditie, pentru ca sunt multe obiceiuri abuzive care sunt traditionale in orice cultura. In plus, aminteste din nou de contactul piele pe piele cu mama, care pe langa incalzirea optima, ajuta si la pregatirea hormonala a corpului mamei pentru alaptare si la intarirea legaturii dintre mama si copil. Sa nu uitam de kangoroo care la bebelusii prematuri, o practica ce salveaza vieti, si face miracole, imposibil de facut intr-un incubator.

Nancy mai spune ca desi Karp incurajeaza infasatul lejer, nu cu picioarele stranse, multi aud doar de la prieteni “infasatul calmeaza copiii”, fara sa citeasca sau sa aiba parte de consiliere, si astfel ajung sa infaseze copiii prea strans, lucru care am amintit deja ce efecte negative poate sa aiba. Si aminteste un studiu care a demonstrat ca infasatul nu are nici un efect negativ sau pozitiv in calmarea copiilor. Iar in alt studiu s-a ajuns la concluzia ca pentru a calma copiii cele mai de succes metode au fost: tinutul in brate (87%), alaptatul (82%), plimbatul (67%) si leganatul (63%).

Si imi place cum incheie doamna Nancy: "My own philosophy can be simply described as “do what works and don’t do what doesn’t work.” Although this may sound obvious, in my experience many new parents persist with interventions that aren’t working, particularly those that come neatly packaged and well marketed."

Concluzia mea: daca puteti sa-i tineti piele pe piele, burta pe piept :D, asta ar fi prima varianta de incercat, cea mai naturala. Daca nu puteti, si bebelusul e agitat si plangacios, puteti incerca sa-l infasati lejer, sa vedeti daca se linisteste. In plus, puteti sa-l plimbati, sa-l tineti in brate, sa-l leganati. Daca aveti de ales intre un bebelus infasat, dar cu probleme de alaptare, si unul neinfasat si o mama disperata, eu recunosc ca as alege prima varianta. Dar totusi mi s-a parut interesant de impartit aceasta informatie, pentru ca nu multa lume stie cat de mult interfereaza cu alaptatul tehnica aceasta de infasare in maternitati (si acasa). Si poate multi au auzit de Karp si aplica metoda lui la litera, fara sa li se potriveasca. Deci, vorba lui Nancy, alegeti ce vi se potriveste voua si bebelusului. :)